ALEXEI MATEEVICI –

POET DE GENIU
P R O I E C T R E A L I Z AT D E : T V E R D O H L E B A N A - M A R I A
 ÎNCEPUTUL

Alexei Mateevici, născut la 27 martie 1888 la Căinari și

decedat la 24 august 1917 la Chișinău, este unul din cei
reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia. Este
primul copil al preotului Mihail Mateevici,originar de prin
părțile Sorocii, căsătorit cu Nadejda,fiica protopopului Ioan
Neaga din Căușani..
 FORMAREA
INDIVIDUALITĂȚII Părinții se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învață la
școala primară și se familiarizează cu frumoasele povești și balade, pe
care le aude de la părinții săi,precum și de la țăranii de prin partea
locului. În 1897 este înscris de către părinți la școala teologica din
Chișinău,pe care o termină in 1902 ,,cu privilegii“.Își urmează studiile la
seminarul teologic.Face cunoștință și se împreitenește cu viitorul
sculptor Alexandru Plămădeală,care studia și el la seminar în aceeași
perioadă..
 FUNCȚIILE DEȚINUTE

• Profesor provizoriu de limba greacă la

seminarul teologic
• Traducător a operelor din limba rusă în limba
română
• Scriitor
• Poet
• Publicist
• Folclorist
• Preot militar
 • 1907 – În primele numere ale ziarului “Basarabia” (din 1907) îi apar poeziile
“Țăranii”, “Eu cânt”, “Țara”. Tot aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în
obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.1) și “Din cântecele poporane ale
Basarabiei” (nr.11).
• 1908 - În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul "DEȘTEPTAREA".
Din acest cerc, pe lângă Alexei Mateevici, au făcut parte Daniel Ciugureanu, Simion
Murafa, Ștefan Ciobanu, Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos și alții. Daniel Ciugureanu a
fost ales președintele cercului. Această asociație avea drept scop luminarea oamenilor,
deșteptarea conștiinței lor naționale, lupta pentru dezrobire și pentru Unire cu
România. După doi ani, din cauza înăspririi regimului, cercul a fost nevoit să-și
suspende activitatea. (sursa: Figuri contemporane din Basarabia, editura Arpid,
Chișinău, 1939, pag. 34)
• 1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1914. În
DESFRÂNAREA aceiași ani, după mărturisirea unui coleg, “Mateevici trăia ca într-o beție a cititului”.
Traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul istoric și cultural al
POTENȚIALULUI poporului său.
REALIZĂRI/ACȚIUNI • 1910- 1911 Publică în “Chisineovschie eparhialinie vedomosti” (nr.45, 49, 52 din 1910
și nr.42 din 1911) studiul lingvistic “Momente ale influenței bisericești asupra originii
și dezvoltării istorice a limbii moldovenești”, precum și articolele “Motive religioase în
credințele și obiceiurile moldovenilor basarabeni” (nr.9, 13, 14), “Bocetele funerare
moldovenești” (nr.38, 39, 40, 41).
 CONTINUARE

• 1912 – Vede lumina tiparului (Chisineovschie eparhialinie vedomosti, nr.

12, 13, 19, 22, 23) articolul “Schiță a traducerilor moldovenești religioase
și de trai”.
• 1913 – Apare în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul
“Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni”.
• 1914 – Se căsătorește cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia
teologică cu teza de licență Concepția religioasă și filosofică la
Fechneenner și se întoarce la Chișinău. La 22 septembrie e numit
provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învățase.
• 1915 – Ține o cuvântare în fața absolvenților seminarului din Chișinău.
La 23 iunie vizitează străvechea biserică din Căușeni, pe care o găsește
“uimitor de bine păstrată”. În anul 1916 este preot militar.[2]
• 1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbușirea”, “Cântec de
leagăn”, “Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a. La 17 iulie
creează poezia Limba noastră, publicată în Cuvînt moldovenesc, poate
cea mai frumoasă odă închinată limbii române, care devine Imnul
Republicii Moldova, (din 1994). La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos
exantematic, se stinge din viață la spitalul nr.1 din Chișinău și este
înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.
 • Pe lânga miile de opere rezultative din mintea lui
strălucitoare, cea mai reușită dintre ele, ,,Limba
noastră“, este în prezent imnul de stat a
Republicii Moldova.
• Exista o stradă cu numele poetului
AMPRENTA • În casa unde a locuit autorul imnului de stat, de
GENIULUI ÎN pe str. Aelexei Mateevici nr.35, în prezent se află
ISTORIE Consulatul Onorific al Regatulio Hașemit al
Iordaniei în Republica Moldova.
• Este prezent un bust al scriitorului , autor fiind
chiar prietnul său Alexandru Plămădeală.
 CE SPUNE CRITICA DESPRE GENIU

• ,,Ar fi fost poet mare dacă trăia. Numai Eminescu a mai știut să scoată atîta
mireasmă din ritmurile poporane”.
G. Călinescu
• ,,Talent autentic,toarnă în tipare de vers iubirea de țară și durerea
umiliților...Influențat de poeziua populară dă versului său un ritm vioi cu
prospețimi de geai autetntic românesc ”.
Tiberiu Tretinescu
• Alexei Mateevici a devenit în fond cel de al doilea poet naţional, după
Eminescu. (...) Aşa cum „Luceafărul”, ca o operă de vârf a lui Eminescu,
este o sinteză superioară a concepţiei populare despre viaţă, moarte şi
nemurire, tot astfel „Limba noastră”, punctul culminant al creaţiei poetice
a lui Alexei Mateevici, adună sintetic în sine modul, în care poporul
român şi-a gândit prin limbă Fiinţa.
Mihai Cimpoi 
CONCLUZIE
Din vulcanul de erupție al revoluției a izbucnit,
asemenea lavei clocotitoare și ferbinți, şi creațiile lui
Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al
Basarabiei de la începutul secolului XX, cîntărețul
înfocat al frumuseților "limbii noastre". Cuget bogat,
fire aleasă, el și-a consacrat străduințele slujirii
poporului său cel oropsit. Suflet nobil și cinstit, s-a
zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a tins
toată viața sa, dar pe care, cu toate acestea,nu i-a fost
dat să-l pătrundă. De aici căutările lui chinuitoare,
rătăcirile dureroase, care-și au explicația în
izbitoarele contradicții ale epocii și în acele
împrejurări specifice, în care el s-a format ca scriitor.