E magul de Leonida Lari

n brazi, n dulcea pulbere de lun, Pe urmele lsate-acum o clip, Eliberat, ca dup o furtun, Astralul chip al lui se nfirip. Tot mai desprins de fruntea sa, de mna, De ochii care mai pstreaz plnsul, Se limpezete-aproape, cci lumina Ca o durere-a sgetat printr-nsul. Tremurator pe firele de iarb, De neatins ca tot ce e visare, Se-ndeprteaz-ncet i ca o oarb, Ct umbra-i se mai zbucium-n crare. Nu-l arde, Doamne!.. Poate c anume Aici, n ast clip ni se-arat Ceva din tine cltor prin lume De-attea ori i parc niciodat ! E magul... cine-ar mai putea s cheme Acea putere tainic-n cuvinte, i s se nasc-aa, din vreme-n vreme, i ca-a murit s nu-i aduca-aminte...

Cnd peste ochi aprini de dor i lacrimi mpietrite Flutur-acelai tricolor Pe arini rvite. Cnd imn, grafie-n unison, Le-avem, de unde-i teama, De ce s trec ca un spion, Prin ara noastr vama? Cnd Basarabi se prbuesc Pentru pamnt i limb, Cnd parlamentele tuesc Pentru o lege strmba. Atunci, te rog, cu mine-n chin S mergi spre Libertate Nu da, romne n romn, Nu da, c-i este frate! Cnd tancuri se pornesc din Est S ne ndoaie screaua, Cnd banii se pornesc din Vest, Sunndu-i tinicheaua. Cnd mai apoi apar pe rnd Sperari de spe joas, Care ne cumpar rnjind Cu suflet i cu casa. Cnd tot se face spre-a iei La-ncierri n pia, Cnd nu tim seara de-om veni, Plecnd de dimineat.

Atunci, te rog, nu fi Cain i nu izbi n gloate Nu da, romne n romn, Nu da, c-i este frate! Cnd vreun clugar obosit De-atta-nstrinare Se mai ndreapta catre-un schit S pun- o lumnare. Cnd vreun poet din Dumnezeu Se zbate smuls din sine i sta pe-o margine de hu Pentru niste destine. Cnd vreun soldat nnegurat Ca i-au clcat statutul, si ia rspunderi de brbat i vrea s treac Prutul, Atunci, m-auzi, nu fi un spn i nu-l lucra din spate Nu da, romne n romn, Nu da, c-i este frate! Cnd stelele, clipind, vestesc C-i o mutare-n soart, Cnd neamurile se unesc, S nu se mai despart. Cnd n-avem timp i nici noroc S ne trim viata, Cnd sprijin ni-i un nor de foc, Care ne schimb faa. Cnd ardem ca nite fclii De nevndut n gar, Cnd nu umblm cu viclenii Pentru popor i ar. Atunci te umple de divin, Ia-n piept i srmi ghimpate Nu da, romne n romn, Nu da, c-i este frate!