Clasicismul: Clasicismul este un curent literar ce a aparut incepand cu sec al XVII lea in Frantaa , si s-a extins mai apoi

in intreaga Europa. Totalitatea principiilor acestui concept literar porneste de la modelele artistice ale Antichitatii. Aceste principii se baseaza pe idealul frumusetii si al armoniei , iar clasicismul aspira la reflectare realitatii in operele de arta ,opere ce il ajuta pe om sa atinga idealul frumusetii morale.Clasicismul se identifica in operele unor mari scriitori francezi din acea perioada, precum Moliere, La Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere. Trasaturile comune ale operelor acestor scriitori constau in admiratia pentru Antichitatea greco-latina, rigoarea compozitionala, cautarea naturalului si a verosimilului, gustul pentru masura si echilibru si de asemenea, puritatea si claritatea stilului.In literatura romaneasca nu isi face prezenta perioada clasicismului. Singurii scriitori in ale caror opere se pot observa caracteristici ale acestui curent literar, sunt Miron Costin, Dimitrie Cantemir si majoritatea scriitorilor pasoptisti. Insa, aceste urme ale clasicismului sunt imbinate cu elemente clasice, preromantice si romantice. George Cosbuc este unul dintre scriitorii romani care si-a creat opera tinand cont de echilibru, claritate si sobrietate, si din acest motiv el este incadrat intro zona de "prelungire a clasicismului".Scriitorii clasici prefera specii literare precum tragedia, portretul moral, aforismul, fabula si satira Trsturi: Clasicismul este individualizat prin caracteristici precum: raiunea domin sentimentele, caracterul moralizator acordnd importan unor specii literare corespunztoare (fabula, satira, comedia, tragedia), personajele sunt caractere: caracterul avarului (Arpagon), unitate de ti mp, loc i aciune (un singur cadru, timp scurt, maxim 24h, un singur plan), exces de pudoare, rafinament, personaje oneste, morale.Se mai pot desprinde i alte trsturi ale operei: simetria i echilibrul compoziiei, concizia i rigoarea unor exprimri care capt uneori caracter de sentin ... Termenul comport sensuri largi, exprimnd o atitudine estetic fundamental ce se caracterizeaz prin tendina de a observa fenomenele n contextul universului i de a le nchega ntr-un sistem proporional i armonios, corespunztor frumosului i concordant cu norme rationale care impun tipuri model, perfec iunea, idealul. Curentul se definete ca o micare artistic i literar care promoveaz ideile de echilibru i armonie a fiinei umane, constituite n modele durabile i care se pot regsi n timp.Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetic fundamental de observare i realizare a unui sistem armonios, stabil, proporional, dominat de elementele frumosului, n concordan cu norme specifice (cele trei unit i n dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfec iunii formelor. S-a manifestat n toate artele literatur, pictur, muzic, arhitectur. Trsturi: regula celor trei unit i n dramaturgie (de loc, timp, aciune); puritatea genurilor i a speciilor literare; ntietatea raiunii; imitarea modelelor greco-romane; cultul pentru adevr i natural (n literatur), infrumusetarea i innobilarea naturii (n pictur); promovarea virtutii propunnd un tip ideal de om virtuos, multilateral, complet (ip social excepional, unic un model); natur se subordoneaz idealului uman caracter moralizator. Cultiv trsturi distincte curajul, vitejia, generozitatea sau laitatea, avariia, naivitatea. Puritatea stilului, sobrietatea, stil nalt nu amestecul de stiluri. Prin extensie, termenul se folosete i pentru a denumi perfec iunea, armonia. Aspectele iluministe ale epopeei iganiada Iluminismul este o lucidare a minii ntunecoase umane, influenat de circumstanele existeniale i reprezint acel raiona ment care combate viziunea superstiioas asupra sensului vieii. Aceast lumin ofer umanitii un nou drum spre aflarea adevrului, nlturnd aspectele neargumentate a tot ceea ce numim uman."iganiada" este capodopera literar a iluminismului romnesc i este unica epopee din literatura romn. n centrul poemului este reprezentat destinul poporului romn, dar i o anumit condiie esenial a omului n general. n contextul poemului comico-satiric menionm o varitate de idei iluministe. La prima lectur se observ libertatea gndirii, care ncepe s devin o trstur pentru curentul luminilor. Aceasta se manifest prin concepia autorului care satirizeaz pe cale alegoric, ornduirea feudal i instituiile acesteia. iganii, personajul colectiv al poemului, manifest un caracter patriotic accentuat, solicitnd de la monarhul iluminat Vlad epe egalitate n drepturi i i formuleaz dialectal ,,idealulde naie liber: ,, Noi iganii s avem rioar, Unde s him numai noi d noi ! .. S avem sate, ci, grdini -ogoare, i d toate, ca -alii mai apoi, Zu, privind la lucruri aa rare, Ca i cnd treaz fiind, a visa mi pare. iganii se hotrsc s-i ntemeieze un stat al lor i ncearc s analizeze asupra formei de guvernmnt feudale iluminate: monarhie, republic, anarhia sau guvernare mixt. Anarhia, ca form de guvernare, este criticat din punct de vedere al caracteristicilor, care nu sunt bine delimitate i reliefeaz lacunele evidente n sistemul de control i meninerea ordinii n stat. Ultimele versuri ale epopeii sunt i ele semnificative pentru dorina arztoare de libertate, pus n cumpn cu nsi viaa: ,, Du-ne (strignd), mcar n ce parte , Ori la slobozenie sau la moarte! iganiada se dovedete a fi o scriere complex i neateptat de modern, un exemplu demn de analizat n care se ntrupeaz toate componentele iluminismului romnesc i ale colii Ardelene, n general.

Din intreaga generatie de carturari ai Scolii Ardelene, Ion Budai-Deleanu este unicul om delitere a carui opera patrunde foarte tarziu in constiinta publica. Format in institutiile habsburgice,fiind nevoit sa traiasca departe de tara, admirator al operelor unor scriitori iluministi francezi,Ion Budai-Deleanu nu poate fi apreciat la justa lui valoare decat printr-un act firesc dereintegrare intre coordonatele specifice ale epocii sale.Opera lui este fructul unei perioade de mare efervescenta spirituala, cand se configura procesul de modernizare a culturii romanesti.Tiganiada este o epopee cu bogate elemente alegorice, cu o actiune sustinuta deevenimente eterogene, desfasurate pe planuri multiple. De aceea, de la evenimentul istoric real seface adesea foarte usor saltul intr-o lume imaginara. Alternanta de evenimente si personaje seconjuga in permanenta cu mutatia viziunii asupra lumii. Prezenta alegoriei ii permite scriitoruluisa opereze cu un anumit transfer de planuri dintr-o relitate in alta ceea ce duce la amplificareafortei satirice din acest poem epic de idei. Deci Tiganiada este o alegorie cu cheie, ale careisensuri se impun sa fie explicate. Prezenta planului real si a planului fictiv permite sa fie aplicat principiul despre constructia in suprafata si in adancime.Preludiul este situat de scriitor sub zodia universului comic. Naratiunea despre tigani penduleaza in permanenta intre universul real si cel imaginar. Deasupra tiganilor, pusi pegalceava amara fiindca nu ajungeau la un consens, cum sa-si aleaga/Un voda-n tara si ostapanie, ca si dedesubtul domnului Vlad Tepes, cel amenintat de turci, se gaseau fortele raului,reprezentate de Urgie, Zavistie si Satana. Acestea intretin spiritul de dezagregare a unui popor siavertismentul lui Draghici este un fel de lectie prin care Budai-Deleanu isi vizeazsa propriul sau popor. Astfel apare in toata plinatatea o lume care cauta valori degradate intr-un universdegradat.Actiunea are loc in Muntenia secolului al XV-lea. Pentru a evita anumite tentative detradare din partea tiganilor, Vlad Tepes ii organizeaza intr-op oaste inarmata, pe care o indreaptaspre Spateni De fapt, tiganii nu creeaza o actiune, ci doar o suporta, iar situatiile-limita pe care letraverseaza au semnificatii diferite, in functie de sensul parabolic cu care autorul le investeste.De aceea, dupa alocutiunea grava a batranului Draghici,, imaginea unui univers rasturnat aparedin nou prin acea secventa de mare forta comica, reprezentata de defilarea armatei tiganilor.Autorul surprinde imaginea de ansamblu a grupului uman. Portretul este reconstituit prinelemente vizuale de natura vestimentara, care genereaza si ele comicul.Actiunea Tiganiadei realizeaza un anume progress in spirala prin acumularea continua defapte eteroclite, toate subsumate unor idei fundamentale ce reprezinta coloana axiala a operei. Incentrul poemului este reprezentat destinul poporului roman, dar si o anumita conditie esentiala aomului in general.In drum spre Spateni, tiganii

trec prin diverse peripetii, menite sa le tulbure dorinta de tihna.Satan sprijinitorul turcilor o rapeste pe Romica, logodnica lui Parpangel. Acesta pleaca incautarea iubitei pe care o descopera in padurea nalucita. Cei doi indragostiti sunt supusi unei puternice ispite. Dar preludiul erotic nu este finalizat. Interventia miraculoasa a Sf. Spiridon, protectorul femeilor, creeaza un adevarat suspens cu efecte comice. La un semn al sfantului,speriat de ceea ce era sa se intample, palatul fermecat in care se gasea Romica dispare siParpangel ramane din nou singur si melancolic.Se creeaza un fel de atmosfera de basm, unde totul este posibil. In peregrinarile sale pe urmeleiubitei pierdute, Parpangel bea apa vie, capata puteri de urias, dupa care imbraca armura eroului popular Argineanu si face minuni de vitejie impotriva turcilor. Episodul nuntii este introdus influxul epic dupa o anumita tehnica a montajului, permitand reconstituirea trecutului apropiat aleroului trecut prin paradis si infern, cat si fixarea cadrului prezent, infuzat de un erotism gata sainvadeze universul. Scena de ceremonial a nuntii este sincopata, epopeea comica si satiricaconvertizandu-se intr-un poem epic cu accente grave.Tiganii, odata ajunsi la Spateni, doresc sa puna bazele unui stat, si incep astfel ointerminabila discutie despre sistemul ideal de guvernare. Cei trei tigani-filozofi, care discuta despre formele de guvernare, par a fi trei ganditori din secolul luminilor. Intregul episod estealegoric. Baroreu, de pilda, socoteste monarhia dintre toate mai harnica, republica parandu-i-seo tarina pustie, unde din cauza arivismului celor mai tari venitul de obste piere. Intr-unasemenea proces de idei, argumentele lui Baroreu sunt combatute de Slobozan, partizanulrepublicii. El demonstreaza cu iscusinta ca monarhii buni sunt foarte rari, dupa un suveran bun putand sa urmeze unul neghiob dara la minte. Sau trandav, nebagator de sama. Peroratia luiSlobozan se termina printr-o pledoarie deschisa pentru republica, regimul republican fiindsingurul unde legea pe toti asemene-i pune. Episodul acesta allegoric despre sistemele deguvernare se incheie printr-un suspens comic.Plictisiti de polemicile interminabile ale celor treifilozofi, tiganii invadeaza adunarea si totul se termina printr-o incaierare generala.Salvatorul lumii este Vlad Tepes, tipul de monarh luminat, care realizeaza ceea ce si-a propus, ca legea sa nu fie ascultata doar de cei slabi si misei, dimpotriva, Zicea ca boierii suntsupusi/Asa domniei ca si taranii. Conflictul dintre romani si turci este infatisat in intreaga luiamploare si semnificatie, iar dialogul grav dintre Vlad Tepes si solul sultanului devine o lectiecivila de eroism, prin care se afirma vointa de independenta a poporului comunicata intr-un stilinaltIn acest conflict de vaste proportii epice, declansat intre turcii cotropitori si poporul roman,sunt angajati, ca si in epopeile homerice, zeii. De data aceasta, mitologia crestina cu sfintii ei estedin plin pusa la contributie de autor. De la aceasta se produce o alta mutatie de secventa epica,destinata sa deschida perspectiva campului de lupta, cu scoaterea in evidenta a vitejiei poporuluiroman. Tehnica agresiunii eroice este sugerata prin maretia impetuoasa a fortelor naturii. Naratiunea scoate in relief eroismul romanilor, dar si incercarile grele la care sunt supusi demasivele forte cotropitoare ale turcilor. Fuziunea dintre real si imaginar devine din nou evidenta.Vlad, eroul central al epopeii, poate comunica cu anumite forte supranaturale, soarta lui ca si a poporului sau este prestabilita. Vlade! (striga cereasca solie)/Asa zice Faptuitorul atoate:/Zadarnica-i a ta maiestrie!/Vecinice hotarari nemutate/Vor poporul tau inca sa fie/Lungavreme-n pagana robie!. Versurile exprima supunerea lucida a domnului, tradat de boieri, in fataunei necesitati istorice, dar nu resemnarea fatalista a poporului.Calatoria lui Parpangel in iad reprezinta, in ansamblul Tiganiadei, episodul cu cele mai puternice implicatii satirice. Viziunea infernului este evident dantesca. Exista o anumita ierarhiea raului, se deruleaza imaginea celor damnati pentru vesnicie din cauza pacatelor lor.Traiectoriile celor trei personaje centrale ale poemului, care intr-o masura mai mare sau maimica au pierdut perceptia exacta a realitatii, sunt simbolul unei lumi degradate, impulsionata inviata doar de dorinta de parvenire. Hrisoavele false, mezalianta femeilor varstnice, ce nu-si mai puteau suporta vaduvia, banii cu care se cumparau titlurile boieresti, fac parte din arsenalul vietiiacestei lumi ametite de ascensiunea spre varful piramidei sociale.Demitizarea acestei societati cu moravuri degradante se face prin ironie si umor. Opera deidei prin excelenta, Tiganiada pune in lumina resursele literare bogate ale unui scriitor inzestrat cu un adevarat geniu verbal.

Curent literar aparut in Germania, Anglia si Franta la inceputul secolului al XIX-lea ca o reactie virulenta impotriva clasicismului, considerat prea canonic. Reprezentanti:Victor Hugo;Alphonse de Lamaritine;Lord Byron;Walter Scott;Novalis;Leopardi;Mihail Pushkin si Lermontov;Edgar Allan Poe;Mihai Eminescu. Principala trasatura a romantismului este libertatea absoluta de creatie.Romantismul este liberalismul in artaVictor Hugo Anularea regulii celor 3 unitati (timp, loc si actiune) care actioneaza in clasicism; Amestecul genurilor literare (in opozitie cu clasicismul care promova separatia, puritatea genuirlor literare). Primatul fanteziei, sentimentelor, sensibilitatii, originalitatii.Proza romantica este o poezie prin excelenta lirica. Democratizarea statutului personajelor, care sunt recrutate din toate paturile si clasele sociale si care au o evolutie spectaculoasa si neasteptata; Personajele romantice sunt personaje exceptionale, surprinse in situatii exceptionale; Interesul pentru culoarea locala, atmosfera epocii; Inspiratia din folclor; Cultivarea unor teme si motive romantice: Natura surprinsa in ambele ipostaze: micro- si macrocosmosul. (ordinea umana, si ordinea astrala, contingentul si transcendentul (spatiul divin))Natura este receptata ca o stare de suflet, deoarece exista o corespondenta intre trairile umane si manifestarile naturii.Este un spatiu ocrotitor, securizant pentru cuplul de indragostiti. Iubirea proiectata intr-un cadru natural, cele doua teme fiind inseparabile la romantici Istoria : nationala si universala. Conditia omului de geniu Supratema timpului (ambivalenmta timpului: uman-terestru finit ; universal-cosmic infinit ;) Noaptea (cadrul nocturn) sub luna; Visul (dimensiunea onirica) Padurea/Codrul Izvoarele, marea/oceanul, lacul Luna, stelele; muzica astrala Bolta cereasca Teiul, salcamul, trestia Norocul (viata lipsita de noroc) Motivul poetului damnat. Ingerul, demonul, titanul Castelul singuratic Ruinele, vestigiile. Motivul amintirii Sarutul Mainile subtiri si reci Focul, lumanarea Vantul, ceata, 9. Cultivarea spatiilor exotice 10. Contemplatia 11. Meditatia/Cugetarea 12. Reveria 13. Melancolia, tristetea, nostalgia 14. Singuratatea. Specii romantice: nuvela, romanul, drama (cu caracter romantic, sentimental.) elegia, meditatia, idila poemul filosofic. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Stilul romantic este retoric si puternic metaforizat. Un loc primordial il ocupa ANTITEZA. real vs. ideal angelic vs. demonic om de geniu vs. Om comun terestru vs. Cosmic. materialitate vs. Spiritualitate muritor vs. nbemuritor etern vs. efemer.

Un rol important in stilul romantic il au: exclamatia | invocatia | interogatia retorica Inteogatia: poetica ( intrebare urmata de raspuns) retorica (intrebare la care nu se asteapta raspuns).

Originalul cronicii nu s-a pstrat, dar avem copii fcute de Simion Dasclul,Misail Clugrul i Axinte Uricarul.Grigore Ureche a cunoscut o serie de izvoare interne: Cronica lui tefan cel Mare, Cronicele lui Macarie, Eftimie i Azarie, Cronica Poloniei a lui Ioachim Bielski, Letopiseul moldovenesc de Eustratie Logoftul, Cosmografia de Gerard Mercator, Cronografuftm Manasses. El utilizeaz termeni arhaici, din limbile slav, turc, greac: adet( tc) obicei, a astruca a ngropa, brudiu tnr, crijeci cruciai, dabil bir, ferin aprare, a hldui a se salva, ocin moie, olcar curier, enchi sfrit, volnicie libertate, predoslovie introducere.Grigore Ureche, alturi de Miron Costin i Ion Neculce, ntemeiaz genul epic, din care a evoluat romanul istoric de mai trziu. El reconstituie, din informaii izolate , disparate, unitatea unei epoci ntr-un stil personal. Povestirea lui Grigore Ureche nu este ficiune, ci un gen de literatur de factur istoric, fiindc intenia lui este de a ne prezenta istoria aa cum s -a desfurat, o istorie evocat, i nu una trit direct. Cronica este o reconstrucie, creia i se d un sens global educativ-umanist, ceea ce nseamn creaie, intenii patriotice. Modelul narativ este organizat pe nuclee, legate ntre ele printr-o viziune general, moralizatoare. Cronica are aspectul unei povestiri de tip mozaicat, pentru c eroii i evenimentele nu au continuitate. Eroii sunt caracterizai prin tr-o expresie: Rare pstorul cel bun, Alexandru cel Bun are darul de nelepciune, Petre chiopul domn de cinste, o matc fr ac. b) Portretul Iui tefan cel Mare i Sfnt este o pagin de literatur. Domnul esteun model de vitejie i nele pciune. El este eroul luptei pentru aprarea fiinei naionale, este contiina naional personificat, este un prototip al principelui.Port retul ncepe cu o antitez ntre trsturile fizice {om nu mare de stat) i cele spirituale. Domnul este vzut obiectiv: raional, echilibrat (amintrelea era om ntreg la fire),dar i mnios i degrab vrstoriu de sngefa de boierii nesupui. Era harnic {neleneu), bun organizator{unde nu gndeai acolo l aflai),strateg (la lucru de rzboaie meter),era viteaz i curajos {unde era nevoie, nsui se vria), era tenace i perseverent {i unde-1 biruiau alii, nu pierdea ndejdea, c tiindu-se czut jos, s ridica deasupra biruitorilor). Unitatea dintre domn, popor i ar este subliniat afectiv: Iar pre tefan Vod l-au ngropat ara cu multjale i plngere n mnstire la Putna.Imaginea domnului este proiectat ntr-un spaiu al mitului, fiindc el pare a ine un echilibru al universului, nct la moartea lui se declaneaz stihiile: au fost ploi grele ipovoaie de ape i mult necare de ape s-au fcut. Domnul este un printe, ara este o familie: atta jale era de plngea toi ca dup un printe al su. Modelul eroului se mpletete cu cel el sfntului.,,// zicu sveti tefan Vod nu pentru sufletul ce iaste n mna lui Dumnezeu, c el nc au fostu om cu pcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeti. tefan cel Mare i Sfnt a fost i un om politic, care a neles problemele sociale i politice, de aceea, fiind pe patul de moarte, chemat-au vldicii i toi sfetnicii si, boierii cei mari i ali toi ci s-au prilejitu artndu-le c nu vor putea inea ara, cum au inut-o el. mpletirea modelului eroului cu forele supranaturale intr n concepia astrolgica a umanismului Europei de Est i este determinat de rzboaiele nentrerupte. Eroul este excepional, are o tent romantic ctu n-au fost aa nici odinioar, dar i realist prin ancorarea lui n problemele supravieuirii fiinei naionale: au datu nvtur s se nchine turcilor.Cronica lui Grigore Ureche conserv universul mental al omului culturii romneti din prima jumtate a secolului al XVII-lea i utilizeaz stilul narativ, care face primii pai pentru a se desprinde de cel oral. El ntemeiaz, sub raportul limbii literare, o tradiia, care va fi continuat de Miron Costin, Ion Neculce i va fi valorificat apoi de Costache Negruzzi, iar mai trziu de Mihail Sadoveanu.Interpolrile lui Simion Dasclul, care introduce n textul cronicii o legend ovin maghiar, c romnii sunt urmaii tlharilor de la Rm, dai n ajutor unui crai maghiar Laslo sau Laslu, nu are nici un temei. Nu a existat acest crai, iar la momentul venirii hunilor Imperiul Roman ncetase s mai existe de ase secole. Ea v a fi dezbtut de Miron Costin n De neamul moldovenilor^ de Dimitrie Cantemir n Hronicul vechimii romano-moldovlahilor.