Comedia

Comedia este specia genului dramatic, in versurisau in proza, care satirizeaza intamplari,

aspecte sociale, moravuri (conduita morala a unui popor, a unui grup social) prin intermediul personajelor ridicole, intre care se nosc conflicte putemice. Comedia are scopul de a indrepta acele tare (defecte) umane si sociale prin ras, avand, asadar, rol moralizator. Principalele modalitati artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira si sarcasmul. folosite pentru a crea ridicolul sou grotescul, atat in ilustrarea aspectelor imorale (moravuri) ce sepetrec in societate, cat si a caracterelor umane dominate de tare morale.
Principalul mijloc artistic este comicul. o categorie estetica ce include situatii si personaje ridicole, vicii si moravuri, fiind sanctionate prin ras si urmarindu-se, astfel, indreptarea acestora. Comicul ilustreaza contrastul dintre esenta si aparenta. dintre serios si derizoriu, dintre iluzie si realitate, dintre efort si rezultatele lui, dintre scopuri si mijloace etc. Formele de manifestare ale comicului sunt foarte variate: comicul de situatie, comicul de caracter, comicul de limbaj, comicul de moravuri, comicul de intentie, comicul de nume etc. In antichitate, comedia se definea prin contrastul cu tragedia, fiind conceputa ca "imitatia unor oameni neciopliti, nu insa o imitatie a totalitatii aspectelor oferite de o natura inferioara, ci a celor care fac din ridicol o parte a uratului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur si o uratenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vatamare; asa cum masca actorilor comici este urata si framantata, dar nu pana la suferinta." (Aristotel). In functie de aceste "imitatii", comedia poate fi: comedie de caracter ("Avarul" de Moliere), comedie de moravuri ("O scrisoare pierduta" de LL.Caragiale), comedie de intriga ("D'ale carnavalului" de LL.Caragiale). Comedia a aparut, ca si tragedia, in Grecia antica, manifestandu-se ca o procesiune vesela in finalul unei petreceri cu public, organizata in cinstea zeului Dionysos, in care glumele acide, replicile satirice si cantecele cu versuri ironice provocau rasul si distractia necesare reinvierii zeului. Tragedia si comedia sunt cele mai vechi manifestari teatrale, deoarece ele au exprimat doua dintre cele mai relevante reactii specifice omului: plansul si rasul. De altfel, mult mai tarziu, Francois Rabelais va afirma ca "rasul este propriu omului". Parintele comediei antice este socotit Aristofan, creator de texte satirice, politice si bufe: "Viespile", "Broastele", "Pasarile". In Italia, comedia a fost influentata de cea greceasca, iar primii comediografi, Plaut si Terentiu, au constituit adevarate modele atat

pentru perioada Renasterii, Machiavelli, Ariosto, cat si pentru cea moderna, de talia lui Pirandello. In literatura romana, precursorii comediei au fost Costache Conachi si Iordache Golescu, care au reprezentat epoca pasoptista. Insa primul care a scris comedii cu valoare artistica deosebita a fost insa Vasile Alecsandri, care a inceput cu canticele cornice, farse, vodeviluri, feerii pana la comediile atat de cunoscute, "Chirita in Iasi" si "Chirita in provincie". Ion Luca Caragiale poate fi numit cel mai mare comediograf roman si unul dintre cei mai importanti din literatura universala. In literatura romana moderna si contemporana, comedia a avut un larg camp de manifestare, prin dramaturgii: Mihail Sebastian, Victor Ion Popa, Al.KiriJescu, Tudor Musatescu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion Baiesu si altii.