Tema: Motivul /DOR/ în poeziile lui Lucian Blaga „Dorul-dor”, „Dorul”

Actualizare:

 Ne putem mândri cu trei cuvinte, care ne reprezintă tradiţiile în patrimoniul cultural UNESCO.
Vorbim despre Dor, Doină şi Colind. Apropo, cuvintele Dor şi Doină nu pot fi traduse cu
exactitate în altă limbă.

 Dor - 1 Durere. 2 Boală. 3 Durere sufletească, jale, (înv) jelanie, mâhnire, supărare, părere de
rău. 4 Dorință puternică (amestecată cu nostalgie) de a vedea sau revedea ceva sau pe cineva
drag, de a reveni la o stare sau îndeletnicire preferată. 5 Poftă (de a mânca sau bea
ceva). 6 (înv; d. mâncăruri; îe) Să-i mori de ~ Greu de găsit. 7 Stare sufletească a celui care
aspiră la ceva. 8 Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (aflat departe). 9 Atracție
erotică. (...) 17 (Pop) Persoana iubită.

Citate:

 Mihai Cimpoi: „A fi cuprins de dor înseamnă a fi pătruns de fiorul existenței, acesta crescând în
intensitate și atingând pragul superior de plinătate.”
 Lucian Blaga: „Dorul e un organ de cunoaștere a infinitului.”
 Grigore Vieru: „ Dorinta este amintirea a ceea ce a fost, dorul – a ceea ce va fi.”
 Octavian Paler: „Dorul este focul in care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne
reprezintă amintirile.”

„Dorul-dor” de Lucian Blaga

Cel mai adânc dintre doruri

e dorul-dor.
Acela care n-are amintire
și nici speranță, dorul-dor.

Pe-un drum ne duce dorul-dor,

pe-un drum
ce dincolo de orice călător
mai are-o prelungire.

Nesfârșit e dorul-dor.
Bate-n valea tuturor.

Sarcini în baza poeziei:

1. Formulează o definiție proprie a dorului

2. Extrage din poezie definiția poetică a dorului
3. Explică, într-un enunț, expresia „dorul-dor”
4. Propune sinonime contextuale pentru cuvintele: adânc, drum, dincolo, nesfârșit
5. Plasează în enunțuri expresiile frazeologice/locuțiunile: a arăta drumul, a călca alături cu
drumul, a rămâne pe drumuri, a aduna pe cineva de pe drumuri
6. Raportează, într-un text coerent de 4-5 enunțuri, motivele /amintire/, /speranță/, /drum/ atestate
în poezie la tema dorului
7. Realizează un text coerent de 10-12 enunțuri pe tema dorului, pornind de la ideea din versurile
finale „Nesfârșit e dorul-dor./Bate-n valea tuturor.” , în raport cu afirmația lui Lucian Blaga:
„Dorul e un organ de cunoaștere a infinitului.”
Audiază melodia: https://www.youtube.com/watch?v=86iOjL6-iIc

Poezia „Dorul” de Lucian Blaga 1919 în „Poemele Luminii”

Setos iţi beau mireasma şi-ţi cuprind obrajii

cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: „Mi-e-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

! Ebine să știi: Explozia lirică, manifestată de L. Blaga în mai multe poezii, precum în poezia „Dorul”, a
fost provocată de iubirea lui pentru Cornelia Brediceanu, pe care poetul o numea „subiectul absolut al
poemelor mele”, „tu ești alfa și omega – de la tot ce fac și gândesc”.

Expresia „alfa și omega” - a fi începutul şi sfârşitul, de la prima și ultima literă din alfabetul grecesc

Sarcini în baza poeziei:

1. Determină starea afectivă a eroului liric

2. Propune sinonime contextuale pentru cuvintele: mireasma, ne arde, pribeag, tainic
3. Plasează în enunțuri expresiile frazeologice: a rupe inima, a-și lua inima în dinți, a intra în
inima cuiva, a călca pe inimă
4. Comentează invocația și interogația retorică din text

Vă amintiți: invocație retorică - (fr. invocation, lat.invocatio = “chemare”, “rugă”) este o figură de stil
care constă într-o rugăminte adresată unei persoane absente sau imaginare (muză, divinitate, erou) pentru
a primi ajutor în rezolvarea unei probleme.

5. Interpretează simbolul /muguri/ din finalul poeziei (semnificația generală, contextuală)

Muguri – renaștere, natură, viață, copilărie, inocență, viitoarea roadă, puritate, primăvară etc.

6. Desfășoară în scris (7-8 enunțuri) ideea că adevăratul îndrăgostit poartă în suflet, ca pe o

minune, dorul de ființa dragă, în raport cu starea de spirit a eului liric din poezie.