Preview referat Literatura universala din secolul al XX lea - tipicitate si inovatie Importana pe care o capt, n termeni deosebii, critica

literar, face i mai strns legtura ei de dezvoltare cu ideile secolului ncorporate n curentele literare i relevnd o gam de interpretri ale fenomenului literar. Obiectul criticii rmne a fi textul,opera,literar. n literatura universal din secolul al XX-lea se impun dou tipuri de literatur: una de tip realist, cu menirea de a continua tradiiile literaturii realiste din epocile precedente, i alta de tip modernist, cu accentul pus pe nnoirea literaturii att la nivelul problematicii, al coninutului, ct i la nivelul formal (structur, compoziie, genuri i specii.literare,procedeeartistice.a.). Realismul i modernismul propag anumite trsturi semnificative, care determin impactul literaturii cu epoca i cu cititorul care observ inovaiile. Realismul acestei epoci se asociaz, de cele mai multe ori, cu ceea ce numim tradiionalism, iar complexitatea curentului dat deriv din impactul pe care l-a avut asupra lui modernismul. Termenul modernism ns are mai multe semnificaii: - este un curent literar de la sfritul secolului al XIX-lea n rile Americii Latine, apoi n Spania, n Portugalia, marcat de influena parnasianismului i a simbolismului francez(nsens,restrns); - micarea sau curentul literar manifestat n cultura european de la cumpna secolelor XIX-XX, continund pn n a doua jumtate a secolului al XX-lea, opus tradiionalismului, ce se caracterizeaz prin ruperea legturilor cu tradiia, anulnd-o, n consecin, i prin nnoirea literaturii n spiritul epocii moderne (n sens larg); - uneori, n modernism este ncadrat i avangardismul sau avangarda, ca form extrem a modernismului, alteori modernismul este chiar identificat cu avangarda; - n sens larg, termenul de modernism subsumeaz curentele avangardiste (futurismul, expresionismul, imagismul, dadaismul, suprarealismul etc.), manifestate i ele dei diferit n toate genurile literare. Calificativele modern-modernist trebuie delimitate clar, care uneori se confund sau se identific. Nu orice oper modern, creat n epoca modernitii, e i modernist, n sensul de apartenen la curentul modernismul, dar toate operele moderniste sunt, totodat, i moderne, adic novatoare. Acelai lucru se refer i la calificativele postmodern postmodernist: nu toate operele create n postmodernitate, deci postmoderne, sunt i postmoderniste, adic aparin curentului postmodernismul. 2) n literatura secolului al XX-lea se ntrevede puterea romantismului cu amprentele sale n lirica promovat de curentele avangardiste precum: dadaismul, suprarealismul, futurismul, expresionismul, imagismul, ermetismul, naturismul .a. Accente deosebite se pun pe noutatea pe care

o aduce opera scriitorului i ncadrarea acestei nouti n spectrul tematic al epocii, care ar fi: viaa, moartea, timpul, sensul existenei, idealul, iubirea, absolutul etc. ntre toate curentele de avangard din acest secol exist un raport cantitativ, care denot realitile civilizaiei recente i destinul omului n cadrul acesteia. Raportul dat poate stabili i un coeficient msurat ntre sfera subcontientului i n explorarea adncului contiinei umane. De exemplu micrile de avangard, cu implicaii de nume ale renumiilor scriitori din secolul al XX-lea, aveau tendine de a sparge tiparele literaturii precedente prin revolte spectaculoase, dar acest fapt contient a impulsionat i o marc a subcontientului la nivel de creare a noii literaturi. Limbaj literar limbaj obisnuit Limbajul literar difer de limbajul comun, care este o creaie colectiv spontan la fel ca i moralitatea. Inter homines dicere (A vorbi sau zice ntre oameni). Limbajul comun este rezultatul sedimentrii unei experiene milenare sub forma limbilor naturale, de la experiena pre-teoretic (magie, mitologie, folclor etc.) la experiena teoretic (tiine exacte, logico-matematice, tiine ale naturii, tiine tehnice i economice, tiine socioumane sau umanitare) din cuprinsul crora face parte i literatura. Limbajul literar nu reflect realul sub forma unor propoziii enuniative ce se rezum la simple observaii sau constatri Limbajul literar este intim legat de viaa social, de civilizaie, de dezvoltarea gndirii, de art etc. Necoincidena ntre expresie i nelegere, ntre creaie i modelul vizat scoate n eviden strdania perpetu a eforturilor creatoare. Pentru a dezvlui mai precis pecetea inconfundabil a limbajului literar se impune s facem urmtoarele precizri: limbajul literar nu se caracterizeaz numai prin dimensiunea psihoafectiv, inteligibil i social-cultural. El se constituie prin intricaia indisociabil dintre fiinarea nemijlocit (senzaii, imagini) i fiinarea mijlocit (reprezentri i expresii). Pe lng percepere i pricepere sau altfel zis cunoaterea senzorial-intuitiv i raional, n cazul limbajului literar are loc transfigurarea realitilor i a mozaicului divers al vieii n continu micare prin intermediul figurilor de stil. Limbajul literar nu pune accentul pe cunoatere prin percepere i pricepere, ci pe valorizare i asumare, indiferent de zona de unde provin imaginile, din zona extralingvistic sau lumea civilizaiei i culturii umane. Functiile limbajului functia expresiva, stabilita in functie in relatia cu emitatorul receptorului; functia interogativa sau de apel (in raport cu destinatarul); i3m9112ic46zph functia de reprezentare (stabileste relatia intre enunt si universul exterior). Roman Jakobson (in "Essais de Iinguistique generale", 1963) stabileste sase functii alt limbaju ui, in care sunt angajati factorii comunicarii (emitatorul, mesajul,

contextul, codul, destinatarul): emotiva (se refera la emitator); conativa (se fixeaza asupra destinatarului); referentiala (trimite la context, stabileste referentul); fatica (mentine contactul dintre interlocutori); metalingvistica (are rolul de clarificare a codului); poetica (presupune concentrarea atentiei asupra limbajului in sine). Functia emotiva (numita si expresiva sau interj ectionala) este centrata asupra emitatorului si arata atitudinea vorbitorului fata de enunt. Ea se poate exprima prin intermediul interjectiilor, al exclamatiilor, prin lungirea emfatica a sunetelor. intre aceste functii se creeaza principii de echivalenta, bazate pe asemanare si deosebire, antonimie si sinonimie, iar contiguitatea se stabileste prin combinare. Functia conativa se concentreaza asupra receptorului, folosind strategia lingvistica a contactarii lui, bazata pe marci ale vocativului si imperativului. Functia fatica slujeste la stabilirea contactului si la mentinerea sau intreruperea comunicarii, verificand daca receptorul este atent si canalul de comunicare functioneaza fara factori perturbatori. Functia" referentiala (denotativa sau cognitiva) are in vedere, in scopul informarii, contextul lingvistic si extralingvistic (social, cultural, situational) al comunicarii. Functia metalingvistica are in vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul in care functionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaza si faciliteaza comunicarea. Functia poetica presupune modul in care este concentrat mesajul poetic de la emitator spre receptor si constituie functia esentiala a artei verbale. Ea nu apare singura: in poezia epica, unde se intrebuinteaza formulari la persoana a treia, apare si functia referentiala; in poezia lirica, in care enunturile sunt la persoana intai, apare si functia emotiva, iar in poezia liric-adresativa, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare si functia conativa. in opera dramatica, se exploateaza din plin resursele oferite de functiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicarii, care creeaza atmosfera specifica, situatii absurde, quiproquo-uri.