Opera preferată din

creația lui Ion Druță

(Povara bunătății
noastre)

Realizat: Dragan Nelu

 Motivația alegeri.
Romanul Povara bunătăţii noastre, alături de romanul Clopotniţa, este cel mai reprezentativ
pentru creaţia sa. Povara bunătăţii noastre este, deci, o expresie a maturităţii artistice a
autorului.
În primul rând aș putea spune că am ales opera dată din cauza că aici se discută problemele și
greutățile care au urmat după cel de-al doilea război mondial (foametea)

În al doilea rând aș putea spune ca mi-a plăcut mult că Onache era un om bun pâna la urma
cedând dealul cel mic lui Haralampie. Din cauza aceasta el a purtat mai multe poveri una din
ele era că pe dealul cel mare era nefavorabil pentru cultură (pământul era sursa principală de
hrană).

În al treilea rând aș putea spune ca mi-a plăcut mult de personajul principal Onache Cărăbuș –
personaj complex ce prezintă o imagine generală al unui întreg popor și un părinte iubitor ce îi
dorește numai bine și uneori își arată dragostea către Tincuța.

Momentul apariției operei și receptarea ei.

Povara bunătății noastre este o dilogie scrisă de prozatorul moldovean Ion Druță și formată
din două cărți: Balade din câmpie și Povara bunătății noastre. Cele două romane urmăresc
destinul comunității rurale din satul basarabean Ciutura din Câmpia Sorocii în anii de dinainte
de Primul Război Mondial și până în 1945 (prima carte), apoi în primii ani ai regimului
sovietic instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial (cea de-a doua carte).
Povara bunătăţii noastre” este considerată o proză „întemeitoare”. Prima parte a romanului,
intitulată „Balade din câmpie, apare în 1963, iar partea a doua-în 1968. Integral, în ediţie
completă, romanul apare în 1960.
Publicat în 1963 de Editura Cartea Moldovenească din Chișinău, în limba română cu caractere
chirilice a fost primit cu căldură de intelectualitatea din RSS Moldovenească. Autorului i s-a
decernat în anul 1967 Premiul de Stat al RSS Moldovenești pentru Balade din câmpie, Ultima
lună de toamnă și alte câteva nuvele. Cu toate acestea, conducerea comunistă a republicii a
criticat lipsa de realism socialist a romanului.

Rezumatul subiectului.
Subiectul îl formează dramatica existenţă a românilor din Basarabia, supuşi mereu unui atac
dinspre răsărit. Dacă în Fraţii Jderi al lui Mihail Sadoveanu acest atac era realizat de tătari, iar
în Nunta domniţei Ruxandra de cazaci, în romanul lui Ion Druţă atacul este dat de ruşi.
Scriitorul ştie să dea valoare simbolică unor lucruri comune cum ar fi: pietrele de lângă sat,
drumul, podul, pădurea, Prutul, pământul, fiindcă oamenii lui au o viaţă trăită simplu, fără
mari conflicte interioare, fără revolte violente, fără dorinţi de răzbunare, fiindcă sunt blânzi,
buni şi în sufletul lor se găseşte liniştea ce-o dă una dintre fericiri: „Fericiţi cei blânzi că aceia
vor moşteni pământul“. De aceea oamenii stau descumpăniţi după arderea satului, dar Onache
Cărăbuş, pe care nimeni nu-l ia în seamă, le spune că în pădure e un cuib cu un ou şi-i cheamă
să li-l arate. Este un mod simbolic de a trata problema de bază a romanului şi anume
supravieţuirea.
Acțiunea dilogiei se petrece în satul ficțional Ciutura din Câmpia Sorocii, urmărind evoluția
comunității rurale de la începutul secolului al XX-lea și până în anii '50 ai aceluiași secol.
Aflat într-o vâlcică dintre două dealuri: unul mare (înspre răsărit) și altul mic (înspre apus),
satul era populat de răzeși de viță veche, sărăciți de vremurile vitrege care se abătuseră
asupra Basarabiei.

Dicționar
Potrivit criticului Haralambie Corbul, romanul își captivează cititorii prin substratul filozofic
al textului, prin analiza psihologică profundă și mai ales prin frazele sale artistice pline de
poezie, de plasticitate și de armonie. Astfel, acest roman devine „o emblemă strălucită a
întregii creații druțiene”.
Exemple:
Javra – Ileana îl numea pe Onache (Câine slab și prăpădit)
sac cu hanganii - sac cu porumb
noastr – noastră
ni-i – mie
strebkovie otreadi - echipe de tineri voluntari

Personajele operei.
Sub raportul tipologiei, deși este realist, Ion Druță nu mișcă personaje exemplare, cu identitate
repede recunoscută. De ce ? fiindcă autorul nu apelează la procedeele clasice de caracterizare,
personajele sunt doar fețele ale unor idei, ca în teatrul de păpuși, iar în numele lor vorbește
același mănuitor de sfori- autorul. Autorul tinde să construiască un personaj cu o mare putere
de reprezentare, care acceptă să poarte cu obidienţă povara bunătăţii umane, asumîndu-şi
riscurile, eşecurile şi izbânzile. Personaj memorabil, Onache Cărăbuş se remarcă prin
calităţi de gânditor, surprinzîndu-ne deseori prin reflecţii interesante despre rosturile
existenţei. Miruit de Dumnezeu ca şi ciobanul din „Toiagul păstoriei”, onache Cărăbuş
meditează deseori asupra cosmosului, sufletului şi trupului. Celelalte personaje ale romanului:
Tincuţa, Haralambie, Nuţa, Mircea Moraru, Nică, Micu Miculescu, Safta, Nicolae şi Grigore
Moraru, Costache Mihai, Focşa, nu au fireşte, profunzimea vizionarului Onache Cărăbuş, dar
fiecare este purtătorul unei lumi aparte, plină de taină, iar toţi împreună alcătuiesc „cosmosul”
Ciuturei şi al Câmpiei Sorocii. Onache e cel mai dezinteresat om dintre ciutureni. Nu caută să
adune avuţii, nu se supără pe cei care-l vorbesc de rău. Spre deosebire de consătenii săi
„bolnavi de pământ”, pentru Onache pămîntul nu eo sursă de îmbogăţire, ci este un dar, o
certitudine a dăinuirii: „Ţărâna era cea mai mare dragoste a lui Cărăbuş, era cel mai frumos
cântec al lui, un cântec ce se cerea cântat cu măsură şi trebuia ţinut minte cuvânt cu cuvânt."
Dacă Onache se încheaga mai mult ca spirit din întreg romanul, pe Mircea, ginerele său,
romancierul îl caracterizează astfel, fiind (poate) și cea mai cuprinzătoare notă a autorului
despre un personaj al său:
"Mircea și până a ajunge tractorist și după aceea a tot fost chemat pe la nareaduri, dar
niciodată n-a știut să prindă firul. Așa o fire încăpățânată, îndăratnică, și când cei din jur îl
îndesau cu aluziile, ducându-l încetul cu încetul spre pasul pe care urma să-l facă, fără însă a i
se spune ce trebuie să facă, el, la un moment dat, se răzvrătea, le întorcea pe toate pe dos,
făcînd tocmai ceea ce nu trebuia să facă. Aluziile nu i-au plăcut niciodată - ori îi spui omului
deschis, ori îl lași s-o întoarcă așa cum îl duce capul. Unde mai pui că, deși era fumător, nu
suferea mult fum adunat într-o cameră, iar la nareaduri se fuma atâta, încat mai toate hotărâ
rile adoptate "puteau a tutun".
 Concluzie.
Avea dreptate Mihai Cimpoi, in prefața acestei cărți, punând în evidență aspectul moralist al
ei, când scria : "Oricare ar fi povara destinului și oricât te-ar îngenunchea, spiritul se înalță tot
mai sus, aceasta-i concluzia senină, de moralist, pe care o desprindem din finalul Poverii
bunătății noastre, ca și din finalul Bisericii Albe, ce evoca perioada înfruntării unor mari
puteri pe pământul Moldovei".

Scrisoare

Dragan Nelu
Str. Aurel David
Or.Drochia

Stimate Ion Druță

Eu elev al clasei 12 B în instituția publică Liceul Teoretic Ștefan cel Mare aș dori să vă spun
că opera dumneavostră care m-a captat foarte mult este “Povara bunătății noasrte” cu mare
plăcere aș fi vrut să o ascult povestind-o d-stră, vreau să vă spun că modul de a scrie o
narațiune este foarte interesantă, vă mulțumesc că ați scris aceste opere ele fiind unice în
zilele de azi.

Cu mult respect,
Dragan Nelu

Bibliografie.
Eseu Onache Carabus
Povara bunatatii noastre (Ion Druta). Rezumat – Kids Zone
Ion Druta Povara Bunatatii Noastre Comentariu Literar - SAFER project
POVARA BUNATATII NOASTRE de Ion Druta (MITOLOGIE LIRICA) referat