Două zeci și șapte martie

Tema: ,,Viața nu merită să fie trăită decât în demnitate’’

Apostolul Pavel menționa: ,,Trei bucurii sfinte are omul:credința, nădejdea și dragostea.Iar mai mare
dintre acestea este dragostea.Ea nu se laudă, nu pizmuiește, nu se poartă cu necuviință.Toate le
suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.Fără dragoste, nimic nu-mi folosește...’’
Viața e cel mai frumos dar oferit de bunul Dumnezeu omului.Ea trebuie trăită demn și frumos.Un
exemplu frumos de demnitate sunt personajele druțiene din ,,Povara bunătății noastre’’.
Problema relațiilor dintre părinți și copii este abordată în romanul dat.Se are în vedere linia de
subiect Onache Cărăbuș și fiica sa Nuța, ginerele Mircea.În întregimea sa, acest nu se reduce la
relațiile din sânul unei familii și mai larg, al unui sat.Romanul dat este o frescă cu nenumărate
observații adânci asupra valorilor etice netrecătoare:omenia, hărnicia, bunătatea, sinceritatea,
credința.
Onache Cărăbuș și Tincuța sunt păstrătorii virtuților și tradițiilor naționale, purtătorii principali al
ideilor de vatră părintească, muncă cinstită ca izvor al vieții și dăinuirii, optimism, afirmat chiar și în
cele mai cumplite condiții ale realității, cinste ,,soveste’’, zice onache Cărăbuș.
Mircea Moraru și Nuța nu se îndepărtează definitiv de tradiții și de valorile etice milenare ale
poporului.Nuța poartă o venerație constantă, pentru mama sa, așteaptă cu nerăbdare colindele
străbune.Își iubește soțul hărăzit de soartă.Dar un fior de răceală se strecoară totuși între Nuța și
Onache, poate mai corect ar fi să spunem că Onache se îndepărtează de fiică în virtutea răcelii
apărute între el și Mircea.
Mircea a devenit străin pentru Onache Cărăbuș în cei patru ani cât ginerele a lucart cu tractorul, pe
când el ținuse cai.Mircea încalcă măsura în toate, deviază de la modul de viață natural și cinstit al lui
Onache și al propriilor săi părinți.
Onache Cărăbuș și Mircea simbolizează două moduri de viață, două modalități de a vedea și a
înțelege lumea și între ele se cască o prăpastie, o ruptură, simțită dureros în episodul cumătriei
organizate cu ocazia nașterii în familia ginerului a celui de-al patrulea copil.Din acest moment nici o
împăcare între Onache și Mircea nu mai poate fi.
Este mare importanța tuturor personajelor romanului, cu deosebire al Tincuței, Nuței, a lui Mircea,
Nică, mătușa călugăriță de pe malul Nistrului, Paraschița.Dar pe planul din față al narațiunii se află
de la început până la urmă Onache Cărăbuș.Setea lui de la viață, optimismul, păstrarea valorilor
spirituale ale neamului, întruchipate în muncă ,,Ară și seamănă și vei avea de toate ’’.Este un model
de cumsecădenie, de perpetuarea obiceiurilor și tradițiilor.Onache cunoaște colinde vechi, pe care le
cântă când se ivește ocazia.El da tuturor trecătorilor de pomană pere din grădina sa.Când îi căzuse în
război cei doi fii, el organizează praznice în amintirea soției sale.Rămâne un personaj sugestiv,
simbolic prin acțiunile, atitudinile, sentimentele, ideile sale.Țărâna rămâne cea mai mare dragoste a
lui Cărăbuș, cel mai frumos cântec al lui, un cântec ce se cerea cântat cu măsură și trebuia ținut
minte cuvânt cu cuvânt.Iubea munca. E mare noroc când ciutureanul, cu cele două brațe, știe a pune
la cale o roadă bună.E mare lucru când are omul noroc.Onache Cărăbuș părea să-l aibă.Brațele lui au
fost poate cele mai căutate printre ciutureni .
Ion Druță recurge la mijloace simbolice, pentru a sugera armonia sufletului personajului, starea
firească a modului acestuia de a-și trăi veacul.
Omul trebuie să traăiească cu demnitate, ajutând pe cei din jur atunci când sunt în dificultate, fiind
pozitivi în tot ceea ce fac.Ajutorul reciproc, atenția, emoțiile pozitive sunt foarte importante pentru
fiecare dintre noi.Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți.Această frază biblică este cheia omeniei și
demnității fiecărei personalități.Cumsecădenia, bunătatea și acele valori pe care le-am menționat mai
sus, sunt adevărate comori, pe care trebuie să le împărțim cu cei din jur.
Cât de frumos se descrie câmpia Sorocii.Pământ întocmit să poarte sute de ani, din sămânță în
sămânță, gustul pâinii de secară.Cât e de frumos pământul țării noastre.Merită a fi citit romanul
,,Povara bunătății noastre’’, a lua atitudini pozitive în ceea ce privește valorile neamului, valorile
omenești, comportamentul decent, demnitatea omenească.Avem ce învăța de la personajele druțiene
despre viață.Deci viața trebuie trăită în dragoste, omenie, demnitate.