Tema: Caracterizarea personajului Victor Petrini

Romanul profund realist, complex de o mare densitate a ideilor,,Cel mai iubit dintre
pamanteni” înfățișează societatea românească din deceniul al șaselea, extinzându-și evocarea
social-politică pe o durată de două decenii (1940-1960), fiind astfel un roman-cronică.

Tema generală a romanului este legată de mitul fericirii, autorul realizând istoricul sentimentului
iubirii, urcând spre sublim sau coborând spre abjecție. Acestei teme i se alatură și perspectiva
relației omului cu istoria. Personajul principal, Victor Petrini, este forțat de mersul istoriei să
treacă prin mai multe medii sociale și, direct sau indirect, să traiască evenimentele epocii, să
reflecteze pe marginea propriului destin, a propriei vieți sau pe marginea destinelor celor din
jurul său.
Întâmplările din roman sunt relatate în cea mai mare parte la persoana I, din perspectiva
personajului-narator Victor Petrini, profesor de filozofie, intelectual, care asemenea eroilor lui
Cămil Petrescu, își problematizează și își analizează cu luciditate existența.
Ca referent uman, Victor Petrini este profesor universitar într-un oraș transilvănean și
autorul jurnalului lucid și amar, care trebuie să țină locul spovedaniei dinaintea morții, dictate de
un verdict posibil. Din paginile lui se încheagă imaginea unui personaj complex, sincer pană la
duritate, care caută în scris o modalitate de izbăvire.

Aflat într-o situație limită a vieții, asteptând condamnarea la închisoare pe viață, el își
regasește astfel întreaga existență condusă de o soartă nemiloasă și atotputernică, așa cum se
întamplă în marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj
tragic.

Prenumele primit la botez ar fi trebuit să-i aducă un statut de învingător, dar acesta se lasă
așteptat până la sfârșitul romanului. Ca și titlul operei, prenumele este o ironie, Petrini fiind
mereu un mare învins.

Victor Petrini este caracterizat direct prin autocaracterizarea și de alte

personaje.Autocaracterizarea îl definește ,,Am fost un adolescent dur și turbulent,… fetele mă
ocoleau’’ ceea ce arată că era conștient de caracterul său.În timpul unei certe cu Matilda, ea a
spus ,,Ce-ai făcut tu? În loc să pleci, cum ar fi făcut orice om normal și civilizat, te-ai așezat în
fotoliu și ai început să asculți cu o plăcere sadică’’ demonstrând că este un om fără principii.

Caracterizarea personajului este dominant indirectă, realizată prin prisma faptelor

modului de a vorbi. Petrini este un intelectual de elită, iar numeroasele citate si referințe la
Platon, Socrate, Spinoza atestă această calitate ca de exemplu Trufiami a apărut in conştiinţă
într-o zi cînd am citit în Platon următoarea afirmaţie: ,,Dacă moartea ar fi sfîrşitul a tot, cei mai
în cîştig ar fi ticăloşii, moartea i-ar elibera şi de trup şi de suflet şi de păcate...’’.

Gânditor profund , așa cum reiese din discuțiile purtate cu prietenul său Ion Micu ,,Nu
voi accepta nici un fel de compromise, pentru că nu mă recunosc angajat în nici un fel de
proces.Ascultă, Ioane, eu am descoperit ceva în folozofie și vreau ca această descoperire să fie
Tema: Caracterizarea personajului Victor Petrini

demonstrată’’ . Ion Micu îi răspunse ,,Ai greșit doar într-un singur punct, spuse el, ridicându-se
iarăși.Si care e esențialul?’’.

Victor Petrini este pasionat de cărți și de filozofie, astfel se ambiționează să întemeieze

un sistem de gândire original:,,O nouă prognoză, pornind de la descoperirile științifice, ar elibera
omul de temă, de neliniștea cosmică, într-o lume în care Dumnezeul îmbătrânit nu-i mai poate
alunga singurătatea sa înspăimântătoare...’’.

Onest in gandire, si in relațiile cu ceilalți oameni, Petrini nu poate întelege schimbările la

care asistă, înlocuirea marelui filozof și a altor profesori renumiți în facultate sau condamnarea
lui pentru dogme. Cu toate că încearcă sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un
înstrăinat, deoarece muncile pe care le face după prima detenție îi anulează calitatea de creator.

A doua mare revelație a lui Petrini este legată de mitul fericirii prin iubire, în care se
refugiază. Autocaracterizarea îl definește, însă ,,eu sunt omul care își asumă totul’’ va afirma
într-o conversație, încercând să-și explice convingerea față de ideea compromisului și a
corupției pe care ceilalți le acceptă.

Eugen Simion spunea ca Omul lui Marin Preda poate fi, ca Petrini, fericit în nefericirea
lui, pentru că zeii vieţii spirituale nu l-au părăsit. Câtă vreme există iubirea şi plăcerea de a
medita, omul predist nutreşte încă speranţă.

Prin structura sa intelectuală şi prin dimensiunea stării sufleteşti, Victor Petrini

rămâne a fi unul din cele mai memorabile personaje din literatura română.

În final, opera are un sfârșit deschis și memorabil prin caracterul definitiv.Rămâne în

memorie citatul lui Preda: ,,dacă dragoste nu e, nimic nu e’’.