Ideea de drum, cărare, cale, este un laitmotiv al existenței noastre.
Noi suntem într-o călătorie continuă:prin viață, prin imaginație, prin Cunoaștere, pe drumuri largi și bătătorite de șes, pe poteci înguste și neștiute de munte, pe uscat, prin văzduh sau pe apă ca-n povești, cu gândul sau cu fapta. Unele drumuri au și un capăt, altele nu.Uneori ne căutăm tovarăși de drum – de puține ori îi găsim pe cei potriviți, alteori suntem nevoiți să mergem singuri: fiecare trebuie să-și urce propria-i Golgotă. În poezia ,,Povestea magului călător în stele’’ am întâlnit motivul cărării in secvența: ,,De-acea voi ca dânsul pe fiul meu să-nvețe Care cărări a vieții-s deșarte, care marețe’’ În opera ,,Povestea magului călător în stele’’, poetul valorifică înțelepciunea magului, în a cărui cap începe trecutul, viitorul.Soarele și aștrii de pe cer se supun glasului său.El învață care cărări, ale vieții sunt deșarte și care sunt mărețe.În viziunea eminesciană lumea e percepută de poet ca unitate a contrariilor, desfășurându-se pe spații și dimensiuni variate.Cărările vieții sunt mai bune și mai reale.Trebuie alese corect. Poemul ,,Luceafărul’’, capodopera a literaturii române, își trage rădăcinile din basmul românesc ,,Fata din grădina de aur’’ și relevă condiția geniului nefericit, însingurat. ,,Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. ’’ Fata de-mpărat privea la ,,mișcătoarele cărări’’ ce duceau la Luceafăr. Cărările simbolizează căile mișcătoare, schimbătoare care apar în viața omului de pe pământ.Omul superior (geniul) este înzestrat cu inteligență, capacitatea de a-și depăși sfera, aspirația spre cunoaștere, posibilitatea de a se sacrifica pentru atingerea unui ideal. Am menționat anterior, că Mihai Eminescu a fost un mare culegător, îndrăgostit de folclor.În basmul ,,Făt-Frumos din lacrimă’’ am întâlnit motivul cărării. ,,Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi, luându-și buzduganul de-a umăr, merse pe o cărare, până ce ajunse lâng-o casă frumoasă, alba…’’ Personajul Făt-Frumos parcurge un drum lung.El trebuie sa treacă probele necesare unei experiențe de viață, pentru a-și putea întemeia o familie și pentru a putea conduce o împărăție.Deci, cărarea (drumul) sunt probele necesare în experiența de viață a lui Făt-Frumos. În poezia ,,La steaua’’, întâlnim acest motiv, sinonim cu ,, cale’’. ,,La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. ’’ Drumul, calea către stele, către spațiul celest este foarte îndelungat și dificil. Trecerea geniului prin lume, lasă în urmă o mare lumină eternă, nepieritoare, superbă.