15 februarie

Eseu:,,Războiul e un opus la tot ce există’’

Erasmus din Rotterdam în tratatul său Plângerea Păcii spunea „Războiul e cauza tuturor relelor și
nevoilor, un ocean imens care înghite totul fără diferență. Din cauza războaielor, tot ce înflorește,
putrezește, tot ce e durabil, se destramă, tot ce e frumos și folositor, se distruge, tot ce e dulce,
devine amar “ . Erasm vorbește despre imensele cheltieli legte de război , care ar putea fi folosite
pentru binele oamenilor . Autorul este îndreptat aici spre desființarea războiului și spre lauda păcii ,
care sunt posibile prin toleranță , unire
Solidaritate și înțelepciune .
Războiul reprezintă un dezastru total cu consecințe  din cele mai cumplite , este un ameatic de
bine și rău , de glorie și oroare ,de eroism și lașiate .  Războiul nu are nicio justificare reală , niciun
sens practic. Intotdeauna există o mulțime  de morți si răniți , multă suferința și distrugere și bine-
nțeles traume emoționale care au nevoie de generații pentru a se vindeca. Toți soldații care se lupta
sunt manipulați, la fel și societățile care încurajează războiul. Singurii câștigători  reali sunt liderii,
din politica, religie si economie, adevărați profitori, care isi urmăresc doar propriile scopuri egoiste,
fără a le păsa  de ceilalți .Omul este doar un obiect pentru ei, o simplă carne de tun, iar popoarele
doar mase de manevră . Acest asperct al războiului în care liderii sunt profitori , plini de egoism îl
pot raporta la romanul ,,Nimic nou pe frontul de vest “ de Eric Maria Remarque . În acest roman se
prezintă adevarul înfricoșător despre mizeria și crimele războiului , dar și dezechilibrul moral
provocat de acesta . Scriitorul a sugerat astfel ideea că moartea unui tânăr în război nu are nici o
însemnătate pentru oficialități Romanul nu este despre eroism, ci despre trudă și inutilitate și despre
prăpastia dintre conceptul de război și realitate.
Un roman în care se vorbește despre războiul ca fiind o cauza a traumelor psihologiece și
chinuri este ,, Răboiul nu are chip de femeie “ de Svetlana Aleksievici .Acesa lucrare reprezintă o
radiografie a trăirilor, şi nu a evenimentelor, ea fiind interesată de chinurile sufletului şi mai puţin de
cele ale trupului, de cei lăsaţi în urmă, şi de experienţele personale. Sunt prezentate imagii ale mortii
, violenței sau foamei , sentimente și emoții precum deznădejde , entuziasmul și frica .
În final spun, să renunțăm la orgolii, la certuri, violențe și război și să investim în pace, într-o
pace a tuturor.