Cea mai mare plagă a omenirii este războiul.

Numai în secolul XX, cele două războaie

mondiale au provocat moartea a peste 100 de milioane de oameni. Nici măcar „Moartea
Neagră” nu a provocat atâtea victime şi vorbim aici doar de cele două războaie mondiale.
Umanitatea s-a confruntat de-a lungul existenței sale mult prea des cu acest fenomen
complex care este războiul, i-a cunoscut și îndurat efectele devastatoare și implicațiile majore
care i-au marcat parcursul.
Cauzele principale ale razboaielor sunt de cotropire,de imbogatire,de razbunare,sau religioase
cum au fost Cruciadele.Consecintele sunt pierderi umane,deznationalizarea unor state,aparitia
a multor maladii.
Asa numitele puncta fierbinti sunt niste reugiuni strategice in mai multe puncta geografice
unde se duc sau pot aparea in timpul apropiat actiuni militare.
Există multe regiuni strategice pe care ţări puternice precum Statele Unite sau Rusia încearcă
să le ţină sub control, fie că este vorba de resurse naturale sau de o poziţie geografică
favorabilă.Se duc actiuni militare mai mult pe teritoriul Africii in regiunea de nord.
Literatura și arta în general i-au imortalizat grozăvia, operele elaborate de diferite
personalități ale culturii universale rămân martori incontestabili ale acestor evenimente.
Îl descoperim pe scriitorul Erich Maria Remarque,care odata cu finisarea gimnaziului este
inrolat in armata.Experienta dramatica obtinuta in timpul celor 2 ani ai Primului Razboi
Mondial petrecuti pe transeele frontului din Vest i-a dezvaluit esenta epocii dominate din
ipocriza oficialitatii,haosul militar si violenta barbara.Acest univers străin și ostil spiritului
creator, acest mediu potrivnic manifestării artistice avea să pună în lumină o trăsătură
definitorie a caracterului prozatorului german.
Experiența acestei campanii militare a stat la baza ,,Nimic nou pe frontul din Vest”.
În romanul Nimic nou pe frontul de vest războiul este descris din perspectiva unui simplu soldat pe nume Paul
Bäumer. Povestind adevărul înfricoșător despre mizeria și crimele războiului, dar și despre dezechilibrul moral
provocat de acestea, naratorul este cuprins de întrebări și constatări decepționate: ,,Nu mai sîntem tineri. Nu
mai vrem să cucerim lumea. Sîntem nişte fugari. Fugari de noi înșine. De viața noastră. Am avut optsprezece
ani, am în- ceput să îndrăgim lumea și viața și a trebuit să tragem cu pușca în ele.”
Nimic nou pe frontul de vest de E.M. Remarque a devenit unul dintre cele mai reprezentative romane
inspirate din evenimente- le Primului Război Mondial și din consecinţele acestuia.

O alta scriitoare care a redat imaginea razboiului este Svetlana Alexievici.

Cartea documentară Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Aleksievici reprezintă o confesiune şi o
mărturie colectivă a peste 200 de femei care au participat la războiul împotriva fascismului şi au supraviețuit
acestuia Materialul lucrării - interviuri și discuții înregistrate cu ajutorul magnetofonului – a fost colectat timp
de cîțiva ani, ulterior fiind transcris pe hîrtie și sintetizat. Nimic din acest război nu s-a memorizat mai puternic,
mai acut, mai înfricoșător și măreț decît fețele mamelor noastre. Selecția materialului a fost

efectuată în baza cîtorva condiţii principale: relatarea despre experienţa individuală feminină obținută în
Marele Război, redarea stărilor psihologice, destăinuirea gîndurilor interiorizate sau a obsesiilor legate de
această experiență, autenticitatea destinului feminin, caracterul inedit al celor povestite. . Toate eroinele cărții
povestesc despre lucruri și evenimente co- mune și importante pentru majoritatea cititorilor. Astfel, aceleași
imagini ale morții, violenței sau foametei, aceleași sentimente și emoții precum deznădejdea, entuziasmul,
frica sau dragostea sînt prezentate din mai multe puncte de vedere

Oricât de multe lucruri ne-ar separa, sunt cel puţin la fel de multe care ne apropie.
Indiferent de rasă, de convingeri, de idealuri, la urma urmei suntem cu toţii oameni.
Cu toţii ne-am născut pe această planetă, cu toţii am încercat să ne „adaptăm” aici, să
trăim. Cu toţii vrem să fim fericiţi, cu toţii ne dorim o lume mai bună pentru copiii
noştri. Vrem cu toţii toate aceste lucruri, oare nu putem să le atingem la fel, „cu toţii”,
împreună? De ce să le atingem doar noi? Trebuie numaidecât să ne ucidem între noi?

Atunci, să renunţăm la orgolii, la certuri, violenţe şi război şi să investim în pace, într-o

pace a tuturor…