"Ion Druță a contribuit la reabilitarea eticului și a sacrului într-o perioadă de

negare a valorilor"

Consider că,într-adevăr, Ion Druță a contribuit la reabilitarea eticului și a sacrului

într-o perioadă de negare a valorilor,deoarece operele sale sunt expresii a
rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul si
sacrul. Într-o acută criză de frumos și sfânt, într-o lume dominată de materialism,
ură și invidie până la refuz, personajele druțiene vin să reamintească de sacra
noastră datorie: cea de a fi oameni, de a ne întoarce la rădăcini.
În nuvelistică, scrierile epice şi în dramaturgia druţiană aflăm dezvăluite
mai multe valori moral-etice: hărnicia, recunoştinţa, generozitatea, bunătatea,
compasiunea,îngăduinţa, dorinţa de a veni în ajutor semenilor, însuşirea de a fi
milostiv şi altele.
A activat intr-o perioada de negare a valorilor,deoarece sistemul totalitar
comunist controla presa si era impusa cenzura,astfel operele scriitorilor erau
limitate.
Prin cele mai perfecte nuvele, romane şi drame poetice, Ion Druţă a reuşit să
dezvăluie lumii întregi adevărata „faţă” a sufletului neamului dintre Nistru şi Prut,
frumuseţea lui poetică şi înţelepciunea-i nepieritoare, credinţa neclintită în
adevăr, în datini şi în cele sfinte, verticalitatea şi demnitatea, dar şi dramele
nesfârşite şi puterea lui de rezistenţă, dar şi răzvrătirile lui întru căutarea şi
stabilirea propriei identităţi.
Aceasta în ciuda faptului (sau, poate, tocmai datorită acestui fapt!) că
scriitorul nostru s-a aflat, chiar dintru început, într-o neîntreruptă opoziţie
confruntare cu Puterea, cu vechiul regim totalitar, cu dogmele „realismului
socialist” şi cu temele „interzise” de cenzură, cu mulţimea de dificultăţi prin care
a trebuit să treacă poporul.
Ca şi Eminescu, Ion Druţă a preferat să fie „urât” de către contemporani, decât să nu
spună adevărul întreg verde în ochi.

Opera sa, cu urcușuri și coborîșuri valorice, ilustrează un model de verticalitate

spiritulă și trebuie calificată drept o etapă importantă în evoluția literaturii române
din Republica Moldova. Creația sa, expresie, în planul estetic, a sămănătorismului
reformat, e bazată pe promovarea valorilor perene (sacru, etic, național,
existențial),valori neglijate sau ,,reajustate’’ uneori după bunul plac de lumea
modernă.
 În romanul “Povara bunătăţii noastre”, personajul principal este Onache
Cărăbuş.Acesta este întruchiparea ţăranului moldovean, aşezat, optimist, datorită
căruia Ciutura renaşte din scrum după război: “A ars Ciutura? Să tot ardă mult şi
bine, n-a văzut el pojaruri În Rusia? De atîta vreme lumea e numai foc şi pară-
mare lucru că mai ard două sute de căsuţe? O fi ars Ciutura, nu-i vorbă, dar cerul
de deasupra a rămas?Şi dacă ai un cer frumos şi două dealuri împreunate, e greu
să-ţi sufleci mânecile şi să dregi un sat de iznoavă?”

În opinia autorului , Povara bunătății noastre este scriitura cu cel mai dramatic
destin din oprerele sale: “Din tot ce mi-a fost dat să scriu, acest roman a fost
cartea cea mai persecutată, cea mai prigonită cea mai nedreptățita. De la apariția
primelor capitole , cum au luat-o din urma, cei mari si tari, n- au mai lăsat-o să
răsufle ani și ani”.Astfel, Ion Druță a considerat că e de datoria lui morala să previna
asupra prozei date, revizuind-o si adaptînd-o, completînd-o întrucit , după propriile
sale mărturisiri, se simțea “vinovat față de Onache Cărăbuș, față de Cîmpia Sorocii”.

Este apreciat si in cultura universala. Profesorul german de la Universitatea

din Heidelberg Klaus Heitmann, unul dintre primii cercetători din străinătate ai
operei druţiene, era îndreptăţit să afirme – încă în 1965!
– că primul roman al lui Druţă Frunze de dor, „cea mai bună operă din toată
literatura moldovenească”

Noi am mai avut scriitori care au abordat teme majore,teme filozofice, sociale,
psihologice. Dar nici unul din ei n-a facut acest lucru atît de profund. Ion Duţă a
scris ,a plîns, a militat pentru aceste valori cu maximă participare sufletească, a pus
foarte multă substanţă spirituala în frază , în cuvîntul şi în viziunea sa artistică. Druţa
a dat expresie plenara sentimentelor noastre, arătînd lumii ca noi avem viaţă intimă
profundă, atitudini emoţionale si naţionale, că suntem firi complexe , că gîndirea
noastre are inflexiuni filosofice, iar aceasta e foarte important.

Gheorghe Mazilu

Așadar, anume valorile umane,etice și estetice excepționale promovate în operele

sale, l-au făcut pe Ion Druță să devină un fenomen artistic profund original nu
numai în plan national ,ci și în plan internațioanal. Ion Druță a reușit prin operele
sale să dezvăluie lumii întregi adevărata față a sufletului neamului,frumusețea lui și
înțelepciunea-,credința neclintită în adevăr,în datini. Druță este omul cu cele mai
multe doruri, este un promotor al valorilor ce oglindesc frumusețea, originalitatea și
existența unui popor.