Permanenta si dainuirea spirituala a neamului in viziunea realista a lui Ion Druta

Moto: Cît trăim pe-acest pămînt

Mai avem un lucru sfănt,
O cîmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Scriitorul Ion Druta, mare creator de metafore si simboluri nemaintilnite, care datorita
originalitatii lor, de multe ori nu pot si traduse in alte limbi ale lumii, a devenit el insusi
persoana care s-a invrednicit de cele mai alese figuri de stil.Pornind de la celebrul indemn
al maestrului – „Sa traiasca pasarile tineretii noastre!” vom spune ca toti cei 80 de ani a lui
Druta se calatoresc ca pasarile in zboruri nesfirsite catre stele, configurind impetuos o
epoca- epoca lui Ion Druta.
Adinc moralizator şi interesant construită opera druţiană, e o oglindă reflectoare acelor
mai înalte simţeminte caracteristice poporului roman. Daca ar fi sa stabilim cuvintele-
cheie ale intregii opere drutiene, ele ar fi cu vadita inarcatura biblica: bunatate, dragoste,
omenie, lumina, credinta, demnitate, adevar, frumos, sfint, traditie, dor de tot ce e
stramosesc, curaj, rezistenta, vredniecie... Toate aceste cuvinte caracterizeaza poprul
roman.
„Povestea furnicii” e o capodopera printre basmele pentru copii. Valeriu Cristea afirma
ca „ Ca sa creezi literatura, pentru un mare talent, si o furnica e de ajuns”. Vasile Coroban
ne talmaceste astfel acest splendit „apolog”: „Apologul Povestea furnicii e incarcat de un
deosebit sens, deoarece, I.Druta porneste de la imaginile vii ale realitatii pentru a ajunge la
ideea, aceasta din urma fiind incorporata in obiecte si gesturi. Efortul furnicii de a duce la
furnicarul sau o coaja de rasarita, in timp ce semenele ei se ascund de ploaie, capata
semnificatia de simbol al muncii generoase, care nu tine seama de primejdii si greutati”
Desincronizarea de traditie si de valorile spirituale inseamna ruperea de fundamentul
sensibilitatii nationale, de matricea sufletului etnic. Scriitorul vine sa ne aproprie de
sufletul pamintului si a neamului, sa puna in lumina adevarului permanenta tema a raportului
dintre generatii, a atitudinii fata de lucrurile simple si sanatoase, care se cheama traditie.
Pasarile tineretii noastre e o piesa plina de mult adevar omenesc, dar si de durere,
„plinsul interior” fiind o alta marca a originalitatii lui Druta. Valorile prezentului sunt
confruntatea cu reperele traditiei.
Cocostircii reprezinta viata rurala pasnica si cuminte, legatura omului cu pamintul care l-a
nascut si l-a crescut, fara cocstirci satul e mai sarac si mai banal, mai lipsit de poezie si asa
cum crede Rura, mai fara suflet.
Ciocirliile refiefeaza setea de zbor, visul si aspiratia spre inaltimile imaginabile ale
spiritului.
Aceste pasarile confirma individualitatea ambilor eroi, le particularizeaza firea.
Inteligenta analitica si cea sintetica a scriitorului i-a permis sa vada si sa evoce conflictul
dintre bine si bine, un bine inteles, trait.
 Prin operele sale scriitorul ne reda ca „viata e cu adevarat, plina si bogata anume prin
multitudinea si varietatea drumurilor si individualitatilor umane, oamneii ajung sa inteleaga
adevaratul rost si sens al vietii pe diferite cai, dar esentialul e sa aiba in suflet „pasarea”
fara de care, conversiunea valorilor materiale in valori spirituale-e imposibila.”
In opera drutiana taranul e o spiritualitate dar nu structura sociala. Matusa Ruta si Pavel
sunt tarani nu doar prin preocuparile lor, dar si prin judecata si simntire, dragoste de
pamint, pasari pe care doar omul de la brazda le poate intelege.
Dramele lui Druta redau eroi de inalta moralitate si demnitatea umana ce reprezinta
lucrurile cele mai sfinte, dupa cum sfinte sunt pamintul, neamul, dragostea de adevar si
frumos. „ Din tot ce are omul mai frumos pe lume, eu as pune pe locul intii demnitatea.
Asta-i totul. De mic copil, cum se ridica copacel, omul cauta cu coada ochiului in jur ca nu
cumva sa-l calce cineva pe ce are el mai sfint. Demnitatea e ca si cum ai duce o farfurie cu
apa pe un virf de deget. Atita esti om cit e plina farfurie...”
In rascolitoarea carte de amintiri Horodiste autorul suprapune chipul mamei si imaginea
satului natal, simbolizind temelia pe care se inalta prezentul si viitorul neamului „ Si iara ma
intorc cu gindul la mama. Rareori, cind o visez, o vad stind pe un scaunas josut, la gura
vetrei, punind pe foc, si lumina acelei vetre tot flutura si flutura chipui ei ingindurat. E
poate visul cel mai tulburator, pentru ca lumina acelei vetre si chipui mamei formau un tot
intreg al vietii noastre, si atunci cind s-a stins mama, sub povara nesfirsitelor griji ale
casei, s-au stins toate sub acoperisul cela de paie.”
Creatia lui I.Druta poarta amprenta unei mentalitati profund populare. Toiagul Pastoriei e
o Miorita a lui Druta, inspirata de capodopera populara,fiind, totodata, o creatie profund
originala. Scriitorul afirma ca „ pastoritul nu e o indeletnicire, cit o vocatie, un destin, o
cruce pentru toata viata, si cel care a luat toiagul, indemnind turma in urma lui, nu va mai
putea nici el fara turma, nici turma fara el” . Pentru pastor vechile obiceiuri reprezinta
statornicie, puritate,siguranta. Iarba rasarita pe mormint la final exprima ideea de
dainuire, permanenta,zamislite de veacuri in tezaurul spiritualitatii populare.”o patura de
iarba deasa, iarba marunta, iarba frumoasa ca matasa. Era singurul loc verde in tot
cimitirul”
Prin modernizarea fabulei mitice si prin numeroasele implicatii cu realitatea sociala a
satului postbelic, Druta profileaza tragismul existential al unei epoci unde sint profanate
cele mai sacre valori. Vindut, tradat, deportat, dar niciodata invins „ singuraticul din virful
dealului” aspira spre o solutie existentiala in stare sa depaseasca conditia tragicului.
Secretul dainuirii personajului drutian consta nu atit in resemnare, cit mai ales, prin
promovarea unei spiritualitati ce aprofundeaza ideea de „frumos si sfint”, facerea de bine
si iertarea. Cele mai reprezentative personaje drutiene- Onache Carabus, Horia, Calin
Ababii, matura Ruta, se incadreaza in spatiul mitic al acestor valori prin respectarea
datinii, traditiei, „acea rinduiala a pamintului”.
Drama „Casa marea” este mai mult decit un simbol, ea fiind un mit poetic personal ” Casa
marea e o modalitate esentiala de a te implini ca om..”. Este ca si „sania” lui mos Mihail „un
mare lucru”, adica sfera mai inalta a visului, a dorintei de realizare ideala. Mihai Cimpoi
spune ca „Casa marea nu e decit oglinda sufletului frumos”
In conceptia drutiana componentul spiritual e de durata si domina evident asupra celui
material si efemer. Prin aceasta se explica oroarea fata de putere, de progresul tehnico-
stiintific, fata de bunurile materiale, daca ele afecteaza si diminueaza valorile moral
sprituale. Setea de revenire, de reintoarcere la modelul initial, ideal persista. Sentimentul
dezradacinarii, exilului, reintoarcerii revine in repetate rinduri. Prezentul nu poate fi fara
valorile trecutului.Poetul din drama Doina reflecteaza” Orice popor, fie el din cimpie sau
de la munte, pastreaza pentru zile mari, pastreaza pentru zile negre cite un cintec care
face sa tresalte inima intregului neam. Sufletul neamnului nostru raspunde de fiecare data
cind il cheama Doina. Din acel fundac de imasuri, prin cele sase gaurele de fluier, deschise
de gura focului, coboara neamul nostru prin pustietati si nedreptati, prin minuni ceresti si
fel de fel de vremuri grele”.
In creatia lui Ion Druta e dezvaluita intreaga evolutie a omului ca speciea a regnului
biologic, dar si ca faptura a spritului uman, invaluita de taina si mister. Personajele drutiene
vor reprezenta si vor transmite generatiilor viitoare imaginea acestui mult patimit si mult
adorat pamint basarabean. Acesta imagine drutiana a istoriei si a sufletului nostru, creata
prin forta magica si vesnica a cuvintului purificat si incarcat de rod, constituie una din
marturiile si garantiile importante ale raminerii noastre in memorie si in istorie.