MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Catedra de literatură română şi universală

Didactica literaturii române în şcoala naţională

Proiect de cercetare

Tema: Reprezentarea spaţiului în drama „Doina” de Ion Druţă

Coordonator:

Lector superior Raisa Leahu

Realizat de Daniela Sajin,

masterandă, programul de
master Didactici

moderne ale disciplinelor

filologice,

90 credite, grupa DR11M

Bălţi, 2015

Preliminări

Eficienţa oricărei activităţi de lectură şi interpretare a textului literar

este legată de calitatea cunoaşterii de către elevi a unor concepte cheie,
care trebuie să fie puse în aplicare la orice lecţie de literatură. Începând
încă din clasele mici, elevul trebuie să descopere elementele care
alcătuiesc opera literară. Cronotopul este un element important în
studierea oricărei opere literare, precum am spus aceasta trebuie să se
studieze treptat, de la simplu la un grad mai înalt. Vom întâlni elemente
de cronotop în opera lirică, în cea epică şi desigur în cea dramatică, care
cu părere de rău nu este atît de studiată în şcoala naţională. Scopul
nostru este de a reprezenta elementele spaţiale în drama „Doina” de Ion
Druţă. Această operă nu va fi întâlnită în Curiculum limbei şi literaturii
române, dar după cum ştim profesorul are libera alegere de a studia
textele care crede el că vor avea importanţă în procesul predării-
învăţării, desigur pentru îmbunătăţirea motivaţiei de a citi.

Spaţiu în drama „Doina” de Ion Druţă

Studiind drama „Doina” de Ion Druţă vom identifica două spaţii: unul
real şi altul imaginar. Cel real fiind reprezentat de casa şi ograda lui
Tudor Mocanu iar cel imaginar reprezentând „o coastă de imaş, o stână
veche”. Spaţiul imaginar este creat de cântecul caracteristic poporului
nostru Doina. Spaţiu real este unul închis, acţiunea având loc doar în
ograda lui Tudor Mocanu, poarta despărţindu-i de lumea de dincolo,
toate personajele ies şi se duc numai Veta rămâne închisă în acest
spaţiu.Vom face o lectură tabulară pentru identificarea în fiecare act al
spaţiului care se referă la ograda Mocanilor şi cel imaginar, şi vom
identifica felul şi semnificaţia sa.

Spaţiu „pe meleagurile noastre”

general

Actul Spaţiu Funcţia şi semnificaţia,

alte observaţii

Actul I „ ... un cort verde ridicat din te Spaţiu are funcţia de a

miri ce în faţa unei case de
ţară. [...] În fund, faţa casei – o
uşă largă, două ferestre cu
perdelele trase. O cărăruşă
cimentată despică bătătura
acestui cort, schiţând
oarecum două încăperi. În
stânga, o masă şi cîteva
scaune, pe o buturugă – un
rezervor de zinc din cele ce se
pun prin coridoarele şcolilor,
lângă rezervor, un coş cu
patlagele. Jumătatea din
dreapta pare mai mult o
magazie. Rămăşiţele de
bicicletă, lăzi deşarte făcute
pentru transportarea
legumelor, câţiva saci în jurul
unui butoi enorm, scos din
pivniţă şi având acum altă
menire, un mic scăunaş
reprezenta locul unde se
petrece acţiunea, în acest
fragment autorul va face
a descriere a ogrăzii
protagonistului operei
Tudor Mocanu, el
prezintă cele mai
semnificative obiecte
care le vom întâlni pe tot
parcursul operei. Spaţiu
este prezentat de diferite
părţi de vorbire:
substantive, prepoziţii,
adverbe şi descris de
adjective. Aflăm că în
ograda lui Tudor Mocanu
se află o casă cu o uşă
largă, două ferestre cu
perdelele trase, un cort
verde, o cărăruşă care
desparte ograda în două
împrejmuit cu vase de
stânsură [...] Mătuşa Veta
umple în butoi un căuş, se
aşază pe scăunaş şi alege
fasole, aruncându-le cu o
anumită socoteală în vasele
puse în jur. Ionel, urcat pe
nişte lăzi deşarte, bate cuie
sub streaşina casei. Se aude o
maşină oprind în drum, apoi
apare, ocupat şi grăbit,
Anton.”
„Ionel: Tata m-a rugat să
spânzur podoaba ceea ici sub
streaşină.”
„Ionel: O adus-o taica asară
din Cimbureni.”
„ Ionel: [...] şi, cum închinau ei
acolo afară sub nuc, deodată
au început a transmite
melodii populare. Melodiile,
zice tata, veneau de sus ca o
blagoslovire, ca o minune
cerească, născută chiar
atunci, acolo, în faţa lor. Cum
şedeau ei la masă, au
înmărmurit cu toţii, iar mai
încăperi. Sunt
reprezentate în acest
spaţiu şi trei personaje:
Veta care stă pe scăunaş ,
Ionel care bate cuie sub
streaşină şi Anton care
vine din drum. Spaţiu
este unul închis, toate
acestea aparţinând unei
familii, despărţindu-le de
lumea de afară, din
drum.
Aflăm că în spaţiu se află
o podoabă, adusă de
dinafară, din
Ciumbureni.
Acest spaţiu este unul
povestit, care a avut loc
în alt loc.
apoi a prins a ninge.”

„Rămânând singură, mătuşa

Veta tot trage cu urechea spre
cutia atârnată sub streaşină.”

„ A urmat de undeva de
departe o melodie la care
mătuşa a împietrit.”
Spaţiu se referă la
podoaba de sub streaşină
care aduce melodii de
departe.

„Poetul: Orice popor, fie el din

câmpie sau de la munte,
păstrează pentru zile mari,
păstrează pentru zile negre Vocea poetului va reda
câte un cântec care face să un spaţiu imaginar, pe
tresalte inima întregului care îl putem întâlni
neam. Sufletul neamului numai în cântece,
nostru răspunde de fiecare cântecele specifice
dată când îl cheamă Doina. poporului nostru care
Chiar de la primul vers, chiar prezintă, un deal, o stână
de la primele acorduri, îşi cu ciobănaş, o vatră de
răsare priveliştea unui apus foc, imaşuri.
de soare undeva departe, pe-o
coastă de deal, o stână veche, Vom afla că fata de lîngă
un cioban căzut pe gânduri, o copac este Doina.
aţişoară de fum peste vatra
unui foc uitat. Din acel fundac
de imaşuri, prin cele şase
găurele de fluier, deschise de
gura focului , coboară neamul
nostru prin pustietăţi şi
nedreptate, prin minuni
cereşti şi fel de fel de vremuri
grele.”
„Apare de pe undeva ostenit,
purtat de ale sale , Tudor
Mocanu. Vine lângă
rezervorul de zinc, umple o
cănuţă dă peste cap,
oţărându-se amarnic. Gustă
dintr-o pătlăgică. Zăreşte într-
un târziu cumpărătura de sub
streaşină.[...] şi iată prin
ţesătura acelor melodii încep
a se cerne, rotind sub bolta
cortului, flori de măr, flori de
cireş. Nici Tudor, nici Veta nu
se miră de una ca asta, iar din
ninsoare se arată o coastă de
imaş, o stână veche, o aţişoară Spaţiul este unul
de fum cu un cioban imaginar, întâlnit în
îngândurat la vatra focului. melodia difuzată la radio,
Între stână şi foc creşte un reprezintă o coastă de
copăcel , şi stă rezemată de imaş, o stână veche şi
acel copăcel o fată.” două personaje
caracteristice neamului
român ciobănaşul şi fata
care este cântată în
melodie.
„... a venit la butoi, şi-a umplut
pălăria, s-a aşezat pe-o ladă
deşartă şi, cu urechea ciulită
spre aparatul de sub
streaşină, a început a alege.
Într-un târziu scârţie portiţa
şi intră căruţaşul Gligore.”

„Mai scârţie o dată portiţa. Autorul descrie acţiunele

Ionel se uită printre frunze.” personajului, şi îi dă din
nou importanţă
aparatului de sub
 streaşină.
„Se opreşte o maşină în drum.
Ionel se iţeşte printre frunze.” Portiţa este trecerea
dintr-un spaţiu în altul.

„ ... Flori de vişin, flori de

zarzăr rotesc uşor sub cortul
verde, şi când ninsoarea se
îndeasă, de după perdeaua ei
iară se arată coasta de imaş,
stâna, ciobanul şi copila
rezemată de copac. Şi cum
stătea ea ascultând fluierul,
deodată a zărit cortul verde Frunzele sunt ca un
din ograda lui Tudor Mocanu, binoclu, trecere la lumea
a auzit cât de mult şi cât de dinafară: în drum.
greu o tot aşteaptă omul cela.
A zâmbit, şi-a scuturat părul
şi a prins a coborâ piscul
dealului. Fluierul îşi deapănă
povestea, zăpada vine întruna
şi iară ne întoarcem în
ograda Mocanilor.”

„Tudor îşi pune pălăria,

porneşte spre ieşire, când
deodată, o vede pe copila de
lîngă stână strecurându-se
prin frunzişul cortului.”

Cele două spaţii se

„Intră cu toţii în casă. Rămâne
numai Veta pe scăunaş. Peste
un timp iese Maria, îi şopteşte
ceva, dar mătuşa continuă să
aleagă fasole. Maria intră în
casă, apoi iese împreună cu
intercalează, fata
făcându-se prezentă în
ograda Mocanilor. Acest
spaţiu alegoric este unul
decupat din cânticele
Tudor şi, în cele din urmă, se vechi ale neamului,
ridică şi mătuşa, îşi scutură
hainele şi intră în urma lor.
Iar sub streaşina casei
coboară întruna melodii, fulgi
albi se rotesc sub cortul verde.
”
„Casa Mocanilor doarme dusă
şi sub cortul verde au rămas
numai două suflete – Tudor şi
tânăra lui musafiră. Stau
tăcuţi – unul la un colţ de
masă, altul la celălalt colţ.”
reprezentând durerea,
regăsirea şi reazămul.
Se prezintă un spaţiu
individual al singurătăţii
al personajului Veta.
Putem spune că există
două spaţii principale:
aparatul de sub streşina
casei din care ies mereu
melodii şi ne va arăta un
alt spaţiu imaginar în
care personajele
principale sunt:
ciobănaşul şi Doina;
Alt spaţiu este cortul
verde: în care intră toată
familia Mocanilor cu
problemele lor
Acţiunea are loc în
ograda lui Tudor dar cu
prezenţa fetei imaginere,
autorul ne arată în
 context că ei reprezintă
spaţii diferite prin
enunţul: „unul la un colţ
de masă, altul la celălalt
colţ.”

Actul II „ Frunzişul stă înţepenit în În acest act spaţiile se

faptul zorilor, ferestrele-s larg intercalează, fiind acea
deschise şi doar petele albe curte, cu tot cu cortul
din frământarea zilei trecute verde dar fiind prezente
mai rătăcesc sub cortul verde. personajele spaţilui
Veta alege fasole. Pune cu concret şi Doina
mâna boaba în vas, ca să nu personajul imaginar.
facă zgomot, dar mişcările ei
uşoare au trezit totuşi pe
cineva. Se aud uşile, şi iat-o pe
Doina coborând scările. Se
opreşte în mijlocul cortului cu
braţele întise, prinde în
palmă fulgi albi, îşi
împrospătează ochii, obrajii,
după care, zâmbindu-i
mătuşii în semn de „bună
dimineaţa” , se aşază lângă
femeie şi începe a alege şi ea.
Munceşte cu tragere de de
inimă, fără a-i mai păsa de cei
ce se odihnesc - aruncă
boabele cu iuţială, vasele
prind a face o mare gălăgie,
după care se mişcă o perdea şi
în cadrul ferestrei apare
căpăţâna ciufulită a
stăpânului.[...] căpăţina
dispare în cadrul ferestrei - şi
iată-l pe Tudor – coborând
scările. ”

„ Se spală undeva după frunze,

apoi vine la rezervorul de zinc
[...] În cadrul ferestrei apare
căpăţâna lui Ionel.”

„În cadrul altei ferestre apare

căpăţâna lui Anton.”

„Tudor vine lîngă rezervorul

de zinc, mai toarnă căteva
înghiţituri în cănuşă.”

Spaţiu este reprezentat

„În cadrul ferestrei de la
margine apare căpăţâna lui
Fima”
prin ferestrele casei, este
un spaţiu real cu
prezenţa personajelor
reale. Părţile de vorbire:
substantivul, prepoziţia
şi adverbul.

„Sub cort nu rămân decât

două alegătoare de fasole:
Veta şi Doina. După o lungă
pauză, aparatul de sub
streaşină iar prinde viaţă. Vin
melodii de departe...”
„Undeva departe se aude
cântând o fată.”

„Amurg târziu sub cortul

verde. Sacii şi butoiul sânt
Din nou acelaş cort , care
acoperiţi cu nişte ţoale. Maria,
uneşte cele două lumi.
ostenită după o zi de muncă,
aşază masa. Cei trei fraţi,
flămânzi şi agresivi stau prin
unghere, aşteptând cînd vor fi
poftiţi să-şi ia cina. Aparatul
de sub streaşină tace, şi
pentru a scăpa de tăcerea ce-o
apasă, Maria îngână o
melodie.”
Arată gradul de
depărtare.

„Stau o vreme în tăcere, apoi

prinde glas aparatul de sub
streaşină şi, împreună cu
melodiile populare, pornesc a
roti fulgi albi. Prin fulgii ceia
deodată apare în prag Tudor Este reprezentat spaţiu
Mocanu. Abia se ţine pe în care lumea e
picioare.” preocupată cu necesarul
zilnic: mâncarea. Masa
luându-se tot sub cortul
verde. Ungherele
reprezintă intimitatea
„Tudor, abia trezit din beţie, fiecărui personaj.
şade la masă, iar Doina se
mută de pe un scaun pe altul
să fie cât mai departe de
stăpân.”

Spaţiu are un caracter de


Actul III „Acelaşi cort. Duminică
dimineaţa. Soare, senin.
Aparatul de sub streaşină
aduce valuri de melodii, fulgii
albi plutesc domol în văzduh.
Sacii şi butoiul stau acoperiţi
cu nişte ţoale. În stânga
cortului masa e în aşteptarea
musafirilor. De după
perdeaua ninsorii răsare
coasta de imaş, se aud
lovituri surde în poarta de fier
şi iară începe povestea acelui
pui de stejar.”
„Într-un târziu se deschide
uşa casei şi coboară scările
Ionel. Priveliştea unei mese
împodobite îl înviorează
nespus. Se apropie şi umple
un pahar.”
basm combinându-se cu
lumea reală.
Din nou întâlnirea la
masa a două personaje
din dimensiuni diferite,
Doina ţinând la fel
depărtarea.
Din nou cele două lumi se
suprapun, spaţiul fiind
unul mai senin, domol,
acţiunea având loc tot în
acelaş cort, masa este
pregătită pentru oaspeţi,
iar de sub streaşănă
apare din nou spaţiu de
basm.
Imaginea casei şi a mesei.
”Intră prin portiţă, vajnic şi
plin de sine, Anton. Se aşează
la masă şi, pe gânduri,
porneşte a umbla prin blide.”

Portiţa va arăta încă a

dată graniţa de lumea
încojurătoare.
„Ionel vine, drege ceva în
vechitura ceea, şi iară răsar
melodii. Ninge, ninge, ninge.
Cântecele din bătrâni şi
ninsoarea o înviorează pe
biata Vetă. Îşi termină
rugăciunea, iese din casă, O întâlnim pe Veta înt-un
trece cuminte şi se aşază la alt spaţiu: iese din casă,
masă.” se aşează la masă.

„Maria se ridică, se repede în

casă, dar iată că în prag de
acum stă tristă, umilită, mult
încercata noastră Doină. ”

„ Şi tot ninge, ninge, apoi prin Pragul apare ca un loc al

ninsoarea ceea, când revenim nostalgiei.
sub cortul verde, e noapte
târzie. Tudor stă la masă, iar
musafira lui adună câte-o
petală rătăcită prin văzduh şi-
o pune cu grijă în coşuleţul pe
care-l poartă pe braţ.”
 Doina, lumea alegorică se
tot depărtează de Tudor
Mocanu, acţiunea se
petrece tot sub cortul
verde: care are o masă şi
„Veta şade pe scăunaş şi alege prin văzduhul căruia
fasole, cei ai casei se gătesc de rătăcesc petale. .
ducă.” Observăm depărtarea
totală a Doinei de Tudor

„Vine la rezervorul de zinc,

toarnă o cănuţă, o dă peste
cap, se oţărăşte.”
Spaţiu individual.

„Tudor: Poţi hodini aici pe

verandă, dacă nu, îşi putem
pune un pat în fundul grădinii,
numai vezi să nu mi te mişti
de-acasă şi să nu te-apuci a Spaţiu caracteristic lui
gospodări.” Tudor, alinarea
suferinţelor prin
băutură.

„Veta: Dacă nu, că eu altceva

zisesem... Vecinele, trecând pe
drum, au să mă vadă şezând la Aflăm că casa are o
umbră şi, oricum, dar nu e verandă. Spaţiu este unul
bine... ” real.

„Se aşează pe un scaun, căci,

nu poate găsi o soluţie acum
la repezeală. şi cum stă pe
scaun, tresare, căci iar încep a
pluti în jur fulgi albi şi moi.
Aparatul de sub streşină
prinde suflare şi o horă de
Observăm prin
departe, zisă „ Hora fetelor”
prezentarea spaţiului
...”
obiceiul poporului
nostru: ruşinea de lumea
din jur.

„ Şi pentru că „Hora fetelor”

stăruie, iar de sus tot vin fulgi
moi, Tudor se ridică de pe
scăunaş, ia un sac, îl varsă în
butoi...”
Aflăm că cealaltă lume
iese din vechitura
atârnată la streşăna
casei, şi celălalt spaţiu
„Tudor mestecă încet, este un calmant pentru
gospodăreşte, iar „Hora unii.
fetelor” tot vine şi se desface
domol sub cortul verde, şi tot
ninge cu flori de măr, cu flori
de vişin.Fulgi albi şi moi se
aştern pe pământ, pe masă, pe
haină, pe creştetul omului.”

„Băieţii se căznesc cu aparatul

de sub streaşină...”

„Enervaţi, zăpăciţi, băieţii se Autorul vrea să arate că

căznesc în jurul aparatului, şi
atunci Tudor lasă butoiul,
vine, smulge apararul din
perete, îl ridică sus deasupra
cărăruşei cimentate...”
acel spaţiu imaginar
poate să existe în fiecare
din noi, acest spaţiu
căutând puritatea
spirituală: albi, moi. Toţi
au nevoie de această
intimitate.
„Stă cu aparatul sus şi
aşteaptă. Ninge, ninge, ninge
întruna, şi împreună cu
ninsoarea iară ne întoarcem
pe coasta ceea de imaş, la
stână, la copăcelul cela. Focul
s-a stins, pustiu e ocolul,
pustie e stâna. Doina se uită
trist la cele din jur, apoi se
uită lung-prelung la casă, la
obrazul, la sovestea omului,
dar degeaba. Ceea ce
hotărăşte odată Tudor
Mocanu – hotărât rămâne. Şi
cum stătea cu aparatul sus, îl
trânteşte în cărăruşa de
ciment de-l face ţăndări.
Ruşinaţi, copii pleacă unul
câte unul. Porneşte în urma
lor, dar în prag se opreşte, se
uită lung la femeie. Se
întoarce, îi pune prieteneşte
palma pe umăr.” Pe tot parcursul operei
se intercalează aceste
două spaţii, cu tot cu
personajele, lumea
pământeană descoperă
„Rămânând singură, Veta se un loc de refugiu dar nu
ridică de pe scăunaş, vine şi va renunţa la obiceiul lor.
culege de pe jos cioburile
aparatului de radio, le ia în
poală, se aşază înapoi, le
mângâie, le tot şopteşte ceva,
şi deodată, culmea culmilor,
iară prinde glas „Hora
fetelor”, iară zboară fulgi
curaţi şi moi sub cortul verde.”
 Spaţiu intim al
singurătăţii, al regăsirei,
al plăcerii.

După această lectură tabulară viziunea asupra operei se deschide din

mai multe perspective. Am indentificat toate personajele prezente în
spaţiu. Spaţiu după cum am remarcat este alcătuit din două lumi, una
reală şi alta de basm. În continuare vom prezenta personajele celor două
lumi şi plasarea lor în spaţiu.

Personajele şi plasarea lor în spaţiu

Spaţiu real Mătuşa Veta:

sub cortul verde

pe scăunaş

în casă

la masă

Ionel:

pe nişte lăzi deşarte

sub streaşina casei

printre frunze

în casă

în cadrul ferestrei

Anton:

în drum

în casă

în cadrul altei ferestre

prin portiţă

la masă

Tudor Mocanu:

lîngă rezervorul de zinc

sub cortul verde

 la butoi

pe-o ladă deşartă

în casă

la un colţ de masă

în cadrul ferestrei

coboară scările

undeva după frunze

în prag

la masă

pe scaun

pe cărăruşa cimentată

Fima :

în drum

în casă

în cadrul ferestrei de la margine

Maria:

sub cortul verde

în stânga cortului

în casă

Spaţiu imaginar Doina:

 o coastă de imaş

o stână veche

lângă copăcel

sub cortul verde

prin frunzişul cortului

pe o ladă deşartă

la celălalt colţ de masă

în prag

prin văzduh

în mijlocul cortului

de pe un scaun pe altul

Şi desigur că spaţiu nu poate fi decât indentificat în context. Astfel, el

este alcătuit din diferite mijloace gramaticale. În continuare vom
descoperi mijloacele gramaticale care formează spaţiu atât şi mijloacele
de descriere ale sale.

Exerciţiu de statistică

Substantive Adverbe

Poartă, un cort, unei case, faţada casei, În stânga, din dreapta, de departe, de
o uşă, o cărăruşă, o stână, piscul undeva,
dealului,scările,
în jur , mijloc, mai departe,
Prepoziţii+ substantive Adjective

În faţa, pe la margini, în fund, pe o Verde, largă, veche, cimentată,

buturugă, lângă rezervor, în drum,sub senin
streaşină, din Ciumbureni, din
câmpie, de la munte, de-o coastă de
deal, peste vatră, printre frunze, lângă
ladă, în ograda Mocanilor, spre ieşire,
lângă stână, prin frunzişul cortului, în
casă, un colţ de masă, în cadrul
ferestrei, după frunze, la masă, pe un
scaun, în prag, din casă, prin ninsoare,
prin văzduh, în cer, pe pământ,

Verbe Notă concluzivă:

Apare, se aude, rămânând, a venit, s-a Am constatat că spaţiu este format

aşezat, rezemată, a coborî, porneşte, din cele mai multe prepoziţii +
strecurându-se, se uită, şade, intră, se substantive şi că adjectivele sunt
ridică, iese foarte puţin utilizate.

După o studiere profundă a operei putem face o clasificare a spaţiului:

Spaţiu

Spaţiu real Spaţiu imaginar

 Spaţiul deschis :
Spaţiu închis în drum, prin
cum ar fi ograda portiţă, de departe
Mocanilor

Un spaţiu important în opera noastră este cortul în care decurge toată

acţiunea textului, aici se întâmplă cele mai tainice momente, acum vom
identifica în text imaginea cortului

Cortul

un cort verde, ridicat din te miri ce în faţa unei case de ţară

nişte tufe de liliac pe la margini, mai o ramură de nuc bătrân lăsată peste ele,
ţesături de vie sălbatică - şi toate acestea, legate cu o anumită îndemânare,
formează o minune de răcoare unde stăpânii îşi petrec toată vara.

o cărăruşă cimentată despică bătătura acestui cort, schiţând oarecum două

încăperi. În stânga, o masă şi câteva scaune, pe o buturugă – un rezervor de
zinc din cele ce se pun prin coridoarele şcolilor, lângă rezervor, un coţ cu
pătlăgele. Jumătatea din dreapta pare mai mult o magazie. Rămăşiţe de
bicicletă, lăzi deşarte făcute pentru transportarea legumelor, câţiva saci în
jurul unui butoi enorm, scos din pivniţă şi având acum altă menire, un mic
scăunaş împrejmuit cu vase de strânsură.

Şi iată că prin ţesătura acelor melodii încep a se cerne,rotind sub bolta

cortului, flori de măr, flori de cireş.[...] iar din ninsoare se arată o coastă de
imaş, o stână veche, o aţişoară de fum cu un cioban îngândurat la vatra focului.
Între stână şi foc creşte un copăcel, şi stă rezemată de acel copăcel o fată.Stă
vrăjită de fluierul ciobanului, zîmbind când o îndeamnă cântecul, întristându-
se împreună cu el. Şi tot ninge, ninge, iar împreună cu acea ninsoare se topeşte
vedenia de basm.

Linişte şi pace. Frunzişul stă înţepenit în faptul zorilor, ferestrele-s larg

deschise şi doar petele albe din frământarea zilei trecute mai rătăcesc sub
cortul verde.

Amurg târziu în cortul verde. Sacii şi butoiul sânt acoperiţi cu nişte ţoale.
Maria ostenită după o zi de muncă, aşază masa. Cei trei fraţi, flămânzi şi
agresivi, stau prin unghere, aşteptând când vor fi poftiţi să-şi ia cina.

... fulgi albi plutesc în văzduh. Sacii şi butoiul stau acoperiţi cu nişte ţoale. În
stânga cortului masa e în aşteptarea musafirilor. De după perdeaua ninsorii
răsare coasta de imaş

Priveliştea unei mese împodobite

Şi tot ninge, ninge, ninge, apoi, prin ninsoarea ceea, când revenim sub cortul
verde, e noapte târzie. Tudor stă la masă, iar musafira lui adună câte-o petală
rătăcită prin văzduh şi-o pune cu grijă în coşuleţul pe care-l poartă la braţ.

Tudor mestecă încet, gospodăreşte, iar „Hora fetelor” tot vine şi se desface
domol sub cortul verde, şi tot ninge cu flori de măr, cu flori de vişin. Fulgi albi
şi moi se aştern pe pământ, pe masă, pe haina, pe creştetul omului.

Rămânând singurică, Veta se ridică, vine şi culege de pe jos cioburile

aparatului de radio, le ia în poală, se aşează înapoi, le mângâie, le tot şopteşte
ceva, şi deodată, culmea culmelor, iară prinde glas „Hora fetelor”, iară zboară
fulgii curaţi şi moi sub cortul verde.

Din discursul personajelor operei vom descoperi o serie de substantive

proprii, referitoare la denumiri de localităţi, care au o simbolistică
deosebită.Vom decupa din textul nostru pentru o studiere mai profundă
şi aceste detalii:

Denumirea de localitate Informaţia decupată din text

Ciumbureni Aparatul de radio: Ionel: O adus-o taica din

Ciumbureni

Ghindeşti
Tudor: Auzi tu! Da la fabrica din Ghindeşti
n-ai încercat?

Crimeea
Marea Neagră Fima: [...]eu avusem bilet pentru
Crimeea,acuma aş fi stat întins la soare pe
malul Mării Negre...

Siberia

Anton: A trecut pe la grădini achizitorul cela

din Siberia.

Vărzăreşti
Are o mulţime de vagoane deşarte în gară.
Anul trecut i-a îmbogăţit pe cei din
Vărzăreşti.

Vadul lui Vodă

Tudor: Ei, pe naiba! Producţie „Vadul lui

Vodă”, da să ştii că are o taină coropca asta.

Moldova
Doina: Lasă mata povestea asta, că avem
atâta aer curat în Moldova.

Cosăuţi Tudor: Dacă o să fie piatră bună, de cea din

Cosăuţi, tăiată frumos blocuri, fă-te a uita
aici lângă noi vreo zece-douăzeci de blocuri.

Tudor: Trebuie să mă reped la Bălţi.

Bălţi
Tudor: De atâţia ani caut stropitori din
 Germania.

Germania
Fima: Măi măgarule, ai să-mi vii cu plozii pe
la Chişinău când voi fi şef de catedră, şi să
fiu al naibii dacă îl voi primi măcar pe unul!

Chişinău
Tudor: Fecioru-meu, că mai am unul, a
scriitor la Chişinău

Fima: Vreau să mă reped până la Storojineţ,

am auzit că e acolo un moşneag ajuns la o
sută de ani.

Storojineţ
Fima: ... am stat ca un cucostârc în Valea
Cuboltei.

Valea Cuboltei Tudor:Dacă nu, că, să vezi, nu l-am putut

găsi. Într-un loc mi-au spus că e la brigadă,
în alt loc mi-au spus că e la Pelenia, iar în a
treia casă mi-au spus că s-a dus la Drochia.

Pelenia

Drochia

Doina: Ai făcut armata la Focşani, la

cavalerie.
 Tudor: Am fost la Chişinău, la Kiev, La
Camenca, dacă degeaba. Până la urmă i-au
dat bilet s-o ducem la spitalul din Curchipe
Focşani
toată viaţa, dar am stat noi cu copii şi ne-
am gândit: ce să îmble ea, sărmana,
flămândă şi zgâriată prin pădurile
Orheiului? Am lăsat-o acasă şi, uite, stă cu
Kiev noi.

Camenca

Curchi

Orhei

Bibliografie

Druță, Ion, Scrieri, Ed. Hyperion, Chişinău, 1990