MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Didactica literaturii române în şcoala naţională

Proiect de cercetare

Tema: Reprezentarea spaţiului în drama „Doina” de Ion Druţă

Preliminări
Eficienţa oricărei activităţi de lectură şi interpretare a textului literar este legată de calitatea
cunoaşterii de către elevi a unor concepte cheie, care trebuie să fie puse în aplicare la orice lecţie
de literatură. Începând încă din clasele mici, elevul trebuie să descopere elementele care
alcătuiesc opera literară. Cronotopul este un element important în studierea oricărei opere literare,
precum am spus aceasta trebuie să se studieze treptat, de la simplu la un grad mai înalt. Vom
întâlni elemente de cronotop în opera lirică, în cea epică şi desigur în cea dramatică, care cu
părere de rău nu este atît de studiată în şcoala naţională. Scopul nostru este de a reprezenta
elementele spaţiale în drama „Doina” de Ion Druţă. Această operă nu va fi întâlnită în Curiculum
limbei şi literaturii române, dar după cum ştim profesorul are libera alegere de a studia textele
care crede el că vor avea importanţă în procesul predării-învăţării, desigur pentru îmbunătăţirea
motivaţiei de a citi.

Spaţiu în drama „Doina” de Ion Druţă

Studiind drama „Doina” de Ion Druţă vom identifica două spaţii: unul real şi altul imaginar. Cel
real fiind reprezentat de casa şi ograda lui Tudor Mocanu iar cel imaginar reprezentând „o coastă
de imaş, o stână veche”. Spaţiul imaginar este creat de cântecul caracteristic poporului nostru
Doina. Spaţiu real este unul închis, acţiunea având loc doar în ograda lui Tudor Mocanu, poarta
despărţindu-i de lumea de dincolo, toate personajele ies şi se duc numai Veta rămâne închisă în
acest spaţiu.Vom face o lectură tabulară pentru identificarea în fiecare act al spaţiului care se
referă la ograda Mocanilor şi cel imaginar, şi vom identifica felul şi semnificaţia sa.

Spaţiu general „pe meleagurile noastre”

Actul Spaţiu Funcţia şi semnificaţia, alte

Actul I „ ... un cort verde ridicat din te miri ce în
faţa unei case de ţară. [...] În fund, faţa
casei – o uşă largă, două ferestre cu
perdelele trase. O cărăruşă cimentată
despică bătătura acestui cort, schiţând
oarecum două încăperi. În stânga, o masă
şi cîteva scaune, pe o buturugă – un
rezervor de zinc din cele ce se pun prin
coridoarele şcolilor, lângă rezervor, un coş
cu patlagele. Jumătatea din dreapta pare
mai mult o magazie. Rămăşiţele de
bicicletă, lăzi deşarte făcute pentru
transportarea legumelor, câţiva saci în jurul
unui butoi enorm, scos din pivniţă şi având
acum altă menire, un mic scăunaş
împrejmuit cu vase de stânsură [...] Mătuşa
Veta umple în butoi un căuş, se aşază pe
scăunaş şi alege fasole, aruncându-le cu o
anumită socoteală în vasele puse în jur.
Ionel, urcat pe nişte lăzi deşarte, bate cuie
sub streaşina casei. Se aude o maşină
oprind în drum, apoi apare, ocupat şi
observaţii
Spaţiu are funcţia de a reprezenta
locul unde se petrece acţiunea, în
acest fragment autorul va face a
descriere a ogrăzii protagonistului
operei Tudor Mocanu, el prezintă
cele mai semnificative obiecte care
le vom întâlni pe tot parcursul
operei. Spaţiu este prezentat de
diferite părţi de vorbire: substantive,
prepoziţii, adverbe şi descris de
adjective. Aflăm că în ograda lui
Tudor Mocanu se află o casă cu o
uşă largă, două ferestre cu
perdelele trase, un cort verde, o
cărăruşă care desparte ograda în
două încăperi. Sunt reprezentate în
acest spaţiu şi trei personaje: Veta
care stă pe scăunaş , Ionel care bate
cuie sub streaşină şi Anton care
vine din drum. Spaţiu este unul
închis, toate acestea aparţinând unei
familii, despărţindu-le de lumea de
grăbit, Anton.” afară, din drum.

„Ionel: Tata m-a rugat să spânzur podoaba Aflăm că în spaţiu se află o podoabă,
ceea ici sub streaşină.” adusă de dinafară, din Ciumbureni.

„Ionel: O adus-o taica asară din

Cimbureni.”
Acest spaţiu este unul povestit, care
a avut loc în alt loc.
„ Ionel: [...] şi, cum închinau ei acolo afară
sub nuc, deodată au început a transmite
melodii populare. Melodiile, zice tata,
veneau de sus ca o blagoslovire, ca o
minune cerească, născută chiar atunci,
acolo, în faţa lor. Cum şedeau ei la masă,
au înmărmurit cu toţii, iar mai apoi a prins a
ninge.” Spaţiu se referă la podoaba de sub
streaşină care aduce melodii de
„Rămânând singură, mătuşa Veta tot trage departe.
cu urechea spre cutia atârnată sub
streaşină.”

„ A urmat de undeva de departe o melodie Vocea poetului va reda un spaţiu

la care mătuşa a împietrit.” imaginar, pe care îl putem întâlni
numai în cântece, cântecele specifice
„Poetul: Orice popor, fie el din câmpie sau poporului nostru care prezintă, un
de la munte, păstrează pentru zile mari, deal, o stână cu ciobănaş, o vatră de
păstrează pentru zile negre câte un cântec foc, imaşuri.
care face să tresalte inima întregului neam. Vom afla că fata de lîngă copac este
Sufletul neamului nostru răspunde de Doina.
fiecare dată când îl cheamă Doina. Chiar de
la primul vers, chiar de la primele acorduri,
îşi răsare priveliştea unui apus de soare
undeva departe, pe-o coastă de deal, o
stână veche, un cioban căzut pe gânduri, o
aţişoară de fum peste vatra unui foc uitat.
Din acel fundac de imaşuri, prin cele şase
găurele de fluier, deschise de gura focului ,
coboară neamul nostru prin pustietăţi şi
nedreptate, prin minuni cereşti şi fel de fel
de vremuri grele.”
Spaţiul este unul imaginar, întâlnit în
„Apare de pe undeva ostenit, purtat de ale melodia difuzată la radio, reprezintă
sale , Tudor Mocanu. Vine lângă o coastă de imaş, o stână veche şi
rezervorul de zinc, umple o cănuţă dă peste două personaje caracteristice
cap, oţărându-se amarnic. Gustă dintr-o neamului român ciobănaşul şi fata
pătlăgică. Zăreşte într-un târziu care este cântată în melodie.
cumpărătura de sub streaşină.[...] şi iată
prin ţesătura acelor melodii încep a se
cerne, rotind sub bolta cortului, flori de
măr, flori de cireş. Nici Tudor, nici Veta nu
se miră de una ca asta, iar din ninsoare se Autorul descrie acţiunele
arată o coastă de imaş, o stână veche, o personajului, şi îi dă din nou
aţişoară de fum cu un cioban îngândurat importanţă aparatului de sub
la vatra focului. Între stână şi foc creşte streaşină.
un copăcel , şi stă rezemată de acel Portiţa este trecerea dintr-un spaţiu
 copăcel o fată.” în altul.

„... a venit la butoi, şi-a umplut pălăria, s-a

aşezat pe-o ladă deşartă şi, cu urechea
ciulită spre aparatul de sub streaşină, a
început a alege. Într-un târziu scârţie Frunzele sunt ca un binoclu, trecere
portiţa şi intră căruţaşul Gligore.” la lumea dinafară: în drum.

„Mai scârţie o dată portiţa. Ionel se uită

printre frunze.”

„Se opreşte o maşină în drum. Ionel se

iţeşte printre frunze.”

„ ... Flori de vişin, flori de zarzăr rotesc
uşor sub cortul verde, şi când ninsoarea se
îndeasă, de după perdeaua ei iară se arată
coasta de imaş, stâna, ciobanul şi copila
rezemată de copac. Şi cum stătea ea
ascultând fluierul, deodată a zărit cortul
verde din ograda lui Tudor Mocanu, a auzit
cât de mult şi cât de greu o tot aşteaptă
omul cela. A zâmbit, şi-a scuturat părul şi a
prins a coborâ piscul dealului. Fluierul îşi
deapănă povestea, zăpada vine întruna şi
iară ne întoarcem în ograda Mocanilor.”
„Tudor îşi pune pălăria, porneşte spre
ieşire, când deodată, o vede pe copila de
lîngă stână strecurându-se prin frunzişul
cortului.”
„Intră cu toţii în casă. Rămâne numai Veta
pe scăunaş. Peste un timp iese Maria, îi
şopteşte ceva, dar mătuşa continuă să
aleagă fasole. Maria intră în casă, apoi iese
împreună cu Tudor şi, în cele din urmă, se
ridică şi mătuşa, îşi scutură hainele şi intră
în urma lor. Iar sub streaşina casei coboară
întruna melodii, fulgi albi se rotesc sub
cortul verde. ”
Cele două spaţii se intercalează, fata
făcându-se prezentă în ograda
Mocanilor. Acest spaţiu alegoric este
unul decupat din cânticele vechi ale
neamului, reprezentând durerea,
regăsirea şi reazămul.
Se prezintă un spaţiu individual al
singurătăţii al personajului Veta.
Putem spune că există două spaţii
principale: aparatul de sub streşina
casei din care ies mereu melodii şi ne
va arăta un alt spaţiu imaginar în
care personajele principale sunt:
ciobănaşul şi Doina;
Alt spaţiu este cortul verde: în care
intră toată familia Mocanilor cu
problemele lor
Acţiunea are loc în ograda lui Tudor
dar cu prezenţa fetei imaginere,
autorul ne arată în context că ei
reprezintă spaţii diferite prin enunţul:
„unul la un colţ de masă, altul la
celălalt colţ.”

„Casa Mocanilor doarme dusă şi sub

cortul verde au rămas numai două suflete –
Tudor şi tânăra lui musafiră. Stau tăcuţi –
unul la un colţ de masă, altul la celălalt
colţ.”
Actul II „ Frunzişul stă înţepenit în faptul zorilor, În acest act spaţiile se intercalează,
ferestrele-s larg deschise şi doar petele albe fiind acea curte, cu tot cu cortul
din frământarea zilei trecute mai rătăcesc verde dar fiind prezente personajele
sub cortul verde. Veta alege fasole. Pune cu spaţilui concret şi Doina personajul
mâna boaba în vas, ca să nu facă zgomot, imaginar.
dar mişcările ei uşoare au trezit totuşi pe
cineva. Se aud uşile, şi iat-o pe Doina
coborând scările. Se opreşte în mijlocul
 cortului cu braţele întise, prinde în palmă
fulgi albi, îşi împrospătează ochii, obrajii,
după care, zâmbindu-i mătuşii în semn de
„bună dimineaţa” , se aşază lângă femeie şi
începe a alege şi ea. Munceşte cu tragere de
de inimă, fără a-i mai păsa de cei ce se
odihnesc - aruncă boabele cu iuţială, vasele
prind a face o mare gălăgie, după care se
mişcă o perdea şi în cadrul ferestrei apare
căpăţâna ciufulită a stăpânului.[...] căpăţina
dispare în cadrul ferestrei - şi iată-l pe
Tudor – coborând scările. ”

„ Se spală undeva după frunze, apoi vine la

rezervorul de zinc [...] În cadrul ferestrei
apare căpăţâna lui Ionel.” Spaţiu este reprezentat prin ferestrele
casei, este un spaţiu real cu prezenţa
„În cadrul altei ferestre apare căpăţâna lui personajelor reale. Părţile de vorbire:
Anton.” substantivul, prepoziţia şi adverbul.

„Tudor vine lîngă rezervorul de zinc, mai

toarnă căteva înghiţituri în cănuşă.”

„În cadrul ferestrei de la margine apare

căpăţâna lui Fima”

„Sub cort nu rămân decât două alegătoare Din nou acelaş cort , care uneşte cele
de fasole: Veta şi Doina. După o lungă două lumi.
pauză, aparatul de sub streaşină iar prinde
viaţă. Vin melodii de departe...”

„Undeva departe se aude cântând o fată.” Arată gradul de depărtare.

„Amurg târziu sub cortul verde. Sacii şi

butoiul sânt acoperiţi cu nişte ţoale. Maria,
ostenită după o zi de muncă, aşază masa.
Cei trei fraţi, flămânzi şi agresivi stau prin
unghere, aşteptând cînd vor fi poftiţi să-şi
ia cina. Aparatul de sub streaşină tace, şi
pentru a scăpa de tăcerea ce-o apasă, Maria
îngână o melodie.”
„Stau o vreme în tăcere, apoi prinde glas
aparatul de sub streaşină şi, împreună cu
melodiile populare, pornesc a roti fulgi albi.
Prin fulgii ceia deodată apare în prag
Tudor Mocanu. Abia se ţine pe picioare.”
„Tudor, abia trezit din beţie, şade la masă,
iar Doina se mută de pe un scaun pe altul
să fie cât mai departe de stăpân.”
Actul III „Acelaşi cort. Duminică dimineaţa. Soare,
senin. Aparatul de sub streaşină aduce
valuri de melodii, fulgii albi plutesc domol
în văzduh. Sacii şi butoiul stau acoperiţi cu
nişte ţoale. În stânga cortului masa e în
aşteptarea musafirilor. De după perdeaua
Este reprezentat spaţiu în care lumea
e preocupată cu necesarul zilnic:
mâncarea. Masa luându-se tot sub
cortul verde. Ungherele reprezintă
intimitatea fiecărui personaj.
Spaţiu are un caracter de basm
combinându-se cu lumea reală.
Din nou întâlnirea la masa a două
personaje din dimensiuni diferite,
Doina ţinând la fel depărtarea.
Din nou cele două lumi se suprapun,
spaţiul fiind unul mai senin, domol,
acţiunea având loc tot în acelaş cort,
masa este pregătită pentru oaspeţi,
iar de sub streaşănă apare din nou
spaţiu de basm.
ninsorii răsare coasta de imaş, se aud
lovituri surde în poarta de fier şi iară
începe povestea acelui pui de stejar.”

„Într-un târziu se deschide uşa casei şi Imaginea casei şi a mesei.

coboară scările Ionel. Priveliştea unei
mese împodobite îl înviorează nespus. Se
apropie şi umple un pahar.”

”Intră prin portiţă, vajnic şi plin de sine, Portiţa va arăta încă a dată graniţa de
Anton. Se aşează la masă şi, pe gânduri, lumea încojurătoare.
porneşte a umbla prin blide.”

„Ionel vine, drege ceva în vechitura ceea, şi O întâlnim pe Veta înt-un alt spaţiu:
iară răsar melodii. Ninge, ninge, ninge. iese din casă, se aşează la masă.
Cântecele din bătrâni şi ninsoarea o
înviorează pe biata Vetă. Îşi termină
rugăciunea, iese din casă, trece cuminte şi
se aşază la masă.”
Pragul apare ca un loc al nostalgiei.
„Maria se ridică, se repede în casă, dar iată
că în prag de acum stă tristă, umilită, mult
încercata noastră Doină. ”
Doina, lumea alegorică se tot
„ Şi tot ninge, ninge, apoi prin ninsoarea depărtează de Tudor Mocanu,
ceea, când revenim sub cortul verde, e acţiunea se petrece tot sub cortul
noapte târzie. Tudor stă la masă, iar verde: care are o masă şi prin
musafira lui adună câte-o petală rătăcită văzduhul căruia rătăcesc petale. .
prin văzduh şi-o pune cu grijă în coşuleţul Observăm depărtarea totală a Doinei
pe care-l poartă pe braţ.” de Tudor

Spaţiu individual.
„Veta şade pe scăunaş şi alege fasole, cei ai
casei se gătesc de ducă.”
Spaţiu caracteristic lui Tudor,
„Vine la rezervorul de zinc, toarnă o alinarea suferinţelor prin băutură.
cănuţă, o dă peste cap, se oţărăşte.”
Aflăm că casa are o verandă. Spaţiu
„Tudor: Poţi hodini aici pe verandă, dacă este unul real.
nu, îşi putem pune un pat în fundul
grădinii, numai vezi să nu mi te mişti de-
acasă şi să nu te-apuci a gospodări.”
Observăm prin prezentarea spaţiului
„Veta: Dacă nu, că eu altceva zisesem... obiceiul poporului nostru: ruşinea de
Vecinele, trecând pe drum, au să mă vadă lumea din jur.
şezând la umbră şi, oricum, dar nu e
bine... ”
Aflăm că cealaltă lume iese din
„Se aşează pe un scaun, căci, nu poate găsi vechitura atârnată la streşăna casei,
o soluţie acum la repezeală. şi cum stă pe şi celălalt spaţiu este un calmant
scaun, tresare, căci iar încep a pluti în jur pentru unii.
fulgi albi şi moi. Aparatul de sub streşină
prinde suflare şi o horă de departe, zisă „
Hora fetelor” ...”

„ Şi pentru că „Hora fetelor” stăruie, iar de

sus tot vin fulgi moi, Tudor se ridică de pe
scăunaş, ia un sac, îl varsă în butoi...” Autorul vrea să arate că acel spaţiu
imaginar poate să existe în fiecare
„Tudor mestecă încet, gospodăreşte, iar din noi, acest spaţiu căutând
„Hora fetelor” tot vine şi se desface domol puritatea spirituală: albi, moi. Toţi
sub cortul verde, şi tot ninge cu flori de au nevoie de această intimitate.
măr, cu flori de vişin.Fulgi albi şi moi se
aştern pe pământ, pe masă, pe haină, pe
creştetul omului.”

„Băieţii se căznesc cu aparatul de sub

streaşină...”

„Enervaţi, zăpăciţi, băieţii se căznesc în

jurul aparatului, şi atunci Tudor lasă
butoiul, vine, smulge apararul din perete, îl Pe tot parcursul operei se
ridică sus deasupra cărăruşei cimentate...” intercalează aceste două spaţii, cu tot
cu personajele, lumea pământeană
„Stă cu aparatul sus şi aşteaptă. Ninge, descoperă un loc de refugiu dar nu
ninge, ninge întruna, şi împreună cu va renunţa la obiceiul lor.
ninsoarea iară ne întoarcem pe coasta ceea
de imaş, la stână, la copăcelul cela. Focul
s-a stins, pustiu e ocolul, pustie e stâna.
Doina se uită trist la cele din jur, apoi se
uită lung-prelung la casă, la obrazul, la
sovestea omului, dar degeaba. Ceea ce
hotărăşte odată Tudor Mocanu – hotărât
rămâne. Şi cum stătea cu aparatul sus, îl
trânteşte în cărăruşa de ciment de-l face
ţăndări. Ruşinaţi, copii pleacă unul câte Spaţiu intim al singurătăţii, al
unul. Porneşte în urma lor, dar în prag se regăsirei, al plăcerii.
opreşte, se uită lung la femeie. Se întoarce,
îi pune prieteneşte palma pe umăr.”

„Rămânând singură, Veta se ridică de pe

scăunaş, vine şi culege de pe jos cioburile
aparatului de radio, le ia în poală, se aşază
înapoi, le mângâie, le tot şopteşte ceva, şi
deodată, culmea culmilor, iară prinde glas
„Hora fetelor”, iară zboară fulgi curaţi şi
moi sub cortul verde.”
După această lectură tabulară viziunea asupra operei se deschide din mai multe perspective. Am
indentificat toate personajele prezente în spaţiu. Spaţiu după cum am remarcat este alcătuit din
două lumi, una reală şi alta de basm. În continuare vom prezenta personajele celor două lumi şi
plasarea lor în spaţiu.

Personajele şi plasarea lor în spaţiu

Spaţiu real Mătuşa Veta:

 sub cortul verde
 pe scăunaş
 în casă
 la masă
Ionel:
 pe nişte lăzi deşarte
 sub streaşina casei
 printre frunze
 în casă
 în cadrul ferestrei
Anton:
 în drum
 în casă
 în cadrul altei ferestre
 prin portiţă
 la masă
Tudor Mocanu:
 lîngă rezervorul de zinc
 sub cortul verde
 la butoi
 pe-o ladă deşartă
 în casă
 la un colţ de masă
 în cadrul ferestrei
 coboară scările
 undeva după frunze
 în prag
 la masă
 pe scaun
 pe cărăruşa cimentată
Fima :
 în drum
 în casă
 în cadrul ferestrei de la margine
Maria:
 sub cortul verde
 în stânga cortului
 în casă
Spaţiu imaginar Doina:
 o coastă de imaş
 o stână veche
 lângă copăcel
 sub cortul verde
 prin frunzişul cortului
 pe o ladă deşartă
 la celălalt colţ de masă
 în prag
 prin văzduh
 în mijlocul cortului
 de pe un scaun pe altul
 Şi desigur că spaţiu nu poate fi decât indentificat în context. Astfel, el este alcătuit din diferite
mijloace gramaticale. În continuare vom descoperi mijloacele gramaticale care formează spaţiu
atât şi mijloacele de descriere ale sale.

Exerciţiu de statistică
Substantive Adverbe
Poartă, un cort, unei case, faţada casei, o uşă, o În stânga, din dreapta, de departe, de undeva,
cărăruşă, o stână, piscul dealului,scările, în jur , mijloc, mai departe,

Prepoziţii+ substantive Adjective

În faţa, pe la margini, în fund, pe o buturugă, Verde, largă, veche, cimentată, senin
lângă rezervor, în drum,sub streaşină, din
Ciumbureni, din câmpie, de la munte, de-o
coastă de deal, peste vatră, printre frunze,
lângă ladă, în ograda Mocanilor, spre ieşire,
lângă stână, prin frunzişul cortului, în casă, un
colţ de masă, în cadrul ferestrei, după frunze, la
masă, pe un scaun, în prag, din casă, prin
ninsoare, prin văzduh, în cer, pe pământ,

Verbe Notă concluzivă:

Apare, se aude, rămânând, a venit, s-a aşezat, Am constatat că spaţiu este format din cele mai
rezemată, a coborî, porneşte, strecurându-se, se multe prepoziţii + substantive şi că adjectivele
uită, şade, intră, se ridică, iese sunt foarte puţin utilizate.

După o studiere profundă a operei putem face o clasificare a spaţiului:

Spaţiu

Spaţiu real Spaţiu imaginar

Spaţiul deschis :
Spaţiu închis în drum, prin
cum ar fi ograda portiţă, de departe
Mocanilor
Un spaţiu important în opera noastră este cortul în care decurge toată acţiunea textului, aici se
întâmplă cele mai tainice momente, acum vom identifica în text imaginea cortului

Cortul

 un cort verde, ridicat din te miri ce în faţa unei case de ţară

 nişte tufe de liliac pe la margini, mai o ramură de nuc bătrân lăsată peste ele,
ţesături de vie sălbatică - şi toate acestea, legate cu o anumită îndemânare, formează
o minune de răcoare unde stăpânii îşi petrec toată vara.

 o cărăruşă cimentată despică bătătura acestui cort, schiţând oarecum două

încăperi. În stânga, o masă şi câteva scaune, pe o buturugă – un rezervor de zinc din
cele ce se pun prin coridoarele şcolilor, lângă rezervor, un coţ cu pătlăgele.
Jumătatea din dreapta pare mai mult o magazie. Rămăşiţe de bicicletă, lăzi deşarte
făcute pentru transportarea legumelor, câţiva saci în jurul unui butoi enorm, scos
din pivniţă şi având acum altă menire, un mic scăunaş împrejmuit cu vase de
strânsură.

 Şi iată că prin ţesătura acelor melodii încep a se cerne,rotind sub bolta cortului,
flori de măr, flori de cireş.[...] iar din ninsoare se arată o coastă de imaş, o stână
veche, o aţişoară de fum cu un cioban îngândurat la vatra focului. Între stână şi foc
creşte un copăcel, şi stă rezemată de acel copăcel o fată.Stă vrăjită de fluierul
ciobanului, zîmbind când o îndeamnă cântecul, întristându-se împreună cu el. Şi tot
ninge, ninge, iar împreună cu acea ninsoare se topeşte vedenia de basm.

 Linişte şi pace. Frunzişul stă înţepenit în faptul zorilor, ferestrele-s larg deschise şi
doar petele albe din frământarea zilei trecute mai rătăcesc sub cortul verde.

 Amurg târziu în cortul verde. Sacii şi butoiul sânt acoperiţi cu nişte ţoale. Maria
ostenită după o zi de muncă, aşază masa. Cei trei fraţi, flămânzi şi agresivi, stau
prin unghere, aşteptând când vor fi poftiţi să-şi ia cina.

 ... fulgi albi plutesc în văzduh. Sacii şi butoiul stau acoperiţi cu nişte ţoale. În stânga
cortului masa e în aşteptarea musafirilor. De după perdeaua ninsorii răsare coasta
de imaş

 Priveliştea unei mese împodobite

 Şi tot ninge, ninge, ninge, apoi, prin ninsoarea ceea, când revenim sub cortul verde,
e noapte târzie. Tudor stă la masă, iar musafira lui adună câte-o petală rătăcită prin
văzduh şi-o pune cu grijă în coşuleţul pe care-l poartă la braţ.

 Tudor mestecă încet, gospodăreşte, iar „Hora fetelor” tot vine şi se desface domol
sub cortul verde, şi tot ninge cu flori de măr, cu flori de vişin. Fulgi albi şi moi se
aştern pe pământ, pe masă, pe haina, pe creştetul omului.

 Rămânând singurică, Veta se ridică, vine şi culege de pe jos cioburile aparatului de

radio, le ia în poală, se aşează înapoi, le mângâie, le tot şopteşte ceva, şi deodată,
culmea culmelor, iară prinde glas „Hora fetelor”, iară zboară fulgii curaţi şi moi
sub cortul verde.
Din discursul personajelor operei vom descoperi o serie de substantive proprii, referitoare la
denumiri de localităţi, care au o simbolistică deosebită.Vom decupa din textul nostru pentru o
studiere mai profundă şi aceste detalii:

Denumirea de localitate Informaţia decupată din text

 Ciumbureni Aparatul de radio: Ionel: O adus-o taica din Ciumbureni

 Ghindeşti Tudor: Auzi tu! Da la fabrica din Ghindeşti n-ai încercat?

 Crimeea Fima: [...]eu avusem bilet pentru Crimeea,acuma aş fi stat

 Marea Neagră întins la soare pe malul Mării Negre...

 Siberia Anton: A trecut pe la grădini achizitorul cela din Siberia.

Are o mulţime de vagoane deşarte în gară. Anul trecut i-a
 Vărzăreşti îmbogăţit pe cei din Vărzăreşti.

 Vadul lui Vodă Tudor: Ei, pe naiba! Producţie „Vadul lui Vodă”, da să ştii că
are o taină coropca asta.

 Moldova Doina: Lasă mata povestea asta, că avem atâta aer curat în
Moldova.

 Cosăuţi Tudor: Dacă o să fie piatră bună, de cea din Cosăuţi, tăiată
frumos blocuri, fă-te a uita aici lângă noi vreo zece-douăzeci
de blocuri.

 Bălţi Tudor: Trebuie să mă reped la Bălţi.

 Germania Tudor: De atâţia ani caut stropitori din Germania.

 Chişinău Fima: Măi măgarule, ai să-mi vii cu plozii pe la Chişinău

când voi fi şef de catedră, şi să fiu al naibii dacă îl voi primi
măcar pe unul!
Tudor: Fecioru-meu, că mai am unul, a scriitor la Chişinău

 Storojineţ Fima: Vreau să mă reped până la Storojineţ, am auzit că e

acolo un moşneag ajuns la o sută de ani.

 Valea Cuboltei Fima: ... am stat ca un cucostârc în Valea Cuboltei.

 Pelenia Tudor:Dacă nu, că, să vezi, nu l-am putut găsi. Într-un loc mi-
 Drochia au spus că e la brigadă, în alt loc mi-au spus că e la Pelenia,
iar în a treia casă mi-au spus că s-a dus la Drochia.

 Focşani Doina: Ai făcut armata la Focşani, la cavalerie.

 Kiev Tudor: Am fost la Chişinău, la Kiev, La Camenca, dacă

 Camenca degeaba. Până la urmă i-au dat bilet s-o ducem la spitalul din
 Curchi Curchipe toată viaţa, dar am stat noi cu copii şi ne-am gândit:
 Orhei ce să îmble ea, sărmana, flămândă şi zgâriată prin pădurile
Orheiului? Am lăsat-o acasă şi, uite, stă cu noi.
 Bibliografie

Druță, Ion, Scrieri, Ed. Hyperion, Chişinău, 1990