Dreptul turistic şi hotelier

Capitolul I
 Introducere

Ultimele doua decenii din istoria Republicii Moldova sunt

marcate de schimbări esenţiale în toate ramurile economice şi
sociale. Aceste premise au generat necesitatea de modificare
cardinală a legislaţiei nationale cu privire la proprietate, la
circuitul civil şi altele, orientate spre economia bazată pe
relaţiile de piaţă.

Primii paşi reformatori au fost întreprinşi odată cu aprobarea

Legii Republicii Moldova cu privire la proprietate din 22
ianuarie 1991, precum şi a legii cu privire la privatizare din 4
iulie 1991 ale caror principii şi norme au fost sancţionate în
Constitutia Republicii Moldova, aprobată la 24 iulie 1994.
Ulterior au fost aprobate şi alte acte normative care au
schimbat prioritatile şi orientările economice, precum şi
metodele de dirijare şi gestionare a proceselor economice.

Activitatea turistica din Republica Moldova era preocupata,

totodata, de practica europeana, orientata spre verificarea şi
selectarea celor mai rationale solutii în scopul crearii unui
cadru juridic mai favorabil atit pentru organizatiile ce acorda
servicii turistice, cit şi pentru insisi turisti.

Premisele acestui obiectiv se manifestau prin creşterea

permanenta a numărului de turişti care vizitau Republica
Moldova, ca un nou stat independent pe harta Europei.
Din aceste considerente, legiuitorul national a conştientizat
faptul că şi ramura relativ noua a economiei - turismul - ar
putea influenţa favorabil în viitor la dezvoltarea economica a
Republicii Moldova.

Acest fapt este demonstrat prin ridicarea nivelului actelor

normative, care reglementeaza acest segment al economiei
naţionale. Astfel, pina la începutul secolului XXI raporturile
turistice erau reglementate de acte normative aprobate de
către Guvern şi de acte normative departamentale,
elaborate şi aprobate de organele de stat din domeniul
turismului.
Pentru prima data în Republica Moldova, la 11
februarie 2000, Parlamentul Republicii a aprobat
Legea turismului. Acest act normativ a creat о
temelie legala, mai solida, pentru reglementarea
raportunlor turistice, ridicindu-le la nivel
international.

Schimbarea politicii statului fata de industria

turismului se afirma şi prin aderarea Republicii
Moldova la Organizaţia Mondiala a Turismului,
fapt confirmat prin legea aprobata la data de
11 octombrie 2001.
Ulterior, prin Hotărirea Guvemului Republicii
Moldova din 02.09.2003, a fost aprobată Strategia
de dezvoltare durabilă a turismului în Republica
Moldova (2003-2015) în care se releva importanţa
turismului pentru economia ţarii şi necesitatea de
perfectionare continua a legislaţiei în acest
domeniu.
Urmatorul pas pozitiv în dezvoltarea turismului a
fost elaborarea şi aprobarea la 24 noiembrie 2006 a
legii cu privire la organizarea şi desfaşurarea
activităţii turismului în Republica Moldova
О prioritate de dezvoltare a Republicii Moldova în
etapa actuala este cresterea nivelului de
protejare a consumatorului în toate domeniile
social-culturale şi economice, inclusiv în
raporturile turistice.
Dispoziţii generale cu
privire la Turism
 1.Evoluţia legislaţiei naţionale
în domeniul Turismului
• Debutul legislaţiei naţionale cu privire la turism are loc în
anii '90 ai secolului XX fiind iniţiat de tendinţa generală de a
crea un cadru juridic absolut nou, naţional, independent de
fosta legislaţie unională (sovietică), care reglementa aceste
raporturi la nivel unional.

• Fostele republici unionale, inclusiv Republica Moldova, nu

dispuneau de acte normative naţionale speciale care ar fi
reglementat aceste raporturi, dat fiind faptul că cele din
urmă erau de competenţa structurilor unionale.
• Mai mult decât atât, legislaţia fostei URSS nu prea era
dezvoltată, deoarece în condiţiile de antagonism permanent
de război rece între cele două lagăre rivale - socialismul şi
capitalismul - turismul nu era considerat o ramură separată a
economiei socialiste şi nu i se acorda o atenţie meritată.

• Această situaţie mai poate fi explicată prin prisma a trei

circumstanţe suplimentare:
• circulaţia cetăţenilor din statele lagărului socialist în afara
acestei comunităţi, era foarte limitat.
• pentru cetăţenii URSS circulaţia intr-un regim relativ liber
putea li realizată doar în perimetrul fostului lagăr socialist.
• cea mai comodă şi mai frecvent aplicată era posibilitatea de a
pleca la odihnă, tratament sau în alte scopuri într-o altă
republică unională.
• In situaţia în care s-a pomenit legislaţia naţională
cu privire la turism, în general, şi a contractului
de servicii turistice în special, ea s-a pornit
practic de la zero şi primii paşi în acest segment
au fost întreprinşi la mijlocul anilor’90 ai
secolului trecut.
• Luând în consideraţie toate izvoarele de drept, care au o
atribuţie directă sau indirectă faţă de contractul de
servicii turistice şi de domeniul respectiv de activitate,
putem menţiona reglementarile juridice pot fi clasificate
în citeva grupe:
• arte normative naţionale la nivel de lege;
• acte normative naţionale, care pot fi separate în doua
subgrupe:
• acte aprobate de Guvern şi
• acte normative departamentale;
• acte normative Internationale la care Republica
Moldova este parte.
• Referitor la Decretul Presedintelui Republicii
Moldova din 5 noiembrie 1996, putem menţiona ca
acest act normativ poate fi considerat drept primul
pas în crearea legislaţiei naţionale în domeniul
turismului, deoarece ca premiză de aprobare a servit
necesitatea de a elabora acte normative naţionale.
Prin acest Decret, pornind de la „necesitatea dezvoltării
turismului, ca parte componentă a economiei naţionale şi a unei
verigi a sistemului de cooperare naţională, în scopul elaborării
bazei politice unice în acest domeniu", Guvemul a fost obligat să:

•elaboreze Concepţia dezvoltării turismului în Republica Moldova

•Să pregătească şi să prezinte Parlamentului spre examinare

proiectele de legi privind dezvoltarea în ţară, a industriei
turismului (bazele Politicii de investiţii, perfecţionarea
infrastructurii de servicii, coordonarea colaborarii internaţionale
etc),

•Să pregăteasca şi sa prezinte Parlamentului propuneri privind

perfecţionarea în scopul dezvoltarii turismului, a structurii
organizatorice a administratiei publice.
Primul act normativ la nivel de lege, în care pentru prima data
în Republica Moldova gasim definitia legala a „contractului de
servicii turistice” este Legea turismului Republicii Moldova
din 11 februarie 2000.

Aceasta lege:
• stipula principiile juridice, sociale şi economice de
organizare a turismului în Republica Moldova;
• determina competenţele autoritatilor publice în domeniul
turismului, drepturile şi obligaţiile agenţilor economici.

Importanţa acestui act normativ consta în crearea unei temelii

juridice vaste pentru reglementarea ansamblului de raporturi
turistice în Republica Moldova.
Prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova din
22.08.2000, a fost constituita Agenţia Naţionala de
Turism, ca o autoritate a administratiei publice de
specialitate cu statut de persoana juridica.

Normele pur civile, care reglememeaza destul de detaliat

contractul de servicii turistice, le gasim la noul Cod civil al
Republicii Moldova, aprobat la 6 iunie 2002 şi intrat în vigoare
la 12 iunie 2003.

Guvernul Republicii Moldova, de asemenea a aprobat un sir de

acte normative în domeniul turismului, şi anume: Hotarirea
Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea
Regulamentului despre register turistice din 11.07.2001;
Aceste principii fundamentale au fost stipulate şi în
Declaraţia de la Manila din 10 octombrie / 1980 cu
privire la turismul mondial, ele sunt următoarele:

• dreptul la odihnă, concediu plătit, libertatea călătoriei şi

turismului, precum şi crearea bazei sociale şi legislative
pentru realizarea concediului;

• pregătirea pentru călătorii, concedii, turismul intern şi

internaţional, instruirea populaţiei în domeniul turismului,
începind din copilărie şi contribuţia mass-mediei;
• rentabilitatea economică a turismului;

• colaborarea internaţională în sfera turismului;

• datoria turismului intern de a atinge o distribuire a

forţei de munci mai efectivă pentru dobândirea
surselor de venituri noi;

• libertatea deplasării;

• crearea condiţiilor pentru dezvoltarea turismului

destinat tineretului, etc.
 2. Gestionarea turismului în Republica Moldova

Atribuţiile organelor superioare de stat

în domeniul turismului

• Potrivit legislaţiei, statul sprijină turismul ca unul dintre

domeniile prioritare ale economiei naţionale, prin mecanisme
economice şi prin acţiuni de amenajare şi protecţie a
patrimoniului turistic, prin crearea de condiţii pentru
dezvoltarea durabilă a turismului.

• Statul creează condiţii pentru dezvoltarea turismului prin

mecanisme financiar-economice, facilităţi fiscale, acţiuni de
amenajare a destinaţiilor turistice şi dezvoltare a infrastructurii
turistice, promovare şi protecţie a patrimoniului turistic şi a
mediului.
• Statul reglementează domeniul turismului prin
elaborarea şi implementarea cadrului normativ-
juridic şi a documentelor de politici.

• Autorităţile statului care reglementează domeniul

turismului sunt. Parlamentul, Guvernul, Agenţia
Turismului, cu instituţiile subordonate şi autorităţile
administratiei publice locale în concordanţă cu
legislaţia naţională şi cu normele internaţionale.
 Atribuţiile Guvernului / Agenţiei în domeniul
turismului

Pentru a realiza obiectivele politicii statului în domeniul

încredinţat, Agenţia exercită următoarele atribuţii principale:
1. * elaborează şi prezintă spre aprobare Guvernului
strategia şi programul naţional în domeniul turismului;
2. * asigură executarea Legii turismului şi altor acte
normative în domeniul turismului;
3. * iniţiază şi promovează acte normative specifice,
avizează reglementările ministerelor sau ale organelor de
specialitate ale administraţiei publice centrale, care au
implicaţii asupra domeniului său de activitate;
4. * organizează împreună cu ministerele şi organizaţiile de
resort evidenţa şi atestarea patrimoniului turistic, asigură
valorificarea şi protejarea acestuia în condiţiile legii;
5. * realizează şi gestionează baza de date şi sistemul
informaţional vizînd sfera turismului, participînd la
sistemul informaţional naţional şi internaţional;
 Atribuţiile Guvernului / Agenţiei în domeniul
turismului
Pentru a realiza obiectivele politicii statului în
domeniul încredinţat, Agenţia exercită următoarele
atribuţii principale:
6. * iniţiază şi propune Guvernului proiecte de acte
normative pentru accelerarea procesului de
privatizare în turism;
7. * avizează documentaţia de urbanism privind zonele
şi staţiunile turistice, precum şi documentaţia privind
construcţiile în turism;
8. * exercită controlul asupra calităţii serviciilor turistice
prestate;
9. * efectuează licenţierea în domeniul turismului şi
clasificarea structurilor de primire turistică;
10. * instituie şi gestionează registrul turismului;
 Atribuţiile Guvernului / Agenţiei în domeniul
turismului

Pentru a realiza obiectivele politicii statului în domeniul

încredinţat, Agenţia exercită următoarele atribuţii principale:
11. * elaborează modelul contractului şi al voucherului turistic;
12. * organizează şi supraveghează activitatea editorială şi de
publicitate în domeniul turismului;
13. * organizează şi desfăşoară acţiunile de promovare a imaginii
Republicii Moldova ca ţară ce prezintă interes, prin specificul
turismului autohton, pentru turismul internaţional;
14. * colaborează cu organele de specialitate ale administraţiei
publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale,
precum şi cu alte asociaţii şi organizaţii nonguvernamentale;
15. * determină în comun cu ministerele şi organizaţiile de resort
direcţiile prioritare de cercetare ştiinţifică în domeniul turismului,
coordonează împreună cu Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei
procesul de instruire din instituţiile de învăţămînt;
 Atribuţiile Guvernului / Agenţiei în domeniul
turismului

Pentru a realiza obiectivele politicii statului în domeniul

încredinţat, Agenţia exercită următoarele atribuţii principale:
16. * coordonează, împreună cu Ministerul Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei, programul naţional de creare a noilor locuri
de muncă privind meseriile specifice activităţii turistice;
17. * reprezintă interesele statului în diferite structuri şi organisme
internaţionale în conformitate cu tratatele încheiate şi
înţelegerile realizate, dezvoltă relaţii de colaborare cu
organizaţii similare din alte ţări, precum şi cu organismele
internaţionale interesate de turismul autohton;
18. * creează condiţii pentru atragerea investiţiilor interne şi străine
în scopul dezvoltării turismului;
19. * coordonează programele de asistenţă tehnică în domeniul
turismului acordate de Uniunea Europeană, Organizaţia
Mondială a Turismului şi alte organisme internaţionale, precum
şi programul de integrare europeană în domeniul vizat;
20. * îndeplineşte şi alte atribuţii, stabilite prin acte normative
pentru domeniul său de activitate.
 Autoritatile administratiei publice locale au
următoarele atribuţii în domeniul turismului:

• participa la elaborarea rutelor turistice în conformitate cu

programele de dezvoltare a turismului;
• creeaza condiţii favorabile pentru activitatea în teritoriu a
agenţilor economici din industria turismului şi a asociatiilor
obşteşti din domeniul turismului;
• contribuie la renovarea, protectia şi conservarea resurselor
turistice prin reglementarea impactului antropic şi
respectarea normelor de punere în valoare a acestora;
• delimiteaza şi autonzeaza teritoriile pentru odihna şi
agrement;
• intreprind acţiuni de amenajare turistica teritoriala;
• asigura dotarea teritoriilor autorizate cu
indicatoarele turistice necesare;
• contribuie la ameliorarea şi protecţia mediului prin
elaborarea şi realizarea unor acţiuni şi programe
speciale coordonate cu autoritatea centrală pentru
resurse naturale şi mediu;
• antreneaza populaţia locală în activitatea turistica;
• contribuie la dezvoltarea diferitor forme de turism în
teritoriu.