Abecedarul turismului rural

INTRODUCERE

Potrivit datelor statistice în țările Uniunii Europene un european din patru îşi petrece vacanţa la
ţară. Ofertele de turism din mediul rural sunt comercializate sub marca agroturismului.
Agroturismul poate favoriza o anumită convergenţă culturală şi economică şi de asemenea este
o prioritate în dezvoltarea locală.
Agroturismul se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei şi a diverselor servicii
agroturistice în scopul obţinerii de venituri complementare, veniturile de bază provenind din
activitatea agricolă. Include cazare şi servicii pentru servirea mesei.
Sistemul legislativ cere ca produsele provenind din ferma proprie să depăşească 40% din cele
folosite pentru prepararea mesei, alte 40% trebuie să provină din regiunea (zona) respectivă. În
acest fel se garantează complementaritatea acestei activităţi cât şi consumul de către turişti a
cât mai multor produse “bio”.
Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire şi valorificare a produselor proprii locale, agroturismul
oferă o soluţie de viitor pentru gospodăriile rurale.
Turismul rural - o prioritate în dezvoltarea locală. Turismul rural este un factor de progres social,
ameliorează nivelul de trai, întreţine meşteşugurile, susţine producţiile agricole, deschide
spiritele şi face să evolueze mentalităţile.
Turismul nu este o metodă, ci o soluţie pentru forţa de muncă, dezvoltarea locală şi mediu.
Organizaţiile care au contribuţii semnificative în dezvoltarea turismului rural în România sunt:
- FAMD – Federaţia Agricultorilor de Munte – Dorna;
- OVR – Opération Villages Roumains;
- ANTREC – Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural.

FAMD - Federaţia Agricultorilor de Munte – Dorna - a fost fondată în 23.04.1993 şi

înregistrată oficial pe 9.09.1993, ca o asociaţie a ţăranilor din zona de munte, mai exact din
Bazinul Dornelor, cu caracter profesional, educaţional, apolitică, nonguvernamentală, cu
personalitate juridică, care respectă legile statului român. Obiectivele majore ale federaţiei sunt
reprezentarea intereselor membrilor – funcţii "lobby", dezvoltarea gospodăriilor, aprovizionarea
acestora şi comercializarea produselor, organizarea de pieţe şi expoziţii de animale,
promovarea unor surse de venit suplimentare (precum agroturismul, producerea de diferite
articole artizanale, şi crearea unui fond de creditare).
OVR – Opération Villages Roumains – a încercat să aplice modelul francez adică să creeze
asociaţii locale ale gazdelor ( ex. Asociaţia locala OVR Vadu Izei, Ieud, Lunca Ilvei, Ciocăneşti
etc.). În unele zone aceste asociaţii locale s-au regrupat formând asociaţii regionale ex. Ţara
Maramureşului, Izvoarele Superioare ale Arieşului. Aceste asociaţii locale şi regionale au fost
create în principal cu scopul de a iniţia şi a derula programe de dezvoltare locală şi regională.
ANTREC – Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural – s-a orientat spre
inventarierea structurilor de cazare, creşterea gradului de confort, reproducerea confortului
urban în mediul rural, crearea de filiale mai întâi în zonele turistice de renume şi apoi în întreaga

1 / 22
Abecedarul turismului rural

ţară.
Punctul slab al tuturor acestor forme de organizare este slaba capacitate de comercializare şi
cooperare interasociativă.
OVR: a creat câteva birouri de informare turistică, care au şi rolul de intermediar între gazdă şi
turist, dar ele nu acoperă întreaga reţea de sate.
ANTREC: structurile de cazare ANTREC se comercializează prin filialele, respectiv persoanele
de contact la nivel de judeţe, dar numai câteva filiale funcţionează similar unor agenţii de turism.
Ex. Bran, Vatra Dornei, Tulcea.

Ce îi atrage pe turişti în zonele rurale?

- resursele naturale;
- autenticitatea locala;
- modul de viaţă tradiţional: lucrul la câmp prin metode arhaice, creşterea animalelor şi
prelucrarea produselor acestora; artizanatul , portul popular, arhitectura specifică regiunii,
petrecerea sărbătorilor, gastronomia locală etc.
Coordonatele eco agroturismului sunt: spaţiul rural curat, oamenii şi produsele locale de tip
“bio”.
Ecuaţia fundamentală a produsului eco agroturistic este:
Cazarea la fermă = vacanţa petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spaţiul rural +
consum de produse ecologice.

PRIMIREA TURIȘTILOR

1. ACŢIUNI CARE SE DESFĂŞOARĂ ÎNAINTE DE SOSIREA TURIŞTILOR

Organizarea interiorului sau reorganizarea casei pentru ca primirea turiştilor să nu perturbe

viaţa familiei. Este de preferat un număr mai mic de locuri decât să se mute toată familia de
fiecare dată când sosesc turiştii.
Omul percepe realitatea din jurul său prin intermediul celor cinci simţuri: văzul, auzul, mirosul,
gustul, pipăitul. Trebuie neapărat ţinută seama de acestea în amenajarea casei pentru primirea
turiştilor.
Procurarea de veselă şi lenjerie de pat suficientă. De ce trebuie să ţinem cont:
Ce se vede în casă şi în jurul casei:
- aspectul construcţiilor trebuie să se încadreze în specificul arhitectonic al regiunii;
- amenajarea exterioară trebuie să fie adaptată stilului local. Ex. mobilierul de grădină din lemn
şi nu din plastic, curtea trebuie să respecte şi ea tradiţia locului;

2 / 22
Abecedarul turismului rural

- defectele trebuie reparate sau camuflate;

- decorarea interioară trebuie să reflecte specificul zonei: covoare, mobile tradiţionale, obiecte
decorative. Evident casa nu trebuie să se transforme în muzeu;
- înlăturarea obiectelor de prisos: dulapurile trebuie golite, la fel şi obiectele fragile (porţelanuri)
şi cele de valoare mare;
- totul trebuie să funcţioneze fără a pune în pericol securitatea turiştilor (prize, becuri, robineţi,
boiler).
Ce se simte: - obiectele cu care se intră în contact direct să fie plăcute la pipăit (Ex. cuverturile
de pe paturi şi fotolii să fie moi, obiectele din lemn să nu aibă aşchii, prosoapele să fie moi, în
faţa patului să existe un covor moale).
Ce se aude în casă şi în jurul casei:
- camerele trebuie să fie izolate fonic atât între ele cât şi faţă de spaţiul folosit de familia gazdei.
Turiştii au nevoie de intimitate!
- uşile să se închidă uşor, eventual să fie prevăzute cu cheie şi să nu scârţâie;
- activităţile casnice care produc zgomot (maşină de spălat, mixer, circular) vor fi programate la
ore adecvate;
- dacă în vecini există utilaje zgomotoase (ex. gater) se va anunţa prezenţa turiştilor şi se va
încerca eventuala modificare a orarului de lucru;
- chiar şi animalele domestice pot perturba (ex. cocoş). Turiştii trebuie întrebaţi dacă
eventualele zgomote deranjează.
Cum miroase în camere, în casă, în baie, în jurul casei – mirosul fiind poate cel mai sensibil
dintre simţuri:
- un miros agreabil (ex. busuioc, mere coapte, brad, levănţică) crează de la început o impresie
bună;
- sunt de evitat mirosul de naftalină, fum de ţigară, funingine deoarece dau impresia de murdar
chiar dacă este curat;
- trebuie îndepărtat mucegaiul deoarece dă impresia de insalubru, de umezeală.
Gustul, în cazul nostru gustul mâncărurilor
- specificul bucătăriei locale este unul din lucrurile pe care turiştii sunt încântaţi să le descopere;
- “gustul” vacanţei se poate prelungi dacă se oferă la plecare, ca şi cadou un produs al casei
(dulceaţă, ţuică, miere, vin etc.), va fi foarte apreciat, degustarea lui la întoarcerea acasă,
eventual cu prietenii, va fi un bun prilej pentru cei care v-au vizitat de a-şi aduce aminte despre
Dvs. De a discuta şi de a vă face publicitate.
Altele:
este bine să aveţi în casă hărţi ale zonei cu obiective de vizitat, pliante sau fotografii, hărţi
rutiere, mersul trenurilor, orarul autobuselor, nr. de telefon utile (doctor, salvare), cartea de
telefon a judeţului, ghiduri turistice chiar pentru zonele mai îndepărtate. Este foarte probabil ca
turiştii străini care sosesc să dorească să facă un circuit prin ţară şi în acest scop să ceară
informaţii.

2. ACŢIUNI CARE SE DESFĂŞOARĂ ÎN TIMPUL SEJURULUI

3 / 22
Abecedarul turismului rural

Sunt sau nu o gazdă bună?

O gazdă bună trebuie să facă apel la multiple calităţi:

1. Să facă această activitate cu plăcere deoarece primirea turiştilor necesită o stare de spirit
spaecială.
2. Să fie un bun psiholog, să fie tot timpul în ascultarea cerinţelor turiştilor pentru a se putea
adapta la acestea.
3. Să gătească bine şi cu plăcere.
4. Să vegheze la curăţenia casei deoarece lipsa de igienă este percepută ca o ameninţare la
adresa sănătăţii.
5. Să poată face mici reparaţii în casă.
6. Să poată da informaţii turiştilor.
7. Să fie un bun contabil pentru a ţine evidenţa cheltuielilor.
8. Să fie prezentă doar atât cât trebuie.

            Pregătirea mesei

Meniul zilnic trebuie să conţină:

1. Carne, peşte, ouă – împărţite la două mese;
2. Legume (crude sau preparate) – la prânz şi seara şi cel puţin un fruct;
3. Feculente (cartofi, legume uscate) şi produse zaharoase – în fiecare zi;
4. Produse lactate – zilnic.

Raţia zilnică pentru un adult:

Lapte şi produse lactate

1/2 l sau echivalent

4 / 22
Abecedarul turismului rural

Carne, peşte, ouă

150 – 180 g

2 Fructe (din care unul crud)

1 porţie de crudităţi

200 – 300 g

300 g

Feculente (ex. cartofi, fasole uscată)

Pâine

350 g

300 – 350 g

Grăsime de adaos ( de gătit)

5 / 22
Abecedarul turismului rural

Grăsime de constituţie (conţinută în carne, brânză, etc)

cca 50 g

cca 50 g

Zahăr

60 g

Apă

1 l / 2 l

            Apa este singura băutură indispensabilă. Dacă se servesc băuturi alcoolice trebuie să
se ţină seama de câteva reguli:
- mulţi occidentali preferă băuturile tari (ţuică, coniac) la sfârşitul mesei iar ca aperitiv bere sau
vin alb;
- vinurile trebuie servite în funcţie de felurile de mâncare;
- mâncărurile cu carne, brânză, peştele, pun bine în valoare vinul;
- mâncărurile de legume, mâncărurile dulci sau cele acide nu “merg” nici cu un fel de vin;

1. la carne “albă” (pui, peşte) se serveşte vin alb,

2. la carnea “roşie” (grătar, friptură, vânat) se serveşte vin roşu,

- vinul alb sau rozé trebuie să fie rece chiar foarte rece, şampania şi vinul spumos trebuie

6 / 22
Abecedarul turismului rural

servite la temperaturi în jur de 0°;

- vinul roşu se serveşte la temperatura camerei 18 - 20°;
- sucurile, cu excepţia celor naturale, nu sunt foarte apreciate de turiştii occidentali;
- spaţiul în care se serveşte masa trebuie să fie suficient de mare (min. 2 m2/ pers), trebuie să
fie curat, să aibă o temperatură plăcută (19 - 24°), să fie echipat corespunzător (mese, scaune,
veselă, pahare);
- nu se servesc la masă produse preambalate, băuturi (vin, ţuică) în butelii de plastic, conserve
direct din cutie;
- nu se foloseşte veselă de unică folosinţă ( cu excepţia picnicului);
- nu se servesc porţii – se va evita astfel risipa şi se va crea ideea de belşug;
- felurile de mâncare foarte condimentate sau cu un gust foarte special vor trebui evitate sau
servite la alegere cu un fel mai “neutru”;
- preparatele servite trebuie să fie echilibrate şi adaptate fiecărui tip de clientelă. După prima zi
se pot trage concluzii despre obiceiurile alimentare ale oaspeţilor (cantităţi, sortimente).
- În viaţa de zi cu zi fiecare popor are propriile obiceiuri alimentare. Este bine să le cunoaştem
pentru a ne adapta într-o oarecare măsură la cerinţele lor şi a le înţelege mai bine
comportamentul.

            Sfaturi practice

- la sosire oferiţi un pahar de vin sau altă băutură în semn de bun venit;
- în cameră puneţi flori;
- la plecare oferiţi un mic cadou;
- gândiţi-vă dinainte la programe pentru timpul libe sau la circuite tematice;
- realizaţi un fişier al turiştilor (exemplu)

Data sosirii/

Data plecării

NUME

PRENUME

ADRESĂ

7 / 22
Abecedarul turismului rural

OBSERVAŢII

Acesta va fi foarte folositor pentru a trimite felicitări de sărbători, pentru a vă aminti la nevoie
despre această persoană care a trecut pe la Dvs. Asta îi va da impresia că este un client
special.

3. CALCULUL PREŢULUI

Stabilirea preţurilor nu este deloc simplă. Trebuie avute în vedere preţurile şi tarifele hotelurilor
de aceaşi categorie din apropiere (trebuie avut în vedere că hotelul sau restaurantul au
cheltuieli de funcţionare mult mai mari decât o pensiune, deci preţul într-o pensiune ar trebui să
fie cu cca. 50% mai mic) preţurile celorlalte pensiuni din sat (dacă există), preţurile cu care aţi
putea vinde la piaţă produsele din gospodărie servite oaspeţilor (carne, brânză, ouă, băutură),
munca pentru a crea condiţii de şedere oaspeţilor (curăţenia, spălatul lenjeriei, pregătirea şi

8 / 22
Abecedarul turismului rural

servirea mesei şi nu în ultimul rând condiţiile oferite). Nu este normal ca toate pensiunile
dintr-un sat să practice acelaşi preţ. Pentru condiţii este normal să se practice preţuri diferite.

Un calcul aproximativ şi foarte simplificat ar fi următorul:

Se alcătuieşte un meniu pentru 1 zi (mic dejun, prânz, cină) pentru 4 persoane. Se împarte
suma obţinută la 4 şi se înmulţeşte cu 2 (ceea ce înseamnă că vindeţi la preţ dublu produsele)
şi obţineţi preţul pe care l-aţi putea cere oaspeţilor pentru masă pe 1 zi. Micul dejun reprezintă
20%, prânzul 40% şi cina 40%. Tariful pentru cazare poate fi jumătate din tariful pentru masă
calculat în acest fel. Aceste tarife simple ar fi valabile pentru pensiunile de 1 sau 2 margarete.
La pensiunile de 3 sau 4 maegarete, acest calcul simplu nu mai este valabil, având în vedere că
acwstea oferă anumite servicii suplimentare (piscină, saună etc.) sau unele servicii intră în
preţul sejurului.

4. PROFITUL

Profitul este diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. Nici veniturile şi nici cheltuielile nu sunt uşor de
evaluat. Vor trebui făcute unele presupuneri: numărul de clienţi pe o perioadă de timp, tarifele
care vor fi practicate, cheltuielile necesare etc.
Între cheltuieli trebuie inclusă şi munca membrilor familiei? Dacă da, care este valoarea
acesteia exprimată în lei? Calculul se complică şi mai mult dacă luăm în considerare relaţia
dintre tarifele aplicate şi gradul de ocupare: este de presupus că la tarife mari nr. de turişti
scade, iar la tarife mici nr. de turişti creşte.
Profitul se naşte atât din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli cât şi din volumul de activitate. Este
adevărat că, dacă nr. de turişti creşte cresc şi cheltuielile, nu numai încasările. Există însă şi
cheltuieli care rămân aceleaşi indiferent de nr. de turişti (cheltuieli fixe).
Pragul de rentabilitate – este în cazul nostru acel număr de nopţi turistice sub care activitatea
nu este rentabilă.
Ex. Un întreprinzător amenajează un spaţiu de cazare pentru a începe activitatea de turism
rural. El imprumuta 1000 lei pe 5 ani cu o dobândă fixă de 54,75% pe an. Asta înseamnă că va
plăti 547,5 lei anual, ceea ce reprezintă o cheltuiala fixă (care se face indiferent de nr. de
clienţi). Cota parte din dobândă care revine unei zile este 547,5 : 365 zile = 1,5 lei
Pentru o zi de pensiune completă oferită unui turist avem cheltuieli efective de 15,55 lei. Dacă 
preţul de vânzare este 23,325 lei şi cota zilnică a dobânzii 1,5 lei rezultă că într-o zi cu 1 turist
avem un profit de 23,325 – 15,55 – 1,5 = 6,275 lei. În zilele fără clienţi se înregistrează o
pierdere de 1,5 lei.

9 / 22
Abecedarul turismului rural

În tabelul următor se poate vedea cum variază profitul în funcţie de gradul de ocupare. Este un
exemplu simplificat, pentru primul an de activitate, considerând ca rata şi dobânda se plătesc
într-o singură tranşă:

Nr. zile turist/an

Cheltuieli fixe

Cheltuieli variabile

Cheltuieli totale

Venituri totale

Profit realizat

10 / 22
Abecedarul turismului rural

rata+dobânda

(1) x 15,55

(2) +(3)

(1) x 23,325

(5) – (4)

11 / 22
Abecedarul turismului rural

10

747,5

155,5

903

233,25

- 669,75

20

747,5

12 / 22
Abecedarul turismului rural

311

1058,5

466,5

- 592

30

747,5

466,5

1214

699,75

- 514,25

90

13 / 22
Abecedarul turismului rural

747,5

1399,5

2147

2099,25

- 47,75

96

747,5

1492,8

2240,3

2239,2

- 1,1

14 / 22
Abecedarul turismului rural

97

747,5

1508,35

2255,85

2262,525

6,675

200

747,5

3110

3857,5

4665

807,5

15 / 22
Abecedarul turismului rural

5. EVIDENȚA CONTABILĂ

În condiţiile desfăşurării unei afaceri  cum este turismul rural, la nivelul celor mai simple forme
organizatorice (persoană fizică autorizată, asociaţie familială) s-ar părea că evidenţa este
aproape absentă, mai ales în perioada scutirii de impozitul pe profit.
 Evidenţa contabilă trebuie totuşi ţinută pentru că:
A. Pentru fiecare formă organizatorică există norme care stabilesc modul în care se ţine
evidenţa contabilă. Întreprinzătorul din turismul rural este şi el un agent economic care,
integrându-se în viaţa economică, trebuie să respecte regulile acesteia. El are relaţii economice
cu furnizorii, la rândul lor agenţi economici cu diferite forme de organizare. El va opera cu
facturi, chitanţe etc.
B. Evidenţa contabilă este utilă întreprinzătorului; acesta trebuie să fie interesat de cunoaşterea
volumului cheltuielilor şi a veniturilor.
 Analiza de preţ şi stabilirea pragului rentabilităţii exemplificate anterior au avut la bază date
teoretice. După ce activitatea începe, analizele se bazează pe realităţi.

 Iată câteva reguli de bază privind evidenţa contabilă:

1. Se vor respecta normele corespunzătoare formei de organizare. Persoanele fizice autorizate
şi Asociaţiile Familiale vor ţine o evidenţă contabilă în partidă simplă bazată pe înscrierea în
registre. Baza evidenţei o constituie “Registrul de încasări şi plăţi”, “Registrul de control” şi un
“Dosar” pentru documentele primare, primite şi emise.
2. Fiecare agent economic trebuie să-şi procure:
            - chitanţier,
            - facturier,
            - fişă de evidenţă a documentelor cu regim special.
3. Înregistrarea în registre se face în ordinea cronologică a documentelor. Fiecărei înregistrări îi
corespunde un document primar (factură, chitanţă, mandat poştal etc.).
4. Documentele primite şi cele emise trebuie să conţină:
            - nr. de ordine,
            - data eliberării,
            - identificarea agentului economic prestatar (nume, adresă, cod fiscal),
            - operaşia înregistrată: felul, cantitatea, valoarea,
            - semnături, ştampile.
5. Înregistrările trebuie să fie reale, corecte şi complete.
6. Documentele cu regim special (facturi, chitanţe) se vor folosi cu respectarea regulilor
specifice: respectarea numerotării, a numărului de exemplare, păstrarea copiilor.

16 / 22
Abecedarul turismului rural

6. RELAŢIA CU ASOCIAŢIILE PROFESIONALE ŞI AGENŢIILE DE TURISM

Se va realiza pe baza unui contract.

 Contractul va conţine:
1.  Datele gazdei (prestatar) (nume, adresa, CF, cont) şi ale agenţiei sau organizaţiei
(beneficiar) (nume, adresă, CF, cont, persoana care o reprezintă).
2.  Serviciile pe care gazda le oferă şi preţurile corespunzătoare.
 2.1 preţuri din care se cedează comision;
 2.2 preţuri nete la care agenţia va adăuga comision;
3.  Obligaţiile gazdei şi ale agenţiei.
4.  Modalităţile de rezervare şi plată – gazda va elibera factura sau va semna o dispoziţie de
plată.
5.  Condiţiile în care agenţia renunţă la rezerve.
6.  Condiţii de reziliere a contractului.
Ex. de contract cu comentarii
Un contract o dată semnat trebuie respectat!
Avantaje:
- multiplicarea canalelor de difuzare a ofertei;
- creşterea şanselor de a avea turişti;
- garanţia încasării banilor;
- minimizarea riscului reprezentat de eventualii turişti rău platnici.

Distribuitorii în turism

Firmele turistice sunt cele care oferă servicii în principal turiştilor. Ele acoperă serviciile
necesare turiştilor cum ar fi: cazarea, transportul, servirea mesei şi posibilităţile de distracţie.
Turoperatorii cumpără un volum mare de oferte, mijloace de transport şi le revând vânzătorilor
cu amănuntul de pe piaţa naţională şi internaţională. Ei stabilesc un preţ special pentru firme în
funcţie de volumul de cumpărare.
Vânzătorii cu amănuntul distribuie produsele create de vânzătorii angrosişti (turoperatori) sau le
vând direct produsul cerând o sumă fixă sau un comision. Uneori elaborează şi vând propriile
produse turistice.
Oferta proprie se face fie printr-o publicitate indirectă (din “gură-n gură” turistul află de un loc
bun – un turist mulţumit poate aduce alţi 10 turişti), fie mai nou prin pliante proprii care
presupune o mică investiţie sau chiar prin pagina Web proprie, care oferă cea mai bună
informaţie prin Internet şi care nu presupune intermediari care ar putea solicita procente din

17 / 22
Abecedarul turismului rural

venituri. Este foarte important ca ceea ce promitem în ofertă să fie respectat întrutotul (preţ,
condiţii, infrastructură etc).

7. PUBLICITATEA

Ce trebuie să facem în cazul în care alegem publicitatea printr-un pliant:

 Obiectiv: documentul publicitar trebuie să stârnească curiozitatea şi să faciliteze vânzarea
produselor şi/sau a prestaţiilor.
 Înainte de a elabora un pliant trebuie avute în vedere următoarele:
1. Ce produs sau prestaţie vrem să vindem şi cui;
- un produs sau mai multe, pentru un prestatar sau mai mulţi, pentru o asociaţie de prestatari
sau pentru un individ.
2. Care sunt clienţii potenţiali;
- români sau străini; familii, individuali sau grupuri; copii, tineri sau vârstnici etc.
3. Cine va distribui documentele promoţionale;
- în ce măsură cunosc distribuitorii sau cum vom proceda pentru a-i informa despre produse, în
ce măsură sunt interesaţi de vânzare cei ce vor distribui documentele promoţionale.
4. Care este “durata de viaţă” a documentelor:
- 1 an, 2 ani, sau mai mulţi
5. Câte exemplare trebuie editate ca preţul să fie rezonabil;
6. Care sunt informaţiile indispensabile care trebuiesc date;
7. Câţi bani putem cheltui.
 În funcţie de aceşti parametrii se vor alege:
- tipul de document (pliant, afiş, carte de vizită, carte poştală, catalog, ...),
- formatul,
- natura hârtiei (grosime, calitate, ...).
În cazul alegerii publicităţii prin pliant este bine să se apeleze la o persoană cu experienţă (din
agenţii sau edituri care percep o taxă, sau din universităţi unde se practică benevolatul cu scop
instructiv).

8. METODOLOGIA DE ELABORARE A UNUI DOCUMENT PROMOȚIONAL

1. Listaţi informaţiile care trebuie transmise;

2. Faceţi o listă de priorităţi (va trebui probabil să eliminaţi o parte din informaţii);

18 / 22
Abecedarul turismului rural

3. Identificaţi: - prestaţiile pure,

- “ambalajul”, ambianţa,
4.Ordonaţi informaţiile pe teme (ex. descrierea casei, activităţile propuse în jurul casei,
activităţile posibile în imediata vecinătate, activităţi în regiune, planul de acces, coordonatele
persoanei de contact, preţul);
5. Grupaţi informaţiile astfel:

Informaţii de apel (generale)

1. Tipul prestaţiei (fermă agroturistică, pensiune turistică, restaurant, apartament, casă de
vacanţă etc.);
- stilul (rustic, modern, familial, autentic etc),
- calitatea (simplu, lux, 1-3 margarete),
*este bine să se aleagă un nume care ar putea chiar să reflecte stilul şi calitatea;
2. Poziţia geografică – trebuie bine alese reperele geografice;
- clientela îndepărtată cunoaşte cel mult repere generale (România, Transilvania, poate
Apuseni, Carpaţi),
- clientela mai apropiată cunoaşte mai în detaliu regiunea (Cluj, Vlădeasa, Beliş etc.).

Mesajul de apel trebuie să conţină: tipul prestaţiei, stilul, calitatea, localizarea geografică.

Informaţii de primire
Sunt acele informaţii care se referă la ceea ce turistul va trăi când va “consuma” produsul
turistic.
Trebuiesc alese acele informaţii care pot sensibiliza clientela vizată:
1. Descrierea detaliată a prestaţiilor;
 - număr de camere, grădină, TV, tipul de sanitare (ex. pentru fiecare cameră sau comune la
mai multe camere), tipul de încălzire (cu lemne sau centrală), maşină de spălat etc.
2. Activităţi în imediata vecinătate;
 - plimbări, pescuit, vânătoare, cules plante, ciuperci, posibilităţi de practicare a diferitelor
sporturi etc.
3. Activităţile din regiune (oferite de potenţialul turistic al regiunii).

 Informaţii de acces la pensiune

1. Planul de situaţie (Europa, România, regiunea) care implică în mod obligatoriu situarea pe
hartă a localităţii de interes turistic, cât şi o schemă mai detaliată a microregiunii.
2. Adresa exactă (numele prestatarului, telefon, e-mail).

19 / 22
Abecedarul turismului rural

 Informaţii de cumpărare
1. Preţ.
2. Condiţii de vânzare a produsului turistic (gradul de detaliere depinde de tipul documentului).

Recomandări:

- nu daţi informaţii false, nu faceţi promisiuni care nu pot fi onorate;

- nu încărcaţi exagerat un document, lăsaţi spaţii libere – pun în valoare fotografiile şi textul;
- daţi explicaţii (legenda fotografiilor);
- folosiţi fotografii cu personaje;
- folosiţi caractere de grosimi diferite şi de dimensiuni lizibile;
- nu folosiţi mai mult de trei caractere diferite;
- puneţi titluri vizibile;
- alegeţi un slogan şi puneti-l pe fiecare pagină – are valoare de semnătură;
- greutatea documentului este importantă când acesta trebuie trimis prin poştă;
- facilitaţi răspunsul (talon pentru cererea de informaţii, talon pentru rezervare);
- nu pliaţi documentul într-o manieră complicată.

9. CLIENTUL NEMULȚUMIT ȘI MODURI DE ABORDARE A RECLAMAȚIILOR

Sfaturi:

RĂMÂNEŢI CALM

Este cel mai bun mijloc de a calma interlocutorul.

ASCULTAŢI

20 / 22
Abecedarul turismului rural

Nu întrerupeţi.

PUNEŢI ÎNTREBĂRI

Interlocutorul se va calma iar Dvs. veţi afla motivul nemulţumirii.

“Ce nu merge”;

“Care este problema”;

“Cum pot să vă ajut”.

REFORMULAŢI

Înţeleg, apa caldă nu curge.

Deci fereastra nu se deschide.

EXPLICAŢI

Explicaţi repede şi prezentaţi scuze.

21 / 22
Abecedarul turismului rural

Nu spuneţi că nu este din vina Dvs.

Nu încercaţi să vă justificaţi.

PROPUNEŢI O SOLUŢIE

În funcţie de situaţie:

- cereţi clientului o soluţie,

- căutaţi împreună o soluţie,

- faceţi-l să repete cu cuvintele lui soluţia finală

ÎNCHEIAŢI AMABIL

Mulţumiţi pentru apel.

Spuneţi-i să nu ezite să vă recontacteze dacă apare vre-o problemă.

22 / 22