,, Legământul cu mama este o formă superioară a iubirii” (M.

Cimpoi)

Sentimentul legământului cu mama– îi dă siguranţa netemerii de parasire,abandon .

Inca de mici copii suntem legati prin ganduri, dor, vis si primul pas facut de mana cu mama,
care este mangaierea, alinarea si dragostea suprema.Tema mamei, dominantă în lirica
poetului Gr.Vieru, este abordată într-un număr impresionant de poezii, printre care se
incadreaza si Tu eşti un geniu,  Făptura mamei.

În creaţia poetică a lui Gr. Vieru „mama” se prezintă nu numai ca o „realitate”

umană dintre cele mai vii, mai sacre şi mai aproape sufletului omenesc, dar şi ca un veşnic şi
frumos mit al Naturii – mitul solar al existenţei omului în timp, spaţiu şi istorie... mama fiind,
în ultimă instanţă, simbolul totalizator al omeniei supreme şi al dăruirii totale înaltelor rosturi
pământeşti.

În viziunea poetului, mama şi patria sunt două noţiuni care se suprapun. Din poezia ,,Tu
eşti” se desprinde imaginea cosmică a patriei ca mediu geografic, a baştinei, a plaiului,
cărora li se dă viaţă prin fiinţa mamei. Caracteristicile chipului fizic al mamei sunt
complementate de sugestii ale unor trăsături spirituale: mama e veşnică precum patria.
Gândul e generat de asociaţia dintre vârful acoperit de nea al muntelui şi părul cărunt al
mamei. Ochii mamei sunt ca nişte mări albastre care adună liniştea, frumuseţea şi zbuciumul
vieţii.Aici mama este caracterizata fiind înţeleaptă, iubitoare de neam şi ţară Tu n-ai
asemănare/ În cele pământeşti./ Născând, tu eşti un geniu,/ Un geniu, maică eşti./.../ Noi
mere, iar tu paznic/ Veghind din moşi-strămoşi/ Să nu dea peste ele/ Mistreţii lăcomoşi.)

Poetul a ilustrat cu fidelitate întreaga-i făptură, reconstituind imaginea mamei din copilărie şi
până la trecerea în nefiinţă. Iar poezia ”Făptura mamei,, asemenea unui imn închinat mamei
este o capodoperă de valoare universală în simplitatea a unui clasicism nepieritor, apropiat
fiecărei generaţii. Raportat la primul vers al poeziei, titlul îşi descoperă semnificaţia sa.
Astfel, în viziunea poetului, mama, ca fiinţă / făptură seamănă cu o divinitate, cu o sfântă,
care e plămădită din spirit, din lumină. Modul ei de a fi este acela de a aduce lumină (lumina
este un substitut al eternităţii) din marea lumină. Acest fapt îi şi conferă statutul de idol.

Adevărul e că nimic nu poate înlocui iubirea de mamă. Deci, principiul matern este
ideologia de bază pe care se îmtemeiază întreaga creaţie a lui Grigore Vieru, este veriga de
aur ce susţine procrearea şi continuitatea vieţii, este scânteia ce emană căldură şi dragoste,
mama este cuvânt, libertate, dor, în ultimă instanţă, univers.