"Iubirea este unirea a doua parti separate ale cunoasterii si ale fiintei.

Gresheala capitala a iubirii ar fi ca una din parti sa se creada totul"

Ma rascolesc amintiri..sunt framintata de idei si ginduri..ma trec fiori prin inima si ratiune ma las furata de egoism si tind spre perfectiune.E un tumult de ginduri o avalansha de konceptii si presupuneri..e o lume aparte pe care noi,oamenii de rind o numim Iubire. De fapt ce presupune acest fenomen?Kum o percepe sufletul si rationamentul uman? Este oare iubirea acel tot intreg care ne acapareaza,ne face sclavi pentru o viata? Ne intrebam daca mai ramine lok pentru realitate..sau odata ce iubim totul devine basm? Aceste intrebari ne invoka defapt la o meditatie asupra faptului.Iubirea devine o kontopire intre fiinta si cunoasterepentru k odata ce ne deskidem spre puritatea acestui sentiment,ne lasam cugetul scaldat in lumina unor noi orizonturi de cunoastere. Dragostea nu presupune doar trairea intensa a sentimentului divin.. ci si kapatarea unei anumite experiente.Ea ne face sa crestem odata cu timpul ce se scurge in urma noastra,uneori lasa rani si suferinte ..alteori ne alina in balsamul tamaduitor al sentimentului erotic..asa cum il numea marele Eminescu.Odata ce traim acest anotimp al dragostei ne convertim fara sa vrem in niste egoistifie din cauza ratiunii fie din prea mult sentimentalism. Dupa kum am mentionat mai susiubirea e o unire a 2 parti separateiar din moment ce una din ele isi vrea suprematia asupra alteia e inevitabila risipirea acesteia.E foarte greu sa gasesti echilibrul sau tandemul acestor 2 parti..pentru k in cazul in care totusi il gasim asta ar insemna k am gasit perfectiunea.Desi nu incetam sa gasim kompromisuri si noi solutii de a evita greseala capitala a iubirii trebuie sa recunoastem k nu ne reuseste de fiece data.Prin urmare nu trebuie decit sa lasam k fiinta si constiinta umana sa se contopeasca intr-un tot intreg k mai apoi sa putem ajunge la kulmile frumosului..absolutului.Daca iubind reusesti sa te alegi ku un bagaj de rationamente,inseamna k ai avut marele norok sa traesti probabil cel mai frumos vis din viata ta.Nu in zadar Eminescu abordeaza in lukrarile sale asa concepte k suferinta,trecerea timpului,singuratatea..etc. El nu face altceva decit divulga realitatea..pentruk doar prin voluptatea suferintei ,prin dulceata durerii poti atince apogeului trairilor tale sufletesti. Reintorcindu-ma la gindul initial as vrea sa mentionez ca cunoasterea indifferent de care o fi ea luciferika sau paradisiaka,dezvolta in noi kultul iubirii..si acest fapt ar trebui sa ne stimuleze spre a fi deskisi emotiilor inofensive,pentru k uneori e destul sa ne lasam dusi putin de valul naivitatii k mai apoi sa ajungem cei mai rationali si mai realisti oameni. Ma rascolesc amintiri..sunt framintata de idei si ginduri..ma trec fiori prin inima si ratiune ma las furata de egoism si tind spre perfectiune.E tot ceea ce ma face sa simt traiesc.