Drama reprezinta revelatia sufletului creator si un monument ce pastreaza acele

povesti de iubire care se perpetueaza din veac in veac.

Ea deschide noi perspective asupra vietii, si prezinta omul intr-un mod inedit. Un
exemplu potrivit reprezinta drama „Mesterul Manole” de Lucian Blaga, care
reprezinta o drama ce impresioneaza prin excelenta.
Având la baza balada populara „Monastirea Argesului”, autorul prezinta in drama
sa tema jertfirii in numele creatiei, si menirea omului de arta.
Incipitul dramei incepe cu motivul surparii zidurilor,Manole derutat si aproape
descurajat de acest fenomen de nepatruns, masoara si socoteste in odaia sa de
lucru. Pentru remedierea acestei situatii, Staretul Bogumil are o singura solutie, si
anume jertfa unei fiinte umane, de aici si porneste actiunea.
Conflictul dramei incepe in momentul in care intra in scena Mira, sotia lui Manole.
Astfel, condus de patima creatiei pe de o parte,iar pe de alta de intensa dragoste
pentru Mira, Manole este obligat sa aleaga intre biserica - simbol al vocatiei
creatoare, si Mira - simbol al vietii, al dragostei, al puritatii omenesti.
Lucian Blaga prezinta in drama pe Mira si biserica fiind cele doua jumatati ale
personalitatii eroului, doua jumatati care se completeaza, fiindu-i imposibil sa
aleaga, de aici venind si caracterul tragic al dramei.
Framantari interioare, fac din Manole un personaj instabil moral, iar conflictul
piesei e tragic pentru ca e fara iesire. Astfel, intreaga desfasurare a actiunii releva
conditia tragica a creatorului de valori durabile, aflat in lupta cu propriul sau
destin, ceea ce demonstreaza faptul ca drama data este expresionista prin
excelenta.
Este expresionista, deoarece Lucian Blaga a reusit sa descrie intr-un mod atit de
inedit si frumos acele framintari sufletesti si acea tragedie care urma sa puna
stapinire pe Manole, iar prin excelenta, se are in vedere acea capacitate a
creatorului de a se ridica mai sus de fire, de a-si depasi conditia umana si de a
sacrifica tot in numele creatiei.
Astfel, Lucian Blaga a creat drama suferintei unui suflet creator, care prin jertfa de
sine si iubire a creat o capodopera ce se perpetueaza din neam in neam prin
cintece si cuvinte.
Sunt de parere ca omului de arta i se cuvine adevaratele aprecieri, caci este dupa
cum spunea si Aureliu Busuioc: „Om cu merite, ca si noi, dar mai multe/ Om cu
pacate, ca si noi, dar mai putine.”