Problemar Economie

Aplicaţiile practice la disciplina „Teorie Economică”, elaborate
de profesorii catedrei „Teorie Economică şi Marketing”, reprezintă o

completare a cursului de teorie economică, destinată viitorilor
economişti şi ingineri în conformitate cu cerinţele planului de studiu
(ciclul I – licenţiat) şi urmăreşte scopul eficientizării orelor practice la
disciplina dată.
Prezenta lucrare are menirea a ajuta studenţii să-şi aprofundeze
cunoştinţele economice obţinute la cursurile teoretice, precum şi
dezvoltarea unor abilităţi de a rezolva probleme economice concrete
cu care se confruntă individul, întreprinderea şi societatea în întregime.
Datorită felului cum a fost structurată informaţia, învăţarea nu
mai este o simplă acumulare, iar evaluarea nu mai vizează numai
verificarea unor cunoştinţe asimilate mecanic. Competenţa în
domeniul economic presupune, în primul rând, rezolvarea unor
probleme concrete; teoria este punctul de plecare, baza viitoarelor
soluţii.
Fiecare lecţie aplicativă are următoarea structură:
 Planul seminarului, în care sunt propuse principalele subiecte
ce urmează a fi analizate şi discutate.
 Cuvintele-cheie.
 Titlurile de referate şi subiecte pentru discuţii.
 Recomandări bibliografice.
 Teste.
 Probleme.
În acest fel, dorim să consolidăm cunoştinţele teoretice şi să
îmbunătăţim procesul didactic de instruire a studenţilor, în acord cu
exigenţele economiei reale, ţinându-se cont şi de specificul ramurii
economice în care vor activa.
3
CUPRINS
Tema 1. Economia şi ştiinţa economică.................................................. 5

Tema 2. Activitatea economică, resursele şi bunurile
economice……………………………………………………................... 9
Tema 3. Evoluţia formelor de organizare a activităţii
economice…………………………………………………….................... 14
Tema 4. Sistemele economice şi caracteristicile lor…………………… 20
Tema 5. Piaţa şi mecanismele ei de funcţionare……………………….. 24
Tema 6. Piaţa bunurilor de consum……………………………………. 28
Tema 7. Concurenţa şi preţul…………………………........................... 33
Tema 8. Teoria consumatorului………………………........................... 37
Tema 9.Teoria producătorului şi activitatea de
antreprenoriat……………………………………………………………. 41
Tema 10. Factorii şi costurile de producţie…………………………….. 45
Tema 11. Piaţa factorilor de producţie şi formarea veniturilor
factoriale…………………………………………………………………… 51
Tema 12. Economia naţională şi produsul naţional….............................. 55
Tema 13. Echilibrul şi dezechilibrele economice …….............................. 59
Tema 14. Creşterea economică şi ciclurile economice……...................... 64
Tema 15. Interacţiunea dezvoltării economice şi sociale…...................... 67
Tema 16. Finanţele publice……………………………............................. 70
Tema 17. Piaţa resurselor financiare…………………............................. 73
Tema 18. Economia mondială şi structura ei…………………………… 77
Tema 19. Relaţiile economice internaţionale…………............................. 80
Tema 20. Cooperarea şi integrarea economică regională........................ 84
Tema 21. Conţinutul şi evoluţia Uniunii Europene…………………….. 87
Tema 22. Instituţiile şi politicile comunitare ale Uniunii
Europene…………………………………………………………………… 90
Tema 23. Particularităţile integrării R.Moldova în Uniunea
Europeană...................................................................................................... 93
4
Tema 1. Economia şi ştiinţa economică
Subiectele seminarului:
1. Esenţa şi structura economiei
2. Etapele de dezvoltare a ştiinţei economice
3. Metodologia ştiinţei economice
4. Funcţiile teoriei economice şi politica economică
Cuvinte-cheie: ştiinţă economică, teorie economică, politică

economică, microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie,
mondoeconomie, economie pozitivă, economie normativă, categorie
economică, lege economică.
Titluri de referate şi discuţii:

1. Necesitatea studierii cursului „Teorie Economică”.
2. Statutul contemporan al economiei. Locul ei în sistemul ştiinţelor
economice.
3. Structura sectorială a economiei naţionale a Republicii Moldova.
4. Evoluţia definirii obiectului de studiu al Teoriei Economice.
5. Ştiinţa economică şi tranziţia la un nou sistem economic.
Bibliografie:
 Cojuhari A., Childescu V., Teorie Economică, Chişinău,
UTM, 2012, pag. 10 – 27.
 Cojuhari A., Manole T., Grunzu T., Teorie Economică,
Chişinău, UTM, 2004, pag. 7 – 17.
 Cojuhari A., Lâsâi T., Introducere în obiectul de studiu al
teoriei economice, UTM, Chişinău, 2007, pag. 3 – 47.
 Dobrotă N., Economie politică. Bucureşti, Editura
Economică, 1997, pag. 31 – 48.
 Moldovanu D., Curs de Teorie Economică, Editura Arc,
Chişinău, 2006, pag.11 – 27.
 Сорочан О., Экономическая теория, ASEM, Chişinău,
2008, pag.10 – 42.
5
Teste
1. Prin economie reală se înţelege:
a) totalitatea resurselor economisite;
b) ansamblul instituţiilor şi activităţilor de producţie, schimb,
repartiţie şi consum de bunuri materiale şi servicii;
c) economiile populaţiei;
d) valoarea nominală a economiilor raportată la indicele
preţurilor.
2. Ştiinţa economică asigură:
a) administrarea eficientă a resurselor;
b) explicarea vieţii sociale;
c) prognozarea unor realizări tehnologice;
d) mobilizarea şi repartizarea disponibilităţilor financiare.
3. Economia ca ştiinţă poate fi definită drept:
a) teoria despre comportamentul oamenilor implicaţi în
administrarea societăţii;
b) un ansamblu de activităţi economice, sociale, politice şi
culturale desfăşurate în societate;
c) ştiinţa care studiază comportamentul oamenilor în activităţile
de producţie, schimb, repartiție şi consum de bunuri
economice;
d) ştiinţa înmulţirii banilor.
4. Obiectul de studiu al Teoriei Economice îl constituie:
a) comerţul internaţional;
b) producţia de bunuri economice;
c) repartiţia bunurilor economice;
d) circulaţia mărfurilor;
e) relaţiile de producţie, schimb, repartiţie şi consum;
f) consumul;
g) legile şi categoriile economice;
h) relaţiile economice externe;
i) sortimentul şi calitatea mărfurilor;
j) studierea modelelor şi sistemelor economice.
5. Pregătirea economică este necesară pentru:
a) a înţelege problemele economice controversate;
6
b) a aprecia soluţiile diferitelor probleme economice;
c) a acţiona eficient în calitate de producători, consumatori,
salariaţi sau deponenţi;
d) a obţine credite preferenţiale la Banca de Economii.
6. Problema fundamentală a economiei este:
a) identificarea metodelor optime de prelucrare a resurselor;
b) atragerea tuturor resurselor în activitatea economică;
c) alocarea eficientă a resurselor;
d) reducerea cheltuielilor de producţie.
7. Activitatea economică este generată de:
a) crearea bunurilor de consum;
b) existenta unei cantităţi limitate de resurse;
c) interesele pe care le au oamenii;
d) raţionalitatea comportamentului uman.
8. Identificaţi enunţurile care exprimă o realitate
microeconomică:
a) rata inflaţiei a fost de 5%;
b) nivelul preţurilor în economie a crescut cu 8%;
c) după reorganizare, la Combinatul Sidex au rămas 27000 de
salariaţi;
d) preţul unei perechi de pantofi a crescut în mediu cu 10%.
9. Sunt concepte microeconomice fundamentale:
a) cererea agregată, oferta agregată, venitul;
b) preţul, venitul, venitul naţional;
c) cheltuielile de producţie, cererea, oferta;
d) produsul intern brut, inflaţia, şomajul.
10. Identificaţi enunţurile care exprimă o realitate
macroeconomică:
a) la 1 ianuarie 2012 populaţia Republicii Moldova a constituit 3
539 541 persoane;
b) întreprinderea Luxteh a încheiat un contract de 700 milioane
lei cu Primăria Capitalei;
c) Banca Comercială Română a redus rata dobânzii cu 10%;
d) rata şomajului a fost de 6,4%.
7
11. Sunt concepte macroeconomice de bază:
a) costul şi preţul;
b) venitul şi venitul naţional;
c) cererea şi oferta;
d) venitul naţional şi produsul intern brut.
12. Conţinutul legilor economice exprimă:
a) toate relaţiile de interdependenţă şi de intercondiţionare între
verigile economice;
b) impactul progresului tehnic asupra dezvoltării economice;
c) evoluţia formelor veniturilor în funcţie de productivitate;
d) regularităţile de interconexiune, relativ stabile şi necesare,
între procesele, fenomenele, actele şi comportamentele
economice;
e) legăturile stabile, de intercondiţionare, între subiecţii
economici în cadrul economiei naţionale.
13. Teoria economică aplică metodele:
a) abstracţia ştiinţifică; d) dialectică;
b) modelarea matematică; e) sinteza;
c) istorico-logică; f) analiza.
8
14. Principalele funcţii ale Teoriei Economice sunt:
a) calcularea profitului unităţilor economice,
b) metodologică;
c) ocuparea tot mai deplină a forţei de muncă;
d) cognitivă;
e) analiza relaţiilor economice dintre ţări;
f) ideologică;
g) practică;
h) educarea spiritului de antreprenor;
De comentat funcţia primordială.
Probleme de reflecţie:
1. Constataţi principalele coordonate ale dezvoltării ştiinţei
economice, în plan istoric, respectiv ale evoluţiei componentei sale
teoretice. Încercaţi să conturaţi curentele de gândire economică care
există în lumea contemporană.
2. De ce credeţi că anul începerii acordării Premiului Nobel
pentru economie este mult mai recent decât cel al constituirii Premiului
şi acordării lui la alte discipline ştiinţifice? Numiţi principalii laureaţi ai
premiului Nobel pentru economie.
3. Arătaţi ce fel de relaţii există între libertăţile economice ale
oamenilor şi existenţa legilor economice în ţările cu regimuri
democratice şi economie consolidată.
Tema 2. Activitatea economică, resursele şi bunurile economice
1. Nevoile umane şi clasificarea lor. Legea creşterii nevoilor
umane
2. Resursele economice. Legea rarităţii resurselor economice şi
problema alegerii raţionale
3. Bunurile economice şi formele lor. Marfa şi proprietăţile ei
4. Conţinutul şi fazele activităţii economice
Cuvinte-cheie: nevoi umane, bunuri economice, resurse limitate,
alegere raţională, utilitate, valoare, activitate economică.

1. Resursele informaţionale, componentă a resurselor economice.
2. Dimensiunea ecologică a activităţii economice.
3. Informaţia şi schimbarea naturii proceselor economice.
4. Posibilităţile de producţie ale Republicii Moldova.
Bibliografie
 Cojuhari A., Childescu V., Teorie Economică, Chişinău, UTM,
2012, pag. 28 – 43.
 Cojuhari A., Manole T., Grunzu T., Teorie Economică,
Chişinău, UTM, 2004, pag. 17 – 23.
 D. Moldovanu, Curs de Teorie Economică, Editura Arc,
Chişinău, 2006, pag.27 – 37.
 О. Сорочан, Экономическая теория, ASEM, Chişinău, 2008,
pag.50 – 76.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag. 42
– 57.
Teste:
1. În orice activitate, nevoile reprezintă:
a) obstacolele care îi împiedică pe oameni să acţioneze;
b) motorul care îi determină pe oameni să acţioneze;
c) bunurile şi serviciile pe care le produc oamenii;
d) suportul consumului.
2. Pentru a-şi satisface nevoile economice, omul se manifestă, în
primul rând, în calitate de:
a) întreprinzător;
b) producător;
c) consumator;
d) finanţator.
3. Alegerea economică este determinată de soluţionarea
problemei:
a) resurse limitate – nevoi nelimitate;
b) resurse limitate – bunuri economice nelimitate;
c) resurse nelimitate – nevoi limitate;
d) buget limitat – nevoi limitate.
4. Oamenii nu îşi satisfac nevoile integral pentru că:
a) nu vor să epuizeze resursele;
b) nu dispun de cantitatea suficientă de resurse;
c) sunt supuşi unor constrângeri morale;
d) acordă mai multă importanţă altor probleme.
5. Evoluţia nevoilor se caracterizează prin:
a) multiplicarea şi diversificarea continuă;
b) regenerarea după o anumită perioadă de timp;
c) dispariţia absolută a nevoilor care au fost satisfăcute anterior;
d) generalizarea nevoilor superioare.
6. În raport cu producţia de bunuri şi servicii, nevoile cresc în
ritm:
a) relativ lent;
b) mai lent;
c) moderat;
d) mai rapid.
7. În raport cu resursele disponibile, nevoile sunt:
a) mai mari;
b) mai mici;
c) egale.
8. Insuficienţa resurselor îi determină pe oameni:
a) să nu mai folosească resurse;
b) să oprească dezvoltarea economică;
c) să stopeze multiplicarea nevoilor;
d) să utilizeze resursele în mod raţional.
9. Economia este ştiinţa administrării eficiente a resurselor. Prin
aceasta se înţelege faptul că scopul ei este:
a) identificarea de noi resurse;
b) producerea tuturor bunurilor şi serviciilor pe care le doresc
oamenii;
c) maximizarea cantităţii de bunuri şi servicii produse cu
resursele disponibile;
d) utilizarea tuturor resurselor existente la un moment dat.
10. Nu reprezintă resurse ale forţei de muncă:
a) populaţia activă disponibilă;
b) persoanele apte de muncă;
c) persoanele apte de muncă, aflate în concediu;
d) populaţia inaptă de muncă.
11. Resursele naturale nu sunt:
a) regenerabile;
b) epuizabile;
c) derivate;
d) primare.
12. Resursele sunt limitate în sensul că:
a) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
b) se epuizează;
c) nu se recuperează;
d) nu se regenerează.
13. Clasificarea resurselor în regenerabile şi neregenerabile are în
vedere:
a) posibilitatea de recuperare a resurselor;
b) durata folosirii resurselor;
c) gradul de prelucrare a resurselor;
d) costurile de oportunitate implicate.
14. Oamenii săraci călătoresc mai mult cu autobuzul, dar oamenii
bogaţi călătoresc de obicei cu avionul deoarece:
a) călătoria cu autobuzul este prea ieftină în comparaţie cu
statutul social al bogaţilor;
b) oamenii bogaţi preferă confortul avionului;
c) autobuzul este un mijloc de transport foarte scump pentru
oamenii cu un cost ridicat al şansei de timp.
15. Timpul de care dispunem:
a) nu este o resursă;
b) este o resursă nelimitată;
c) este o resursă limitată;
d) este o trebuinţă de bază.
16. După provenienţa lor, bunurile din economie se împart în:
a) primare şi derivate;
b) bunuri de producţie şi de consum;
c) bunuri libere şi private;
d) bunuri economice şi sociale.
17. Bunurile libere sunt reprezentate de:
a) acele bunuri la care oricine are acces în mod liber (fără plată);
b) bunurile existente în mod curent pe piaţa liberă;
c) bunurile care rezultă ca urmare a unei activităţi economice;
d) bunurile materiale, serviciile prestate populaţiei şi agenţilor
economici, informaţiile etc.
18. După destinaţia lor, bunurile pot fi:
a) materiale sau spirituale;
b) naturale sau financiare;
c) de consum sau de producţie;
d) de lux sau de strictă necesitate.
19. Bunurile de consum sunt bunuri:
a) libere;
b) neregenerabile;
c) destinate satisfacerii nevoilor de consum ale oamenilor;
d) cu întrebuinţări alternative.
20. Marfa reprezintă:
a) finalitatea activităţilor economice, constând în tot ceea ce
permite satisfacerea trebuinţelor;
b) totalitatea elementelor pe care omul le foloseşte în activitatea
sa pentru a-şi satisface trebuinţele;
c) orice bun economic apt să satisfacă o nevoie şi care face
obiectul schimbului prin vânzare-cumpărare;
d) ansamblul bunurilor materiale, serviciilor sau informaţiilor
care provin din activitatea economică.
Probleme:
Problema 1. După absolvirea liceului, un tânăr are posibilitate să
aleagă între continuarea studiilor şi trei oferte de muncă cu salarii de
2000, 2500 şi 2800 lei lunar. Tânărul a ales studiile universitare.
Explicaţi care este costul de oportunitate în acest caz.
Problema 2. Firma Lexpro, utilizând integral şi cu maximum de
eficienţă resursele de care dispune, poate să producă bunurile A şi B în
următoarele variante:
Variante
Bunuri I II III IV V
(unităţi)
A 0 1 2 3 4
B 20 15 10 5 0
1.Construiţi curba posibilităţilor de producere.
2.Să se determine:
 mărimea costului de oportunitate a primei unităţi din bunul A;
 mărimea costului de oportunitate a celei de-a treia unitate din bunul
A;
 mărimea costului de oportunitate a primelor trei unităţi din bunul A.
Problema 3. Firma Omega poate să producă bunurile A şi B, în
următoarele variante, în funcţie de timpul total cheltuit.
Variante Bunul A Bunul B
Timpul total Cantitatea Timpul total Cantitatea
cheltuit (ore) (unităţi) cheltuit (ore) (unităţi)
I 0 0 4 40
II 1 8 3 36
III 2 14 2 28
IV 3 18 1 16
V 4 20 0 0
1.Construiţi curba posibilităţilor de producţie;
2.Să se determine:
 mărimea costului de oportunitate a unei unităţi din bunul A, în
variantele II, III, IV şi V;
 expresia bănească a costului oportunităţii pentru bunul A, în
variantele II, III, IV şi V, cunoscând că preţul unei unităţi A este
5000 u.m., iar a unei unităţi B este de 6000 u.m.
Problema 4. Un călător care foloseşte avionul poate ajunge de la oraşul
A la oraşul B într-o oră; aceeaşi călătorie durează cinci ore cu
autobuzul. Dacă tariful unui bilet de avion este de 30 u.m., iar pentru un
bilet de autobuz trebuie să se plătească 10 u.m., care ar fi mijlocul de
transport mai ieftin pentru o persoană ce câştigă 2 u.m. în fiecare oră?
Dar pentru o persoană care câştigă 10 u.m. în fiecare oră ce alegere ar
face?
Tema 3. Evoluţia formelor de organizare a activităţii economice
1. Proprietatea – baza activităţii economice. Agenţii economici ca
subiecţi ai proprietăţii
2. Economia naturală şi economia de schimb
3. Banii şi funcţiile lor. Teoriile banilor
Cuvinte-cheie: subiect al proprietăţii, proprietate privată,

proprietate publică, proprietate mixtă, economie naturală, producţie de
mărfuri, diviziune a muncii, specializare, economie de schimb, bani
contemporani, bani marfă, bani de metal, bani electronici, puterea de
cumpărare a monedei.

1. Tendinţe actuale în evoluţia raporturilor dintre sectorul public şi
sectorul privat de proprietate.
2. Diviziunea muncii şi specializarea agenţilor economici, factor
primordial pentru progresul economic al individului şi comunităţii.
3. Geneza banilor şi etapele evoluţiei lor istorice.
4. Formele şi rolul banilor de cont (monedei scripturale) în economiile
de piaţă moderne.
5. Rolul banilor în economiile aflate în tranziţie de la economia de
schimb supercentralizată la economia de piaţă.
Bibliografie
UTM, 2012, pag. 44 – 58.
 Niţă Dobrotă. Economie politică. Bucureşti, Editura
Economică, 1997, pag. 49 – 64, 72 – 76.
 Economie. Ediţia a V-a. Bucureşti, Editura Economică,
2000, pag. 33 – 52.
 Gogoneaţă C., Economie politică. Bucureşti, 1995, pag. 9 –
11.
 A.Smith, Avuţia naţiunilor. Vol. 1. Chişinău, 1992, pag.7 –
12.
 Legea despre proprietate. Acte normative pe problemele
economice şi bugetare. Chişinău, 1992, pag. 62 – 67.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012,
pag. 80.
Teste:
1. Proprietatea reprezintă:
a) ansamblul drepturilor unei persoane sau organizaţii asupra anumitor
bunuri şi servicii;
b) ansamblul relaţiilor de producţie, schimb şi consum de bunuri şi
servicii;
c) ansamblul bunurilor existente în societate la un moment dat;
d) totalitatea bunurilor şi serviciilor produse de oameni în decursul
timpului;
e) ansamblul drepturilor unei organizaţii asupra anumitor bunuri şi
servicii.
2. Dreptul de proprietate constă în:
a) totalitatea drepturilor civile, economice, politice şi culturale;
b) dreptul la muncă, la plata unui salariu, la concediu de odihnă, la
pensie;
c) libertatea de a munci şi de a-şi asuma riscurile iniţierii unei
activităţi economice;
d) dreptul de a poseda, utiliza şi a administra bunuri, precum şi
dreptul de uzufruct;
e) dreptul de a poseda, utiliza şi dispune de bunuri, fără dreptul de
uzufruct.
3. Pluralismul formelor de proprietate este specific:
a) economiei mixte;
b) economiei naturale;
c) economiei dirijate;
d) nu este un element definitoriu pentru specificul unei economii.
4. Proprietarul are:
a) dreptul de a înstrăina bunurile pe care le posedă;
b) dreptul de a lăsa moştenire bunurile sale;
c) dreptul de a interzice altor persoane accesul la bunurile sale;
d) obligaţia de a vinde bunurile sale.
5. Pot fi proprietari:
a) numai persoanele particulare;
b) numai instituţiile statului;
c) numai persoanele particulare asociate cu statul;
d) atât persoanele particulare, cît şi instituţiile statului, în nume
propriu sau în asociere;
e) doar persoanele particulare, în nume propriu sau în asociere.
6. Proprietatea privată este proprietate:
a) particulară;
b) publică;
c) mixtă;
d) comună.
7. Proprietatea privată asigură:
a) controlul statului asupra activităţii economice;
b) libertatea economică;
c) drepturile salariaţilor asupra resurselor de capital;
d) drepturile proprietarilor de capital asupra resurselor naturale;
e) libertatea economică parţială.
8. Libertatea economică se concretizează în:
a) dreptul de a adopta decizii conform propriilor interese, în orice
condiţii;
b) dreptul producătorilor de a decide ce, cât şi de la cine vor
cumpăra consumatorii;
c) dreptul consumatorilor de a decide ce, cât şi cum vor produce
întreprinzătorii;
d) dreptul de a iniţia activităţi economice în conformitate cu legile
existente;
e) dreptul de a iniţia activităţi economice în conformitate cu legile
preferate.
9. Proprietatea publică cuprinde:
a) bunurile care aparţin statului sau administraţiilor publice
centrale sau locale;
b) bunurile care aparţin persoanelor fizice sau juridice cu
activitate productivă;
c) bunurile firmelor naţionale care au sucursale sau filiale în
străinătate;
d) bunurile care aparţin atât unor proprietari privaţi, cât şi
statului.
10. Proprietatea mixtă se poate realiza între:
a) subiecţi persoane fizice şi peroane juridice;
b) stat şi administraţiile publice centrale sau locale;
c) proprietari privaţi şi stat sau administraţie publică;
d) persoane fizice sau juridice, stat sau administraţie publică din
cadrul naţional sau internaţional.
11. Principala caracteristică a economiei naturale
este:
a) satisfacerea trebuinţelor fiecăruia şi ale comunităţilor prin
consumul de bunuri asigurate direct prin activităţi economice
proprii, fără a se apela la schimb;
b) satisfacerea trebuinţelor membrilor societăţii prin intermediul
schimbului;
c) transferul bunurilor de la producător la consumator prin
vânzare-cumpărare;
d) caracterizează epoca contemporană de dezvoltare a societăţii
omeneşti.
12. Economia naturală este specifică:
a) perioadei de început a dezvoltării societăţii omeneşti, când
avea un caracter exclusiv sau dominant;
b) unei anumite trepte de dezvoltare a societăţii omeneşti,
caracterizată prin apariţia diviziunii sociale a muncii şi
autonomiei, independenţei producătorilor;
c) perioadei contemporane de dezvoltare a societăţii omeneşti.
13. Schimbul a apărut în condiţiile:
a) consumării bunurilor obţinute din activităţi economice proprii;
b) diviziunii sociale a muncii şi independenţei producătorilor;
c) producerii bunurilor economice;
d) răspândirii economiei de piaţă la scară mondială;
e) lipsei resurselor.
14. Economia de schimb (economia de mărfuri sau
marfară) a apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării societăţii
omeneşti, când au fost îndeplinite următoarele condiţii
cumulative:
a) dezvoltarea activităţilor comerciale (lucrative);
b) diviziunea socială a muncii;
c) ameliorarea caracterului limitat al resurselor;
d) creşterea şi diversificarea cerinţelor omeneşti;
e) autonomia, independenţa producătorilor.
15. Ca urmare a diviziunii sociale a muncii:
a) sunt valorificate diferenţele de abilitate dintre lucrători;
b) creşte eficienţa utilizării resurselor de muncă;
c) se reduce timpul necesar fabricării unui produs.
16. Puterea de cumpărare a banilor:
a) reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care se poate procura
cu o unitate bănească;
b) depinde de numeroase împrejurări atât economice cât şi
extraeconomice;
c) îşi are premisa şi într-un act politic;
d) se referă la numărul mediu de operaţiuni de vânzare-cumpărare
şi de plăţi pe care o unitate monetară le mijloceşte într-o anumită
perioadă de timp;
e) are ca element fundamental starea economiei.
17. Într-o economie de piaţă modernă este de dorit
ca:
a) viteza de rotaţie a banilor să crească;
b) valoarea banilor să crească;
c) puterea de cumpărare a banilor să scadă.
18. Retragerea de bani de pe piaţă apare ca
necesitate atunci:
a) când creşte cantitatea de monedă naţională ce revine la o
unitate de monedă străină;
b) când se reduce volumul de bunuri economice pe piaţă;
c) când sporeşte excedentul bugetului de stat.
19. Banii îndeplinesc funcţia de mijloc de plată
atunci când:
a) se achită o marfă cumpărată;
b) se evaluează cheltuielile şi rezultatele activităţii economice;
c) se achită salariile;
d) se determină costul unui produs sau serviciu;
e) se achită impozitele;
f) se depun bani la cec în vederea economisirii lor.
Probleme:
Problema 1. Volumul masei monetare care participă la tranzacţii
economice este de 4000 u.m. Nivelul preţurilor medii la o unitate de
produs este de 50 u.m., iar cantitatea de bunuri vândute constituie2000
bucăţi. Să se determine viteza de rotaţie a banilor.
Problema 2. Determinaţi masa monetară aflată în circulaţie, dacă se
ştie că, achiziţiile reciproce dintre agenţii economici constituie 500
mlrd.u.m., suma creditelor - 1,5 mlrd.u.m., preţurile la mărfuri şi
servicii - 5 mlrd.u.m., plăţile curente - 1,2 mlrd.u.m. Se ştie că moneda
face trei rotaţii pe an.
Problema 3.
Viteza de rotaţie a monedei este 8. Produsul Intern Brut constituie 4
mlrd dolari. Să se determine:
 mărimea masei monetare în ţară;
 mărimea coeficientului de monetarizare a economiei.
Tema 4. Sistemele economice şi caracteristicile lor
1. Esenţa şi trăsăturile sistemului economic
2. Sistemul economiei de piaţă bazat pe libera concurenţă
3. Sistemul economiei mixte şi modelele ei
4. Sistemul economiei tradiţionale şi a economiei de comandă
Cuvinte-cheie: sistem economic, economie de piaţă, sistem al

economiei tradiţionale, sistem al economiei de comandă, sistem al
economiei mixte, model neoamerican, model japonez, model francez,
model german, model suedez.
Titluri de referate şi discuţii

1. Problemele globale ale omenirii şi perspectivele istorice ale
sistemului economic de piaţă.
2. Paşii care trebuie urmaţi pentru a realiza trecerea la o economie cu
piaţă concurenţială.
3. Modelul economic adecvat Republicii Moldova.
4. Economia mixtă – soluţie sau compromis pentru viitorul economic al
naţiunilor?
5. Forme tipologice ale sistemului economiei de piaţă.
Bibliografie
2012, pag. 59 – 74.
 Cojuhari A., Manole T., Grunzu T., Teorie economică. Chişinău,
UTM, 2004, pag. 24 – 34.
 Niţă Dobrotă, Economie politică. Bucureşti, Editura Economică,
1997, pag. 72 – 77.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. Chişinău, ed.
ARC, 2006, pag. 38 – 54.
 O. Сорочан, Экономическая Теория, ASEM, Chişinău, 2008, pag.
80 – 95, 114 – 129.
Teste:
1. Principalele componente ale sistemului economic sunt:
a) mijloacele de producţie;
b) relaţiile social-economice;
c) formele de organizare a activităţii economice;
d) mecanismele de reglare a preţurilor.
2. Identificaţi afirmaţiile care definesc avantaje ale economiei cu
piaţă concurenţială:
a) încurajarea iniţiativei individuale;
b) utilizarea alternativă a resurselor;
c) la baza obţinerii profitului stă satisfacerea nevoilor
consumatorilor;
d) eficienţa economică are un nivel ridicat.
3. Identificaţi enunţul adevărat:
a) sistemele economice moderne sunt sisteme economice stabile
în care se produce pentru autoconsum;
b) într-un sistem economic tradiţional organizaţiile economice
sunt specializate în comercializarea bunurilor şi serviciilor;
c) într-un sistem economic modern, schimbul este scopul
producţiei.
4. Într-un sistem economic modern:
a) producătorul este consumatorul bunurilor şi serviciilor produse
de el însuşi;
b) producţia este scopul schimbului;
c) autoconsumul se poate menţine doar în zonele rurale sau slab
dezvoltate;
d) autoconsumul joacă un rol important de echilibrare a cererii şi
ofertei.
5. Sistemele economice moderne se bazează pe:
a) proprietatea statului, planificare şi autoconsum;
b) diviziunea socială a muncii, schimb şi folosirea generalizată a
banilor;
c) dezvoltarea tehnicii şi autoconsum;
d) experienţa generaţiilor anterioare şi evoluţie lenta, dar sigură;
e) evoluţie extrem de rapidă, dar nesigură.
6. Economia de piaţă nu este o economie:
a) de schimb;
b) de mărfuri;
c) închisă;
d) dezvoltată;
e) performantă.
7. Într-o economie de piaţă:
a) la baza sistemului economic se află proprietatea privată;
b) toate bunurile sunt mărfuri;
c) nu există dificultăţi economice;
d) statul intervine în economie.
8. Economia de piaţa se mai numeşte:
a) economie centralizată;
b) economie capitalistă;
c) economie planificată;
d) economie mecanizată;
9. Într-o economie de piaţă, statul:
a) nu intervine în activitatea economică;
b) intervine, dar între anumite limite, respectând libertatea
agenţilor economici;
c) impune producătorilor şi consumatorilor preţurile;
d) stabileşte când se respectă libertatea agenţilor economici.
10. Într-o economie de piaţă statul îndeplineşte următoarele funcţii:
a) creează cadrul legal în care se exercită libera iniţiativă,
corectează mecanismele pieţei, asigură stabilitatea şi creşterea
economică;
b) garantează proprietatea şi libertatea economică, administrează
resursele de producţie, conduce piaţa;
c) asigură stabilitatea cererii şi ofertei şi creşterea economică.
11. În prezent, cel mai răspândit sistem economic este:
a) sistemul economic tradiţional;
b) economia concurenţială;
c) economia de piaţă planificată;
d) economia centralizată;
e) sistemul economic mixt.
12. Care din trăsăturile menţionate sunt caracteristice sistemului
economiei mixte?
a) pluralismul formelor de proprietate;
b) planificarea directivă centralizată;
c) îmbinarea mecanismelor de piaţă cu mecanismele reglării de
stat a activităţii economice;
d) predominarea tradiţiilor vechi şi a valorilor religioase;
e) protecţia socială a populaţiei;
f) lipsa stimulării materiale a producătorului.
13. Sistemul economic tradiţional se caracterizează prin:
a) dezvoltarea pieţelor;
b) stabilitate şi absenţa unor schimburi tehnologice semnificative;
c) generalizarea folosirii banilor;
d) diviziunea accentuată a muncii;
e) generalizarea folosirii trocului ca instrument de schimb.
14. Autoconsumul este o caracteristică a:
a) sistemului economic tradiţional;
b) sistemelor economice moderne;
c) economiei planificate;
d) economiei de piaţă.
15. Economia centralizată se caracterizează prin:
a) proprietate publică, preţuri controlate, intervenţia limitata a
statului în economie;
b) proprietate publică, privată şi mixtă, planificare, preţuri libere;
c) proprietatea statului, planificare, adoptarea deciziilor
economice la nivel central;
d) proprietate mixtă, planificare, adoptarea deciziilor economice
la nivel central.
16. Într-o economie centralizată, proprietatea privată:
a) reprezintă principala forma de proprietate;
b) este limitată şi caracteristică doar pentru gospodăriile casnice;
c) generează eficienţă în întreaga economie;
d) este înlocuită cu proprietatea mixtă;
e) reprezintă una din formele importante de proprietate.
1. Caracterizaţi sistemul real al economiei cu piaţă concurenţială.
2. Principalele procese pe care le îmbină reforma economică în
Republica Moldova.
3. Comparaţi modelul renan (social) şi cel liberal (neoamerican) de
economie de piaţă.
4. Faceţi o paralelă între economia de piaţă concurenţială de tip
capitalist şi economia comandată centralizat.
5. Elaboraţi un model propriu de acţiuni pentru a asigura
funcţionalitatea economiei de piaţă în Republica Moldova.
6. Descrieţi avantajele liberalizării economice.
Tema 5. Piaţa şi mecanismele ei de funcţionare
1. Piaţa: esenţa, funcţiile, trăsăturile
2. Tipurile şi formele pieţei
3. Infrastructura pieţei contemporane
Cuvinte-cheie: economie de piaţă, infrastructura pieţei, piaţă,

piaţă liberă, piaţă reglementată, rolul economic al pieţei, subiecţii pieţei,
sistem de burse, sistem bancar, sistem de asigurări, trăsături ale pieţei,
tender.
1. Piaţa, ca element definitoriu al economiei de schimb.
2. Formarea şi dezvoltarea pieţei.
3. Analiza infrastructurii pieţei Republicii Moldova.
Bibliografie
2012, pag.75 – 83.
 Cojuhari A., Manole T., Grunzu T., Teorie economică. Chişinău,
UTM, 2004, pag. 64 – 68.
 Moldovanu D., Curs de teorie economică. Chişinău, ed. ARC, 2006,
pag. 115 – 121.
 Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., Economie. Manual universitar.
Ed. Economică, Bucureşti, 2001, pag.257 – 260.
 Ciornâi N., Blaj I., Economia firmelor contemporane. Chişinău,
2003, pag. 9-24.
Teste:
1. Piaţa reprezintă:
a) un spaţiu economic în care activează agenţi economici;
b) locul de întâlnire a cererii cumpărătorilor cu oferta
vânzătorilor de bunuri economice şi titluri de valoare;
c) locul unde se manifestă raportul dintre cerere şi ofertă;
d) regulatorul concurenţei.
2. Principalul mecanism de alocare a resurselor limitate pe
domeniile unde se produc bunurile economice este:
a) guvernul;
b) piaţa;
c) bursa de valori;
d) programarea economică.
3. Agenţii economici care activează pe piaţă se întâlnesc:
a) ca persoane fizice;
b) în calitate de vânzători şi cumpărători;
c) în calitate de persoane juridice;
d) în calitate de prieteni.
4. În calitate de cumpărători agenţii economici sunt:
a) purtători de cerere;
b) purtători de ofertă;
c) intermediari între cerere şi ofertă.
5. Un agent economic poate fi:
a) numai vânzător;
b) numai cumpărător;
c) atât vânzător cât şi cumpărător.
6. Mecanismele pieţei sunt:
a) cererea;
b) oferta;
c) preţul;
d) activitatea investiţională;
e) progresul tehnico-ştiinţific;
f) concurenţa.
7. Cu cât preţul unei mărfi este mai mic, cu atât mai atractivă
devine ea pentru:
a) producători;
b) speculatori;
c) cumpărători;
d) agenţi de schimb;
e) importatori.
8. Interesele cumpărătorilor şi ale vânzătorilor privind preţurile
la care se vinde un bun sunt:
a) identice;
b) opuse;
c) dependente de natura bunului;
d) dependente de piaţa pe care se realizează.
9. În calitate de subiecţi ai pieţei sunt:
a) vânzătorii de mărfuri;
b) instituţiile juridice;
c) consumatori individuali şi colectivi;
d) televiziunea;
e) statul şi organele de administrare publică locală.
10. Printre trăsăturile pieţei pot fi menţionate:
a) concurenţa liberă dintre producători;
b) controlul financiar al activităţii întreprinderii;
c) migrarea liberă a factorilor de producţie între ramuri şi
regiuni;
d) asigurarea rentabilităţii întreprinderilor.
11. Printre elementele infrastructurii pieţei sunt:
a) sistemul comercial;
b) sistemul de burse;
c) sistemul de planificare;
d) sistemul bancar;
e) sistemul informaţional;
f) sistemul demografic;
g) sistemul publicitar.
12. La bursele de mărfuri se fac tranzacţii cu:
a) acţiuni;
b) locuri de muncă;
c) cereale;
d) valute.
13. Pe piaţă echilibrul:
a) se realizează în mod necesar;
b) este o stare spre care se tinde;
c) apare după o anumită periodicitate, apoi dispare.
1. Elaboraţi o matrice a criteriilor şi tipurilor de piaţă.
2. Caracterizaţi tipurile de piaţă pe care sunt comercializate uleiurile
minerale (benzina, motorina, uleiul de motor, uleiul pentru cutia
de viteze etc.) din Republica Moldova.
3. Reflectaţi asupra fiecărui element al infrastructurii pieţei
contemporane.
Tema 6. Piaţa bunurilor de consum

1. Cererea: esenţa, legea, formele, factorii, elasticitatea
2. Oferta: esenţa, legea, formele, factorii, elasticitatea
3. Echilibrul şi dezechilibrul pieţei. Preţul de echilibru
Cuvinte-cheie: cerere individuală, cerere agregată, elasticitate a

cererii, ofertă individuală, ofertă agregată, elasticitate a ofertei, preţ de
echilibru.
1. Elasticitatea cererii în funcţie de factorii care o influenţează.
2. Analiza comparată a cererii pentru două bunuri de consum.
3. Elasticitatea ofertei pe piaţa a unui anumit bun de consum.
Bibliografie
2012, pag.84 – 97.
 A. Cojuhari, T. Manole, T. Grunzu, Teorie economică. Chişinău,
UTM, 2004, p. 68 – 78.
 Niţă Dobrotă. Economie politică. Bucureşti, Editura Economică,
1997, p.79 – 89, 114 – 123.
 D. Moldovanu, Curs de teorie economică. Chişinău, ed. ARC,
2007, p. 121– 132.
 D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie. Manual universitar.
Ed. Economică, Bucureşti, 2001, p.171 – 191, 239 – 257.
Teste:
1. Cererea poate fi definită:
a) cantitatea şi calitatea unui bun economic ce se poate cumpăra
în funcţie de preţul său;
b) nivelul consumului populaţiei în funcţie de puterea de
cumpărare;
c) sporul de cantitate şi calitate ce se poate obţine dintr-un bun în
funcţie de preţ;
d) mărimea cantităţii dintr-un bun economic achiziţionată de pe
piaţă la un preţ stabilit.
2. Cererea de bunuri şi servicii depinde de:
a) necesităţile de consum;
b) puterea de cumpărare a banilor;
c) gradul de civilizaţie şi cultură;
d) toate răspunsurile sunt corecte.
3. Când cererea şi oferta se reduc simultan şi în aceeaşi proporţie:
a) preţul şi cantitatea de echilibru sunt constante;
b) preţul şi cantitatea de echilibru cresc;
c) preţul şi cantitatea de echilibru scad;
d) preţul constant, iar cantitatea de echilibru se reduce;
e) preţul creşte, iar cantitatea de echilibru rămâne constantă.
4. În cazul bunurilor cu cerere elastică, modificarea (creşterea sau
scăderea) de o anumită mărime a preţului acestora determină:
a) modificare mai mică a cantităţii cerute;
b) modificare egală a cantităţii cerute;
c) modificare mai mare a cantităţii cerute;
d) modificare în acelaşi sens a cantităţii cerute;
5. Oferta de bunuri şi servicii depinde de:
a) cantitatea de bunuri ce pot fi produse la un moment dat;
b) cantitatea de bunuri ce pot fi vândute la preţurile practicate;
c) cerere;
d) veniturile agenţilor economici.
6. Legea generală a cererii exprimă:
a) dependenţa directă dintre preţ şi cantitatea cerută;
b) dependenţa inversă dintre preţ şi cantitatea cerută;
c) dependenţa inversă dintre venit şi cantitatea cerută;
d) dependenţa directă dintre venit şi cantitatea cerută.
7. Cererea bunului A, care se referă la categoria bunurilor
normale, va creşte, dacă:
a) vor creşte preţurile la bunurile complementare;
b) vor creşte veniturile consumatorilor;
c) se va reduce preţul bunului A;
d) va creşte numărul consumatorilor de bunuri inferioare.
8. Curba cererii unui bun s-a deplasat la dreapta. O astfel de
modificare poate fi cauzată de:
a) reducerea preţurilor la bunurile substituibile pentru bunul dat;
b) reducerea preţurilor la bunurile complementare pentru bunul
dat;
c) reducerea preţurilor la materia primă folosită pentru fabricarea
bunului dat;
d) reducerea veniturilor consumatorilor în cazul bunurilor
normale.
9. Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ fiind egal cu
-2, semnifică următoarele:
a) dacă preţul bunului va creşte cu 1%, volumul cererii va creşte
cu 2%;
b) dacă preţul bunului va creşte cu 2%, volumul ofertei va creşte
cu 1%;
c) dacă preţul bunului va creşte cu 2%, volumul cererii va creşte
cu 1%;
d) dacă preţul bunului va creşte cu 1%, volumul cererii se va
reduce cu 2%.
10. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară:
a) modificare a preţului cu o anumită mărime determină o
modificare mai redusă a cantităţii oferite;
b) sporirea cantităţii oferite dintr-un bun este consecinţa sporirii
preţului acelui bun;
c) sporirea preţului unui bun determină o modificare în sens
contrar de aceeaşi mărime a cantităţii oferite din acel bun;
d) modificarea preţului cu o anumită mărime determină o
modificare în aceeaşi măsură a cantităţii oferite din acel bun;
e) modificarea preţului cu o anumită mărime determină o
modificare mult mai mare a cantităţii oferite din acel bun.
11. Care din factorii de mai jos vor modifica oferta unui bun?
a) creşterea preţului la resursele energetice;
b) numărul producătorilor concurenţi pe piaţă;
c) mărimea subvenţiilor prestate;
d) reducerea veniturilor consumatorilor.
12. Legea generală a ofertei determină că:
a) cumpărătorii vor cumpăra mai mult la preţuri înalte decât la
preţuri reduse;
b) cantitatea de bunuri oferite nu depinde de preţ;
c) producătorii vor produce mai mult dacă preţurile vor creşte şi
invers.
13. Cererea şi oferta pot fi utilizate pentru explicarea funcţiei
coordonatoare a preţurilor:
a) pe piaţa bunurilor;
b) pe piaţa factorilor de producţie;
c) pe piaţa activelor financiare;
d) pe orice tip de piaţă.
14. Pe piaţa concurenţială, preţul de echilibru:
a) este determinat de deciziile consumatorilor;
b) este determinat de deciziile administraţiilor publice;
c) este cel mai mic preţ posibil la care producătorii obţin profit;
d) este preţul la care consumatorii cumpără toate bunurile pe care
producătorii doresc să le vândă la acest preţ.
15. Cererea unui bun este elastică după preţ când:
a) în urma reducerii preţului bunului venitul de la realizarea lui
creşte considerabil;
b) în urma reducerii preţului bunului venitul de la realizarea lui se
reduce considerabil;
c) curba cererii are o înclinaţie ascendentă.
16. Producătorii de produse agricole au majorat volumul
vânzărilor, dar ca urmare veniturile lor s-au redus. O astfel de
situaţie poate fi explicată prin:
a) oferta perfect elastică a produselor agricole;
b) cererea relativ inelastică la produsele agricole;
c) cererea relativ elastică la produsele agricole;
d) intermediarii care activează pe piaţă şi prejudiciază interesele
agricultorilor.
17. Dacă reducerea preţului cu 5% provoacă reducerea ofertei cu
8%, oferta va fi:
a) elastică;
b) inelastică;
c) perfect elastică;
d) perfect inelastică.
Probleme:
Problema 1. Pe piaţa unui bun coeficientul elasticităţii cererii după preţ

este egal cu -2. Cum se va modifica cantitatea cerută dacă preţul
bunului va creşte cu 10%?
Problema 2. Când preţul la bunul X este de 6 u.m. bucata , pe piaţă
sunt cerute 800 bucăţi din bunul X. La ridicarea preţului până la 7 u.m.
bucata, cererea faţă de bunul X se micşorează până la 600 bucăţi.
Determinaţi coeficientul elasticităţii cererii faţă de bunul X.
Problema 3. Cererea dintr-un bun este descrisă prin funcţia Qd = 600 –
2P, iar oferta acesteia – prin funcţia Qs = 300 + 4P.
 Determinaţi preţul şi cantitatea de echilibru pe piaţa respectivă.
 Calculaţi parametrii cantitativi ai situaţiei care se va crea pe piaţă,
dacă „plafonul” preţului va fi stabilit la nivelul de 10 u.m.
 Daţi reprezentarea grafică a soluţiei problemei.
Problema 4. Cererea dintr-un bun X este descrisă prin funcţia Qd =
3000 – 1,5 P, iar oferta acestuia – prin funcţia Qs = 3,5 P – 600.
 Determinaţi preţul şi cantitatea de echilibru a bunului X.
 Cum se va schimba preţul de echilibru după aplicarea unui impozit
în mărime de 200 u.m. pe fiecare unitate vândută(impozitul este plătit
de vânzători) ?
 Ce cantitate din bunul X va fi vândută pe piaţă la noul preţ?
 Care va fi mărimea încasărilor la buget?
 Daţi reprezentarea grafică a soluţiei problemei .
Problema 5. Funcţia ofertei pe piaţa băuturilor nealcoolice este Qs =
120 + 5P. Determinaţi:
 Elasticitatea ofertei după preţ, preţul alcătuind 10 u.m.
 Tipul elasticităţii ofertei după preţ şi sensul lui economic.
 Cum se va modifica oferta firmei dacă preţul va creşte cu 10%?
Tema 7. Concurenţa şi preţul

1. Concurenţa şi rolul ei în economia de piaţă
2. Protejarea concurenţei şi limitarea activităţii de monopol
3. Mecanismele de formare şi reglementare a preţurilor
Cuvinte-cheie: concurenţă, concurenţă loială, concurenţă neloială,

piaţă cu concurenţă perfectă, piaţă cu concurenţă imperfectă, concurenţă
monopolistică, oligopol, monopol, preţuri libere, preţuri administrate,
preţ de echilibru, preţ de monopol.
1. Piaţă cu concurenţă perfectă.
2. Piaţă cu concurenţă monopolistică şi mecanismul formării
preţului de echilibru.
3. Piaţă cu concurenţă de oligopol şi formarea preţului pe o
asemenea piaţă.
4. Monopolul şi formarea preţului de monopol.
5. Reglementarea activităţii de monopol şi protejarea concurenţei în
Republica Moldova.
Bibliografie
2012, pag.98 – 112.
 A. Cojuhari, T. Manole, T. Grunzu, Teorie economică.
Chişinău, UTM, 2004, p. 78 – 89.
 Dobrotă Niţă, Economie politică. Bucureşti, Editura Economică,
1997, p. 178-203.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. ed. ARC,
Chişinău, 2007, p.133-146;
 Legea cu privire la protecţia concurenţei, Nr.1103-XIV din
30.06.2000. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 166 – 168
din 31 decembrie 2000.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag.24
– 25.
Teste:
1. Manifestarea concurenţei pe piaţă:

a) duce la dezvoltarea producţiei;
b) duce la îmbunătăţirea gradului de servire a cumpărătorului;
c) este o expresie a gradului de dezvoltare a pieţei;
d) este o expresie a gradului de liberalizare economică.
2. Concurenţa îl favorizează pe cumpărător când are loc:
a) diferenţierea ofertei;
b) reducerea costului unitar;
c) reducerea preţului de vânzare;
d) mărirea volumului ofertei;
e) maximizarea profitului.
3. Transparenţa pieţei presupune că:
a) toţi antreprenorii să poată găsi liber şi nelimitat capitalul şi
forţa de muncă de care au nevoie la un moment dat;
b) toţi producătorii şi toţi consumatorii sunt de puteri aproximativ
egale;
c) toţi producătorii şi toţi consumatorii dispun de o cunoaştere
perfectă a cererii şi ofertei.
4. Care din caracteristicile de mai jos sunt specifice pieţei cu
concurenţă monopolistică:
a) diferenţierea produselor;
b) cerea şi oferta să fie rigide.;
c) număr mic de consumatori;
d) omogenitatea produselor.
5. Posibilitatea unei bune satisfaceri a cererii (datorită posibilităţii
mari a cumpărătorului a alege din multitudinea de vânzători,
conform dorinţelor şi posibilităţilor sale) se realizează în cazul:
a) pieţei de monopol;
b) pieţei cu concurenţă oligopol;
c) pieţei cu concurenţă monopolistică;
d) pieţei cu concurenţă monopsonică.
6. Oligopson reprezintă structura de piaţă caracterizată prin:
a) număr mic de mari cumpărători;
b) număr mare de mici producători;
c) număr mic de mari producători;
d) număr mare de mici cumpărători.
7. Oligopolul reprezintă tipul de structură de piaţă, caracterizat
prin:
a) număr mare de firme mici;
b) transparenţă a pieţei;
c) interdependenţa acţiunilor firmelor concurente;
d) acces liber pe piaţă.
8. Despre concurenţă se spune că este "mîina invizibilă" care
conduce piaţa. Aceasta înseamnă că:
a) piaţa nu poate funcţiona în mod liber;
b) pe o piaţa liberă nu există concurentă;
c) factorul care reglează piaţa este concurenţa;
d) în condiţii de concurenţă, nu toţi producătorii şi consumatorii
au libertate de acţiune;
e) factorul care reglează piaţa este cererea.
9. Libertatea economică este asigurată:
a) tuturor agenţilor economici;
b) numai agenţilor economici care se dovedesc competitivi;
c) numai agenţilor economici care investesc;
d) numai întreprinzătorilor;
e) numai agenţilor economici care se asociază cu statul.
10. Un agent economic care acţionează liber:
a) face ce vrea;
b) face ce vrea în condiţiile prevăzute de lege;
c) face ce vor ceilalţi agenţi economici;
d) face ce vrea statul.
11. În condiţii de concurentă, preţul:
a) este impus de producători în calitate de proprietari ai bunurilor
produse;
b) este impus de consumatori, care sunt suverani şi decid de la
cine vor cumpăra;
c) este stabilit de către stat;
d) nu este impus nici de producători, nici de consumători, ci se
formează pe piaţă;
12. În condiţii de concurenţă, producătorii sunt interesaţi:
a) să crească preţul pentru a obţine profit cat mai mare;
b) să crească preţul pentru a mări valoarea vânzărilor,
c) să scadă preţul pentru a-şi atrage consumatorii,
d) să scadă preţul pentru a putea reduce costul;
e) să crească preţul pentru a-şi atrage consumatorii.
13. Discriminarea prin preţ presupune:
a) aplicarea diferitor preţuri la acelaşi produs pentru diferiţi
cumpărători;
b) majorarea preţului la produsul de o calitate superioară;
c) diferenţierea preţurilor în funcţie de reglementările statale.
14. Pieţele cu concurenţă perfectă şi monopolistică posedă
următoarea caracteristică comună:
a) producerea bunurilor diferenţiate;
b) producerea bunurilor omogene;
c) dependenţa comportamentului fiecărei firme de
comportamentul concurenţilor;
d) număr mare de producători.
15. Dacă pe piaţa unui produs preţul său se află la un nivel la care
apare un exces de ofertă, tendinţa normală de evoluţie a preţului
este:
a) de creştere;
b) de scădere;
c) de a se menţine constant;
d) nu se poate preciza.
16. Guvernele intervin adesea asupra preţului, indirect, prin:
a) fixarea preţului la un număr redus de produse;
b) modificarea preţului în mod periodic la produsele vitale;
c) fixarea preţurilor la bunurile provenite din import.
Tema 8. Teoria consumatorului
1. Esenţa şi tipologia consumatorului. Preferinţele consumatorului
2. Constrângerea bugetară. Echilibrul consumatorului
3. Protecţia drepturilor consumatorului
Cuvinte-cheie: consumator, teoria consumatorului, preferinţe ale

consumatorului, curbă de indiferenţă, constrângere bugetară, linie
bugetară, echilibrul consumatorului, curba Lorentz, coeficientul Gini
protecţia consumatorilor.
1. Căile de formare şi distribuire a veniturilor populaţiei Republicii Moldova.
2. Diferenţierea dintre veniturile populaţiei – premisă a apariţiei sărăciei.
3. Protecţia drepturilor consumatorului – problemă primordială într-un stat de
drept.
Bibliografie
2012, pag.113 – 127.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. ed. ARC, Chişinău,
2007, pag.55 – 67.
 Legea Republicii Moldova privind protectia consumatorilor Nr.105-
XV din 13.03.2003, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.126-
131/507 din 27.06.2003.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag. 19 –
24.
Teste:
1. Teoria comportamentului consumatorului presupune că orice

consumator tinde să maximizeze:
a) utilitatea totală din consumul bunurilor;
b) utilitatea medie;
c) utilitatea marginală;
d) diferenţa dintre utilitatea totală şi marginală.
2. Care din şirurile de valori ale utilităţii totale ilustrează legea
utilităţii marginale descrescânde?
a) 100, 200, 300, 400, 500;
b) 100, 200, 350, 550, 800;
c) 100, 200, 280, 340, 380;
d) 100, 200, 250, 400, 600.
3. Utilitatea marginală este:
a) întotdeauna mai mare decât cea totală;
b) o utilitate normală;
c) sporul de utilitate totală scontat a se obţine prin consumul
unei unităţi suplimentare dintr-un bun sau serviciu;
d) întotdeauna pozitivă.
4. Dacă utilitatea marginală este strict negativă atunci
utilitatea totală scontată a se obţine va fi:
a) crescătoare; d) minimă;
b) descrescătoare; e) nulă.
c) maximă;
5. O persoană a consumat cinci doze din bunul X avînd
utilităţile individuale: 8; 6; 4; 2; 0. Dacă consumă două doze
suplimentare cu utilitate marginală -1 şi -2, arătaţi care din
poziţiile de mai jos sunt corecte:
a) utilitatea marginală descreşte doar pentru ultimele două doze;
b) pe măsura creşterii numărului de doze consumate utilitatea
totală creşte;
c) utilitatea totală devine negativă;
d) datorită ultimilor două doze, utilitatea totală se reduce.
6. Dacă utilitatea marginală este nulă atunci utilitatea totală
scontată a se obţine va fi:
a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) maximă;
d) minimă;
e) nulă.
7. Curba de indiferenţă semnifică:
a) consum egal a două bunuri;
b) utilitate egală din consumul combinaţiilor de bunuri;
c) venit egal al consumatorului;
d) preţuri egale ale bunurilor consumate.
8. Curbele de indiferenţă ale unui consumator raţional :
a) plasate mai departe de originea axelor de coordonate sunt
preferabile;
b) plasate mai aproape de originea axelor de coordonate sunt
preferabile;
c) se pot intersecta.
9. Linia bugetară semnifică:
a) mijloacele financiare pe care le posedă un consumator;
b) cheltuielile minimale la care se orientează un consumator;
c) preferinţele consumatorului;
d) cantitatea maximală de bunuri posibilă a fi cumpărată cu
venitul disponibil.
10. Înclinaţia liniei bugetare a consumatorului este determinată
de:
a) preferinţele consumatorului;
b) rata marginală de substituţie a bunurilor;
c) mărimea venitului disponibil;
d) raportul dintre preţurile bunurilor pe care consumatorul le
poate cumpăra.
11. Majorarea venitului consumatorului grafic se manifestă
prin:
a) modificarea înclinaţiei liniei bugetare;
b) deplasarea paralelă a liniei bugetare la dreapta;
c) deplasarea paralelă a liniei bugetare la stânga;
d) nici un răspuns nu este corect.
12. Atunci când bugetul consumatorului şi preţurile la bunurile
X şi Y se dublează, linia bugetului:
a) se deplasează spre dreapta;
b) rămâne neschimbată;
c) se deplasează spre stânga;
d) nici un răspuns nu este corect.
13. Dacă venitul creşte, în mod normal, cheltuielile pentru
alimente (ca pondere):
a) cresc;
b) scad;
c) rămân neschimbate.
14. Inegalitatea dintre indivizi şi familii în ceea ce priveşte
nivelul şi structura consumului:
a) sunt un fapt firesc;
b) se întâlnesc doar în economiile de piaţă;
c) sunt o realitate prezentă de-a lungul întregii existenţe umane;
d) dispar în ţările dezvoltate din punct de vedere economic.
15. Punctele de la intersecţia liniei bugetului cu axele
coordonatelor semnifică:
a) consumatorul nu-şi cheltuieşte tot venitul;
b) consumatorul îşi cheltuieşte tot venitul doar pentru un bun;
c) consumatorul nu cheltuieşte absolut nimic.
Probleme:
Problema 1. Analizaţi desenul şi indicaţi:
a)venitul consumatorului dacă preţul bunului Y este 100 u.m;
b)preţul bunului X;
c)ecuaţia dreptei bugetare.
y
30
50
Problema 2. Pentru procurarea îngheţatei şi vizionarea filmelor un
student cheltuie săptămânal 40 u.m. Reprezentaţi linia bugetară a
studentului, dacă preţul unei îngheţate este 4 u.m., iar a unui bilet la
film 10 u.m. Cum vor influenţa reducerea cheltuielilor săptămânale
până la 20 u.m. linia bugetară a studentului? Reprezentaţi grafic.
Care, în situaţia iniţială, este efectul majorării preţului unui bilet la film
până la 20 u.m.? Reprezentaţi grafic.
Tema 9. Teoria producătorului şi activitatea de antreprenoriat
1. Esenţa întreprinderii şi caracteristicile ei. Funcţiile întreprinderii
2. Criteriile de clasificare a întreprinderilor. Rolul întreprinderilor
mici şi mijlocii în activitatea economică
3. Indicatorii de bază ai activităţii întreprinderii. Sursele de
finanţare a afacerilor
Cuvinte-cheie: concentrare orizontală, concentrare verticală,

conglomerat, fuziune, absorbţie, întreprinderi individuale, societăţi în
nume colectiv, întreprinderi în comandită, societăţi cu răspundere
limitată, societăţi pe acţiuni, întreprinderi de arendă.
Titluri de referate şi discuții:
1. Alegerea formei de organizare celei mai adecvate pentru o nouă
afacere – expresie a iniţiativei întreprinzătorului.
2. Dezvoltarea antreprenoriatului în Republica Moldova.
3. Dezvoltarea micului business în Republica Moldova.
4. Activitatea întreprinderilor mixte în Republica Moldova.
Bibliografie

2012, pag. 128 – 143.
 Dobrotă Niţă, Economie politică, Bucureşti, Editura Economică,
1997, p. 89 – 114.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică, Editura ARC,
Chişinău, 2007, p.55 – 67.
 Dumitru Ciucur, Ilie Gavrilă, Constantin Popescu, Economie.
Manual universitar, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p.149 –
164.
 Ignat Ion, Pohoaţă Ion, Gheorghe Luţac, Gabriela Pascaru,
Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.59 – 93.
 Svetlana Gorobievschi, Antreprenoriatul: aspecte fundamentale
manageriale, Editura „Tehnica-Info”. Chişinău, 2009, pag. 85 –
104, 133 – 189.
 Legea Republicii Moldova nr.845 din 1992 “ cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi ” adoptată la 03.01.1992, publicată
în Monitorul Oficial, 1994, nr.2, art.33.
Teste:
1. Care din trăsăturile menţionate caracterizează întreprinderea

ca unitate economică?
a) întreprinderea constituie un organism tehnico-productiv
înzestrat cu mijloace de producţie necesare;
b) întreprinderea constituie o instituţie de instruire şi educaţie;
c) întreprinderea constituie un organism economic, care dispune
de independenţă şi autonomie economică;
d) întreprinderea reprezintă un organism dinamic, fiind influenţat
de factori interni şi externi.
2. Funcţia de cercetare-dezvoltare a întreprinderii prevede:
a) cercetarea şi proiectarea produselor;
b) activitatea de reclamă;
c) elaborarea programelor de investiţii;
d) perfecţionarea sistemului informaţional;
e) argumentarea juridică a deciziilor şi contractelor întreprinderii.
3. Funcţia de producere a întreprinderii prevede:
a) producerea de bunuri şi servicii;
b) exercitarea controlului financiar;
c) combinarea raţională a factorilor de producţie;
d) obţinerea profitului;
e) elaborarea informaţiei statistice referitor la activitatea
întreprinderii.
4. Funcţia comercială a întreprinderii prevede:
a) realizarea produselor finite;
b) efectuarea controlului calităţii;
c) activitatea de reclamă;
d) aprovizionarea întreprinderii cu materie primă şi materiale;
e) asigurarea cu forţă de muncă calificată.
5. Funcţia de marketing a întreprinderii prevede:
a) cercetarea nevoilor consumatorilor;
b) perfecţionarea personalului de producţie a întreprinderii;
c) căutarea noilor segmente pe piaţă de realizare a mărfurilor;
d) lansarea şi promovarea produselor noi pe piaţa respectivă.
6. În care din situaţiile de mai jos are loc concentrarea orizontală
a întreprinderilor:
a) când se unesc întreprinderile care produc acelaşi tip de bunuri,
între ele având loc o specializare tehnologică;
b) unirea în cadrul unei întreprinderi a activităţilor aflate la
diferite stadii ale procesului de producţie, începând cu prelucrarea
materiei prime şi până la fabricarea şi distribuirea produselor
finite.
c) reuniunea a mai multor întreprinderi ce activează în domenii
diferite, dar care au aceleaşi interese financiare sau de altă natură.
7. Întreprinderea cu statut de persoană juridică este
întreprinderea:
a) care poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu tot
patrimoniul de care dispune;
b) în care fondatorii acesteia poartă răspundere limitată în
mărimea capitalului care l-au investit la fondarea acesteia;
c) în care fondatorii acesteia poartă răspundere nelimitată cu
bunurile personale;
d) în care toţi membrii acesteia (fondatorii, administratorii,
muncitorii de bază şi personalul auxiliar) poartă răspundere
solidară nelimitată faţă de obligaţiunile acesteia.
8. Care din întreprinderile de mai jos are statut de întreprindere
persoană fizică:
a) SRL;
b) S.A;
c) întreprinderea de arendă;
d) întreprinderea individuală;
e) întreprinderea de stat;
f) întreprinderea municipală.
9. La întreprinderea în comandită:
a) comanditaţii poartă răspundere limitată;
b) comanditarii poartă răspundere limitată;
c) comanditaţii poartă răspundere nelimitată;
d) comanditarii poartă răspundere nelimitată;
e) atât comanditaţii cât şi comanditarii poartă răspundere limitată;
f) atât comanditaţii cât şi comanditarii poartă răspundere
nelimitată.
10. Acţiunea este o hârtie de valoare care:
a) aduce proprietarului ei un venit anual fix sub formă de
dividend;
b) după o anumită perioadă (scadenţă) este returnată la S.A. şi în
schimbul ei se plăteşte un anumit dividend;
c) are o durată de existenţă nelimitată;
d) aduce proprietarului ei un venit anual variabil, în dependenţă
de performanţele pe care le-a înregistrat întreprinderea în anul
respectiv;
e) atestă faptul că deţinătorul ei a investit o anumită sumă de bani
în întreprinderea respectivă şi este unul din coproprietarii acesteia.
11. Obligaţiunea este o hârtie de valoare care:
a) are o durată de existenţă nelimitată;
b) aduce o dobândă fixă, ca preţ al închirierii capitalului
financiar;
c) aduce proprietarului ei un venit anual variabil, în dependenţă
de performanţele pe care le-a înregistrat întreprinderea în anul
respectiv;
d) are o durată de existenţă limitată;
12. Cifra de afaceri sumează următoarele tipuri de încasări
obţinute de întreprindere:
a) vânzări de bunuri materiale;
b) prestări de servicii;
c) angajarea lucrătorilor;
d) depuneri la bancă;
e) sponsorizare;
f) realizarea hârtiilor de valoare.
13. Obiectivul de bază al oricărui producător este:
a) producerea bunurilor în cantităţi mari;
b) producerea bunurilor care sa satisfacă orice consumator;
c) producerea de bunuri şi prestarea de servicii cât mai calitative;
d) minimizarea timpului de producţie;
e) maximizarea profitului.
Probleme:
Problema 1. O obligaţiune aduce un venit anual fix de 150 lei. Care va
fi cursul obligaţiunii pe piaţa financiară în condiţiile în care dobânda
este de 10%.
Problema 2.Venitul anual fix al unei obligaţiuni este de 4000u.m., iar
rata anuală a dobânzii este de 10%. Să se determine: preţul obligaţiunii;
care va fi preţul obligaţiunii, dacă rata dobânzii va creşte la 20%; care
va fi preţul obligaţiunii dacă, rata dobânzii va scădea la 5%.
Problema 3. Determinaţi cursul acţiunii, dacă se ştie, că iniţial ea
aducea posesorului un dividend de 45 u.m., iar rata dobânzii constituia
12%. În continuare, rata dobânzii a scăzut cu 25%.
Tema 10. Factorii şi costurile de producţie

1. Caracteristica factorilor de producţie tradiţionali şi a
neofactorilor
2. Combinarea şi substituirea factorilor de producţie.
Productivitatea şi rentabilitatea factorilor de producţie
3. Costurile de producţie şi tipologia lor. Căile de reducere a
costurilor de producţie
Cuvinte-cheie: factori de producţie, munca, natura, capitalul,

capital fix, uzură a capitalului, capital circulant, amortizare a
capitalului.
1. Munca – factor activ şi determinant al producţiei.
Probleme ale formării şi ocupării resurselor de muncă în Republica
Moldova.
2. Capitalul – factor derivat de producţie. Evoluţie
şi tendinţe în structurile capitalului din economia Republicii
Moldova.
3. Productivitatea şi costurile de producţie pe
termen lung.
4. Rolul costurilor în decizia de producţie a
întreprinzătorului. Relaţia dintre avantajul de cost şi
competitivitate.
5. Comportamentul întreprinzătorului şi reducerea
costului.
Bibliografie
UTM, 2012, pag. 144 – 169.
 Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus. Economie
(Economics). Economie politică. Ediţia a XV-ea. Traducere în
limba română. Editura Teora, 2001. Pag. 139 – 158, 302, 412 –
415.
 C. Gogoneaţă. Economie politică. Bucureşti, 1995, pag.
77 – 93.
 Economie politică. Coordonator V. E. Nechita. Editura
Porto-Franco Galaţi, 1991, pag. 68-122.
 N. Dobrotă. Economie politică. Bucureşti: Editura
Economică, 1997, pag. 101 – 116, 127 – 137, 141 – 142.
Teste:
1. Raportul dintre factorii de producţie şi resurse este:
a) egal cu zero;
b) supraunitar;
c) unitar;
d) subunitar;
e) resursele şi factorii de producţie nu se pot compara din punct
de vedere cantitativ.
2. În categoria factorilor de producţie sunt incluse şi:
a) economiile băneşti aflate la populaţie;
b) rezervele de resurse minerale aflate în utilizare ale unei ţări;
c) salariile;
d) terenurile agricole cultivate cu cereale;
e) populaţia.
3. Care din elementele de mai jos constituie factorul determinant
al activităţii economice:
a) munca;
b) natura;
c) capitalul;
d) informaţia;
e) progresul tehnic.
4. Sistemul de irigaţii care foloseşte apa din râul Nistru pentru a
fertiliza pământul se include în categoria factorilor de producţie:
a) munca;
b) natura;
c) capitalul fix;
d) capitalul circulant,
e) nu constituie un factor de producţie.
5. Care din elementele de mai jos fac parte din capitalul circulant:
a) mijloacele de transport public;
b) grâul semănat;
c) calculatoarele deţinute de instituţiile medicale;
d) maşinile şi utilajele folosite în procesul tehnologic;
e) energia electrică folosita de utilaju în procesul tehnologic.
6. La S.C. „Doral” capitalul total este de 100 de mld. u.m., din care
40 % este capital circulant. Capitalul fix are o durată de
funcţionare de 5 ani, iar capitalul circulant efectuează o rotaţie
pe an. Capitalul consumat anual este:
a) 100 mld. u.m.;
b) 52 mld. u.m.;
c) 40 mld. u.m.;
d) 90 mld. u.m.;
e) 12 mld. u.m.
7. Corelaţia dintre cantităţile utilizate ale factorilor de producţie şi
volumul producţiei obţinute se exprimă prin:
a) funcţia de producţie;
b) curba ofertei pe piaţa respectivă;
c) curba costului total suportat de firmă;
d) curba posibilităţilor de producţie.
8. Curba posibilităţilor de producţie ilustrează:
a) acţiunea legii nevoilor crescânde;
b) acţiunea legii ofertei;
c) gradul de înzestrare tehnologică a firmei;
d) cantitatea maximală de bunuri care pot fi produse cu resursele
economice disponibile.
9. Care din enunţurile de mai jos exprimă productivitatea
marginală a unui factor de producţie?
a) numărul de unităţi ale factorului ce revin la o unitate de
produs;
b) producţia care revine la o unitate utilizată a factorului variabil;
c) producţia maximă care se obţine prin creşterea cantităţilor
utilizate ale factorilor de producţie;
d) creşterea volumului producţiei cauzată de creşterea cantităţii
utilizate a factorului variabil cu o unitate.
10. Legea randamentelor neproporţionale postulează:
a) în procesul de producţie toţi factorii de producţie sunt utilizaţi
pe măsura reducerii productivităţii lor;
b) pe măsura creşterii factorului variabil productivitatea lui,
iniţial, creşte, după care scade în condiţiile caracterului
neschimbat al celorlalţi factori de producţie;
c) productivitatea marginală a factorului de producţie variabil
creşte, iar producţia totală – scade;
d) utilitatea totală a bunurilor consumate creşte până la un punct
maxim, după care scade.
11. Legea randamentelor neproporţionale acţionează:
a) pe termen scurt;
b) pe termen lung;
c) în toate perioadele de timp;
d) în condiţiile caracterului neschimbat al tuturor factorilor de
producţie.
12. Izocuantele ilustrează:
a) volumul dat de producţie care poate fi obţinut prin combinarea
diferitor cantităţi ale factorilor de producţie;
b) creşterea volumului de producţie pe măsura creşterii factorului
munca şi mărimii fixe a factorului capital;
c) creşterea volumului de producţie pe măsura creşterii factorului
capital şi mărimii fixe a factorului munca;
d) dinamica produsului marginal al factorului de producţie
variabil.
13. În cazul randamentului de scară descrescător, dublarea
producţiei este asigurată prin:
a) dublarea cantităţii factorilor de producţie utilizaţi;
b) creşterea într-o proporţie mai mare a cantităţii factorilor de
producţie utilizaţi;
c) creşterea într-o proporţie mai mică a factorilor de producţie
utilizaţi;
d) reducerea factorilor de producţie utilizaţi.
14. Costurile fixe sunt acelea care:
a) nu se modifică în timp;
b) nu se modifică la modificarea preţurilor factorilor de producţie
achiziţionaţi;
c) nu se modifică, fiind subvenţionate din bugetul de stat;
d) nu se modifică la modificarea cantităţii produse.
15. Costurile variabile sunt acelea care:
a) se modifică atunci când se modifică preţurile de achiziţie ale
factorilor de producţie;
b) se modifică în timp, de la o lună la alta;
c) se modifică în acelaşi sens cu cantitatea de producţie;
d) la diferite întreprinderi sunt diferite.
16. Costurile medii sunt:
a) cheltuielile pe o unitate suplimentară de produs;
b) cheltuielile pe o unitate de produs;
c) valoarea medie a cheltuielilor suportate pe parcursul anului de
către o firmă;
d) costurile alternative.
17. Care din enunţurile de mai jos definesc costul marginal?
a) sporul de producţie obţinut la o
unitate de cheltuială;
b) sporul de cheltuieli necesare pentru
creşterea producţiei cu o unitate;
c) sporul de producţie obţinut prin
creşterea cu o unitate a factorului de producţie;
d) cantitatea dintr-un factor de producţie
necesară obţinerii unui bun sau serviciu.
18. Criteriul care stă la baza împărţirii costurilor de producţie în
costuri fixe şi costuri variabile este:
a) natura activităţii economice;
b) nivelul eficienţei şi rentabilităţii activităţii economice;
c) structura natural-materială a factorilor de producţie utilizaţi;
d) relaţia dintre consumul factorilor de producţie şi volumul
producţiei;
e) relaţia dintre factorii de producţie utilizaţi şi natura bunurilor
economice produse.
19. Dacă pentru 1000 de produse costurile fixe sunt 10000 lei, iar
costurile variabile 25000 lei, costul total pentru 2000 produse este:
a) 20000 lei;
b) 50000 lei;
c) 60000 lei;
d) 66000 lei;
e) 70000 lei.
Probleme:
Problema 1. În cadrul unei întreprinderi unde lucrează 100 de salariaţi,
într-o anumită perioadă de timp se obţine o producţie de 10000 bucăţi.
Folosind capitalul tehnic în aceeaşi structură, dar angajând încă 10
salariaţi, întreprinzătorul reuşeşte să obţină o producţie suplimentară de
2000 de bucăţi. Determinaţi productivitatea medie a muncii după
angajarea celor 10 salariaţi şi productivitatea marginală a muncii.
Problema 2. În cadrul unei întreprinderi activează 50 de salariaţi. Lunar
se produc 1000 unităţi. Angajând suplimentar 4 salariaţi, întreprinderea
reuşeşte să obţină o producţie totală de 1200 unităţi. Care este
productivitatea medie şi marginală a muncii în acest caz?
Problema 3. Pentru 400 de produse costurile fixe totale sunt 150 000
u.m. În cazul în care se vor produce 500 produse, cît va fi costul mediu,
daca se cunoaşte că costul variabil mediu este 750 u.m?
Problema 4. Completaţi tabelul
Numărul Produsul Produsul Produsul
lucrătorilor (L) total (TPL) mediu (APL) marginal (MPL)
1 6
2 12
3 33
4 7
5 9
6 48
7 7
8 -9
Trasaţi curbele produsului total, produsului mediu şi produsului
marginal. Ce legitate economică şi ce principiu de maximizare reflectă
datele din tabel?
Tema 11. Piaţa factorilor de producţie şi formarea veniturilor

factoriale
1. Piaţa muncii şi salariul
2. Piaţa capitalului real şi dobânda
3. Piaţa funciară şi renta
4. Profitul ca recompensă a activităţii antreprenoriale
Cuvinte-cheie: piaţa muncii, salariul, bursa muncii, şomaj, piaţa

capitalului, dobânda, piaţa funciară, renta, prag de rentabilitate, profit
brut, profit net.
1. Analiza dinamicii salariului real în ultimii cinci ani în
Republica Moldova.
2. Modalităţi de apreciere a eficienţei formelor de salarizare într-
o unitate economică.
3. Incidenţa dinamicii ratei dobânzii din Republica Moldova
asupra investiţiilor interne de capital.
4. Modul de determinare şi de impozitare a profitului în
Republica Moldova.
Bibliografie
2012, pag. 165 – 183.
 Philip Hardwick ş. a. Economie politică modernă. Bucureşti,
Polirom, 2002, pag. 359 – 396.
 Legea Republicii Moldova „Despre plata muncii”. Monitorul Oficial
al Republicii Moldova. Nr. 50 – 52 din 11 aprilie 2002.
 Strategia ocupării forţei de muncă. Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. Nr. 66 – 68 din 23 mai 2002.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag. 14 –
18.
Teste:
1. Mărimea salarului şi diferenţele dintre salarii trebuie să

asigure:
a) incitaţia la muncă;
b) sporirea eficienţei muncii;
c) aspiraţia la ridicarea calificării.
2. Salariul în regie reprezintă:
a) salariul după timpul lucrat;
b) salariul după volumul de bunuri produse;
c) salariul după dificultatea muncii depuse;
d) salariul mixt.
3. La baza diferenţierii salariilor stau următoarele elemente:

a) calificarea;
b) caracterul muncii;
c) eficienţa muncii;
d) responsabilitatea.
4. Într-o economie unde salariul real nu corespunde aspiraţiilor:
a) se vor intensifica acţiunile de majorare a salariilor;
b) se va renunţa la o parte din timpul liber în favoarea unei munci
suplimentare;
c) se vor intensifica actele de schimbare a locului de muncă.
5. În care din situaţiile de mai jos are loc o creştere a salariului
real:
a) când salariul nominal creşte, iar preţurile rămân constante;
b) când salariul nominal creşte mai repede decât preţurile;
c) când salariul nominal creşte, iar preţurile scad;
d) când salariul nominal este constant, iar preţurile cresc.
6. Preţurile la bunurile de consum s-au redus cu 15%, ce situaţii
din cele menţionate vor apărea:
a) se va micşora salariul real;
b) se va mări impozitul pe venit;
c) se va majora salariul real;
d) se vor reduce cheltuielile de producţie.
7. Atunci când rata dobânzii este mai mare decât rata profitului
înclinaţia pentru investiţii:
a) este redusă;
b) este ridicată;
c) nu este influenţată.
8. Cu ce rată a dobânzii trebuie plasată suma de 28000 u.m. pe o
perioadă de un an pentru a realiza o dobândă de 1 400 u.m.:
a) 20%;
b) 14%;
c) 10%;
d) 5%;
e) 15%.
9. Rata dobânzii este influenţată de:
a) populaţia unei ţări;
b) raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa creditului;
c) starea economiei;
d) riscul pe care îl presupune operaţiunea.
10. Rata profitului relevă:
a) gradul de rentabilitate cu care este folosit (utilizat) capitalul;
b) diferenţa dintre venituri şi cheltuieli (costuri);
c) proporţia în care venitul se împarte între posesorul capitalului şi
posesorii altor factori de producţie;
d) gradul de rentabilitate cu care au fost consumaţi factorii de
producţie (consum exprimat în formă monetară);
e) capacitatea de concurenţă a unei societăţi comerciale, aceasta
fiind direct proporţională cu rata profitului.
11. Autofinanţarea unei activităţi economice înseamnă:
a) neapelarea la împrumuturi bancare pentru a-şi desfăşura
activitatea;
b) lărgirea şi modernizarea activităţii pe seama unei părţi din profitul
obţinut;
c) asigurarea din propria activitate a sumelor necesare plăţii
salariilor;
d) capacitatea unei societăţi comerciale de a obţine profit.
Probleme:
Problema 1. În decursul unui an preţurile bunurilor de consum au
crescut cu 20%, iar salariul nominal a crescut cu 10% faţă de anul
precedent, cînd reprezenta 3000 u.m. Să se determine:salariul nominal
în anul curent; salariul real în anul curent; cît ar fi trebuit să reprezinte
salariul nominal, pentru ca salariul real să rămînă constant.
Problema 2. Un angajat, conform contractului individual de muncă, are
un salariu tabelar (brut) de 10000 u.m. lunar. Determinaţi ce salariu net
va primi angajatul lunar după transferurile în fondurile de asigurare
socială şi medicală, şi a reţinerii impozitului pe salariu, dacă se
cunoaşte că angajatul beneficiază de scutire personală şi scutire pentru o
persoană întreţinută. Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie de ţinut
cont de prevederile politicii fiscale în vigoare.
Problema 3. Care este ponderea cheltuielilor salariale în totalul costului
de producţie, care are următoarea structură: materia primă 800 000
u.m.; materiale auxiliare – 20 000 u.m.; energie electrică – 100 000
u.m.; salarii – 150 000 u.m.; amortizarea – 45 000 u.m.; ajutor de şomaj
– 30 000 u.m.
Problema 4. Un agent economic va plăti peste doi ani unei bănci suma
de 9 000 000u.m.( include suma creditului precum şi suma dobînzii
acumulate). Să se determine ce sumă de bani a împrumutat agentul
economic de la bancă ştiind că rata medie anuală a dobânzii este de
20%.
Tema 12. Economia naţională şi produsul naţional

1. Macroeconomia şi economia naţională. Economia tenebră
2. Avuţia naţională şi potenţialul economic
3. Produsul naţional şi indicatorii lui de bază. Metodele de estimare
a produsului intern brut. Sistemul conturilor naţionale
4. Consumul, economiile şi investiţiile
5. Mecanismele de reglare a economiei naţionale
Cuvinte-cheie: avuţie naţională, potenţial economic, produs

intern brut, produs intern net, produs naţional brut, produs naţional net,
venit naţional, consum, rata medie și marginală a consumului,
economiile, rata medie și marginală a economiilor, investiţie netă,
investiţie brută, multiplicator investiţional, accelerator investiţional.
1. Avuţia naţională şi structura ei în R.Moldova.
2. Evoluţia PIB în R.Moldova şi în ţările ex-socialiste.
3. Tendinţele consumului şi legea E. Engel.
4. Economiile şi procesul de investire în R.Moldova.
5. Investiţiile şi rolul acestora pentru economia R.Moldova.
Bibliografie
2012, pag. 184 – 206.
 Niţă Dobrotă. Economie politică. Editura economică. Bucureşti,
1997. pag. 339-355.
 Dumitru Moldovanu. Curs de teorie economică. Editura ARC.
2006, pag. 215-238.
 Philip Hardwick. Întroducere în economia politică, Polirom, Iaşi,
2002, pag. 441-463.
 П.Самуэльсон. Экономика. Т.1. Москва, 1992, стр. 203-214.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag.42 –
45, 57 – 59.
Teste:
1. Importanţa studierii macroeconomiei rezidă în faptul că ea:

a) cercetează esenţa şi legităţile proceselor economice;
b) permite prognozarea dezvoltării proceselor economice pe viitor;
c) serveşte drept bază pentru elaborarea politicii economice;
2. Problema de cercetare în analiza macroeconomică este:
a) comportamentul producătorului;
b) comportamentul consumatorului;
c) creşterea economică;
d) echilibrul pe piaţa cu concurenţa perfectă.
3. Care din indicatorii macroeconomici sunt absoluţi şi
care relativi?
a) cota impozitară pe profit;
b) numărul celor ocupaţi în economie;
c) rata dobânzii;
d) rata şomajului;
e) masa monetară;
f) masa impozitelor;
g) venitul naţional;
h) ritmul creşterii economice.
4. Produsul intern brut constituie:
a) mărimea valorii adăugate a bunurilor economice fabricate în
interiorul ţării în timp de un an;
b) mărimea valorii adăugate a bunurilor economice destinate
pentru consumul final;
c) mărimea în expresie bănească a rezultatelor activităţii agenţilor
economici autohtoni;
d) mărimea veniturilor obţinute de la utilizarea factorilor de
producţie.
5. Produsul intern brut poate fi calculat ca sumă a:
a) consumului, investiţiilor, achiziţiilor publice şi exportului net;
b) consumului, plăţilor de transfer, salariilor şi profitului;
c) valorii bunurilor finale şi intermediare;
d) investiţiilor, salariilor şi profiturilor.
6. Avuţia naţională include:
a) resursele naturale;
b) bunurile aflate în proprietatea cetăţenilor;
c) resursele de muncă;
d) stocurile de capital;
e) operele de artă şi literatura;
f) patrimoniul ştiinţific.
7. Investiţiile pot avea ca surse de acoperire:
a) amortizarea;
b) profitul;
c) economiile salariaţilor;
d) emisiunea suplimentară de bani.
8. Multiplicatorul investiţiilor reprezintă raportul dintre:
a) investiţia iniţială şi investiţia brută, generată de efectul de
antrenare;
b) creşterea consumului şi sporirea investiţiilor;
c) creşterea venitului şi sporirea investiţiilor;
d) creşterea investiţiilor, pe de o parte şi creşterea venitului pe de
altă parte.
9. Când se reduce venitul, consumul, de regulă:
a) se reduce şi el, dar într-o proporţie mai mare;
b) se reduce şi el, dar într-o proporţie mai mică;
c) se reduce şi el, dar în aceeaşi proporţie;
d) are loc creşterea consumului.
10. Care din relaţiile de mai jos sunt corecte?
a) venitul = consumul – economiile;
b) venitul = consumul + investiţiile;
c) economiile = venitul – consumul;
d) investiţiile = economiile;
e) venitul = consumul + economiile;
f) investiţiile = venitul – economiile.
11. Când are loc creşterea venitului, ca regulă, în structura
consumului sporeşte ponderea:
a) bunurilor alimentare;
b) bunurilor nealimentare de folosinţă curentă şi uz personal;
c) serviciilor, în special a celor care contribuie la creşterea gradului
de cultură şi plăceri de a trăi viaţa.
12. În care din situaţiile de mai jos se realizează înviorarea
investigaţiilor într-o economie?
a) când creşte cererea de investigaţii;
b) când rata dobânzii este mai mare decât rata profitului;
c) când creşte răspunderea statului în organizarea directă a
investiţiilor;
d) când există o situaţie favorabilă în economia mondială.
13. Care din elementele de mai jos fac parte din investiţia brută?
a) amortizarea folosită pentru înlocuirea capitalului fix;
b) investiţia netă pentru sporirea volumului de capital fix;
c) cheltuielile pentru cumpărarea de materii prime;
d) cheltuielile pentru plata salariilor.
14. Care din factorii de mai jos poate determina creşterea
cheltuielilor pentru consum?
a) creşterea veniturilor;
b) scăderea puterii de cumpărare a banilor;
c) creşterea fiscalităţii;
d) dorinţa de a beneficia de dobânzi şi sporuri de
valoare.
Probleme:
Problema 1. Venitul suplimentar realizat în urma unei investiţii
suplimentare în valoare de 200.000 lei a fost de 600.000 lei. Se cere să
fie calculată:
 înclinaţia marginală spre consum;
 înclinaţia marginală spre economii;
 multiplicatorul investiţional.
Problema 2. Calculaţi mărimea economiilor la întreprindere, dacă se
ştie, că: salariile constituie 1.600 u.m., plăţi de transfer – 300 u.m.,
impozite directe – 200 u.m., cheltuieli de consum – 1.200 u.m.
Problema 3. Venitul şi consumul au evaluat în timp astfel:
Anul Venitul, u.m. Consumul, u.m. Economiile, u.m.
I 100 100 0
II 200 190 10
III 300 270 30
Să se determine:
 nivelul economiilor şi înclinaţia marginală spre economii în anul II;
 nivelul economiilor şi înclinaţia marginală spre consum în anul III.
Problema 4. Într-o economie naţională în care înclinaţia marginală spre
consum (c) = 0,8, un spor al investiţiilor de 200 mln. u.m. va avea ca
rezultat un spor al venitului naţional de:
 500 mln. u.m.  250 mln. u.m.
 160 mln. u.m.  1 mlrd. u.m.
Tema 13. Echilibrul şi dezechilibrele economice
1. Echilibrul economic general şi parţial. Formele dezechilibrului
economic
2. Cererea şi oferta agregată. Modelele AD-AS şi IS-LM
3. Şomajul şi formele lui de manifestare. Măsuri de reducere a
şomajului
4. Inflaţia şi consecinţele acesteia. Politici antiinflaţioniste
Cuvinte-cheie: echilibru economic general, echilibru economic

static, echilibru microeconomic, echilibru macroeconomic, echilibru
economic valoric, echilibru resurselor de muncă, dezechilibru
economic, şomaj, rata şomajului, şomaj fricţional, şomaj structural,
şomaj conjunctural, şomaj tehnologic, şomaj voluntar, şomaj
involuntar, şomaj sezonier, şomaj parţial, politici antişomaj, inflaţie
rampantă, inflaţie moderată, inflaţie rapidă, inflaţie galopantă,
hiperinflaţie, stagflaţie, curba Phillips, politici antiinflaţioniste.
1. Echilibrul economic general. Tendinţe şi realitate.
2. Dezechilibrele economice şi problemele social-economice ale
Moldovei.
3. Şomajul: avantaje şi dezavantaje.
4. Inflaţia şi consecinţele ei în aspect social.
5. Utilizarea tehnologiilor noi în relansarea economică a
Moldovei.
Bibliografie
2012, pag. 207-225.
 Niţă Dobrotă. Economie politică. Editura economică.
Bucureşti, 1999. pag.297-310, 401-415, 439-466.
 Dumitru Moldovanu. Curs de teorie economică. Editura
ARC.2006. pag. 268-282, 328-340.
 Philip Hardwick. Întroducere în economia politică. Polirom
Iaşi. 2002. pag. 575-585, 594-634.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012,
pag.17-18, 22.
Teste:
1. Care componente fac parte din echilibrul economic general:

a) asigurarea creşterii economice pozitive;
b) concordanţa dintre cerere şi ofertă la nivelul unui singur
produs;
c) ocuparea deplină a forţei de muncă;
d) concordanţa dintre sursele financiare disponibile şi necesităţile
de plată ale agentului economic;
e) asigurarea soldului pozitiv al balanţei de plăţi externe;
f) repartiţia echitabilă a veniturilor în societate.
2. Care componente fac parte din echilibrul economic parţial:
a) echilibrul microeconomic;
b) stabilizarea generală a preţurilor;
c) echilibrul economic material;
d) repartiţia echitabilă a veniturilor;
e) echilibrul monetar.
3. Care din condiţiile menţionate pot asigura echilibrul economic
general:
a) egalitate între oferta şi cererea agregată de mărfuri şi servicii;
b) egalitate între cheltuielile şi veniturile bugetului naţional;
c) egalitate între exportul şi importul de mărfuri;
d) egalitate între oferta şi cererea agregată de monedă;
e) egalitate între oferta şi cererea agregată a locurilor de muncă.
4. Ponderea cea mai mare în cererea agregată a ţării o ocupă:
a) cheltuielile de consum;
b) cheltuielile investiţionale;
c) achiziţiile publice;
d) exportul net.
5. Curba cererii agregate reflectă raportul dintre:
a) nivelul preţurilor şi cheltuielilor totale reale efectuate în
vederea cumpărării bunurilor şi serviciilor;
b) nivelul preţurilor şi al PIB-ului produs;
c) volumul PIB-ului produs şi consumat.
6. Dacă achiziţiile publice se reduc, atunci:
a) se reduce cererea agregată;
b) se reduce oferta agregată;
c) cererea agregată creşte;
d) oferta agregată creşte.
7. Curba ofertei agregate exprimă raportul dintre:
a) nivelul preţurilor şi volumul consumat de PIB;
b) nivelul preţurilor şi volumul produs de PIB;
c) volumul PIB consumat şi PIB produs;
d) nivelul preţurilor şi volumul planificat al PIB.
8. Curba ofertei agregate pe termen lung se deplasează la dreapta,
dacă:
a) se reduce nivelul preţurilor;
b) creşte nivelul ocupării;
c) are loc perfecţionarea tehnologiilor;
d) guvernul promovează o politică de stabilizare.
9. Cererea agregată va creşte, iar oferta agregată se va reduce,
dacă creşte.
a) impozitul pe profit;
b) mărimea salariilor;
c) nivelul veniturilor;
d) rata dobânzii.
10. Rata şomajului se exprimă:
a) ca raport între numărul şomerilor şi populaţia ocupată;
b) ca raport între cei apţi de muncă, dar care nu lucrează şi totalul
populaţiei apte de muncă;
c) ca raport între numărul şomerilor şi totalul populaţiei apte de
muncă;
d) ca raport între numărul şomerilor şi populaţia totală.
11. În economia de piaţă, şomajul poate fi interpretat ca:
a) un dezechilibru pe piaţa muncii;
b) un efect al concurenţei pe piaţă;
c) un rău necesar.
12. În ansamblul măsurilor de reducere a şomajului un rol
deosebit îl au:
a) creşterea investiţiilor;
b) reducerea ratei dobânzii;
c) recalificarea şomerilor;
d) sporirea ajutorului de şomaj;
e) creşterea duratei de acordare a ajutorului de şomaj.
13. Ocuparea deplină a forţei de muncă presupune:
a) situaţia când şomajul este nul;
b) existenţa şomajului ciclic;
c) ocuparea totală cu excepţia şomajului natural.
14. Nivelul natural al şomajului:
a) reprezintă nivelul şomajului în jurul căruia variază nivelul real
al şomajului;
b) este o mărime fixă;
c) reflectă transformarea indivizilor din ocupaţii în şomeri.
15. În care din situaţiile de mai jos se manifestă inflaţia?
a) când sporesc preţurile la unele bunuri alimentare;
b) când cresc preţurile bunurilor mai calitative;
c) când cresc preţurile la resursele energetice;
d) când are loc o creştere generalizată a preţurilor.
16. În calitate de indicator al inflaţiei poate fi utilizat:
a) cursul valutar;
b) indicele preţurilor bunurilor de consum;
c) ritmul de creştere a masei monetare;
c) ritmul mediu anual de creştere al preţurilor;
d) nivelul raţiei dobânzii.
17. Inflaţia apare ca un dezechilibru fundamental atunci cînd:
a) preţurile cresc la majoritatea bunurilor economice;
b) preţurile cresc la bunurile de o calitate deosebită;
c) preţurile cresc mai încet decât sporesc veniturile.
18. În vederea contractării procesului inflaţionist, se adoptă
următoarele măsuri:
a) se reduce numărul salariaţilor;
b) se reduc importurile:
c) se reduce excidentul bugetar;
d) se reduce volumul de bunuri economice destinate vânzării;
e) se reduce puterea de cumpărare a unităţilor.
Probleme:
Problemа 1. La o populaţie totală a unei ţări de 52,5 mln. locuitori
rata celor inapţi de muncă constituie 42%, numărul şomerilor – 1,5
mln., numărul persoanelor ocupate – 25,0 mln. Să se determine:
a) numărul populaţiei inapte de muncă;
b) numărul persoanelor apte de muncă;
c) gradul de ocupare a forţei de muncă;
d) rata şomajului.
Problemа 2. Într-o ţară cu o populaţie aptă de muncă de 14,5 mln. şi-
au găst locuri de muncă 13,0 mln. persoane, ceilalţi se află în căutarea
locurilor de muncă. Să se determine:
a) gradul de ocupare a populaţiei apte de muncă;
b) rata şomajului.
Problemа 3. Populaţia ocupată a unei ţări este de 4 mln. şi reprezintă
95% din totalul populaţiei apte de muncă. Să se determine populaţia
aptă de muncă.
Problemа 4. Dacă inflaţia anticipată va creşte de la 4 la 8%, rata
nominală a dobânzii:
a) va creşte până la 8%;
b) se va reduce până la 8%;
c) va rămâne nemodificată;
d) va creşte cu 4%.
Tema 14. Creşterea economică şi ciclurile economice
1. Creşterea economică: esenţa, factorii, politici
2. Tipurile şi modelele de creştere economică
3. Fluctuaţiile creşterii economice. Ciclurile economice şi
caracteristicile lor
4. Crizele economice şi particularităţile lor în R. Moldova
Cuvinte-cheie: creştere economică, dezvoltare economică,

fluctuaţie economică, ciclu economic, ciclu lung, ciclu decenal, ciclu
scurt, expansiune economică, declin economic, depresiune economică,
criză economică, recesiune economică, relansare economică,
intervenţie economică.
1. Creşterea economică: avantaje şi dezavantaje, beneficii şi costuri.
2. Crizele „clasice” şi crizele „moderne”.
3. Particularităţile crizei economice din R.Moldova.
4. Fluctuaţiile economice: forma dinamică a dezvoltării economice.
5. Relansarea economică în Moldova: realitate şi tendinţe.
Bibliografie:
2012, pag. 226-241.
 Niţă Dobrotă. Economie politică. Editura economică. Bucureşti,
1997, pag. 311-338.
 Dumitru Moldovanu. Curs de teorie economică. Editura ARC.
2006, pag. 356-376; 319-327.
 Philip Hardwick. Întroducere în economia politică, Polirom.
Iaşi.2002, pag. 533-543; 546-561.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag.42-
59.
Teste:
1. Ce feluri de creştere economică avem pentru fiecare din

situaţiile de mai jos (pozitivă, negativă, zero):
a) produsul intern brut creşte într-un ritm mai mic decât
populaţia;
b) produsul intern brut creşte în acelaşi ritm cu populaţia;
c) produsul intern brut creşte într-un ritm mai mare decât
populaţia.
2. Factori ai creşterii economice extensive pot fi:
a) descoperirea unor noi zăcăminte de petrol sau gaz;
b) defrişarea unor terenuri noi;
c) majorarea duratei timpului de muncă:
d) utilizarea unor echipamente mai performante.
3. Factor al creşterii economice intensive poate fi:
a) descoperirea unor noi zăcăminte de petrol sau gaz;
b) defrişarea unor terenuri noi;
c) majorarea duratei timpului de muncă;
d) utilizarea unor echipamente mai performante.
4. În ansamblul fluctuaţiilor care se produc în economie cele
ciclice:
a) se reproduc cu o anumită regularitate;
b) se derulează pe parcursul unui an;
c) sunt întâmplătoare.
5. Pentru a depăşi criza, în cadrul măsurilor anticiclice, se
recomandă:
a) reducerea cheltuielilor publice;
c) creşterea fiscalităţii.
6. În perioada de expansiune prelungită se recomandă:
a) să se reducă rata dobânzii;
b) să se micşoreze fiscalitatea;
c) să se scumpească creditul.
7. În faza de recesiune a ciclului economic se recomandă:
a) sporirea fiscalităţii;
b) creşterea cheltuielilor publice;
c) scăderea deficitului bugetului de stat.
8. Care din următorii indicatori cunosc o tendinţă de creştere în
faza de expansiune?
a) producţia şi venitul naţional;
b) rata ocupării;
c) cursul acţiunilor;
d) rata şomajului;
e) rata inflaţiei.
9. Unele ţări asiatice posedă ritmuri înalte de creştere economică,
deoarece:
a) posedă enorme resurse naturale;
b) au acumulat avuţii imense de pe urma războaielor purtate;
c) economisesc şi investesc o mare parte din PIB;
d) au fost bogate în toate timpurile.
10. Care din măsurile de mai jos sunt recomandate pentru a
depăşi mai repede şi cu costuri sociale mai mici faza de criză
ciclică?
a) majorarea cheltuielilor publice pentru achiziţii de stat şi
investiţii cu caracter social-cultural;
c) creşterea fiscalităţii;
d) sporirea ratei dobânzii.
Tema 15. Interacţiunea dezvoltării economice şi sociale
1. Direcţiile politicii sociale ale statului
2. Calitatea vieţii şi a nivelului de trai al populaţiei
3. Inegalitatea economică şi sărăcia
4. Impactul dezvoltării economice asupra mediului ambiant
Cuvinte-cheie: politică socială, calitate a vieţii, nivel de trai,
indicatorii nivelului de trai, durată medie a vieţii, rată a mortalităţii,
rată a analfabetismului, stare de sănătate a populaţiei, grad de ocupare
a forţei de muncă, condiţii ale spaţiului locativ, timp liber, inegalitate
economică, nivel şi dinamică a venitului, nivel al sărăciei, poluare a
aerului, apei, solului, nivel al zgomotului.

1. Politica socială a statului şi particularităţile ei în R. Moldova.
2. Venitul disponibil al populaţiei: legităţi, diferenţieri şi tendinţe
actuale.
3. Formele de reglare a economiei.
4. Calitatea vieţii şi nivelul de trai în R. Moldova.
5. Programele de protecţie socială în R. Moldova.
6. Dezvoltarea economică şi mediul ambiant.
7. Dezvoltarea economică, instruirea şi cultura în R. Moldova.
Bibliografie
2012, pag.242-260.
 Niţă Dobrota. Economie politică. Bucureşti, Editura Economică,
1997, pag. 266-279.
 Philip Hardwick. Întroducere în economia politică modernă. pag.
164-191.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag.19-
23, 27-36.
Teste:
1. Bunăstarea economică reflectă:

a) nivelul general al standardului de viaţă dintr-o societate;
b) volumul de mărfuri şi servicii disponibile;
c) relaţiile de distribuire a veniturilor;
d) starea de sănătate a populaţiei;
e) accesul populaţiei la instruire şi cultură.
2. Bunăstarea socială reflectă:
a) totalitatea de bunuri şi servicii sociale;
b) modul de distribuire a bunurilor şi serviciilor sociale între
membrii societăţii;
c) impactul externalităţilor interne şi externe;
d) accesul populaţiei la instruire şi cultură;
e) volumul de mărfuri şi servicii.
3. Printre indicatorii calităţii vieţii sunt:
a) calitatea mediului ambiant;
b) calitatea resurselor naturale;
c) starea demografică;
d) calitatea condiţiilor de muncă;
e) durata medie de viaţă.
4. Printre indicatorii nivelului de trai sunt:
a) calitatea condiţiilor de muncă;
b) starea sănătăţii;
c) mediul socio-politic din ţară;
d) nivelul de instruire al populaţiei;
e) gradul de ocupare a forţei de muncă;
f) mărimea şi structura veniturilor populaţiei;
g) condiţiile şi spaţiul locativ al populaţiei;
h) nivelul sărăciei.
5. Printre sursele de formare a veniturilor personale şi a familiei
se numără:
a) veniturile de la factorii de producţie;
b) veniturile băneşti obţinute de la operaţiunile financiar-creditare;
c) veniturile din contul programelor sociale;
d) veniturile nominale;
e) veniturile disponibile;
f) veniturile reale.
6. Printre cauzele inegalităţii în venituri se numără:
a) inegalitatea în despunere de proprietate;
b) inegalitatea în nivelul de instruire al populaţiei;
c) inegalitatea în capacităţile fizice şi intelectuale ale oamenilor;
d) dispunere de moştenire;
e) înclinaţia de a economisi pentru urmaşi.
7. Printre criteriile sărăciei se numără:
a) nivelul scăzut de venituri a persoanei sau a familiei mai jos de
minimumul de existenţă;
b) numărul mare de membri ai familiei inapţi de muncă;
c) lenevia persoanelor apte de muncă;
d) nivelul jos al PIB care revine pe cap de locuitor.
8. Delimităţi obiectivele şi direcţiile politicii sociale ale statului:
a) promovarea bunurilor publice;
b) crearea noilor locuri de muncă;
c) protecţia socială a segmentelor defavorizate al populaţiei;
d) asigurarea salariului minim garantat;
e) acordarea garanţiilor sociale;
f) reducerea sărăciei.
Tema 16. Finanţele publice
1. Finanţele publice şi bugetul naţional. Deficitul bugetar şi
datoria publică
2. Sistemul bancar şi funcţiile acestuia
3. Creditul şi politica monetar-creditară
4. Sistemul fiscal şi funcţiile acestuia
Cuvinte-cheie: finanţe publice, buget public naţional, buget de

stat, bugete ale unităţilor administrativ-teritoriale, venituri bugetare,
cheltuieli bugetare, excedent bugetar, deficit bugetar, impozit, taxe,
impozite directe, impozite indirecte, cotă impozitară, taxă pe valoare
adăugată, accize, politică fiscală, Cod Fiscal, datorie publică internă,
datorie publică externă.
1. Analiza comparativă a impozitelor în diferite ţări.
2. Politica fiscală stimulatoare.
3. Împrumuturile externe şi securitatea economică naţională.
4. Avantajele şi dezavantajele finanţării deficitului bugetar din
împrumut intern şi extern.
5. Modalităţi de sporire a veniturilor bugetare.
Bibliografie
2012, pag.261-279.
1997, pag. 466-476.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. pag. 302-318.
 T. Manole. Finanţele publice. Teorie şi aplicaţii. Chişinău, 1998, p.
50 – 61, 183 – 209, 280, 297 – 312.
 T. Manole. Finanţele publice locale. Chişinău, 2000, p. 30 – 68.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag.80.
Teste:
1. Planul financiar anual al statului se numeşte:

a) datoria publică;
b) programul economico-financiar;
c) codul fiscal;
d) bugetul de stat.
2. Bugetul de stat reflectă:
a) totalitatea veniturilor şi cheltuielilor publice;
b) totalitatea veniturilor publice;
c) totalitatea cheltuielilor publice.
3. Delimităţi impozitele directe şi cele indirecte:
a) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) acciza;
d) impozitul pe profilul persoanelor juridice;
e) impozitul pe avere.
4. Impozitele care depind de nivelul venitului se numesc:
a) progresive;
b) proporţionale;
c) regresive;
d) autonome.
5. Dacă la creşterea venitului, cota impozitară creşte, asemenea
impozit este:
a) proporţional;
b) progresiv;
c) regresiv.
6. Dacă la creşterea venitului, cota impozitară rămâne
neschimbată, asemenea impozit este:
a) proporţional;
b) progresiv;
c) regresiv.
7. Deficitul bugetului de stat se formează atunci când:
a) suma cheltuielilor publice întrece suma veniturilor publice;
b) cheltuielile publice cresc;
c) veniturile publice scad;
8. Datoria publică reprezintă suma anterioarelor:
a) cheltuieli publice neacoperite;
b) deficite publice;
c) deficite publice minus excedente publice;
d) cheltuieli pentru apărarea naţională.
9. Indicator al îndătoririi ţării este:
a) mărimea absolută a datoriei publice;
b) ritmurile de creştere a datoriei publice;
c) suma plăţilor efectuate pe datoria publică;
d) raportul dintre mărimea absolută a datoriei publice şi volumul
PIB.
10. Politica fiscală stimulatoare presupune:
a) majorarea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
b) reducerea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
c) majorarea achiziţiilor publice şi reducerea impozitelor;
d) reducerea achiziţiilor publice şi majorarea impozitelor.
Probleme:
Problema 1. Dacă Guvernul întroduce un impozit autonom de 10

mln.u.m., atunci când înclinaţia marginală spre consum este 0.75,
multiplicatorul fiscal va fi:
a - 10; c - 4;
b - 7.5; d - 3.
Problema 2. Guvernul a primit un împrumut de 1 mln.dol. la o rată
anuală de 8%. Aceste fonduri sunt plasate în proiecte de investiţii care
permit o creştere anuală al PNB în sumă de 300 mii dol. Pe parcursul
a mai mulţi ani ce urmează. Calculaţi:
a) în ce măsură se va mări datoria de stat?
b) peste câţi ani ţara va fi în stare să achite această datorie?
Tema 17. Piaţa resurselor financiare
1. Piaţa monetară. Cererea şi oferta agregată de monedă
2. Piaţa financiară şi structura acesteia
3. Piaţa valutară şi cursul de schimb valutar
Cuvinte-cheie: piaţă financiară, efecte comerciale, cambie,

active financiare, titluri de credit, titluri de proprietate, obligaţiuni,
acţiuni, piaţă de capital, valori mobiliare, dividend, dobândă, piaţă
monetară, multiplicator monetar, credit, rată a dobânzii, bancă
centrală, bancă comercială, masă monetară, piaţă valutară, curs
valutar, convertibilitate.

1. Moneda în numerar şi revoluţia electronico-monetară.
2. Politica monetar-creditară a Moldovei.
3. Rolul instituţiilor nonbancare
4. Sistemul monetar-creditar în Moldova.
5. Evoluţia monedei.
Bibliografie
2012, pag.280-293.
 Niţă Dobrotă, Economia politică, Bucureşti, Editura Economică,
1997, pag. 415-439, 504-513.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică, pag. 250-262,
400-405.
 Philip Hardwick. Întroducere în economia politică modernă.
pag.638-657.
Teste:
1. Care din variantele agregatelor monetare sunt corecte:

a) M2<M1;
b) M3>M1+M2;
c) M3> M2;
d) M0+M3>M1+M2.
2. Masa monetară se va reduce, dacă Banca Naţională:
a) reduce rata rezervei obligatorii;
b) vinde hârtii de valoare emise de stat;
c) ridică taxa rescontului;
3. Masa monetară va creşte, dacă Banca Naţională:
a) majorează rata rezervei obligatorii;
b) vinde hârtii de valoare emise de stat băncilor comerciale şi
populaţiei;
c) cumpără hârtii de valoare emise de stat pe piaţa deschisă;
d) majorează taxa rescontului.
4. Cererea agregată de monedă depinde de:
a) volumul total al schimburilor de mărfuri şi servicii;
b) viteza de rotaţie a unităţilor monetare;
c) volumul creditului de consum;
d) deciziile guvernului;
e) extinderea exportului de mărfuri.
5. Oferta agregată de monedă depinde de:
a) sporirea volumului de mărfuri destinate vânzării;
b) volumul creditului de consum;
c) nivelul deficitului bugetar;
d) creşterea vitezei de rotaţie a unităţii monetare;
e) mărimea ratei dobânzii.
6. Printre instrumentele de bază ale politicii monetar-creditare se
numără:
a) reglarea masei monetare aflate în circulaţie prin mecanismele
de emisie sau de retragere a monedei din circulaţie;
b) extinderea activităţii economice externe;
c) reglarea de către Banca Naţională a cotelor obligatorii de
rezervă ale băncilor comerciale;
d) promovarea politicii de „bani ieftini” şi „bani scumpi”.
7. Politica monetar-creditară este elaborată şi promovată de:
a) Guvern;
b) Ministerul Finanţelor;
c) Banca Naţională;
d) Parlament.
8. Obiectul tranzacţiilor la bursele de mărfuri sunt:
a) terenurile agricole;
b) produse ale industriei de maşini;
c) orice produs agricol;
d) doar anumite produse agricole;
e) bunurile omogene şi pentru care se încheie în cantităţi mari.
9. În perioada de recesiune economică, Banca Naţională trebuie:
a) să cumpere hârtii de valoare emise de stat;
b) să vândă hârtii de valoare emise de stat;
c) să ridice rata rezervei obligatorii;
d) să reducă taxa rescontului.
10. Dacă economia se confruntă cu un proces inflaţionist, Banca
Naţională trebuie:
a) să cumpere hârtii de valoare emise de stat;
b) să reducă taxa rescontului;
c) să vândă hârtii de valoare emise de stat;
d) să reducă rata rezervei obligatorii.
11. Dacă Banca Naţională va reduce rata rezervelor obligatorii:
a) va creşte impozitul;
b) vor creşte economiile;
c) va creşte şomajul;
d) va creşte cererea investiţională.
12. Bursa este o piaţă specializată unde se vând şi se cumpără:
a) titluri de valoare;
b) mărfuri de toate categoriile;
c) mărfuri omogene.
13. Subiecţi ai pieţei valutare sunt:
a) băncile;
b) alte organizaţii financiare autorizate;
c) orice persoană fizică ce doreşte să cumpere sau să vândă o
anumită valută convertibilă;
d) numai organizaţiile patronale particulare.
14. Obiect al pieţei valutare îl constituie:
a) speculaţiile valutare;
b) transferul unei valute convertibile de la o bancă la altă bancă;
c) schimbarea unei valute pe alta;
d) decontările între diferiţi parteneri care operează cu valută
convertibilă;
e) primirea, acordarea şi restituirea de credite.
15. Cursul de schimb folosit în tranzacţiile care au loc pe pieţele
valutare se identifică cu:
a) cursul determinat de paritatea puterii de cumpărare a diferitelor
valute convertibile;
b) cursul pieţei care se formează în funcţie de raportul dintre
cererea şi oferta de valute convertibile;
c) cursul cel mai avantajos, la un moment dat, pentru o anumită
valută convertibilă.
Probleme:
Problema 1. O bancă comercială dispune de un capital propriu de 10
mln. lei şi mobilizează de la clienţi depuneri la termen de 15 mln.lei
pe o perioadă de 3 ani cu o rată anuală a dobânzii de 20%. Ea acordă
credite de 21 mln. lei pe o durată de 3 ani, cu o dobândă anuală de
25%. Cheltuielile anuale de funcţionare ale băncii sunt de 2 mln. lei,
să se determine:
a) dobânda încasată de către bancă;
b) dobânda plătită de către bancă;
c) profitul brut al băncii;
d) profitul net al băncii.
Problema 2. Se efectuează un depozit bancar la termen, pentru 3 ani,
în sumă de 100 mii lei cu o rată anuală a dobânzii de 20%. Care va fi
mărimea acestui depozit peste 3 ani?
Problema 3. În cadrul unei bănci se depune la termen o sumă de 10
mln. lei. Să se determine cât de mare va fi această sumă după 10 ani,
dacă se ştie că rata anuală a dobânzii este de 10%.
Problema 4. O bancă acordă sub formă de credite anuale sume
deponenţilor în valoare de 6 mln. lei, încasând o rată anuală a dobânzii
de 10%, plătind deponenţilor o rată a dobânzii de 6%. Profitul net
constituie 70% din profitul brut al băncii. Să se determine:
a) profitul brut al băncii;
b) profitul net al băncii;
c) cheltuielile de gestiune ale băncii;
Problema 5. Un agent economic contractează la bancă un credit de
100 mii lei cu rata anuală a dobânzii de 15%, pe termen de 3 ani.
Rambursarea creditului şi plata dobânzilor se va face într-o singură
tranşă, la sfârşitul celui de-al treilea an. Care va fi suma totală pe care
debitorul o va achita băncii la termenul indicat?
Problema 6. La fixingul bancar cursul de schimb valutar s-a format în
baza unei cereri totale de 3,5 mln.dolari şi a unei oferte de 4,0
mln.dolari. Să se calculeze câţi dolari va putea vinde o firmă care
oferise la fixingul respectiv, prin intermediul unei bănci participante,
suma de 75 mii dolari. Să se determine:
a) coeficientul de execuţie a ofertei;
b) suma ce poate fi vândută.
Problema 7. După absolvirea UTM, pentru iniţierea unei afaceri este
nevoie de un capital bănesc de 1 mln. lei. Ce sumă trebuie depusă în
bancă în prezent pentru a dispune peste patru ani de suma dorită, dacă
rata dobânzii anuale este de 10%. Ce decizie poate fi luată peste patru
ani, dacă rata profitului afacerii respective nu va depăşi 8%.
Tema 18. Economia mondială şi structura ei
1 Conţinutul şi structura economiei mondiale
2. Diviziunea şi specializarea internaţională a muncii
3. Circuitul economic mondial şi fluxurile economice
internaţionale
4. Globalizarea: esenţa, trăsăturile, formele, consecinţele
Cuvinte-cheie: economie mondială, conţinut şi structură ale
economiei mondiale, diviziune şi specializarea internaţională a
muncii, circuit economic mondial şi structură a acestuia, fluxuri
economice internaţionale, globalizare.

1. Internaţionalizare, regionalizare, globalizare.
2. Principalele zone cu vocaţie de integrare ale planetei.
3. Conceptul de subdezvoltare economică.
4. Diviziunea mondială a muncii în a doua jumătate a secolului XX.
5. Tipologia ţărilor după diferiţi indicatori de clasificare.
Bibliografie:
2012, pag.295- 312.
1997, pag.483-486.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. pag. 377-400;
409-426.
 Philip Hardwick, Întroducere în economia politică modernă. pag.
684-702.
 Moldova în cifre 2012. Breviar statistic. Chişinău, 2012, pag. 64-
78.
Teste:
1. Globalizarea problemelor omenirii decurge din:

a) interdependenţele care există între state în cadrul economiei
mondiale;
b) faptul că economia mondială este unică;
c) faptul că o serie de elemente tehnice, social – economice şi
politice sunt comune tuturor ţărilor;
d) nivelul de dezvoltare al ţărilor;
e) structura economică a ţărilor;
f) mărimea ţărilor.
2. Care din elementele de mai jos fac parte din structura
economiei mondiale.
a) organizaţiile economiei internaţionale;
b) economiile naţionale;
c) organizaţiile turistice;
d) companiile transnaţionale;
e) organizaţiile sportive internaţionale;
f) uniunile integraţioniste regionale.
3. Care din fluxurile de mai jos sunt considerate fluxuri
economice internaţionale?
a) fluxurile de mărfuri şi servicii;
b) fluxurile de capital;
c) fluxurile financiar – creditare;
d) fluxurile forţei de muncă;
e) fluxurile de tehnologii şi inovaţii ştiinţifice;
f) fluxurile de schimb a sportivilor;
g) fluxurile de droguri.
4. Specializarea internaţională se manifestă în următoarele forme:
a) specializarea intersectorială;
b) specializarea intraramurală;
c) specializarea interramurală;
d) specializarea organologică;
e) specializarea tehnologică;
5. Care din elementele de mai jos sunt considerate forme de
manifestare a globalizării?
a) globalizarea comerţului;
b) globalizarea industriei;
c) globalizarea spaţiului financiar;
d) globalizarea serviciilor;
e) extinderea companiilor transnaţionale;
f) uniformizarea vieţii culturale.
6. Care din consecinţele globalizării le consideraţi pozitive şi care
negative?
a) extinderea investiţiilor de capital directe;
b) accelerarea progresului tehnico-ştiinţific;
c) divizarea ţărilor lumii în ţări bogate şi ţări sărace;
d) instabilitatea economico-financiară a economiilor naţionale şi
regionale;
e) crearea noilor locuri de muncă şi sporirea nivelului de trai;
f) afectarea suveranităţii ţărilor aflate în curs de dezvoltare
economico-socială.
7. Diviziunea internaţională a muncii înseamnă:
a) specializarea unor ţări în producerea şi desfacerea unor bunuri
şi servicii;
b) cooperarea tehnico-ştiinţifică;
c) licitaţie internaţională, organizată periodic.
8. Printre avantajele integrării economice pot fi menţionate:
a) creşterea nivelului de trai al populaţiei;
b) lipsa concurenţei;
c) sporirea productivităţii muncii;
d) optimizarea investiţiilor de capital;
e) folosirea mai eficientă a forţei de muncă.
9. Prin ce se caracterizează specializarea internaţională:
a) lipsa concurenţei;
c) adaptarea potenţialului economic naţional la cerinţele pieţei
mondiale;
d) uniformizarea vieţii culturale.
Tema 19. Relaţiile economice internaţionale
1. Comerţul internaţional şi politici comerciale externe. Balanţa
comercială şi de plaţi externe
2. Sistemul Monetar Internaţional şi funcţiile acestuia
3. Migrarea internaţională a forţei de munca şi particularităţile acesteia
în Republica Moldova
Cuvinte-cheie: comerţ internaţional, balanţă comercială, balanţă

de plăţi externe, politici comerciale, sistem monetar internaţional şi a
migrării internaţionale a forţei de muncă.

1. Comerţul internaţional între clasic şi modern.
2. Zonele economice libere – nuclee de integrare economică.
3. Modalităţile de gestionare a datoriei externe.
4. Balanţa de plăţi a R. Moldova: analiză, rezerve şi perspective.
5. Importanţa macroeconomică şi structura balanţei de plăţi a R.
Moldova.
6. Costurile şi beneficiile migrării internaţionale a forţei de muncă.
Bibliografie:
2012, pag.313-332.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. Editura ARC.
Chişinău, 2006, pag. 388-396, 396-400, 405-409.
 Mihai Grosu, Economie politică. Evrica, Chişinău, 2001, pag. 184-
188.
 Philip Hardwick ş.a. Introducere în economia politică modernă,
Polirom. Iaşi, 2009, pag. 635-638, 669-685.
 Dicţionar de ştiinţe economice, Editura ARC. Chişinău, 2006, pag.
68-69, 398-399.
 Dicţionar de economie. Coordonator: Niţă Dobrotă, Editura
Economică, Bucureşti, 1999, pag. 54-56, 112, 217.
 Moldova în cifre. Breviar statistic. 2012, Chişinău, 2012, pag. 64-
78.
 Anuarul statistic al Republicii Moldova 2010. Chişinău, 2010, pag.
511-519.
Teste:
1. Dacă se reduce exportul ţării, PIB-ul ei:

a) creşte;
b) se reduce;
c) rămâne nemodificat.
2. Dacă cresc importurile în ţară, PIB-ul ei:
a) creşte;
b) se reduce;
c) rămâne nemodificat.
3. Balanţa comercială reprezintă:
a) toate tranzacţiile rezidenţilor ţării date cu exteriorul;
b) exportul şi importul de bunuri şi servicii;
c) cumpărarea – vânzarea activelor financiare din exteriorul
ţării;
d) diferenţa dintre valoarea exportului şi a importului.
4. Balanţa comercială a ţării este deficitară, dacă:
a) cheltuielile publice depăşesc veniturile publice;
b) capitalul exportat este mai mare decât cel importat;
c) ţara cumpără în străinătate bunuri cu valoare mai mare decât
vinde în străinătate;
d) ţara vinde peste hotare bunuri cu valoare mai mare decât
cumpără de acolo.
5. Delimitaţi barierele tarifare de cele netarifare.
a) înăsprirea normelor sanitare la producţia vinicolă;
b) întroducerea cotei la importul de zahăr;
c) majorarea taxelor vamale la ţigările importate;
d) introducerea monopolului de stat la importul resurselor
energetice.
6. Cum influenţează taxa vamală:
a) bunăstarea consumatorilor?
b) interesele producătorilor?
c) veniturile statului?
7. Eficienţa economică a exportului depinde de:
a) nivelul cheltuielilor interne care se fac pentru obţinerea mărfii
destinate exportului;
b) nivelul preţului pe piaţa mondială;
c) calitatea mărfii care se exportă;
d) rata inflaţiei interne;
e) stabilitatea exportului.
8. Care din componentele balanţei de plăţi externe reflectă contul
curent şi care contul de capital:
a) balanţa comerţului exterior cu bunuri;
b) activele şi pasivele externe;
c) investiţiile directe nete;
d) balanţa serviciilor;
e) balanţa veniturilor;
f) împrumuturile externe;
g) balanţa transferurilor curente;
h) rezervele.
9. Piaţa mondială a muncii se referă la:
a) braindrain (racolarea specialiştilor din alte ţări);
b) combaterea muncii la negru cu lucrători străini;
c) emigrarea şi imigrarea forţei de muncă.
Probleme:
Problema 1. Economia unei ţări este caracterizată prin
următoarele date:
- exportul de bunuri – 19659 u.m.
- importul de bunuri – 21758 u.m.
- venituri obţinute din investigaţiile efectuate în exterior – 3621 u.m.
- venituri plătite investigatorilor străini – 1394 u.m.
- cheltuielile efectuate pentru turism în alte ţări – 1919 u.m.
- veniturile ţării din turism – 1750 u.m.
- transferuri unilaterale în exterior – 2388 u.m.
- ieşirea de capital din ţară – 4174 u.m.
- intrarea de capital în ţară – 5252 u.m.
- transferurile persoanelor fizice – 1831 u.m.
Calculaţi soldul contului curent şi soldul contului de capital financiar.
Problema 2. Un agent economic exportă mărfiri pentru care a cheltuit
2 000 000 lei, încasând 2 500 dolari americani. Cu suma dată impotră
marfă care se vinde pe piaţa internă cu 4 000 000 lei din care plăteşte
200 000 lei taxele de import. Cursul de schinb valutar e de 11,5
lei/dolar american. Calculaţi eficienţa operaţiunii şi comentaţi
rezultatele obţinute: a) la export; b) la import.
Tema 20. Cooperarea şi integrarea economică regională
1. Cooperarea economică internaţională şi formele acesteia
2. Necesitatea, etapele şi formele integrării economice regionale
3. Avantajele şi dezavantajele integrării regionale
Cuvinte-cheie: cooperare economică internaţională, integrăre

economică, Uniune economică, cooperare financiar-bancară,
cooperare a serviciilor, cooperare tehnico-ştiinţifică, Fond Monetar
Internaţional, Banca Mondială, Uniune economică monetară, Uniune
Europeană, Uniune Vamală, Zonă de liber schimb, avantaje şi
dezavantaje ale integrării economice regionale.

1. Cooperarea economică internaţională şi perspectivele pentru
R.Moldova.
2. Teorii asupra integrării economice.
3. Etapele procesului de integrare economică regională.
4. Etapele integrării europene.
5. Avantajele şi dezavantajele integrării economice regionale pentru
R.Moldova.
Bibliografie
UTM, 2012, pag.333-348.
 Dumitru Moldovanu, Curs de teorie economică. Editura
ARC. Chişinău, 2006, pag. 418 -422.
 Mihai Grosu, Economie politică. Chişinău, Evrica, 2001, pag.
188 -192.
 Ph. Hardvick ş.a. Introducere în economia politică modernă.
POLIROM. Iaşi, 2002, pag. 686 – 688.
 Dicţionar de ştiinţe economic, Editura ARC. Chişinău, 2006
(traducere din franceză), pag. 919-924; 950.
 Dicţionar de Economie, Coordonator: Niţă Dobrotă, Editura
Economică, Bucureşti. 1999, pag. 13-14; 135; 249 – 251; 337 -339,
480 – 481; 498.
Teste:
1. Cooperarea economică internaţională reprezintă:

a) o colaborare la nivel microeconomic între diferite unităţi
economice şi de cercetare;
b) ansamblul de acoduri interstatale;
c) o formă de colaborare dintre state, care se efectuează pe bază
contractuală în diferite domenii de activitate;
d) gruparea eforturilor diferitor ţări în desfăşurarea activităţilor
economice.
2. Formele de cooperare economică internaţională:
a) cooperarea în domeniul de producţie;
c) cooperarea în domeniul comercializării şi marketingului;
d) cooperarea financiar-bancară;
e) cooperarea în domeniul serviciilor;
f) cooperarea în domeniul traficului de droguri.
3. Cooperarea de producţie presupune:
a) construirea în comun a obiectelor cu
destinaţie productivă;
b) specializarea interstatală a producţiei;
c) cooperarea în domeniul de acordare a
asistenţei tehnice;
d) folosirea în comun a mijloacelor de
transport.
4. Necesitatea integrării economice regionale este condiţionată de
următoarele momente:
a) extinderea globalizării;
b) aprofundarea contradicţiei dintre posibilităţile de sporire a
producţiei şi capacitatea restrânsă a pieţelor naţionale;
c) epuizarea resurselor naturale tradiţionale şi căutarea noilor
surse energetice atât tradiţionale, cât şi netradiţionale;
d) sporirea concurenţei în diverse domenii de activitate
economică.
5. Printre modalităţile principale de integrare economică
regională se numără:
a) organizarea activităţilor economice internaţionale;
b) specializarea;
c) colaborarea;
d) cooperarea.
6. Avantajele integrării economice:
a) creşterea nivelului de trai al populaţiei;
e) lipsa concurenţei;
e) sporirea productivităţii muncii;
f) egalarea veniturilor populaţiei;
g) optimizarea investiţiilor de capital;
h) folosirea mai eficientă a forţei de muncă.
7. Componentele esenţiale ale conceptului „integrare economică”:
a) proces complex de dezvoltare a economiei mondiale
contemporane;
b) treaptă calitativ nouă, superioară a interdependenţelor şi
specializărilor economiilor naţionale;
c) ansamblul de factori, între care rolul esenţial îl are progresul
tehnico-ştiinţific.
8. Principalele forme de integrare economică regională sunt:
a) zona de comerţ preferenţial;
b) zona de comerţ liber în interiorul zonei;
c) uniunea vamală;
d) piaţa comună;
e) uniunea economică.
Care din variantele prezentate este incorectă?
9. Până în prezent sunt cunoscute ... etape de integrare economică
regională:
a) două; b) trei; c) patru; d) cinci; e) şase.
10. Conţinutul crizei alimentare mondiale îl constituie:
a) creşterea mai rapidă a populaţiei, comparativ cu producţia
agricolă;
b) randamentul agricol scăzut într-o serie de ţări slab dezvoltate;
c) diminuarea suprafeţelor de teren arabil;
a) imposibilitatea, în perioada actuală, a fertilizării suprafeţelor
de teren, posibil a fi atrase în producţia agricolă.
11. Cea mai puternică grupare economică regională o constituie:
a) Acordul de Liber Schimb Nord-American;
b) Asociaţia de Integrare Latino-Americană;
c) Uniunea Europeană;
d) Comunitatea Statelor Independente.
Tema 21. Conţinutul şi evoluţia Uniunii Europene
1. Evoluţia procesului de formare a Uniunii Europene
2. Constituirea Uniunii Vamale
3. Piaţa Unică/Internă a Uniunii Europene
4. Formarea Uniunii Economice şi Monetare
Cuvinte-cheie: Actul Unic European, Cartea Albă, Comunitatea

Economică Europenă (CEE), Comunitatea Economică a Cărbunelui şi
Oţelului (CECO), criterii de convergenţă, Piaţă Comună, Piaţă Internă
(Unică), Uniune Europeană, Uniune Economică şi Monetară, Uniune
Vamală.
1. Istoricul ideii de integrare europenă.
2. Care sunt părinţii fondatori şi contribuţia acestora la crearea
Comunităţii Economice Europene?
3. Esenţa celor patru libertăţi ale funcţionării eficiente a Pieţei Unice.
4. Uniunea Europeană – trecut, prezent şi perspective.
5. Tratatele Uniunii Europene.
Bibliografie:
UTM, 2012, pag.349-371.
 Ignat Ion, Uniunea Europeană, ed. Economică, Bucureşti,
2002, p. 33-53.
 Pascariu Gabriela Carmen, Uniunea Europeană, ed.
Economică, Bucureşti,1999, p. 59-72.
 Prisăcaru Ghiorghi, Istoria şi evoluţia Uniunii Europene, ed.
Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2006, p. 27-37.
 Wallas Helen, Wallas William, Procesul politic în Uniunea
Europeană, ed. Arc, Chişinău, 2004, p.91-121.
 Willem Molle, Economia integrării europene, ed. Epigraf,
Chişinău, 2009, p. 292-315.
Teste:
1. Tratatul de constituire a Comunităţii Economice Europene

(CEE) a fost semnat la:
a) 29 aprilie 1950;
b) 18 aprilie 1951;
c) 25 martie 1957;
d) 9 mai 1950.
2. În prezent Uniunea Europeană reprezintă:
a) o ţară mai mare;
b) un continent;
c) o uniune vamală a mai multor ţări;
d) o uniune economică a mai multor ţări;
e) o piaţă unică a mai multor ţări.
3. Tratatul de la Roma (1957) a fost semnat de:
a) 5 state;
b) 10 state;
c) 6 state.
4. Părintele integrării europene este:
a) Charles de Gaulle;
b) Jean Monnet;
c) Javier Solana.
5. Tratate care aparţin UE sunt considerate:
a) Tratatul de la Nisa;
b) Tratatul de la Maastricht;
c) Tratatul de la Haga;
d) Tratatul de la Roma;
e) Tratatul de la Amsterdam.
Precizaţi care dintre variantele de răspuns de mai sus este falsă.
6. Selectaţi cei trei piloni ai UE stabiliţi prin tratatul de la
Maastricht:
a) cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;
b) promovarea progresului economic şi social;
c) domeniul comunitar;
d) politica externă şi de securitate comună;
e) libera circulaţie a mărfurilor.
7. Cea mai importantă problemă dezbătută în cadrul Tratatului
de la Nissa este:
a) drepturile omului;
b) pilonii comunitari;
c) reforma Uniunii.
8. Aranjaţi în ordine cronoligică etapele parcurse de Uniunea
Europeană în evoluţia sa din 1950 până în prezent:
a) Piaţa Unică;
b) Uniunea Vamală;
c) Uniunea Economică şi Monetară;
d) Piaţa Comună.
9. Moneda unică a fost pusă în circulaţie la:
a) 1 ianuarie 1997;
b) 1 ianuarie 1999;
c) 1 ianuarie 2002;
d) 1 martie 2004.
Tema 22. Instituţiile şi politicile comunitare ale Uniunii Europene
1. Cadrul instituţional al Uniunii Europene şi funcţiile acestuia
2. Procesul decizional al U.E
3. Tipologia şi conţinutul politicilor comunitare
4. Criteriile de aderare la Uniunea Europeană. Extinderea UE
Cuvinte-cheie: aviz conform; acquis comunitar; codecizie;

Consiliul European; Consiliul Uniunii Europene; Comisia Europeană;
consultare; criterii de aderare; Parlamentul European; proces
decisional; Politică Agricolă Comună; Politică de Vecinătate; Politică
Externă şi de Securitate.
1. Principalele instituţii ale Uniunii Europene.
2. Funcţiile Parlamentului European, Consiliului Uniunii
Europene, Comisiei Europene.
3. Principalele politici comunitare şi conţinutul acestora.
4. Expuneţi diferenţa dintre următoarele instituţii: Consiliul
European, Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul Europei.
5. Prezentaţi conţinutul principalelor proceduri ale procesului
decizional comunitar: codecizia, avizul conform şi consultarea.
6. Valurile de extindere cunoscute de Uniunea Europeană
până în prezent.
Bibliografie
UTM, 2012, pag.372-396.
 Instituţii parlamentare internaţionale, coord. Constantinescu
Mihai, ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2005, p.86-127.
 Ignat Ion, Uniunea Europeană (de la Piaţa Comună la
moneda unică), ed. Economică, Bucureşti, 2002, p.58-81.
 Prisăcaru Ghiorghi, Istoria şi evoluţia Uniunii Europene, ed.
Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, 2006, p. 73-88.
 Wallas Helen, Wallas William, Procesul politic în Uniunea
Europeană, ed. Arc, Chişinău, 2004, p.185-217, 273-301, 471-503.
 Willem Molle, Economia integrării europene, ed. Epigraf,
Chişinău, 2009, p.61-81, 169-265.
Teste:
1. Triunghiul institutional decizional al UE e format din

următoarele institutii:
a) Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Parlamentul European;
b) Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul de
Miniştri;
c) Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii
Europene;
d) Curtea de Justiţie, Consiliul European, Consiliul de Miniştri;
e) Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul
de Ministri.
Precizati care dintre variantele de raspuns de mai sus este
adevarată.
2. Sediul Comisiei Europene se află la:
a) Bruxelles; b) Strasbourg; c) Luxemburg.
3. Consiliul de Miniştri reprezintă:
a) interesul Uniunii Europene;
b) guvernele statelor europene;
c) legalitatea comunitară;
d) puterea legislativă europeană.
4. Conform tratatului de la Nissa, Parlamentul european are:
a) 642 membri;
b) 700 membri;
c) 732 membri;
d) 932 membri.
5. Comisia Europeană este formată din:
a) 20 comisari; b) 27 comisari; c) 15 membri; d) 1500 membri.
6. Consiliul Europei constituie:
a) instanţa supremă a Uniunii Europene;
b) o reuniune a miniştrilor competenţi ai statelor membre;
c) o instituţie europeană ce are misiunea de a reprezenta şi apăra
interesul comunitar;
d) o organizaţie interguvernamentală care are drept obiective de
bază protejarea drepturilor omului şi promovarea diversităţii
culturale a Europei.
7. Până în prezent formarea Uniunii Europene a cunoscut … valuri
de extindere:
a) două; b) trei; c) patru; d) cinci; e) şase.
Argumentaţi.
8. Criteriile obligatorii pentru aderarea la Uniunea Europeana
formulate la Summit-ul de la Copenhaga sunt următoarele:
a) criteriul politic;
b) criteriul economic;
c) criteriul social;
d) capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar;
e) existenţa unor structuri administrative şi judiciare care vor
permite adoptarea şi aplicarea acquis-ului comunitar.
Care din variantele prezentate este incorectă?
9. Principalele proceduri ale procesului decizional din cadrul UE
sunt:
a) consultarea;
b) avizul conform;
c) avizul direct;
d) codecizia.
Precizati care dintre variantele de raspuns de mai sus nu este
adevarată.
10. Care din politicile comunitare le consideraţi mai importante:
a) Politica socială; e) Politica de securitate;
b) Politica agricolă; f) Politica de vecinătate;
c) Politica industrială; g) altele.
d) Politica energetică;
Argumentaţi răspunsul.
Tema 23. Particularităţile integrării R. Moldova în

Uniunea Europeană
1. Necesitatea, evoluţia, avantajele şi dezavantajele integrării
R.Moldova în UE
2. Procedurile de aderare a RM la U.E. Acordul de Parteneriat şi
cooperare
3. Politica Europeană de vecinătate. Planul de acţiune UE-RM
4. Acordul de Asociere a RM la UE
Cuvinte-cheie: acquis comunitar, Acord de Parteneriat şi

Cooperare, Parteneriat Estic, Plan de acţiune UE–RM, Politică
Europeană de Vecinătate; Acord de asociere a RM la UE, Acord de
Comerţ Liber, Consiliul de Cooperare, Comitetul de Cooperare,
Comitetul Parlamentar de Cooperare.
1. Asocierea şi integrarea R. Moldova la UE.

2. Avantajele şi dezavantajele integrării R. Moldova în
structurile europene.
3. Paşii pe care a reuşit să-i întreprindă R. Moldova în realizarea
ideii de aderare la UE.
4. Dialogul moldo-comunitar în contextul Politicii Europene de
Vecinătate.
5. Conţinutul şi nivelul de realizare a Planului de Acţiuni UE –
RM.
6. Rezultatele obţinute de partea moldovenească în negocierile
cu UE legate de semnarea Acordului de Asociere a R. Moldova la
Uniunea Europeană.
7. Harta Europeană Socială: caracteristici şi orientări pentru R.
Moldova.
Bibliografie:
2012, pag.397-415.
 Integrarea Europeană a Republicii Moldova (premise, avantaje şi
oportunităţi pierdute), coord. Moldovanu Dumitru, ed. Ştiinţa,
Chişinău, 2009, p. 7-14, 29-44.
 Legislaţia şi politicile în domeniul comerţului (pregătirea şi
negocierea unui Acord de Liber Schimb Aprofundat şi Corespunzător
dintre R.Moldova şi UE), coord. Gonciarz Andre, Chişinău, 2011.
 Perspectivele relaţiilor economice UE şi Moldova, coord.
Cernobroviciuc Maria, ed. Fundaţia CASE, Chişinău, 2007, p.31-54,
80-98.
 Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Acord de Parteneriat
şi Cooperare. Textul complet, TACIS, 28 noiembrie 1994.
Teste:
1. Racordarea economiei R. Moldova la piaţa mondială

presupune:
a) convertibilitatea leului moldovenesc;
b) reducerea costului de producţie;
c) promovarea marketingului şi mamagementului modern;
d) existenţa proprietăţii de stat;
e) producerea de bunuri competitive.
2. Care din următoarele aspecte economice consideraţi că
generează dificultăţi pentru R. Moldova la integrarea în Uniunea
Europeană:
a) nivelul scăzut al satisfacerii cererii pe piaţa internă;
b) nivelul scăzut al calităţii produselor autohtone;
c) metodele vechi de comercializare, utilizate în relaţiile cu
partenerii străini;
d) legislaţia ţării;
e) inflaţia.
3. Pentru R. Moldova, integrarea în structurile europene au un
caracter complex şi se realizează prin:
a) exprimarea voinţei politice;
b) pe baza încheierii unor acorduri bilaterale;
c) controlul proceselor economico-sociale care au loc în R.
Moldova de către instituţiile europene;
d) dezvoltarea economică a R. Moldova la nivelul mediu
european;
e) reducerea înflaţiei.
4. Care a fost primul document care a pus bazele colaborării R.
Moldova cu structurile europene:
a) Planul de Acţiune UE – R. Moldova;
b) Acordul de Parteneriat şi Cooperare;
c) Acordul de Asociere a R. Moldova la U.E.
5. Acordul de Parteneriat şi Cooperare a fost semnat de R.
Moldova cu UE la data de:
a) 2 octombrie 1995;
b) 1 mai 1996;
c) 28 noiembrie 1994;
d) 1 mai 2004.
6. Principalele obiective ale Acordului de Parteneriat şi Cooperare
RM – UE:
a) asigurarea bazei pentru colaborarea în domeniile legislativ,
economic, social, financiar şi cultural;
b) libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi
persoanelor;
c) promovarea comerţului şi investiţiilor;
d) asigurarea unui cadru corespunzător dialogului politic între
părţi, care ar permite dezvoltarea unor relaţii politice.
Precizaţi care dintre variantele de răspuns de mai sus este falsă.
7. Când R. Moldova a devenit vecin direct al U.E.:
a) 1 ianuarie 2000;
b) 1 ianuarie 1998;
c) 1 ianuarie 2007;
d) 1 ianuarie 2008.
8. Parteneriatul Estic lansat de UE în mai 2009 presupune o
cooperare regională în formatul:
a) „25+6”; b) „27+6”; c) „27+3”; d) „25+3”.
Comentaţi răspunsul.
9. Printre direcţiile principale privind negocierile pe marginea
Acordului de Asociere RM – UE pot fi menţionate:
a) cooperarea economică şi statistică;
b) promovarea şi protecţia investiţiilor;
c) reducerea ponderii proprietăţii publice în economie;
d) restructurarea agriculturii şi a sectorului agroindustrial;
e) facilitatea comerţului şi serviciilor vamale.
10. Prin acordul semnat cu UE R. Moldova a obţinut condiţia de:
a) membru al UE;
b) partener de relaţii externe al UE;
c) asociat al UE;
d) partener al UE.

Problemar Economie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Problemar Economie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aplicaţiile practice la disciplina „Teorie Economică”, elaborate

de profesorii catedrei „Teorie Economică şi Marketing”, reprezintă o

Tema 1. Economia şi ştiinţa economică.................................................. 5

Cuvinte-cheie: ştiinţă economică, teorie economică, politică

Titluri de referate şi discuţii:

Tema 2. Activitatea economică, resursele şi bunurile economice

Titluri de referate şi discuţii:

Tema 3. Evoluţia formelor de organizare a activităţii economice

Cuvinte-cheie: subiect al proprietăţii, proprietate privată,

Titluri de referate şi discuţii:

Tema 4. Sistemele economice şi caracteristicile lor

Cuvinte-cheie: sistem economic, economie de piaţă, sistem al

Titluri de referate şi discuţii

Tema 5. Piaţa şi mecanismele ei de funcţionare

Cuvinte-cheie: economie de piaţă, infrastructura pieţei, piaţă,

Tema 6. Piaţa bunurilor de consum

Cuvinte-cheie: cerere individuală, cerere agregată, elasticitate a

Problema 1. Pe piaţa unui bun coeficientul elasticităţii cererii după preţ

Tema 7. Concurenţa şi preţul

Cuvinte-cheie: concurenţă, concurenţă loială, concurenţă neloială,

1. Manifestarea concurenţei pe piaţă:

Tema 8. Teoria consumatorului

Cuvinte-cheie: consumator, teoria consumatorului, preferinţe ale

1. Teoria comportamentului consumatorului presupune că orice

Tema 9. Teoria producătorului şi activitatea de antreprenoriat

Cuvinte-cheie: concentrare orizontală, concentrare verticală,

 Cojuhari A., Childescu V., Teorie Economică, Chişinău, UTM,

1. Care din trăsăturile menţionate caracterizează întreprinderea

Tema 10. Factorii şi costurile de producţie

Cuvinte-cheie: factori de producţie, munca, natura, capitalul,

Tema 11. Piaţa factorilor de producţie şi formarea veniturilor

Cuvinte-cheie: piaţa muncii, salariul, bursa muncii, şomaj, piaţa

1. Mărimea salarului şi diferenţele dintre salarii trebuie să

3. La baza diferenţierii salariilor stau următoarele elemente:

Tema 12. Economia naţională şi produsul naţional

Cuvinte-cheie: avuţie naţională, potenţial economic, produs

1. Importanţa studierii macroeconomiei rezidă în faptul că ea:

Tema 13. Echilibrul şi dezechilibrele economice

Cuvinte-cheie: echilibru economic general, echilibru economic

1. Care componente fac parte din echilibrul economic general:

Tema 14. Creşterea economică şi ciclurile economice

Cuvinte-cheie: creştere economică, dezvoltare economică,

1. Ce feluri de creştere economică avem pentru fiecare din

Tema 15. Interacţiunea dezvoltării economice şi sociale

Titluri de referate şi discuţii:

1. Bunăstarea economică reflectă:

Tema 16. Finanţele publice

Cuvinte-cheie: finanţe publice, buget public naţional, buget de

1. Planul financiar anual al statului se numeşte:

Problema 1. Dacă Guvernul întroduce un impozit autonom de 10

Tema 17. Piaţa resurselor financiare

Cuvinte-cheie: piaţă financiară, efecte comerciale, cambie,

Titluri de referate şi discuţii:

1. Care din variantele agregatelor monetare sunt corecte:

Tema 18. Economia mondială şi structura ei

Titluri de referate şi discuţii:

1. Globalizarea problemelor omenirii decurge din:

Cuvinte-cheie: comerţ internaţional, balanţă comercială, balanţă

Titluri de referate şi discuţii:

1. Dacă se reduce exportul ţării, PIB-ul ei:

Cuvinte-cheie: cooperare economică internaţională, integrăre

Titluri de referate şi discuţii:

1. Cooperarea economică internaţională reprezintă: