PROIECT DE SPECIALIZARE

Pentru examenul de certificate a competențelor professionale

Învățământ liceal, Filiera Tehnologică, Profil Servicii
NIVEL 4.
Specializarea: Tehnician în activități economice

TEMA:

CONTABILITATEA MĂRFURILOR
Coordonator: Candidat:
Prof. ec.
  
2017
CUPRINS
 ARGUMENT
 Cap. 1 Prezentarea SC ECOCHEM SA
 Cap. 2 Contabilitatea mărfurilor
 2.1. Noțiuni generale despre mărfuri
 2.1.1. Definirea mărfurilor
 2.1.2. Clasificarea mărfurilor
 2.1.3. Circulaţia mărfurilor şi comerţul cu amănuntul

 2.2. Evaluarea stocurilor

 2.3. Conturi utilizate în comerţul cu amănuntul
 2.4. Metode de evidenţă analitică a stocurilor
 2.5. Documente specifice comerţului cu amănuntul
 2.6. Înregistrarea principalelor operaţii economice din comerţul cu amănuntul
 Cap. 3 Reflectarea în conturi a operațiilor economico-financiare privind
mărfurile la
SC ECOCHEM SA
 3.1.Contabilitatea operaţiilor de intrări în patrimoniu a stocurilor
 3.2.Contabilitatea operaţiilor de ieşire din patrimoniu a stocurilor
 Concluzii și propuneri
 Bibliografie
 ARGUMENT
De-a lungul timpului, știința studierii mărfurilor a
purtat diferite denumiri,dintre care cea mai cunoscută
este aceea de "Merceologie".
“MARFA” este un cuvânt de origine maghiară-provine
din “marha”-vita. În trecut, semnificația cuvântului
marfă a fost diferită față de cea actuală, se folosea cu
semnificaţia de avere, avuție, animale. De asemenea
cuvântul “negot” la plural,"negoate" era folosit cu
sensul de comerț, dar si de marfă.
 Cap. 1 Prezentarea SC
ECOCHEM SA
SC ECOCHEM SA este o societate comercială pe acţiuni cu
personalitate juridică organizată în temeiul Legii 31/1990,
republicată.
ECOCHEM SA înlocuieşte societatea cu răspundere limitată
ECOCHEM, fondată în 1991 cu capital integral privat
preluând întregul patrimoniu de la aceasta, numele
comercial, vadul, şi fondul de comerţ conform dovezii
privind anterioritatea firmei
Cap. 2 Contabilitatea
mĂrfurilor
2.1. Noțiuni generale despre mărfuri
2.1.1. Definirea mărfurilor
Marfa este un produs al muncii destinat schimbului prin
intermediul vânzării-cumpărării
Din definiţiile surselor romaneşti din perioada economiei
libere (până la 1945) şi din perioada de tranziţie la economia
liberă (după 1989) rezultă următoarele trăsături esenţiale:
a) marfa este orice bun care se vinde şi se cumpără
b) marfa este rezultat al muncii omeneşti
c) marfa este destinată schimbului, deci este gândită și
realizată exclusiv pentru
d) nevoi nepersonale
e) schimbul mărfii se face prin vânzare- cumpărare,
adică prin fapte de comerţ.
2.1.2. Clasificarea mărfurilor
În perioada 1789-1801, B. Buse, elaborează un Îndrumar de
merceologie în care clasifică mărfurile atât după originea lor
cât şi după destinaţia produselor.
Un salt imens în sistematica mărfurilor îl face A. Almedinger
în 1901. El clasifică mărfurile în funcţie de trei criterii de
clasificare, respectiv destinaţie, proces tehnologic şi natura
materiilor prime.
Printre cei care au avut preocupări de fundamentare ştiinţifică
a clasificării produselor se numără şi V. Posch, care în studiul
său, publicat în 1947, a alcătuit o sistematică teleologică a
mărfurilor şi mijloacelor pentru obţinerea şi utilizarea lor,
grupându-le, după tipul nevoilor cărora le sunt destinate.
2.1.3. Circulaţia mărfurilor şi comerţul
cu amănuntul
Comerţul reprezintă schimbul de produse prin
cumpărarea şi vânzarea lor; ramură a economiei în
cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor.
Potrivit criteriului geografic, comerţul prezintă
următoare structură:
 Comerţul interior
 Comerţul exterior
 Tranzitul
 Comerţ cu ridicata
 Comerţ cu amănuntul
2.2. Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă şi in
situaţiile financiare anuale ale întreprinderii se face
după normele generale de evaluare, elaborate în acord
cu principiile contabile fundamentale și Standardele
Internaţionale de Contabilitate. În principiu,
Standardele Internaţionale de Contabilitate reţin două
momente pentru evaluarea elementelor din bilanţ:
evaluarea iniţială şi evaluarea ulterioară recunoaşterii
iniţiale.
2.3. Conturi utilizate în comerţul cu
amănuntul
Comerțul și funcția contabilă a conturilor de stocuri se
diferențiază în raport de metoda inventarului
permanent sau intermitent, folosită pentru evidenţa
mişcării stocurilor. În cazul comerţului cu amănuntul
se foloseşte metoda inventarului permanent.
2.4. Metode de evidenţă analitică a
stocurilor
În principiu contabilitatea analitică a stocurilor se
organizează pe feluri (sortimente) de bunuri materiale
stocate sau pe grupe de stocuri şi locuri de depozitare
(gestiuni create). Excepţie face contabilitatea analitică
a mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de
desfacere cu amănuntul, care se ţine global -valoric pe
gestiuni (magazine de desfacere).
2.5. Documente specifice comerţului cu
amănuntul
Din multitudinea de documente, în comerţul cu
amănuntul se folosesc cel mai mult următoarele:
Avizul de însoţire a mărfii, Factura fiscală, Chitanţa,
Nota de recepţie şi constatare de diferenţe, Bonul de
consum, Fişa de magazie, Raportul de gestiune,
Monetarul, Registrul de casă.
2.6. Înregistrarea principalelor
operaţii economice din comerţul cu
amănuntul
1) Contabilitatea achiziţiilor de mărfuri cu
reduceri comerciale şi financiare
2) Contabilitatea importului de mărfuri
3) Contabilitatea exportului de mărfuri
4) Contabilitatea mărfurilor în consignaţie
5) Contabilitatea mărfurilor în curs de
aprovizionare
6) Contabilitatea măfurilor aflate la terți
Cap. 3 Reflectarea în
conturi a operațiilor
economico-financiare
privind mărfurile la
SC ECOCHEM SA
3.1.Contabilitatea operaţiilor de intrări în
patrimoniu a stocurilor
3.2.Contabilitatea operaţiilor de ieşire
din patrimoniu a stocurilor
 Concluzii și propuneri
Raportul contabilitate - fiscalitate în gestiunea stocurilor
este determinat de: evaluarea la intrare, la inventar şi la
ieşire a materiilor prime, materiale consumate şi mărfuri;
determinarea costului de producţie a stocurilor de produse
finite; utilizarea provizioanelor şi nivelul deductibil al
diferitelor categorii de cheltuieli.
Fiscalitatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care
condiţionează adoptarea unei metode sau a alteia, deoarece
evaluarea cantităţii de stocuri la sfârşitul perioadei este
cheia care conduce supraevaluarea sau subevaluarea
profitului, iar pe această bază încadrarea sau nu în
principiul prudenţei.
Bibliografie
 Constantin Staicu § Contabilitate financiara, Editura CECAR Bucureşti, 2004;
 Calin Oprea,Mihai Ristea – Bazele contabilitatii .Editura ASE Bucureşti, 2004;
 Feleaga NJonascu I.-Tratat de Contabilitate financiara ,vol. I si 2,Editura Economica Bucureşti ,2003;
 loan Morosan Contabilitatea practica vol.l.si 2,Editura Eveont,Suceava 2002;
 Octavian Bojan - Contabilitatea financiara a intreprinderilor,Editura Lueman Serv, Bucureşti 2001;
 Graziella Dumitru - Contabilitate, Editura Universitara Bucureşti 2003;
 Ristea M., Oprea C.,Raileanu. V., - Contabilitatea societatilor comerciale, Editura CECAR .Bucureşti
1996;
 Violeta Isai - Contabilitate, manual clasa a X a, clasa a XI a .Editura BIC ALL Bucureşti,2005;
 Legea contabilitatii nr 82/1991 ,republicata;O.G .61 /2001 privind modificarea Legii contabilitatii
 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.94/2001;privind aprobarea reglementarilor contabile ale
agenţilor economici;
 Legea nr.31/90 privind societatile comerciale;
 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice clasa a X a, clasa a XI a .Editura BIC ALL Bucureşti,2005;
 Legea contabilitatii nr 82/1991 ,republicata;O.G .61 /2001 privind modificarea Legii contabilitatii
 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.94/2001;privind aprobarea reglementarilor contabile ale
agenţilor economici;
 Legea nr.31/90 privind societatile comerciale;
 Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.306/2002,privind aprobarea reglementarilor contabile
simplificate;
SFÂRȘIT