Contabilitatea Mărfurilor În UCA

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND EVALUAREA MĂRFURILOR ȘI STABILIREA PREȚURILOR
ÎN UNITĂȚILE DE COMERȚ CU AMĂNUNTUL

Reguli și tehnici de evaluare a stocurilor de mărfuri în unitățile de comerț cu amănuntul
La etapa actuală oricare unitate de comerţ se supune unui singur sistem de reglementare normativă a
contabilităţii, aceloraşi convenţii şi principii de bază. Însă, unitatea de comerţ o mare atenţie acordă celui din urmă bun -
marfa, acesta presupune „izvorul” de bază de obţinere a profitului mult aşteptat al oricărei entităţi.
În literatura de specialitatea, marfa este un bun economic care serveşte satisfacerii consumului final şi
intermediar şi este supusă actelor de vânzare-cumpărare pe piaţă.
Astfel, mărfurile sunt bunurile economice care sunt procurate cu scopul revânzării acestora fără modificarea
proprietăţilor chimice şi fizice. Abordarea practică a noţiunii de mărfuri la unele entităţi este confundată cu produsele
finite. În acest context este necesar de menţionat că unul şi acelaşi tip de activ poate fi atît marfă cât şi produse finite.
Conform SNC ”Stocuri” - ”mărfurile sunt bunuri procurate de entitate în vederea revânzării sau produse
transmise spre vânzare magazinelor proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile şi alte
bunuri imobiliare deţinute pentru vânzare”1.
Stocurile de mărfuri pentru a putea fi incluse în patrimoniul entității trebuie să aibă o anumită valoare. Astfel,
unul din procedeele metodei contabilității, cu o semnificație deosebită în plan contabil, este evaluarea. Aceasta asigură
condiția presupusăde întregul flux de prelucrare și informare contabilă, care permite trecerea de la informații singulare,
exprimate în etalon natural, la informații generalizatoare, de sinteză, în expresie valorică. Conceptul-cheie în procesul de
evaluare este valoarea unui bun. Prin urmare, evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă în
măsurarea şi exprimarea valorică a existenţei, mişcării şi transformării elementelor patrimoniale şi a operaţiilor privind
mişcarea acestor elemente. Contabilitatea foloseşte evaluarea atât pentru înregistrarea curentă a operaţiei economice cât
şi pentru centralizarea şi generalizarea datelor sale informaţionale.
De menţionat că, sub aspect general, regulile de evaluare a stocurilor stabilite de SNC „Stocuri” nu diferă
semnificativ de normele prevăzute în SIRF.
În conformitate cu Legea contabilității art. 3 evaluarea este un procedeu de determinare a mărimii valorice a
elementelor contabile la data recunoaşterii iniţiale a acestora şi întocmirii rapoartelor financiare. Evaluarea este efectuată
în baza următoarelor principii:
Principiul alegerii obiectului

evaluării
Principiul alegerii formei sau

metodei de evaluare
Principiul necompensării
Permanenței metodelor
Continuităţii activităţii
Principiile evaluării stocurilor de mărfuri în UCM generează stabilirea regulilor și tehnicilor de evaluare a
acestora, după cum urmează în figura de mai jos:
Evaluarea inițială
Evaluarea curentă
Evaluarea ulterioară
Evaluarea iniţiala a stocurilor de mărfuri (la intrarea în patrimoniu) - se efectuează la valoarea de intrare care
depinde de sursa de intrare a mărfurilor în unitatea comerciala:
 achiziţionarea;
 fabricarea (mărfurile din producţie proprie);
 intrarea ca aport în natură la capitalul social;
 primirea cu titlu gratuit.
Costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării (de
exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane
intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în
forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea). TVA nu se include în valoarea
de intrare, iar disconturile primite şi returnările de mărfuri se scad din valoarea de intrare. Pentru mărfurile din producţie
proprie valoarea de intrare va fi egala cu costul efectiv al mărfurilor produse, ce cuprinde costul de achiziţie al materiilor
prime, alte costuri directe precum şi cele indirecte. Pentru intrarea mărfurilor din alte surse: donaţii, ca cota în capital
social, schimb acestea se evaluează la valoarea justă determinată în funcţie de starea acestuia la preţul de piaţă.
În costul de intrare a stocurilor de mărfuri nu se includ:
1) costurile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de achiziţionare şi/sau
de producţie;
2) cheltuielile administrative;
3) cheltuielile de distribuire;
4) alte costuri care nu sunt legate direct de intrarea stocurilor.
De exemplu, la I.I. Coadă Vera conform bonului de primire seria nr. 0000000195 din 28 decembrie 2017 (anexa 2) s-a
înregistrat intrarea la depozit a mărfurilor în valoare de 578,40 lei. La procurarea mărfurilor respective au fost suportate
următoarele costuri (anexa 3):
1. Cheltuieli de transport propriu – 25 lei;
2. Cheltuieli de încarcare-descărcare:
a. Salariul calculat al hamalului - 70 lei;
b. CAS 23% - 16,10 lei;
c. PAM 4,5% - 3,15.
Astfel, la I.I. Coadă Vera, costul de intrare a mărfurilor a constituit 692,65 lei (578,40 + 25 + 70 + 16,10 + 3,15).
Metoda de evaluare curentă a stocurilor de mărfuri se stabileşte de către fiecare UCA de sinestătător şi se
reflectă în politicile contabile ale acesteia. În acest caz, se iau în considerare particularităţile activităţii entităţii, cererea
de stocuri pe piaţă, nivelul inflaţiei, gradul de influenţă a metodei acceptate de evaluare asupra rezultatului financiar,
precum şi costurile aplicării metodei respective. Entitatea trebuie să utilizeze aceleaşi metode de evaluare curentă pentru
toate stocurile care au conţinut economic şi utilizare similare.
Stocurile de mărfuri ieşite se evaluează la valoarea contabilă care se determină prin aplicarea uneia din
următoarele metode de evaluare curentă:
Metoda
Metoda
identificării
FIFO
specifice
Metoda
Metoda
costului
preţului cu
mediu
amănuntul
ponderat
Metoda identificării specifice constă în determinarea costurilor individuale elementelor de stocuri. Această
metodă este adecvată pentru stocurile de mărfuri ce fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost
achiziţionate sau fabricate (de exemplu, clădiri, apartamente, automobile, opere de artă). Identificarea specifică nu poate
fi aplicată în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare şi divers de elemente.
Metoda FIFO prevede evaluarea stocurilor ieşite din entitate la costul de intrare (efectiv) al primei intrări
(primului lot). Pe măsura epuizării loturilor, stocurile ieşite se evaluează la costul de intrare al lotului următor, în ordine
cronologică. Soldul stocurilor la finele perioadei este evaluat la costul de intrare al ultimelor loturi
de stocuri achiziţionate sau fabricate. În cazul utilizării metodei FIFO valoarea stocurilor ieşite poate fi determinată după
fiecare ieşire sau în baza soldului final, stabilit în urma inventarierii. Metoda FIFO este preferabilă în cazul în care
preţurile stocurilor ieşite înregistrează o reducere permanentă în cursul perioadei de gestiune.
Metoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe baza mediei
ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la începutul perioadei şi a costurilor elementelor
similare fabricate sau achiziţionate în cursul perioadei de gestiune. Costul mediu ponderat poate fi calculat după fiecare
intrare a stocurilor, la sfîrşitul perioadei de gestiune sau în alt mod stabilit de politicile contabile ale entităţii. În cazul
aplicării metodei costului mediu ponderat soldul stocurilor se evaluează în baza mediei ponderate calculată pe toată
perioada de gestiune sau după ultima intrare. Metoda costului mediu ponderat se recomandă în cazul fluctuaţiilor
considerabile ale preţurilor stocurilor în cursul perioadei de gestiune.
Metoda preţului cu amănuntul se aplică pentru determinarea costului stocurilor de articole numeroase şi cu
mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este raţional să se folosească altă metodă. În cazul acestei
metode:
1) costul stocurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare a stocurilor;
2) orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
La evaluarea curentă a mărfurilor, I.I. Coadă Vera, aplică regulile și tehnicile de evaluare a metodei prețului cu
amănuntul, din motivul stocurilor de articole alimentare numeroase şi cu mişcare rapidă.
Metoda de evaluare curentă a stocurilor trebuie aplicată cu consecvenţă, pentru elemente similare de la o
perioadă de gestiune la alta. Dacă în situaţii excepţionale entitatea decide să modifice metoda de evaluare pentru un
anumit element de stocuri, în notele la situaţiile financiare este necesar de prezentat motivul modificării metodei şi
efectele acesteia asupra rezultatului financiar. Modificarea metodelor de evaluare curentă a stocurilor (de exemplu,
trecerea de la metoda FIFO la metoda costului mediu ponderat) se efectuează în conformitate cu SNC "Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare".
Evaluarea ulterioară a stocurilor de mărfuri se efectuează la data raportării ţinând cont de metoda
de evaluare curentă aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. La data raportării stocurile de mărfuri se
evaluează la suma cea mai mică dintre valoarea contabilă şi valoarea realizabilă netă.
Stocurile se evaluează la valoarea realizabilă netă dacă aceasta este mai mică decât valoarea contabilă a lor, adică în
cazul:
1) deteriorării sau degradării parţiale a stocurilor;
2) învechirii morale parţiale sau totale a stocurilor;
3) reducerii preţului de vânzare a stocurilor;
4) majorării eventualelor cheltuieli aferente finalizării şi vânzării stocurilor etc.
Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin una din următoarele metode:
1) metoda categoriilor (elementelor) de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea contabilă şi
valoarea realizabilă netă pe fiecare element de stocuri;
2) metoda grupelor omogene de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea contabilă şi valoarea
realizabilă netă pe fiecare grupă omogenă de stocuri;
3) metoda volumului total de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea contabilă şi valoarea
realizabilă netă a tuturor stocurilor entităţii.
Valoarea realizabilă netă a soldurilor de stocuri la data raportării se determină în baza:
1) preţurilor contractuale, în cazul în care stocurile sunt destinate vânzării conform contractelor încheiate;
2) preţurilor de piaţă curente în cazul în care nu sunt încheiate contracte de vânzare a stocurilor, dar acestea sunt
destinate vânzării;
3) altor informaţii credibile deţinute de către entitate.
Aspecte metodologice de stabilire a prețurilor în unitățile de comerț cu amănuntul
Prețurile de comercializare sunt prețuri la care se vând mărfurile prin unitățile comerciale specializate sau prin
magazinele proprii de desfacere ale unităților producătoare. Sunt două categorii de prețuri de comercializare:
 prețurile cu ridicata (en-gros);
 prețurile cu amănuntul (en detail).
Astfel, pentru detalierea metodologiei stabilirii prețurilor în UCA este necesar delimitarea conceptuală a
formelor de desfășurare a comerțului în RM. În legislația RM, activitatea de comerţ este tratată ca o activitate de
întreprinzător iniţiată în baza raporturilor stabilite în domeniul comercializării mărfurilor produse, prelucrate sau
procurate, precum şi în domeniul executării diverselor lucrări şi prestării serviciilor, având ca scop satisfacerea
intereselor economice private şi asigurarea unei surse de venit.
În conformitate cu Legea Nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior, art. 7, formele de desfășurare
a comerțului sunt:
a) comerțul cu ridicata;
b) comerțul cu amănuntul;
c) comerțul cash and carry;
d) serviciile comerciale, inclusiv alimentația publică.
Conform definiţiei clasice, comerţul cu amănuntul reprezintă o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie
constă în a cumpăra mărfuri în general în cantităţi mici şi în stare de a fi întrebuinţate pentru a le revinde consumatorilor
finali.
S-au adăugat însă noi elemente pentru o mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor finali, legate de serviciile pe
care le pot presta comercianţii cu amănuntul cum ar fi consultingul, transportul mărfurilor la domiciliu, instalare,
garanţii, etc. Aşadar comerţul cu amănuntul poate fi enunţat într-o altă accepţiune: ansamblul de activităţi şi relaţii
organizate şi desfăşurate de unităţi
specializate pe circulaţia mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor finali.
Astfel, preţul reprezintă o expresie băneasca a mărfurilor. În unităţile de comerţ mărfurile sunt
evaluate la diferite preţuri, principalile categorii de preţuri sunt următoarele:
- preţ de livrare al producătorului - preţ la care circula mărfurile de la producătorii industriali la unităţile comerciale în
cea mai mare parte la cele cu ridicata;
- preţ cu ridicata - preţ practicat de unităţile comerciale cu ridicata sau e preţul la care se livrează mărfurile unităţilor
comerciale cu amănuntul;
- preţ cu amănuntul - preţ la care se vând mărfurile consumatorilor finali (populaţiei).
Prin urmare, în UCA se aplică următoarele prețuri:
Preț de achiziție
Preț de vânzare cu amănuntul fără TVA
Preț de vânzare cu amănuntul cu TVA
1. Modelul preţului de achiziţie, ce se formează din suma costurilor pentru procurarea mărfurilor adică contravaloarea
achitată furnizorului (din factură), cheltuieli de transport aprovizionare, cheltuieli legate de încărcare – descărcare,
manipulare, cheltuieli de tranzit, taxe vamale, accize însumate la preţul unităţii marfare cu excepţia impozitelor
recuperabile legal, exemplu TVA.
2. Modelul preţului de vânzare cu amănuntul fără TVA - care presupune adaugarea la preţul de achiziţie a adaosului
comercial.
3. Modelul preţului de vânzare cu amănuntul cu TVA- care se compune din preţul de achiziţie plus adaosul comercial
și TVA.
Toate modelele prezentate pot fi aplicate în practică, cu precizarea că de regulă la întreprinderile comerciale cu
ridicata se aplică modelele 1 şi 2, iar la întreprinderile de comerţ cu amănuntul pot fi aplicate toate trei (1,2,3). Astfel,
preţul de achiziţie serveşte drept bază pentru stabilirea preţului de vânzare.
Modelul preţului de achiziţie
În conformitate cu prevederile SNC "Stocurile", pentru calculul preţului de achiziţie este necesar de a acumula
la valoarea contractuală, totalitatea cheltuielilor suportate la aprovizionarea cu mărfuri. În cazul însumării cheltuielilor
de transport-aprovizionare la preţ de achiziţie se vor utiliza 3 metode de repartizare a acestora:
1. Metoda directă - se utilizează în cazul aprovizionării unui singur tip de marfă şi presupune adunarea sumei
cheltuielilor de transport aprovizionare la suma mărfurilor primite la preţ de cumpărare. Preţul unităţii marfare se
calculează după relaţia:
Pu.m = (Sa+CTA)/Qa (1.1)
în care:
Pu.m - preţul unităţii marfare, lei;
Sa - suma mărfurilor primite la preţ contractual, lei;
CTA - cheltuieli de transport-aprovizionare, lei;
Qa - cantitatea de marfă aprovizionată, lei.
2. Metoda proproţional-cantitativă – unde se decontează cheltuieli de transport în raport cu cantitatea de marfă
aprovizionată (Qa), atunci când mărfurile aprovizionate dispun de aceleaşi unităţi de măsură, formula de calcul este:
CTA u.m = (CTA/Qa)*Qu.m (1.2)
în care:
CTA u.m - cheltuieli de transport-aprovizionare pe unitate de marfă, u.m/lei;
Qa - cantitatea de marfă aprovizionată, lei;
Qu.m – cantitatea unui tip de marfă, u.m.
3. Metoda proporţional valorică - ce presupune repartizarea cheltuielilor de transport în raport cu valoare de achiziţie
în cazul când mărfurile aprovizionate nu sunt omogene, adică cantitatea de marfă se prezintă în diverse unităţi de
măsură, formula de calcul este:
CTA u.m = (CTA/Sa)*Su.m (1.3)
în care:
CTA u.m - cheltuieli de transport-aprovizionare pe unitate de marfă, u.m/lei;
Sa - suma mărfurilor primite la preţ contractual, lei;
Su.m - suma de achiziţie a unităţii marfare sau preţul din factură.
La aprecierea preţului de vânzare în afara celui de achiziţie se include interesul economic al vânzătorului, exprimat
prin adaosul comercial.
Adaosul comercial este reprezentat de suprapreţul valoric aplicat costului de achiziţie a mărfurilor suficient pentru
depăşirea cheltuielilor de activitate comercială şi generarea de profit. Principalele caracteristici ale adaosului comercial
în corelare cu calculul, evidenţa şi decontarea sunt:
- mărimea adaosului comercial se stabileşte de către vânzător, dar se negociază cu cumpărătorul în momentul vânzării;
- mărimea adaosului comercial fluctuează odată cu fluctuaţia preţului de vânzare pe grupe sau sortimente de mărfuri;
- nivelul adaosului comercial se diferenţiază în funcţie de natura mărfurilor destinate vânzării şi de nivelul profitului
aşteptat;
- mărimea adaosului comercial se aplică la valoarea mărfurilor fără TVA şi fără alte cheltuieli suplimentare însumate la
preţ din motiv că unitatea de comerţ comercializează mărfuri şi nu cheltuieli de transport.
Adaosul comercial poate fi calculat şi aplicat asupra preţului de cumpărare conform următoarelor metode:
a) metoda procentuală – se aplică o cotă în procente la preţul de cumpărare;
b) metoda sumei absolute – se stabileşte o sumă fixă, care se aplică la preţul de achiziţie;
c) metoda adaosului mixt - se utilizează prin combinarea procentului cu suma fixă şi se utilizează la mărfurile alimentare
şi cele cu caracter sezonier;
d) metoda diferenţei de preţ – ce presupune stabilirea în prealabil a preţului de vânzare în mod arbitrar de către vinzător
în dependenţă de conjunctura pieţei la mărfurile similare.
În literatura de specialitate mai sunt întâlnite următoarele categorii de preţ:
- preţuri fixate de stat;
- preţuri formate de întreprindere;
- preţuri republicane;
- preţuri zonale;
- preţuri locale.
Astfel, în RM cel mai des se identifică în legislația de specialitate noțiunea de preț fixat de stat și preț format de
întreprindere.
Printre prețurile fixate de stat autorul în continuare va analiza:
- prețurile fixate de stat la produsele social importante;
- prețurile minime obligatorii.
Mărfurile se comercializează pe teritoriul Republicii Moldova la preţuri libere de vânzare, cu excepţia
produselor social importante, prevăzute în anexa la Regulamentul de formare a prețurilor de comercializare a
produselor social importante, aprobat prin HG № 774 din 20.06.2016. Prezentul Regulament se răsfrânge asupra tuturor
subiecţilor lanţului de distribuţie a produselor social importante, în cazul în care nu sunt prevăzute reglementări speciale.
În sensul prezentului Regulament se definesc următoarele noţiuni:
- adaos comercial – component al preţului cu ridicata sau cu amănuntul, care reprezintă diferenţa dintre preţul de
comercializare şi preţul de achiziţie/livrare a mărfurilor, indicat în documentele primare;
- preţ de achiziţie – preţul producătorului/distribuitorului de peste hotare, diminuat cu suma rabatului comercial acordat,
indicat în documentele primare, cu luarea în calcul a drepturilor de import achitate (cu excepţia taxei pe valoarea
adăugată, care se va trece în cont), a cheltuielilor de transport (după caz, în funcţie de condiţiile de livrare), recalculat în
monedă naţională (lei), conform cursului oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională a Moldovei la data
efectuării operaţiunii de vămuire;
- preţ de livrare – preţul producătorului autohton diminuat cu suma rabatului comercial acordat, indicat în documentele
primare (cu excepţia taxei pe valoarea adăugată, care se va trece în cont);
- procesare – activitate suplimentară desfăşurată de unitatea comercială în scopul pregătirii produselor pentru vânzare
prin ambalarea/reambalarea acestora, care nu modifică caracteristicile iniţiale ale produselor (calibrare, sortare,
mărunţire, uscare, tranşare, porţionare, marcare etc.);
- rabat comercial (discount) – reducere din preţul furnizorului de produse (producător, importator, comerciant),
convenită între părţi.
Pentru produsele social importante se stabileşte următorul mod de formare a preţurilor de comercializare pe
piaţa internă:
10%
20%
40%
a) produsele social importante se comercializează la preţuri de achiziţie/preţuri de livrare cu aplicarea adaosului

comercial ce nu depăşeşte 20%, cu excepţia pâinii şi a colacilor, pentru care adaosul comercial aplicat nu va depăşi
10%;
b) produsele social importante, atît din import, cât şi autohtone, care au fost supuse procesării în unităţile comerciale, se
comercializează cu aplicarea adaosului comercial ce nu depăşeşte 40% cumulativ de la preţul de achiziţie/preţul de
livrare.
În toate cazurile de comercializare a produselor cu aplicarea adaosului comercial limitat, indiferent de numărul de
unităţi comerciale, mărimea adaosului comercial cumulativ nu trebuie să depăşească nivelul-limită stabilit de la preţul de
achiziţie/preţul de livrare.
La comercializarea produselor social importante persoanele juridice şi fizice care practică activitate de întreprinzător
sunt obligate să indice în documentele primare cu regim special (facturi fiscale) preţul de achiziţie/preţul de livrare şi
mărimea adaosului comercial cumulativ aplicat. În cazul încălcării modului de formare şi aplicare a preţurilor pentru
produsele social importante, persoanele juridice şi fizice poartă răspundere contravenţională, civilă sau penală conform
legislaţiei în vigoare.
listei produselor social importante la care se limitează adaosul comercial:
№ Denumirea produselor social importante
1. Pâine de până la 600 grame
1
2. Colaci2 de până la 300 grame

3. Lapte de consum de vaci cu un conţinut de grăsimi de până la 2,5% inclusiv (cu excepţia laptelui
ultrapasteurizat – UHT)3
4. Chefir cu un conţinut de grăsimi de până la 1,0% inclusiv
5. Brânză de vaci proaspătă cu un conţinut de grăsimi de până la 5% inclusiv, fără adaosuri
6. Smântână din lapte de vaci cu un conţinut de grăsimi de până la 10% inclusiv
7. Unt din lapte de vaci cu un conţinut de grăsimi de până la 79,0% inclusiv
8. Ulei de floarea-soarelui, cu excepţia uleiului dezodorizat4
9. Făină de grâu, cu excepţia făinii din grâu durum5
10. Orez, cu excepţia orezului de specialitate6
11. Hrişcă
12. Crupe, inclusiv griş şi fulgi de ovăz
13. Preparate pentru sugari şi preparate pentru copii de vârstă mică 7
Note la tabel:
1
Doar pâinea neambalată şi nefeliată, la fabricarea căreia se utilizează făină de grâu de calitatea I şi II, apă, sare
alimentară, drojdie de panificație și aditivi pentru prevenirea bolii mesentericus.
2
Doar colaci neambalați, la fabricarea cărora se utilizează făină de grâu, apă, sare alimentară, drojdie de panificaţie şi
aditivi pentru prevenirea bolii mesentericus.
3
Lapte supus procesului de ultrapasteurizare – produsul este expus la o temperatură foarte înaltă pe o perioadă foarte
scurtă de timp (135º C timp de 2-4 secunde).
4
Ulei de floarea-soarelui purificat de substanţele volatile gustative şi aromatice caracteristice.
5
Produs obţinut prin măcinare, din grâu Triticum durum, la care tărâţele şi germenii se îndepărtează, iar endospermul
se macină până la gradul de mărunţire corespunzător.
6
Orez de specialitate (orez Basmati, Jasmin, sălbatic, negru, roşu, mixt (multicolor), Carnaroli, Arborio).
7
Produse definite conform Hotărârii Guvernului nr. 338 din 11 mai 2011 „Pentru aprobarea Regulamentului sanitar
privind formulele de început şi formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari şi copii mici”.
Drept exemplu de procurare a mărfurilor social-importante la I.I. Coadă Vera poate constitui achiziționarea de
lactate de la ICS Lactalis-Alba SRL conform facturii fiscale AAD 4862254 din 30 ianuarie 2018 (anexa 4). Astfel, în
rândul 1, la marfa Chefir 0% 0,5kg polietelen, în coloana „Alta informație” este indicat prețul producătorului 6,21 lei, iar
adaosul comercial calculat deja de producător constituie 3,86% , fapt confirmat în coloana cu denumirea „Ad%”. Prin
urmare prețul de vânzare a mărfii „Chefir 0% 0,5kg polietelen” va constitui 7,45 lei (6,21 lei + (20% *6,21)). Din
calculele efectuate mai sus și din statutul entității ca neplătitor de TVA se poate conchide că, I.I. Coadă Vera, la
stabilirea prețului de vânzare a mărfurilor utilizează modelul preţului de vânzare cu amănuntul fără TVA.
Printre prețurile fixate de stat se impugn tot mai des în actele normative și prețurile minime obligatorii. Pe site-
ul SFS este menționat că în conformitate cu prevederile art.9 alin.(1) din Legea bugetului de stat pentru anul 2018 nr.289
din 15 decembrie 2017, pentru anul 2018 sunt stabilite prețuri minime de comercializare cu amănuntul la țigarete după
cum urmează:
Prețuri minime de comercializare cu amănuntul la țigarete pentru perioada
1 ianuarie – 30 iunie 2018
Poziția tarifară Denumirea mărfii Unitatea de măsură Nivelul prețului minim
de referință, în lei
24020 Țigaretele care conțin tutun:
- cu filtru 1 pachet/valoarea în lei 21
- fără filtru, ovale cu 1 pachet/valoarea în lei 10
lungimea de până la 70
mm
- fără filtru, cu muștiuc, 1 pachet/valoarea în lei 12
altele
Prețuri minime de comercializare cu amănuntul la țigarete pentru perioada

1 iulie – 31 decembrie 2018
Poziția tarifară Denumirea mărfii Unitatea de măsură Nivelul prețului minim
de referință, în lei
24020 Țigaretele care conțin tutun:
- cu filtru 1 pachet/valoarea în lei 21
- fără filtru, ovale cu 1 pachet/valoarea în lei 12
lungimea de până la 70
mm
- fără filtru, cu muștiuc, 1 pachet/valoarea în lei 14
altele
Totodată, alineatul (3) al articolului 9 din Lege, stabilește sancţionarea cu amendă în mărime de 50% din
valoarea ţigaretelor respective, în cazul comercializării țigaretelor cu filtru/fără filtru la prețuri mai mici decât preţurile
minime de referinţă, cu excepția țigaretelor produse sau importate până la 1 ianuarie 2018, aflate în stoc la momentul
controlului, pornind de la prețul minim de referință respectiv, dar nu mai puţin de 1000 de lei.
Mărfurile expuse spre vânzare dispun de indicatoare de preţuri vizibile şi clar completate, cuprinzând
denumirea mărfii, unitatea de măsură, preţul, după caz, şi preţul pe o unitate de măsură. Pe versoul indicatorului de preţ
se indică în mod obligatoriu data completării şi semnătura gestionarului responsabil. În cazul lipsei semnăturii
gestionarului responsabil, la solicitarea organelor de control, este obligatorie prezentarea ordinului prin care a fost
numită persoana responsabilă de completarea corectă a indicatorului de preţ. Preţurile se indică conform prevederilor
Hotărîrii Guvernului nr. 966 din 18 octombrie 2010 „Pentru aprobarea Regulamentului privind modul de indicare a
preţurilor produselor oferite consumatorilor spre comercializare”.
Contabilitatea aprovizionării mărfurilor prin prisma perfectării documentare
Aprovizionarea UCA se efectuează prin următoarele căi:
 de la UCR;
 de la furnizorii întreprinderii producătoare;
 prin delegatul propriu al UCA;
 de la persoane fizice;
 ca aport în capitalul social.
Mărfurile intrate în unitățile de comerț cu amănuntul trebuie să fie însoțite de facturi fiscale, acte de achiziție și
alte documente prevăzute de condițiile de livrare a mărfurilor.
Recepționarea mărfurilor conform cantității și calității se efectuează în baza documentelor însoțitoare la fel ca și în
comerțul cu ridicata.
Operaţiunile economice specifice intrării mărfurilor sunt:
- achiziţionarea mărfurilor de la furnizori;
- predarea mărfurilor la depozit;
- efectuarea controlului calităţii şi identificarea mărfurilor rebutate sau necorespunzătoare sub aspect
calitativ.
Sistemul conturilor privind evidenţa aprovizionărilor cuprinde următoarele conturi:
 217 „Mărfuri”;
 831 „Adaos comercial”;
 521 „Datorii comerciale curente”;
 544 „Alte datorii curente”;
 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”;
 241 „Casa”;
 242 „Conturi curente în monedă naţională”;
 226 „Creanţe ale personalului”.
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea mărfurilor este destinat contul de activ 217
“Mărfuri”.
În debitul contului 217 “Mărfuri” se reflectă valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării pe
parcursul perioadei de gestiune, iar în credit - decontarea valorii contabile al acestora în cazul vânzării sau utilizării în
alte scopuri.
Soldul contului 217 “Mărfuri” este debitor şi reprezintă costul stocurilor de mărfuri la finele perioadei de
gestiune şi se reflectă în capitolul 2 “Active circulante”, rd.180 din Bilanţul contabil.
Procesul cunoaşterii componenţei şi mişcării mărfurilor începe în mod obligatoriu cu acţiunea de consemnare şi
de culegere a informaţiilor, a datelor despre acestea în cadrul entității. Nici o operaţie economică nu se poate înregistra
în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată operaţia respectivă. Documentele primare privind mişcarea
mărfurilor este acţiunea de culegere şi consemnare în documente a datelor privitoare la operaţiile economice aferente
procurării sau intrării, în momentul şi la locul efectuării lor.
Procurarea mărfurilor este confirmată prin factura fiscală.
Factura fiscală - reprezintă un formular tipizat de document primar cu regim special, prezentat cumpărătorului
de către subiectul impozabil, înregistrat în modul stabilit, la efectuarea livrărilor impozabile. Factura fiscală se
completează în conformitate Instrucţiunea privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim
special „Factura fiscală", aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.118 din 28 august 2017.
În conformitate cu ultimele modificări în legislație, factura fiscală este un formular tipizat de document primar cu regim
special pe suport de hîrtie sau în formă electronică, care se utilizează în cazurile:
1) Livrării mărfurilor:
a) impozabile cu TVA conform prevederilor Titlului III al Codului fiscal;
b) neimpozabile cu TVA.
2) Prestării serviciilor şi executării lucrărilor:
a) impozabile cu TVA;
b) neimpozabile cu TVA.
3) Transportării activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial şi în afara entităţii fără
transmiterea dreptului de proprietate.
4) Transmiterii activelor în leasing, arendă, locaţiune.
5) Refacturarea cheltuielilor compensate, în conformitate cu prevederile art.117 1 alin.(10) din Codul fiscal.
Factura fiscală aferentă livrării mărfurilor trebuie să includă următoarele informaţii:
1) numărul curent al facturii;
2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;
3) data eliberării facturii;
4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii;
5) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al cumpărătorului;
6) tipul livrării;
7) pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii:
a) cantitatea mărfii;
a1) preţul de achiziţie/livrare şi mărimea adaosului comercial cumulativ – în cazul livrării mărfurilor social
importante;
b) preţul unui articol de marfă fără TVA;
c) cota TVA;
d) suma TVA pe un articol de marfă;
e) suma totală a livrării de mărfuri, servicii, care urmează a fi achitată;
f) suma totală a TVA.
1) Reflectarea procurării mărfurilor cu achitarea ulterioară:
Debit contul 217 „Mărfuri”,
subcontul 217.1 „Bunuri procurate în vederea revânzării”
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”,
subcontul 521.1 „Datorii comerciale în ţară”
Contabilitatea mărfurilor se ţine în expresie valorică în conformitate politica sa de contabilitate și prevederile
paragrafului 39 al SNC Stocuri și anume după metoda preţului cu amănuntul. Această metodă presupune evidența
mărfurilor doar din punct de vedere al valorii acestora în conformitate cu cotele TVA aferente mărfurilor procurate.
Unitățile comerciale cu amănuntul plătitoare de TVA în momentul procurării reflectă în contabilitate și trecerea în cont a
TVA prin formula contabilă:
Debit contul 534 „Datorii față de buget”,
subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”
2) Reflectarea trecerii mărfurilor de la depozit la magazin:
subcontul 217.21 „Mărfuri în comerţ la preț cu amănuntul”
Credit contul 217 „Mărfuri”,
O altă particularitate a contabilității aprovizionării mărfurilor în UCA este că în momentul înregistrării procurării
mărfurilor se calculeaza automat și adaosul comercial al mărfurilor procurate prin intermediul contului 831 „Adaos
comercial”.
Contul 831 „Adaos comercial” este destinat generalizării informaţiei privind adaosul comercial. Este un cont
de pasiv (rectificativ). În creditul acestui cont se înregistrează calcularea/majorarea adaosului comercial în
corespondenţă cu debitul contului 217. În debitul contului 831 „Adaos comercial” se înregistrează decontarea adaosului
comercial aferent mărfurilor vândute în corespondenţă cu creditul contului 217. La data raportării diferenţa dintre rulajul
creditor şi cel debitor al contului 831 se stornează în corespondenţă cu debitul contului 217.
3) Reflectarea calculului adaosului comercial al mărfurilor procurate:
Credit contul 831 „Adaos comercial”,
subcontul 831.2 „Adaos comercial metoda valorică”
4) Reflectarea achitării datoriei față de furnizorul de mărfuri:
Debit contul 521 „Datorii comerciale curente”,
Credit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională”,
subcontul 242.1 „Numerar la conturi nelegat”
În conformitate cu SNC Stocuri, paragraful 15, costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprind valoarea
de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe
durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale
şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea,
sortarea, împachetarea).
Ex.Conform bonului de primire seria nr. 0000000195 din 28 decembrie 2017 (anexa 2) s-a înregistrat intrarea la
depozit a berii de la furnizorul Royal-Progres SRL în valoare de 578,40 lei. La procurarea mărfurilor respective au fost
suportate următoarele costuri (anexa 3):
3. Cheltuieli de transport propriu – 25 lei;
4. Cheltuieli de încarcare-descărcare:
d. Salariul calculat al hamalului - 70 lei;
e. CAS 23% - 16,10 lei;
f. PAM 4,5% - 3,15.
Astfel, costul de intrare a mărfurilor a constituit 692,65 lei (578,40 + 25 + 70 + 16,10 + 3,15).
În contabilitate operațiile aferente procurării se vor înregistra în modul următor:
Astfel, serviciile de transport proprii reprezintă costuri directe atribuibile intrării și se vor include în costurile de
intrare a stocurilor achiziţionate:
1) Reflectarea majorării costului de intrare al mărfurilor din contul serviciilor de transport proprii:
subcontul 217.1 „Bunuri procurate în vederea revânzării” – 25,00 lei
Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”,
subcontul 812.2 „Secția de transport” – 25,00 lei
Din costurile direct atribuibile intrării la I.I.”Coadă Vera” mai fac parte și cheltuielile de încărcare și descărcare,
care la rândul lor se divizează în:
- salariul lucrătorului care încarcă și descarcă mărfurile;
- contribuțiile de asigurări sociale obligatorii de stat aferente, la cota stabilită prin Legea bugetului asigurărilor
sociale de stat pe anul corespunzător;
- primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală.
Astfel, salariul lucrătorului care se ocupă cu încărcarea și descărcarea mărfurilor constituie 70,00 lei, contribuțiile
aferente în mărime de 23% - 16,10 lei și PAM 4,5% - 3,15 lei.
2) Reflectarea calculului salariului a lucrătorului care a descărcat mărfurile procurate de la Royal Progres SRL:
subcontul 217.1 „Bunuri procurate în vederea revânzării” - 70,00 lei
Credit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”
Subcontul 531.1 „Datorii salariale” - 70,00 lei
3) Reflectarea CAS 23% aferent salariului lucrătorului care a descărcat mărfurile procurate:
subcontul 217.1 „Bunuri procurate în vederea revânzării” - 16,10 lei
Credit contul 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale”,
subcontul 533.1 „Datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat” - 16,10 lei
4) Reflectarea calculului PAM 4,5% aferent salariului lucrătorului care a descărcat mărfurile:
Credit contul 541 „Datorii preliminate”,
subcontul 541.2 „Datorii preliminate privind primele de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală” - 3,15 lei
Prin urmare, costul de intrare a mărfurilor a constituit 692,65 lei (578,40 + 25 + 70 + 16,10 + 3,15). Luând în
considerație că entitatea poate ține evidența analitică a mărfurilor după metoda valorică în cadrul entității nu apare
necesitatea repartizării costurilor directe atribuibile achiziționării pe fiecare tip de marfă.
5) Reflectarea trecerii mărfurilor procurate de la Royal Progres SRL, de la depozit la magazin, la cost de intrare :
subcontul 217.21 „Mărfuri în comerţ la preț cu amănuntul” – 692,65 lei
Ex. Se procură mărfuri și de la persoane fizice în baza ”Actelor de achiziție a mărfurilor”. Astfel, în baza Actului de
achiziție seria WY nr.1450381 din 12 martie 2018 (anexa 9) de la persoana fizică Trifon Vasile s-au procurat morcovi
50,00 kg și cartofi 200,00 kg la valoarea totală de 1250,00 lei:
1) Reflectarea procurării mărfurilor de la persoana fizică:
Credit contul 544 „Alte datorii curente”
subcontul 544.2 „Alte datorii calculate curente” - 1250,00 lei
Conform art. 90 din Codul Fiscal - orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător reţine, în prealabil,
ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice.
Astfel, entitatea este obligată să rețină impozit pe venit reținut la sursa de plată în mărime de 7%, ceea ce a
constituit 87,50 lei (1250,00 * 0,07).
2) Reflectarea reținerii impozitului pe venit în mărime de 7% de la Trifon Vasile în momentul îndreptării spre
plată
Debit contul 544 „Alte datorii curente”
Credit contul 534 „Datorii faţă de buget”
subcontul 534.3 „Datorii privind impozitul pe venit
reţinut la sursa de plată” - 87,50 lei
3) Reflectarea achitării datoriei din casierie persoanei fizice Trifon Vasile în baza ”Dispoziției de plată de casă”
nr. 251 din 12 martie 2018 (anexa 11):
Debit contul 544 „Alte datorii curente”
Credit contul 241 „Casa”
subcontul 241.1 „Casa în monedă naţională” - 1162,50 lei
În majoritatea cazurilor achitările faţă de furnizori se efectuează în numerar din contul propriu al directorului
entităţii. În cazul achitării în numerar la finele lunii contabilul în baza bonurilor de plată, bonurilor fiscale şi a chitanţelor
primite de la furnizor perfectează documentul „Decont de avans” (anexa 12) la care acestea se anexează drept
confirmare că plata a fost efectuată în numerar. De exemplu, în rândul 1 al ”Decontului de avans” prezentat în anexa 12
s-a înregistrat achitarea datoriei față de SRL X la suma de 802,40 lei. Iar în contabilitatea entității s-a înregistrat
următoarea formulă contabilă:
5) Reflectarea achitări datoriei faţă de furnizor din contul propriu al titularului de avans în luna decembrie 2017
(anexa 12):
Debit contul 521 „Datorii comerciale curente”,
subcontul 521.1 „Datorii comerciale în ţară” - 5768,96 lei
Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii ” ,
subcontul 532.1 „Datorii faţă de titularii de avans” - 5768,96 lei
Astfel, contabilitatea aprovizionării mărfurilor se perfectează în baza următoarelor documente:
Circuitul documentar aferente operațiilor de procurare a mărfurilor
Achiziționare Achitare
Factura fiscală Act de achiziție a mărfurilor Decont de avans
Extras de cont
Dispoziție de plată de casă
Prin urmare stocurile de mărfuri ocazionează numeroase operaţiuni ce pot fi grupate după conţinutul lor în operaţiuni
de aprovizionare şi conservare, operaţiuni de eliberare din depozite şi de inventariere. Trăsătura de bază a stadiului de
aprovizionare constă în faptul că, în primul rînd, caracterizează prima fază a mişcării activelor curente ale unităţii
economice, iar în al doilea rînd, rezultatul efectuării ei este crearea stocurilor de comerţ.
La recepționarea produselor alimentare calitatea acestora trebuie să fie confirmată prin certificatul de calitate.
Certificării obligatorii se supun și produsele de parfumerie și cosmetice, detergenții, îmbrăcămintea pentru copii,
mărfurile de larg consum care se află în contact cu părțile neprotejate ale corpului omului etc. Unitatea de comerț poartă
răspundere conform legislației în vigoare pentru calitatea mărfurilor comercializate și, în cazul lipsei certificatului de
calitate, certificatului de conformitate, poate fi amendată.
Produsele alimentare achiziționate de unitățile de comerț cu amănuntul, la care în timpul pregătirii pentru
vânzare se formează deșeuri, trebuie să fie înregistrate conform masei neto, cu scăderea deșeurilor conform normelor
stabilite. De exemplu, mezelurile se înregistrează prin scăderea unor astfel de deșeuri precum: membranele intestinale,
șpagatul și ațele înlăturate la pregătirea produselor pentru vânzare. Calculul deșeurilor conform normelor trebuie să se
efectueze nemijlocit în documentele comerciale ale furnizorului.
Decontarea sumei pierderilor date se efectuează pe seamă cheltuielilor de distribuire ale unității de comerț sau pe seama
discountului pentru deșeurile nerecuperabile acordate de către furnizori.
Contabilitatea operațiilor de returnare a mărfurilor

Cumpărătorul are dreptul să returneze bunurile materiale procurate, să ceară schimbul acestora conform
prevederilor art. 763, 764, 768, 776 – 779 ale Codului Civil. Se cunosc două tipuri de vicii (defecte), în baza cărora
cumpărătorul poate înainta revindecări (pretenții) vânzătorului:
 vicii materiale
 vicii juridice.
Se consideră că există vicii materiale, dacă:
a) Bunul nu corespunde destinației stabilite în contract;
b) Asamblarea convenită contractuală a fost realizată defectuos de către vânzător;
c) Asamblarea este efctuată de către cumpărător din cauza indicațiilor de asamblare eronată prevăzute de
vânzător;
d) Vânzătorul predă cumpărătorului numai o parte a bunului;
e) Vânzătorul predă un alt bun sau bunuri;
f) Asortimentul este mai mic și calitatea mai joasă decât cele prevăzute în contract;
g) Bunurile sunt primite fără ambalaj sau în ambalaj defectuos etc.
Viciile de natură juridică au loc în cazurile în care, asupra bunului predat cumpărătorului, există concomitent și dreptul
unui terț.
În conformitate cu Regulamentului cu privire la recepţionarea mărfurilor
conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 1068 din 20.10.2000 dacă la
recepţionarea mărfii conform cantităţii şi calităţii se va depista lipsă de marfă sau calitatea ei inadecvată, rezultatele
recepţionării vor fi legalizate printr-un act întocmit în ziua depistării lor.
În act trebuie să fie stipulate, dacă acestea există:
a) denumirea cumpărătorului care a întocmit actul în conformitate cu documentele lui de constituire, adresa juridică şi
adresa conform căreia se recepţionează marfa;
b) data întocmirii şi numărul actului, timpul începerii şi încheierii recepţionării mărfii;
c) numele şi prenumele funcţionarilor care au participat la recepţionarea mărfii şi la întocmirea actului, locul lor de
lucru, funcţiile deţinute de ei;
d) denumirea şi adresa furnizorului;
e) data eliberării şi numărul documentului de chemare a reprezentantului furnizorului sau altui organ, menţionat la
punctul 14 al prezentului Regulament;
f) numărul şi data încheierii contractului;
g) numărul şi data eliberării facturii sau facturii de expediţie cu transportul feroviar;
h) numărul şi data întocmirii documentului care confirmă calitatea mărfii;
i) data expedierii mărfii din punctul de plecare sau de la depozitul furnizorului;
î) data sosirii mărfii la depozitul cumpărătorului, timpul deschiderii mijloacelor de transport şi locurilor de ambalaj
sigilate;
j) data întocmirii şi numărul actului eliberat de organizaţia de transport, dacă un astfel de act s-a întocmit la
recepţionarea mărfii de la transportator;
k) condiţiile de păstrare a mărfii la depozitul cumpărătorului până la recepţionarea ei, datele care confirmă că
determinarea cantităţii mărfii s-a efectuat cu ajutorul aparatelor de măsurat, verificate în modul stabilit;
l) starea, defectele ambalajului la momentul examinării mărfii, precum şi data deschiderii ambalajului, cantitatea mărfii
aflate în acest ambalaj;
m) în cazul controlului selectiv al mărfii - modul de luare a probelor de marfă pentru controlul selectiv, cu indicarea
temeiului pentru un astfel de control;
n) cine a efectuat sigilarea şi cântărirea (furnizorul sau transportatorul) mărfii expediate, starea sigiliilor şi conţinutul
amprentelor;
o) greutatea în stare de funcţionare a mărfii (de facto şi potrivit documentelor), greutatea fiecărui loc de ambalaj în care
s-a depistat lipsă de marfă (de facto şi conform etichetei de ambalaj);
p) marcarea de transportare şi de expediere a locurilor (conform documentelor şi de facto), prezenţa sau lipsa
etichetelor, sigiliilor pe unele locuri de ambalaj;
q) modul de stabilire a cantităţii mărfii care lipseşte (cântărire, numărarea locurilor de ambalaj, măsurare etc.),
posibilităţii de a introduce marfa care lipseşte în locul de ambalaj;
r) cantitatea (greutatea), denumirea deplină şi enumerarea mărfii prezentate la control şi verificate de facto cu separarea
mărfii rebutate ce urmează să fie reparată de către producător (furnizor) sau pe loc, inclusiv: prin înlocuirea unor părţi
(detalii), precum şi a mărfii a cărei categorie de calitate nu corespunde celei indicate în documentul care confirmă
calitatea ei;
s) motivele din care marfa este trecută într-o categorie de calitate mai inferioară, cu referire la documentele normative de
standardizare;
ş) cantitatea mărfii incomplete şi lista părţilor, ansamblurilor şi detaliilor care lipsesc, valoarea lor;
t) documentele normative de standardizare, mostrele (etaloane), conform cărora s-a efectuat controlul calităţii mărfii;
ţ) datele despre luarea probelor şi unde au fost expediate;
u) cantitatea exactă a mărfii care lipseşte şi valoarea ei;
v) raportul despre motivele apariţiei lipsei de mărfuri, caracterul defecţiunilor depistate în ambalaj şi motivele apariţiei
lor.
Actul se semnează de către toţi funcţionarii care au participat la recepţionarea mărfii şi se aprobă de către conducătorul
persoanei juridice care cumpără marfa, cel târziu în ziua ce urmează după întocmirea actului.
La actul întocmit în conformitate cu cerinţele prezentului Regulament se anexează:
a) copiile documentelor de însoţire sau listei de confruntare a mărfii existente de facto cu datele indicate în documentele
vânzătorului;
b) etichetele pe ambalaj şi alte documente plasate pe fiecare unitate de ambalaj;
c) chitanţele locului de destinaţie privind controlul greutăţii mărfii, dacă un astfel de control s-a efectuat;
d) sigiliile de pe unităţile de ambalaj în care s-a depistat lipsă de marfă;
e) documentul de transport în original, precum şi copia reclamaţiei faţă de transportator, dacă o astfel de reclamaţie a
fost înaintată;
f) documentul care certifică împuternicirile reprezentantului trimis să participe la recepţionare;
g) actul de suspendare a recepţionării mărfii;
h) documentul care conţine date despre lipsă la cântar, măsurare falsă, dacă cantitatea mărfii a fost stabilită prin cântărire
sau măsurare;
i) listele de avansare şi îndepărtare a vagoanelor;
î) actul de luare a probelor şi raportul privind rezultatele analizei (încercării) probelor luate;
j) alte date ce confirmă motivele apariţiei lipsei sau înrăutăţirii calităţii mărfii.
În practica de toate zilele sunt cazuri de returnare a mărfurilor (mai ales în comerţul cu amănuntul) din diferite
motive, de exemplu, marfa primită nu este calitativă, sau nu corespunde sortimentului indicat în contract. Entitățile din
RM mai practică și returul mărfurilor cu termen de valabilitate expirat (în cazul produselor alimentare). În acest sens
pentru a reglementa relațiile cu furnizorii de produse agroalimentare ușor perisabile, precum și a diminua riscul
”reutilizării” acestora pe piață cu termen de prescripție expirat în Legea Nr. 231 din 23.09.2010 ʺCu privire la comerţul
interiorʺ art. 211 s-a stabilit:
 Relaţiile contractuale dintre furnizorul şi comerciantul produselor agroalimentare uşor perisabile sunt stabilite
prin încheierea unui contract negociat în prealabil de către părţi, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Părţile nu
se pot obliga reciproc, direct sau indirect, să cumpere sau să vândă produse/servicii de la sau către un terţ;
 Comerciantul nu poate să solicite şi să încaseze de la furnizor plăţi pentru serviciile care nu sunt incluse în
costul de achiziţie al produselor (taxe de raft, costuri pentru extinderea reţelei de distribuţie şi amenajarea
suprafeţei de vânzare, costuri pentru publicitate şi pentru promovarea produselor). Comerciantul nu poate fi
obligat de către furnizor să contribuie la costurile de marketing ale furnizorului. Această reglementare nu
împiedică furnizorul sau comerciantul să participe benevol şi reciproc la costuri de marketing pentru
promovarea produselor;
 Comerciantul nu poate să condiţioneze furnizorul să nu vândă produsul şi altor comercianţi la un preţ mai mic
decât cel la care îl vinde lui. Furnizorul nu poate să condiţioneze comerciantul să păstreze un anumit preţ de
raft;
 Termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele agroalimentare ușor perisabile contractate
și livrate se stabilește în cadrul negocierii contractului, dar nu poate fi mai mare de 30 de zile calendaristice de
la data livrării produselor de către furnizor;
 Se interzice comerciantului să returneze furnizorului produsele agroalimentare uşor perisabile care au fost
achiziţionate cu respectarea cerinţelor cantitative şi calitative, conform contractelor de livrare a produselor.
Comerciantul este obligat să lichideze (să distrugă) produsele alimentare a căror valabilitate a expirat.
Prin urmare, operațiunile de returnare a mărfurilor sunt condiționate de perfectarea următorelor documente primare:
 Factura fiscală eliberată de cumpărător, în care este necesar să fie indicată denumirea, cantitatea şi preţul mărfii
returnate etc. (anexa 14);
 Procesul verbal privind returnarea mărfii, în care este necesar să fie indicată data şi denumirea mărfii, motivul
returnării şi cantitatea mărfii, etc.;
 Factura fiscală eliberată de vânzător, în care se indică denumirea mărfii, cantitatea şi preţul mărfii returnate cu
semnul „–” (minus) şi în col. 4 se indică ”retur de marfă în baza facturii – seria, număr, data şi procesului
verbal din data cutare”, etc.
Ex. Astfel, entitatea a returnat mărfuri entității S.R.L. „Megavil Grup” pe data de 2 noiembrie 2017 și anume vin la
valoarea de 216,00 lei în baza facturii (entitatea mai dispune în stoc de formularele de strictă evidență printate factura)
seria WB nr. 4844452 eliberată entității S.R.L. „Megavil Grup”
La rândul său, S.R.L. „Megavil Grup” a perfectat factura fiscală seria LV 1147861 din 2 noiembrie 2017 în care suma de
216,00 lei a fost înregistrată cu semnul „–” (minus).
Prin urmare în contabilitatea noastră s-a înregistrat următoarea formulă contabilă:
1. Reflectarea returului de marfă și diminuarea datoriei față de S.R.L. „Megavil Grup”:
subcontul 217.1 „Bunuri procurate în vederea revânzării” – (216,00) lei
subcontul 521.1 „Datorii comerciale în ţară” – (216,00) lei
Unitățile comerciale cu amănuntul plătitoare de TVA în momentul returului de mărfuri reflectă în contabilitate
și anularea trecerea în cont prin formula contabilă (suma operației econimice va fi reflectată cu semnul minus):
Debit contul 534 „Datorii față de buget”,
subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe valoarea adăugată”
PARTICULARITĂȚILE CONTABILITĂȚII COMERCIALIZĂRII MĂRFURILOR
Perfectarea documentară și contabilitatea vânzărilor mărfurilor
Formele de vânzare reprezintă elementul de profil al activităţii comerciale, orientându-i întreg procesul
managerial. Dată fiind importanţa lor, ele se cer a fi studiate ca un element distinct al comerţului cu amănuntul,
urmărindu-se atât locul pe care îl ocupă în ansamblul procesului de vânzare, tehnologiile utilizate şi eforturile
investiţionale din partea întreprinderilor, cât şi rolul lor în cadrul procesului de dezvoltare a comerţului ce se desfăşoară
în fiecare ţară.
În scopul asigurării unei cât mai bune înţelegeri a problematicii tipologiei generate de procesul organizărilor
din comerţul cu amănuntul, diferitele forme de activitate comercială sunt structurate în funcţie de două criterii:
1. Tipul reţelei de unităţi prin care se realizează vânzarea mărfurilor;
2. Metodele utilizate în procesul de vânzare.
În conformitate cu Legea Nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerţul interior, art. 9, comerţul cu amănuntul
se desfăşoară prin intermediul unităţilor comerciale staţionare (magazine), staţionare provizorii (pavilioane, gherete
(chioşcuri)), unităţilor mobile sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţie.
Regulile specifice de desfăşurare a comerţului cu amănuntul se aprobă de Guvernul RM, fiind respectate următoarele
principii generale:
a) asigurarea unui sortiment de mărfuri în funcţie de tipul unităţii comerciale;
b) gestionarea stocurilor de mărfuri – soluţionarea problemelor tehnice specifice profilului de comerţ (metode de
stocaj, dispuneri spaţiale, expunerea mărfurilor);
c) cunoaşterea formelor şi metodelor de comercializare a mărfurilor;
d) asigurarea condiţiilor specifice de păstrare şi comercializare a unor mărfuri;
e) prestarea serviciilor aferente comerţului cu amănuntul.
În conformitate cu anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr.931 din 8 decembrie 2011, clasificarea unităţilor
comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul este după cum urmează:
1. După mărimea suprafeței comerciale:
 unitate comercială cu suprafaţă mică – unitate comercială având o suprafaţă de vânzare de până la 250 mp
inclusiv;
 unitate comercială cu suprafaţă medie – unitate comercială având o suprafaţă de vânzare cuprinsă între 250 –
1000 mp inclusiv;
 unitate comercială cu suprafaţă mare – unitate comercială având o suprafaţă de vânzare mai mare de 1000 mp;
2. După amplasarea suprafeței comerciale:
 unitate comercială staţionară – unitate comercială special utilată şi amplasată în clădiri şi construcţii destinate
pentru desfăşurarea activităţii comerciale. Aceasta reprezintă un sistem de construcţii având circuit închis,
legat rigid prin fundament cu terenul aferent şi conectat la reţelele inginereşti staţionare;
 magazin – unitate comercială staţionară cu suprafaţa comercială mai mare de 20 mp destinat comercializării
mărfurilor cu amănuntul, care dispune de încăperi pentru recepţionarea, depozitarea, pregătirea prealabilă a
mărfurilor spre vânzare şi vânzarea acestora, precum şi de încăperi auxiliare, administrative şi de uz social;
 unitate de comerţ ambulant – unitate de comerţ cu amănuntul, ridicată din construcţii uşor demontabile, care
poate fi mutată din loc în loc şi care, de regulă, nu dispune de spaţiu pentru păstrarea produselor.
Comercializează un sortiment redus de mărfuri cu oferirea condiţiilor minime de comoditate pentru
consumatori.
Unităţile de comerţ ambulant sunt:
 staţionare provizorii – pavilion, gheretă;
 mobile – automagazin, rulotă, tonetă, tarabă, stand, tejghea, cărucior, aparat automat pentru vânzări.
În funcție de tipurile de mărfuri comercializate şi serviciile prestate și mărimea suprafeţei comerciale, unităţile
comerciale cu amănuntul se clasifică în:
1) Casă de comerț - unitate de comerţ care realizează operaţiuni de import-export, producere, marketing şi
comercializare a unui produs sau a unui grup de produse şi prestare de servicii;
2) Centrul comercial - unitate comercială, cu suprafaţă medie sau mare în care se desfăşoară activităţi de
comercializare cu amănuntul a produselor şi serviciilor, utilizându-se o infrastructură comună şi adecvată.
Suprafaţa de vânzare a unui centru comercial este formată din suma suprafeţelor de vânzare cu amănuntul a
tuturor produselor şi serviciilor cuprinse în acesta. Centrul comercial trebuie să dispună de parcare auto;
3) Supermagazin - unitate comercială cu amănuntul, cu suprafaţa de la 250 mp până la 2000 mp, reprezentativă
pentru comerţul cu mărfuri alimentare, având următoarele caracteristici: autoservirea, plata mărfurilor la casele
de marcat amplasate la ieşire, construcţia, de obicei, pe un singur nivel, amplasarea, de regulă, în zonele de locuit
(de cartier);
4) Hipermagazin - unitate comercială cu amănuntul, cu suprafaţa de peste 2000 mp., care comercializează un mare
sortiment de mărfuri alimentare şi nealimentare, preponderent prin autoservire, cu case de marcat amplasate la
ieşirea din fluxul de autoservire, sector de alimentaţie publică reprezentat prin mai multe săli de consum, unităţi
de prestări servicii comerciale, construit, de obicei, pe un singur nivel, amplasat în zonele periferice ale oraşului,
dispunînd de un mare număr de locuri de parcare;
5) Magazin universal - unitate comercială cu un sortiment vast de mărfuri nealimentare, dispunând de o suprafaţă
comercială de cel puţin 250 mp, cu utilizarea unei părţi din suprafaţa comercială pentru desfacerea unor mărfuri
alimentare de primă necesitate;
6) Magazin „Produse alimentare” sau „Alimentara” - magazine cu vânzare predominantă de produse alimentare,
băuturi şi tutun, care sunt, în principal, magazine generale alimentare ce vând preponderent mărfuri alimentare
din toate grupele de produse, precum şi unele articole nealimentare de uz curent, cum ar fi: detergenţi, cosmetice,
articole de uz casnic şi altele asemenea (recomandat: suprafeţele comerciale pentru produsele nealimentare 20-
30%) din suprafaţa comercială totală;
7) Magazin „Mărfuri industriale” - magazine cu vânzare predominantă de mărfuri nealimentare, care sunt, în
principal, magazine universale ce vând preponderent mărfuri nealimentare din toate grupele de produse, precum
şi unele mărfuri alimentare de uz curent, cum ar fi: pâine, dulciuri, răcoritoare şi altele asemenea. (recomandat:
suprafeţele comerciale pentru mărfuri alimentare 10-15%) din suprafaţa comercială totală;
8) Magazin mixt - unitate comercială cu amănuntul, cu o suprafaţă comercială cuprinsă între 20 şi 250 mp,
amplasată, de regulă, în zonele rurale, care comercializează produse alimentare şi nealimentare;
9) Magazin-depozit – unitate de comerţ care desfăşoară activitatea de depozitare şi comerţ cu materiale de
construcţie (cherestea, articole de fier, cărămidă etc.) şi care dispune de suprafeţe funcţionale (terenuri, şuri,
depozite) pentru păstrarea mărfurilor şi încăperi spre expunerea acestora şi efectuarea operaţiunilor de casă la
vânzarea mărfurilor;
10) Magazin specializat - unitate comercială cu amănuntul care comercializează mărfuri dintr-o singură grupă de
mărfuri cu un sortiment larg sau o parte a acesteia (strict specializat), cum ar fi:
 „Staţie PECO”;
 „Farmacie”;
 „Librărie”;
 „Pâine”;
 „Lapte şi produse lactate”;
 „Peşte şi produse din peşte”;
 „Legume-fructe”;
 „Produse de cofetărie”;
 „Produse culinare”;
 „Mărfuri electronice şi electrocasnice”;
 „Mărfuri de uz casnic”;
 „Mobilă” etc.
11) Hală – unitate comercială, de regulă pe teritoriul (incinta) pieţei, unde sunt asigurate condiţii tehnice, prevăzute
de actele normative în vigoare, pentru comercianţii ce vând produse agroalimentare şi agricole.
În funcție de specificul activității și tipurile de mărfuri comercializate unităţile comerciale cu amănuntul se clasifică în:
1) Magazin de consignație - magazin ce comercializează mărfuri recepţionate conform contractului de consignaţie;
2) Magazin duty free – magazin amplasat în aeroporturile internaţionale, la bordul aeronavelor sau la punctele
internaţionale de trecere a frontierei de stat, precum şi în locurile specificate la art.97 alin.(1) din Codul vamal, în
care mărfurile se comercializează sub supraveghere vamală, fără aplicarea măsurilor de politică economică;
3) Magazin discount – magazin cu un sortiment restrâns de mărfuri nealimentare de cerere curentă, care
comercializează produse la preţuri reduse (din contul circulaţiei rapide şi reducerii cheltuielilor operaţionale);
4) Magazin de fabrică – magazin care comercializează produse fabricate de un producător concret şi care aparţine
acestui producător. Magazinele respective sunt amplasate, de regulă, pe teritoriul fabricii sau în afara acesteia;
5) Magazin-salon – magazin destinat comercializării mobilei, covoarelor, uneori mărfurilor electrocasnice, care
expune mostre de produse şi cataloage în sala comercială, iar comercializarea mărfurilor se efectuează pe bază de
comenzi recepţionate de la consumatori;
6) Magazin on-line (virtual) – pagină-web, prin intermediul căreia se efectuează publicitatea unui produs sau
serviciu, se acceptă comenzile de cumpărare şi care oferă utilizatorului posibilitatea de a alege modalitatea de
achitare, precum şi metoda de primire a mărfii;
7) Casă de licitație – agent economic din domeniul comerţului care are ca scop oferirea publică de bunuri, valori
mobiliare, proprietăţi private, opere de artă şi alte obiecte, bazându-se pe norme stabilite în prealabil de licitaţie.
În funcție de amplasare și mărimea suprafeței comerciale unităţile comerciale cu amănuntul se clasifică în:
1) Pavilion – unitate comercială staţionar provizorie, din construcţie uşor demontabilă, cu o suprafaţă mai mare de
12 mp, care dispune de spaţiu pentru depozitarea mărfurilor;
2) Chioșc (gheretă) – construcţie de fabrică, utilată, cu o suprafaţă totală de până la 12 mp, fără a dispune de spaţiu
pentru păstrarea mărfurilor;
3) Tonetă – construcţie uşor demontabilă, ce deţine un stoc de mărfuri pentru o zi, fără a dispune de sală comercială
şi spaţiu pentru păstrarea mărfurilor;
4) Tarabă (tejghea, stand) – masă / suport pe care vânzătorul îşi expune marfa şi serveşte cumpărătorul;
5) Aparat automat pentru vânzări (vending machine conform uzanţelor internaţionale) – unitate comercială cu
amănuntul, care are forma unui dispozitiv (utilaj) pentru eliberarea bunurilor (cu excepţia producţiei alcoolice,
berii, articolelor din tutun), după recepţionarea numerarului/acceptarea altui instrument de plată de la
plătitor/utilizat de plătitor;
6) Secție comercială (boutique) – varietate a unităţii comerciale cu suprafaţă de până la 30 mp, care funcţionează în
baza contractelor de locaţiune a spaţiilor comerciale din centre comerciale, magazine, încăperi, inclusiv
adaptate, ce corespund cerinţelor şi normelor sanitare. Vânzarea se efectuează prin intermediul vânzătorului. Se
comercializează un sortiment redus de produse alimentare sau mărfuri industriale.
Clasificarea unităților comerciale cu amănuntul nu sunt doar niște considerații economice teoretice, ci are și un caracter
practic-aplicativ. Astfel, în funcție de tipul unității comerciale selectat unității comerciale cu amănuntul i se eliberează
autorizația de amplasare și funcționare a unităților comerciale și prestări de servicii și i se determină mărimea taxei
pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii.
Ca obiectiv financiar, stocurile de mărfuri existente și propuse spre desfacere se valorifică în cadrul unui ciclu
de exploatare, în care se conţine și faza de comercializare a acestora. Realizarea neântreruptă a ciclului de exploatare
comercial, determină obţinerea disponibilităţilor băneşti necesare atât reluării aprovizionărilor, cât și asigurării
profitului. Odată cu aceasta, circuitul economic în cadrul activităţii comerciale se bazează pe optimizarea efectelor
economice și se axează pe accentuarea avantajelor generate în procesul de desfacere al mărfurilor. Vânzarea de mărfuri
este scopul unei activităţi comerciale și doar veniturile din vinzări influenţează rezultatul financiar ale activităţii entităţii.
Precum contabilitatea procurărilor la unităţile de comerţ depinde de tipul comerţului desfăşurat (cu ridicata sau cu
amănuntul), aşa şi contabilitatea vânzărilor mărfurilor se caracterizează prin particularităţile sale.
Vânzarea mărfurilor cu amănuntul reprezintă faza finală a circulaţiei de mărfuri și constituie comercializarea
mărfurilor către consumatorul final. Vânzarea cu amănuntul presupune eliberarea mărfurilor de către cumpărătorii finali
contra plată în numerar sau prin alte metode de achitare. Operaţiile generale de vânzarea cu amănuntul a mărfurilor se
grupează în patru categorii:
cuVânzarea
• cu plata integral în numerar
• cu mica ridicata
amănuntul
• cu plata în rate
• în consignaţie
Vânzarea de mărfuri cu plata integral în numerar prevede achitarea nemijlocită a cumpărătorului în momentul
vânzării - cumpărării mărfurilor cu mijloace băneşti în numerar și se realizează prin diferite forme, care nu influenţează
particularităţile structurale din organizarea sistemului de evidență.
Vânzarea cu plata integrală în numerar se documentează prin bonul fiscal și factura fiscală sau factura. Formele de
vânzare a mărfurilor practicate de entităţile comerciale cu amănuntul cu plata integral în numerar sunt:
 Vânzarea direct cu plata directă la vânzător, prin care se eliberează marfa și se încasează contravaloarea
acesteia de către vânzător pentru mărfurile care se vând cu bucata, la litru, la kilogram sau preambalate și a
căror metodă de răspundere materială este individuală;
 Vânzarea pe baza de bonuri emise de vânzător prevede emiterea de către vânzător pentru mărfurile solicitate de
către cumpărător a bonurilor de plata care se achită ulterior către casier. Bonul conţine informaţii privind felul
mărfii, cantitatea, preţul unitar de vânzare si valoarea mărfurilor la preţ de vânzare;
 Vânzarea pe baza de tichete. În situaţia respectivă se prevede eliberarea mărfurilor contra unor tichete vândute
cumpărătorilor în prealabil. Tichetul atestă încasarea sumei aferente sortimentelor solicitate și dă dreptul
vânzătorului sa elibereze marfa;
 Vânzarea prin auto servire se bazează pe comportarea corectă și civilizată a cumpărătorului, aplicându-se în
cazul vânzării mărfurilor cu bucata, la litru, la kilogram sau preambalate și al căror preţ este achitat de către
cumpărător la ieşirea din magazine sau sectorul comercial;
 Vânzarea la domiciliu prin birouri de comenzi, care se bazează pe recepţionarea comenzilor adresate telefonic
de clienţii unităţilor de comerţ cu amănuntul sau alimentaţie publică, iar în valoarea mărfurilor pot fi incluse la
plată și cheltuielile de transport;
 Vânzarea prin automate prevede comercializarea anumitor categorii de mărfuri (ţigări, ediţii periodice, băuturi
răcoritoare ,etc.) fără participarea vânzătorului prin intermediul monedelor metalice sau a jetoanelor;
 Vânzarea prin reţeaua ambulantă (în opinia autorului - o formă specifică în relaţiile comerciale actuale) este o
formă distinctă a comerţului cu amănuntul în numerar pentru mărfurile ce nu necesita condiţii speciale de
comercializare şi se realizează prin intermediul construcţiilor speciale: tarabelor, tonetelor și chioşcurilor. În
cazul acestei forme, mărfurile se eliberează vânzătorilor la preţul de vânzare în baza ’’bonului de consum”, iar
cele nevândute se recuperează prin “bonul de primire”. Suma încasărilor din vânzări se stabileşte ca diferenţa
dintre valoarea mărfurilor eliberate la începutul zilei și suma mărfurilor recuperate de către vânzător la sfîrşitul
zilei, care se compară cu suma numerarului depus de acesta în casieria entităţii de comerţ.
Astfel, contabilizarea rezultatelor operațiunilor de comercializare a mărfurilor la UCA cuprinde trei parţi componente:
 veniturile din vânzări;
 valoarea contabilă a mărfurilor vândute.
Veniturile din vânzări provin din vânzarea mărfurilor de către entitatea de comerţ, iar valoarea contabilă a
mărfurilor vândute exprimă suma plătită si cheltuită de comerciant pentru mărfurile care au fost vândute. Diferenţa
sumară dintre veniturile din vânzări și valoarea mărfurilor vândute în opinia specialiştilor din Occident poartă denumirea
de marjă brută din vânzari sau profit brut, iar în Republica Moldova se întilnește ca adaos comercial aferent mărfurilor
vândute.
Adaos comercial – component al preţului cu ridicata sau cu amănuntul, care reprezintă diferenţa dintre preţul de
comercializare şi preţul de achiziţie/livrare a mărfurilor, indicat în documentele primare.
În toate cazurile de comercializare a produselor cu aplicarea adaosului comercial limitat, indiferent de numărul
de unităţi comerciale, mărimea adaosului comercial cumulativ nu trebuie să depăşească nivelul-limită stabilit de la preţul
de achiziţie/preţul de livrare.
La comercializarea produselor social importante persoanele juridice şi fizice care practică activitate de
întreprinzător sunt obligate să indice în documentele primare cu regim special (facturi fiscale) preţul de achiziţie/preţul
de livrare şi mărimea adaosului comercial cumulativ aplicat. Acest aspect este tratat și în Comunicatul Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat „Privind corectitudinea reflectării în factura fiscală a prețului pentru mărfurile social-
importante, a adaosului comercial limitat, potrivit Hotărârii Guvernului nr.774 din 20.05.2016”.
Conform modului de completare a facturii fiscale, prevăzut în Instrucţiunea privind completarea formularului
tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală", aprobată prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.118 din
28 august 2017, în coloana 10.9 „Altă informaţie”, în cazul livrării mărfurilor social-importante pentru care, potrivit
Hotărârii Guvernului nr.774 din 20 iunie 2016 cu privire la preţurile de comercializare a produselor social importante,
este reglementat adaosul comercial, la fiecare etapă de comercializare se va indica preţul de achiziţie/livrare şi mărimea
adaosului comercial cumulativ. Informaţia referitor la preţuri se înscrie iniţial de către producător sau importator, fiind
transcrisă ulterior de fiecare furnizor.
Adaosul comercial cumulativ pentru mărfurile autohtone reprezintă suma adaosului comercial aplicat la toate etapele
de comercializare după producător, inclusiv la operaţiunea pentru care se perfectează factura fiscală, exprimat în
procente în raport cu preţul de livrare.
Adaosul comercial cumulativ pentru mărfurile importate reprezintă suma adaosului comercial aplicat la toate etapele
de comercializare, inclusiv adaosul comercial al importatorului şi la operaţiunea pentru care se perfectează factura
fiscală, exprimat în procente în raport cu preţul de achiziţie.
În caz de necesitate pentru completarea informaţiei privind preţul de achiziţie/livrare şi a adaosului comercial
cumulativ în coloana 10.9 se vor utiliza două rînduri.
Particularitățile contabilizării comercializării mărfurilor cu amănuntul se definesc prin utilizarea unor conturi
specifice doar unităților din sfera comerțului cu amănuntul:
 831 „Adaos comercial” este destinat generalizării informaţiei privind adaosul comercial.
Este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul acestui cont se înregistrează calcularea/majorarea adaosului
comercial în corespondenţă cu debitul contului 217. În debitul contului 831 „Adaos comercial” se înregistrează
decontarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute în corespondenţă cu creditul contului 217. La data
raportării diferenţa dintre rulajul creditor şi cel debitor al contului 831 se stornează în corespondenţă cu debitul
contului 217;
 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar” - este destinat generalizării informaţiei privind încasările
din vânzarea bunurilor în numerar. Este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se înregistrează încasările din
vânzarea bunurilor în numerar în corespondenţă cu debitul contului 241 etc. În debitul contului 832 „Încasări
din vânzarea bunurilor în numerar” se înregistrează decontarea încasărilor din vânzarea bunurilor în numerar în
corespondenţă cu creditul conturilor: 534, 544, 611, 612 etc.
Entitățile comerciale cu amănuntul plătitoare de TVA la înregistrarea operațiunilor privind circulația mărfurilor
utilizează un cont specific, inexistent în planul general de conturi contabile, precum contul 825 ”TVA aferent
adaosului comercial”. Este destinat generalizării informaţiei privind TVA calculat aferent prețului de vânzare (inclusiv
adaosul comercial). Este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul acestui cont se înregistrează calcularea/majorarea
TVA aferent adaosului comercial în corespondenţă cu debitul contului 217. În debitul contului 825 „TVA aferent
adaosului comercial” se înregistrează decontarea TVA de la adaosul comercial aferent mărfurilor vândute în
corespondenţă cu creditul contului 217. La data raportării diferenţa dintre rulajul creditor şi cel debitor al contului 825 se
stornează în corespondenţă cu debitul contului 217.
Prin urmare în secția de contabilitate la entitatea”X” pe parcursul lunii decembrie 2017 s-au întocmit următoarele
înregistrări contabile aferente circulației mărfurilor:
1) Reflectarea actualizării adaosului comercial la mărfurile existe în stoc la începutul lunii decembrie 2017
subcontul 217.21 „Mărfuri în comerţ la preț cu amănuntul” – 17643,44 lei
subcontul 831.2 „Adaos comercial metoda valorică” – 17643,44 lei
Înregistrarea contabilă de mai sus se întocmește la data de întâi a fiecărei luni de gestiune. La unitatea.”X” această
operațiune se documentează prin documentul primar ”Deschiderea contului 831 și 825”. În documentul respectiv se
indică:
 Valoarea mărfurilor la preț de vânzare – 113909,81 lei;
 Valoarea adaosului comercial inclus – 17643,44 lei;
 Costul mărfurilor – 96266,37 lei.
Următoarea etapă de circulație a mărfurilor la I.I.”Coadă Vera” este vânzarea efectivă a acestora. La vânzarea în
numerar este obligatorie prezentarea cumpărătorului bonului fiscal eliberat de MCC. Iar suma totală a vânzărilor în
numerar efectuate în baza bonurilor fiscale se generalizează într-un raport fiscal totalizator, care se extrage din MCC și
înscrierile aferente în Registrul mașinii de casă și control. Datele totalizatoare zilnice se înregistrează în „Dispoziţia de
încasare” de casă , care serveşte ulterior drept bază pentru reflectarea contabilă a vânzării mărfurilor cu amănuntul:
2) Reflectarea înregistrării încasărilor în numerar din vânzarea mărfurilor cu amănuntul în baza Dispoziției de
încasare nr:
Debit contul 241 „Casa”,
subcontul 241.1 „Casa în monedă naţională”
Credit contul 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar”,
subcontul 832.2 „Încasări din vânzarea bunurilor cu
amănuntul conform metodei valorice”
La finele fiecări luni rulajul creditor al contului 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar”, subcontul 832.2
„Încasări din vânzarea bunurilor cu amănuntul conform metodei valorice” se decontează la veniturile din vânzări, după
cum urmează:
3) Reflectarea înregistrării la finele lunii a venitului din vânzarea mărfurilor în comerțul cu amănuntul:
Debit contul 832 „Încasări din vânzarea bunurilor în numerar”,
subcontul 832.2 „Încasări din vânzarea bunurilor cu
amănuntul conform metodei valorice”
Credit contul 611 „Venituri din vânzări”,
subcontul 611.2 „Venituri din vânzarea mărfurilor”
Una din dilemele specifice doar activitățiide comerț cu amănuntul este determinarea valorii contabile a
mărfurilor vândute, precum și adaosul comercial al acestora. Modul de determinare depinde de metoda de evaluare a
mărfurilor aleasă prin politica de contabilitate.
Unităţile de comerţ cu amănuntul utilizează prioritar, pentru evidenţa operaţiilor cu mărfurile la comercializarea
acestora, metoda preţului cu amănuntul, stipulată în prevederile paragrafului 39 al SNC Stocuri.
La rândul său o influență majoră o are și metoda de evidență analitică utilizată de către entitate:
 Metoda cantitativ-valorică;
 Metoda valorică.
Respectiv, dacă în unitățile comerciale cu amănuntul mărfurile se contabilizează la prețuri de cumpărare și
contabilitatea analitică se organizează conform metodei cantitativ – valorice, adaosul comercial aferent vânzărilor se
evidențiază în mod automat ca diferența dintre veniturile din comercializarea mărfurilor și costul de achiziție al
mărfurilor vândute. În mod analogic se formează datele în cazul codificării prin bare a mărfurilor în cadrul căreia
înformația despre prețurile de cumpărare a mărfurilor cu ajutorul instalației de scanare se introduce în memoria
calculatorului și acesta fixează, ce mărfuri și în ce cantitate au fost vândute, determină valoarea de vânzare și de
cumpărare a mărfurilor vândute.
În cazul în care unitatea de comerț organizează contabilitatea mărfurilor, conform metodei valorice, la prețuri
de vânzare, apar dificultăți la determinarea adaosului comercial. Din aceste considerente adaosul comercial se determină
prin calcule. Există câteva metode de calculare a adaosurilor comerciale, care depind de mărimea adaosurilor aplicate,
frecvența modificării acestora, posibilitățile de contabilizare a comercializării mărfurilor pe asortiment și alți factori.
Modelele principale de calcul sunt:
Metodele
de calcul
după volumul după volumul

după procentul după asortimentul
total al vânzărilor conform
mediu stocului de mărfuri
vânzărilor asortimentului
Adaosul comercial după procentul mediu, după cum urmează:

Pmed=(ACsi+ACin/Msi+Min)*100% (3.1)
în care:
Pmed - reprezintă procentul mediu al adaosului comercial;
ACsi - sold iniţial prealabil al adaosului comercial, adică suma adaosului decontat la sfârșitul lunii precedente aferentă
mărfurilor din stoc;
ACin- adaosul comercial aferent intrărilor de mărfuri de la începutul perioadei de gestiune;
Msi - sold iniţial al mărfurilor la preţ de vânzare;
Min - valoarea intrării cumulate de la începutul anului la preţ de vânzare cu amănuntul fără TVA.
Pentru a stabili suma adaosului comercial aferent mărfurilor vândute, se utilizează relaţia:
SACv=(Pmed*Sv)/100% (3.2)
în care:
SACv - suma adaosului comercial aferent mărfurilor vândute;
Sv- suma încasărilor din vânzări, inclusiv TVA.
Suma adaosului comercial aferent mărfurilor ramase în stoc se calculează după formula:
SACs=ACsf-SACv (3.3)
în care:
ACsf- semnifică soldul final prealabil al adaosului comercial;
SACs- suma adaosului comercial aferent mărfurilor aflate în stoc.
Prin urmare în secția de contabilitate se vor întocmi următoarele înregistrări contabile:
4) Refelectarea valorii contabile a mărfurilor vândute:
Debit contul 711 ”Costul vânzărilor”,
subcontul 711.2 ” Valoarea contabilă a mărfurilor vândute”
5) Reflectarea adaosului comercial de la mărfurile vândute
Debit contul 831 „Adaos comercial”,
6) Reflectarea anulării adaosului comercial de la mărfurile rămase în stoc:
Înregistrarea contabilă de mai sus se întocmește cu ultima zi a fiecărei luni de gestiune. Această operațiune se
documentează prin documentul primar ”Închiderea contului 831 și 825”. În documentul respectiv se indică:
 Valoarea mărfurilor rămase în stoc la preț de vânzare
 Valoarea adaosului comercial inclus
 Costul mărfurilor rămase în stoc
La începutul lunii următoare adaosul comercial la mărfurile rămase în stoc se reactualizează prin formula contabilă:
7) Reflectarea reactualizării adaosului comercial al mărfurilor rămase în stoc:
Informaţia contabilă lunară privind existenţa şi mişcarea mărfurilor se documentează în „Analiza contului 217
Mărfuri”, ”Balanţa de verificare a contului 217 Mărfuri”.
La finele lunii se perfectează ”Darea de seamă în comerțul cu amănuntul”, forma tipică nr. 36.
Particularitățile operațiunilor de comercializare a mărfurilor în unitățile comerciale cu amănuntul sunt condiționate
atât de permanente schimbări la nivel de entitate, cât și de modificări ale legislației în vigoare. De exemplu, printre
ultimele modificări legislative se enumeră și introducerea stipulărilor în art. 54 (5) al Legii nr.209 din 29.07.2016
”privind deșeurile”, care prevăd interzicerea distribuirii gratuite a pungilor din plastic, cu excepţia pungilor din plastic
foarte subţire, în scopul prevenirii generării deşeurilor şi al evitării poluării mediului. Art. 54 alin. (5) se pune în aplicare
începând cu 1 ianuarie 2017.
Inventarierea mărfurilor şi reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia

În conformitate cu art.2 al Legii Contabilităţii, inventarierea reprezintă controlul şi autentificarea documentară a
existenţei şi situaţiei bunurilor materiale valorică, după caz, care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii
la data efectuării acesteia.
Entitățile efectuează inventarierea în conformitate cu Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul
Ministerului Finanțelor nr. 60 din 29 mai 2012, după cum urmează:
- la începutul activității, scopul principal fiind stabilirea și evaluarea elementelor de activ și datoriilor ce constituie
aportul în capitalul social;
- cel puțin o dată pe parcursul perioadei de gestiune, de regulă, la sfârșitul perioadei de gestiune.
În conformitate cu prevederile ”Regulamentului privind inventarierea”, sarcinile de bază ale inventarierii
mărfurilor sunt:
1. stabilirea existenţei efective a stocurilor de mărfuri;
2. controlul asupra integrităţii mărfurilor prin compararea existenţei efective cu datele contabile;
3. stabilirea mărfurilor, care parţial şi-au pierdut calitatea iniţială;
4. verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri;
5. verificarea realităţii valorii de bilanţ a stocurilor de mărfuri.
Inventarierea mărfurilor se efectuează în conformitate cu Regulamentul în vigoare şi anume:
- în caz de schimbare (înlocuire) a gestionarului în ziua primirii - predării gestiunii;
- în caz de furturi, delapidări, sustrageri sau abuzuri, precum şi deteriorări ale bunurilor - imediat la depistarea
acestora;
- după incendii sau alte calamităţi naturale (inundaţii, cutremure etc.), imediat după stingerea incendiilor sau
încetării calamităţii naturale;
- la reevaluarea stocurilor de mărfuri;
- în cazul fuzionării, divizării, lichidării sau încetării activităţii;
- în cazul modificării preţurilor;
- la cererea organelor de control, cu ocazia efectuării controlului sau a altor organe prevăzute
de lege;
- ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care pot fi constatate cert, numai prin
inventariere.
Periodicitatea şi numărul inventarierilor se stabilesc de conducătorul întreprinderii de comerţ. Prin intermediul
„deciziei/ordinului de inventariere” emise de conducător, se formează şi se aprobă componenţa comisiei de inventariere.
În componenţa comisiei se includ: contabilul-şef sau alt contabil, conducătorii subdiviziunii structurale, managerii pe
vânzări, merketologi. Pentru executarea inventarierii contabilitatea verifică toate documentele privind primirea şi
vânzarea mărfurilor şi stabileşte soldul mărfurilor la depozit conform datelor contabile pe fiecare unitate de marfă.
Comisia de inventariere sigilează la început toate intrările în depozit şi încăperi supuse inventarierii, întocmindu-se
„proces verbal de sigilare”. Se solicită de la gestionar „Raportul de gestiune” pe ultima perioadă de activitate, cu
raportul, gestionarul prezintă o „Recipisă” prin care confirmă faptul că gestionează sau nu bunuri şi în alte locuri de
depozitare. Are sau nu plusuri sau lipsuri în gestiune despre care are cunoştinţă, are bunuri care trebuie expediate, a
primit sau a eliberat mărfuri fără document, ş.a. În ordinul de inventariere se indică termenul de efectuare a
inventarierii. Înventarierea se face în prezenţa obligatorie a persoanelor cu răspundere materială.
Înventarierea în UCA presupune verificarea existenţei numerarului în casă, în acest caz se întocmeşte procesul
verbal de inventariere a numerarului.
Înventarierea se execută în locurile de păstrare a mărfurilor prin numărare, cântărire şi măsurarea fiecărui tip de
marfă. După încheierea zilei de muncă se sigilează încăperea unde se efectuează inventarierea. Mărfurile aprovizionate
în perioada de inventariere se recepţionează de gestionar în prezenţa comisiei şi se înregistrează imediat după finalizarea
inventarierii. Pe fiecare document ce însoţeşte mărfurile primite, preşedintele comisiei înscrie „primite după
inventariere”, pune data şi semnătura. Eliberarea mărfurilor din depozit nu se efectuează până la încheierea inventarierii.
Denumirea bunurilor inventariate se reflectă în lista de inventariere în unităţile de măsură luate la evidenţă.
Mărfurile și numerarul în casă supuse inventarierii se înscriu în formularele-tip:
- INV 2 "Lista de inventariere a stocurilor (cantitativ-valorică)";
- INV 3 "Lista de inventariere a stocurilor (valorică)";
- INV 7 "Procesul-verbal de inventariere a mijloacelor și documentelor bănești".
Listele de inventariere şi balanţa de verificare a rezultatelor inventarierii servesc ca documente pentru stabilirea
lipsurilor şi plusurilor de bunuri prin preluarea din listele de inventariere numai a poziţiilor cu diferenţe. Listele de
inventariere se întocmesc în 3 exemplare, iar în cazul predării-primirii în 5 exemplare. Corectările în liste se semnează
de către toţi membrii comisiei de inventariere şi de gestionari. Ultimile rânduri necompletate ale listei de inventariere se
barează. Bunurile ce aparţin altor întreprinderi se inventariază şi se întocmesc liste de inventariere separate, iar
proprietarul mărfurilor urmează să comunice exactitatea datelor. Imediat după inventariere până la deschiderea gestiunii
se va proceda la un control de verificare prin sondaj (pentru confirmarea exactităţii) a mărfurilor de către comisia de
control a inventarierii în prezenţa comisie de inventariere şi a gestionarului. Se verifică bunurile care au o întrebuinţare
mai ridicată şi cele cu valoare mare. Datele controlului de verificare se înregistrează în proces verbal de verificare a
inventariere.
La depistarea divergenţelor, la hotărîrea comisiei centrale sau a conducătorului se va repeta inventarierea, posibil
în altă componenţă a comisiei de inventariere. După finalizarea inventarierii gestionarul prezintă o recipisă, prin care
confirmă că inventarierea şi înregistrarea bunurilor în listele de inventar s-au executat în prezenţa sa şi nu are obiecţii
faţă de comisie şi de modul de executare.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin contrapunerea datelor în lista de inventar cu cele din evidenţa analitică
şi contabilă. Diferenţele depistate la inventariere se reglementează în felul următor:
 plusurile de mărfuri şi diferenţele valorice în urma compensării lipsurilor cu plusuri se înregistrează la
majorarea veniturilor;
 lipsurile de mărfuri se trec la cheltuielile perioadei;
 lipsurile de mărfuri ce depăşesc normele de perisabilitate naturală se reflectă în contul persoanei vinovate la
preţurile de piaţă în momentul depistării lipsurilor;
 în caz când nu sunt stabilite persoane vinovate, pierderile peste normă se trec la cheltuielile perioadei.
În cazul când lipsurile din gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se compensează lipsurile cu plusurile
constatate, dacă există riscul de confuzie între sortimente sau alte pricini. Diferenţele stabilite în urma compensării şi
aplicării tuturor normelor de perisabilitate naturală se recuperează de la persoanele vinovate. Normele de perisabilitate se
aplică doar în cazul determinării lipsurilor efective pe categorii de mărfuri la care s-au constatat lipsuri. Normele se
aplică nu automat tuturor mărfurilor, ci doar celor ce li se aplică normele de perisabilitate. Rezulatatele inventarierii se
înscriu după confirmarea de către contabilitate a soldurilor scriptice într-un proces verbal. Rezultatele inventarierii se
înregistrează în contabilitate în termen de cel mult 5 zile de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii.
Astfel, inventarierea decurge prin perfectarea următoarelor documente:
1. Ordinul privind efectuarea inventarierii;
2. Lista de inventariere a stocurilor (valoric);
3. Proces-verbal de constatare a rezultatelor inventarierii.
Lipsurile constate în urma inventarierii au fost în rezultatul expirării termenului de valabilitate a mărfurilor.
Prin urmare lipsurile depistate în urma inventarierii au fost contabilizate în modul următor:
1. Reflectarea lipsurilor de mărfuri la inventariere cauzate de expirarea termenului de valabilitate a acestora
Debit contul 714 ”Alte cheltuieli operaţionale”,
subcontul 714.7 ”Lipsuri şi pierderi din deteriorarea valorilor”
Credit contul 217 ”Mărfuri”,
3. Reflectarea anulării adaosului comercial de la mărfurile constatate lipsă
Prin urmare, la stabilirea rezultatelor inventarierii se vor efectua următoarele înregistrări:
La compensarea lipsurilor de către persoană vinovată se reflectă:
2. Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”,
subcontul 226.2”Creanţe privind recuperarea prejudiciului material”
Credit contul 612 ”Alte venituri din activitatea operaţională”,
subcontul 612.5 ”Venituri din decontarea datoriilor cu termen de prescripţie expirat”
3. Calcularea taxei pe valoarea adăugată din suma lipsurilor compensate de către gestionar:
Debit contul 226 ”Creanţe ale personalului”,
subcontul 226.2 ”Creanţe privind recuperarea prejudiciului material”
Credit contul 534 ”Datorii faţă de buget”,
subcontul 534.4 ”Datorii privind taxa pe valoarea adăugată’’
4. Recuperarea lipsurilor de către gestionar cu plata în numerar:
Debit contul 241 ”Casa”,
subcontul 241.1 ”Casa în monedă națională”
Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”,
subcontul 226.2 „Creanţe privind recuperarea prejudiciului material”
5. Recuperarea lipsurilor de către gestionar prin reţinere din salariu:
Debit contul 531 ”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,
subcontul 531.1 ”Datorii salariale”
Credit contul 226 ”Creanţe ale personalului”,
subcontul 226.2 ”Creanţe curente privind recuperarea prejudiciului material”.

Contabilitatea Mărfurilor În UCA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Mărfurilor În UCA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND EVALUAREA MĂRFURILOR ȘI STABILIREA PREȚURILOR

ÎN UNITĂȚILE DE COMERȚ CU AMĂNUNTUL

Principiul alegerii obiectului

Principiul alegerii formei sau

Preț de vânzare cu amănuntul fără TVA

Preț de vânzare cu amănuntul cu TVA

a) produsele social importante se comercializează la preţuri de achiziţie/preţuri de livrare cu aplicarea adaosului

2. Colaci2 de până la 300 grame

Prețuri minime de comercializare cu amănuntul la țigarete pentru perioada

Circuitul documentar aferente operațiilor de procurare a mărfurilor

Factura fiscală Act de achiziție a mărfurilor Decont de avans

Dispoziție de plată de casă

Contabilitatea operațiilor de returnare a mărfurilor

după volumul după volumul

Adaosul comercial după procentul mediu, după cum urmează:

Inventarierea mărfurilor şi reflectarea în contabilitate a rezultatelor acesteia

S-ar putea să vă placă și