1.

2 Caracteristica și clasificarea diferentelor permanente și

temporare
Ajustările (diferențele) – reprezintă corectările profitului (pierderilor) până la impozitare
și se calculează numai în scopuri de impozitare fără reflectare în contabilitate.
Ajustările apar în cazul în care:
1. Unele articole de venituri sau cheltuieli luate în calculul veniturilor (pierderilor) nu se
recunosc sau se limitează de codul fiscal.
Ajustările influențiază asupra venitului impozabil și situațiilor financiare ale perioadei de
gestiune curente fără a avea impact asupra rezultatelor perioadelor următoare.
2. Când perioada de gestiune în care unele articole de cheltuieli și venituri incluse în situația
de profit și pierdere nu coincid cu perioada în care aceste articole au fost recunoscute de
legislația fiscală pentru determinarea venitului impozabil.
Ajustările se clasifică în:
- Ajustări aferente veniturilor;
- Ajustări aferente cheltuielilor.
Criterii de ajustare a veniturilor:
Existența veniturilor impozabile și neimpozabile;
Incoincidența perioadei de gestiune la constatarea venitului;
Incoincidența perioadei de gestiune în cazul înlocuirii forțate a proprietății;
Existența metodelor speciale de calculare a venitului.
Criterii de ajustare a cheltuielilor:
Existența cheltuielilor limitate în scopuri fiscale;
Incoincidența perioadei de gestiune la constatarea cheltuielilor;
Existența cheltuielilor nedeductibile fiscal;
Existența regulilor speciale de calcul a cheltuielilor.
Diferențele suma abaterilor dintre mărimea veniturilor şi/sau cheltuielilor, constatate în
scopul fiscal și mărimea aceloraşi venituri sau cheltuieli reflectate în contabilitate, ele se clasifică
în:
Permanente apar în cazul în care unele articole de venituri sau cheltuieli luate în calculul venitului
(pierderii) contabil conform SNC nu se constată sau se limitează de Codul fiscal (perioada de
gestiune curentă).
Temporare apar când perioada de gestiune în care unele articole (posturi) de cheltuieli şi venituri,
incluse în venitul contabil nu coincid cu perioada în care aceste articole sunt recunoscute de
legislaţia fiscală pentru determinarea venitului impozabil (perioada de gestiune curentă și
viitoare).

Diferențele temporare:
Impozabile - majorează venitul impozabil (micșorează pierderea fiscală) al perioadelor viitoare.
Deductibile - micșorează venitul impozabil (majorează pierderea fiscală) al perioadelor viitoare.

Aferente veniturilor Aferente cheltuielilor Aferente Aferente

Sumele veniturilor Suma depășirii veniturilor cheltuielilor
recunoscute de cheltuielilor Sumele Suma depășirii
contabilitate în constatate în veniturilor cheltuielilor
perioada curentă, de fiscalitate față de recunoscute de constatate în
fiscalitate – în aceleași cheltuieli fiscalitate în contabilitate față
perioada viitoare. constatate în perioada curentă, de aceleași
contabilitate. de contabilitate- cheltuieli
în perioada constatate în
viitoare. contabilitate.

Figura 1. Diferențe permanente și temporare

 Vom exemplifica o situaţie de calcul al impozitului pe venit la întreprindere, cu aplicarea
calculului diferenţei permanente privind impozitul pe venit.
Datele iniţiale:
La întocmirea dării de seamă contabile pentru anul de gestiune întreprinderea „Alfa” a
reflectat venit până la impozitare în mărime de 126 110 lei. Cota impozitului pe venit constituie
12 procente.
Factorii care influenţează abaterea venitului (pierderii) impozabil de la venitul (pierderea)
contabil sunt:
1. Cheltuielile de delegare au depăşit limita stabilită de legislaţia fiscală cu 3000 lei.
2. Suma amortizării mijloacelor fixe, calculată în scopuri contabile, constituie 4000 lei.
Din suma dată în scopuri fiscale se permite spre deducere 2000 lei.
3. Calculat, dar neachitat venit din dividende din cota-parte la capitalul statutar al
întreprinderii „Beta” în mărime de 2500 lei.
Modul de formare a diferenţelor permanente, a diferenţelor deductibile şi impozabile
temporare este reflectat în Tabelul ce urmează:
Tabelul nr. 1

Nr. Tipurile de Sumele recunoscute Sumele recunoscute Diferenţele

crt. venituri şi la determinarea de către legislația apărute în
cheltuieli profitului fiscală la perioada de
(pierderii) contabil, determinarea gestiune, lei
lei profitului (pierderii)
contabil, lei

1. Cheltuieli de 15 000 12 000 3 000 (diferență

delegare permanentă)

2. Suma amortizării 4 000 2 000 2 000 (diferență

mijloacelor fixe temporară
deductibilă)

3. Calculat venit 2 500 - 2 500 (diferență

procentual în temporară
formă de impozabilă)
dividende din
cotaparte din
 capitalul statutar

Folosind datele din Tabel, efectuăm calculele necesare la impozitul pe venit în scopul
determinării impozitului pe venit curent:
Datorie curentă privind impozitul pe venit 126110 x 12/100 = 15133,2 lei
Obligaţie fiscală permanentă 3000 x 12/100 = 360 lei
Activ amânat privind impozitul pe venit 2000 x 12/100 = 240 lei
Datorie amânată privind impozitul pe venit 2500 x 12/100 = 300 lei
Impozitul pe venit curent 15133,2 + 360 + 240 – 300 = 15433,2 lei
În scopul examinării mecanismului de reflectare a calculelor impozitului pe venit în
evidenţa contabilă, la determinarea corectitudinii calculării impozitului pe venit destinat achitării
la buget întocmim calculul impozitului pe venit curent, utilizând metoda de corectare a datelor
contabile. Corectările necesare se reflectă în tabelul următor.

Tabelul nr. 2

1. Profitul conform raportului privind veniturile şi cheltuielile 126 110 lei

2. se măreşte cu: 5000 lei

Inclusiv, cheltuielile de delegare ce au depăşit limita stabilită de 3000 lei

legislaţia fiscală

mărimea uzurii permisă spre deducere în scopuri fiscale 2000 lei

3. se micşorează cu: 2500 lei

inclusiv, suma venitului neachitat în formă de dividende din cota-parte 2500 lei
din capitalul statutar al altor întreprinderi

În total profitul impozabil 128 610 lei

Impozitul pe venit curent = 128610 x 12/100 = 15433,2 lei

Informaţia privind diferenţele permanente este destul de importantă, întrucât la

determinarea impozitului curent acestea ocupă un loc destul de esenţial între abaterile venitului
contabil de la cel fiscal, de aceea nu putem să le ignorăm, cum o fac alte ţări.
De exemplu, Suedia, în scopuri fiscale, se limitează numai la cheltuielile de delegare, alte
diferenţe permanente nu sunt; în SUA contabilizarea impozitelor asupra beneficiilor este
reglementată prin norma ASC 470 (cunoscută anterior ca FAS 109), care determină numai
diferenţele temporare. Includerea în legislaţia contabilă a Republicii Moldova a modalităţii de
contabilizare a diferenţelor permanente ar permite de a observa modul de calculare a impozitului
reflectat în Declaraţie de la suma impozitului calculat în baza profitului contabil.
Dacă vor fi reflectate diferenţele permanente şi cele temporare, atunci beneficiarilor
rapoartelor financiare le va fi destul de uşor să observe, din punct de vedere contabil, prin ce suma
impozitului de achitare de la buget se deosebeşte de suma impozitului calculat în baza profitului
contabil.