CONTABILITATEA ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE

1)Principiile generale ale organizării contabilităţii instituţiilor publice

2) Planul de conturi în sectorul bugetar.

3)Clasificația economică bugetară - baza contabilității în sectorul bugetar.

4)Încasarea și restituirea impozitului pe venit reținut din salariu.

5)Efectuarea cheltuielilor de casă aferente remunerării muncii angajaților conform statelor în

instituțiile publice.

6) Efectuarea cheltuielilor de casă aferente serviciilor energetice și comunale în instituțile

publice.

7) Conntabilitatea procurârii materialelor în scopuri didactice.

8)Lucrări contabile de închidere a exercitiului bugetar

9) Structura, întocmirea şi prezentarea situaţiilor privind sistemul bugetar

1) Principiile generale ale organizării contabilităţii instituţiilor publice

Instituţiile publice sînt entităţile prin intermediul cărora se efectuează redistribuirea venitului
naţional, care se realizează prin intermediul bugetului public naţional, sub forma sumelor
cheltuite pentru satisfacerea nevoilor social-culturale, învăţământ, ocrotirea sănătăţii,
întreţinerea administraţiei de stat, apărarea ţării etc.
Instituţiile publice nu dispun de venituri proprii pentru acoperirea cheltuielilor pe care le
suportă în procesul activităţii lor şi respectiv sînt finanţate integral sau parţial de la bugetul
de stat, bugetele raionale, municipale, orăşeneşti, săteşti.
Cele două categorii de instituţii publice se deosebesc prin sursa din care sunt finanţate.
Astfel, instituţiile de subordonare de stat sunt finanţate din bugetul de stat, iar cele de
subordonare locală - din bugetele raionale, municipale, orăşeneşti, săteşti.
Obiectul contabilităţii instituţiilor publice îl constituie patrimoniul public aflat în
administrarea acestora: finanţarea din buget şi cheltuielile bugetare, veniturile şi cheltuielile
privind mijloacele speciale, mijloacele materiale şi băneşti, drepturile şi obligaţiile rezultate
din activitatea desfăşurată cu respectarea prevederilor legale.
Prin intermediul contabilităţii instituţiilor publice se asigură evidenţa finanţelor publice
de care dispune statul. Operaţiunile financiar-economice în instituţiile publice sunt

1
contabilizate prin sistemul propriu de evidenţă contabilă reglementat de Instrucţiunea cu
privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice Nr. 85 din 9 octombrie 1996.
Evidenţa contabilă în instituţiile publice are următoarele sarcini:
- înregistrarea la zi a finanţării bugetare, veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate;
- contabilizarea corectă a circulaţiei mijloacelor materiale şi băneşti;
- evidenţa decontărilor cu diferiţi debitori şi creditori;
- asigurarea integrităţii patrimoniului aflat în administrare;
- întocmirea şi prezentarea la termenii stabiliţi a rapoartelor financiare.
De asemenea, evidenţa contabilă are sarcina de a preîntâmpina încălcarea disciplinei
bugetare, asigurând consumul mijloacelor bugetare /speciale în limitele aprobate în bugetul
de stat / bugetele raionale, municipale, orăşeneşti, săteşti şi conform destinaţiei stabilite în
aceste bugete. Evidenţa contabilă trebuie să oglindească la timp toate modificările cantitative
şi valorice ale mijloacelor şi resurselor unei instituţii. In baza datelor furnizate de evidenţa
contabilă conducătorii instituţiilor publice adoptă decizii în conducerea activităţii curente a
instituţiilor.
Conducătorii instituţiilor publice şi ai aparatului financiar-contabil al acestora au sarcina de
a se ocupa permanent de buna administrare şi utilizare a mijloacelor bugetare / speciale,
asigurând utilizarea eficientă a mijloacelor materiale şi băneşti. Responsabilitatea pentru
organizarea corespunzătoare a evidenţei contabile o poartă conducătorul instituţiei publice şi
contabilul-şef al acesteia.
Organizarea şi funcţionarea contabilităţii în instituţiile publice se realizează în
conformitate cu actele legislative şi normative prin care se asigură o reglementare unitară a
acesteia pe întreg teritoriul ţării. Contabilitatea instituţiilor publice este reglementată de
următoarele acte legislative şi normative
. > Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007;
> Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24.05.1996;
> Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din 16.10.2003;
> Codul civil;
> Codul muncii;
> Codul fiscal;
> Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar nr. 355-XVI din 23.12.2005;
> Clasificaţia bugetară nr. 91 din 20.10.2008;
> Regulamentul privind inventarierea nr. 27 din 28.04.2004;
> Instrucţiune cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice nr. 85 din 09.10.1996;

2
> Instrucţiuni, regulamente emise de Guvernul Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor
al Republicii Moldova;
> Legea bugetului de stat etc.
Legea contabilităţii stabileşte cadrul juridic a cerinţelor unice şi a mecanismului de
reglementare a contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova, regulile generale
privind documentarea operaţiunilor economice, întocmirea registrelor contabile,
inventarierea patrimoniului, întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare.
Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar stabileşte sistemul bugetar, care este
o parte integrantă a sistemului de finanţe publice ale statului, reprezentat prin bugetul public
naţional şi de asemenea stabileşte procesul bugetar care începe cu elaborarea bugetului şi se
finalizează prin aprobarea raportului privind executarea lui pentru anul bugetar respectiv.
Clasificaţia bugetară serveşte necesităţilor de sistematizare şi de corelare a indicatorilor
bugetari ai bugetelor de toate nivelurile şi ai fondurilor extrabugetare, atribuindu-se fiecărui
indicator bugetar un cod distinct.
Legea privind finanţele publice locale stabileşte structura, elaborarea, aprobarea şi
executarea bugetelor unităţilor - administrativteritoriale (raioanelor, municipiilor, oraşelor,
satelor), drepturile şi responsabilităţile executorilor de buget de subordonare locală.
Codul civil determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei
dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile
contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatriomoniale
aferente lor.
Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale şi colective de muncă,
jurisdicţia muncii, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă.
Codul fiscal reglementează principiile impozitării în Republica Moldova, modul şi
termenele de achitare a impozitelor şi taxelor, cotele acestora, facilităţile acordate, precum şi
subiecţii şi obiectele impunerii.
Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar reglementează modul,
condiţiile de salarizare şi mărimile salariilor personalului din autorităţile administraţiei
publice, instituţiile şi organizaţiile finanţate de la bugetul public naţional.
Regulamentul privind inventarierea reglementează modul de efectuare a inventarierii
patrimoniului, de determinare şi reflectare a rezultatelor inventarierii, precum şi formularele
utilizate cu ocazia inventarierii.

3
 Instrucţiunea cu privire la evidenţa contabila în instituţiile publice nr. 85 din 09.10.1996
reglementează documentarea şi contabilizarea operaţiunilor financiar-economice în
instituţiile publice.
2)Planul de conturi în sectorul bugetar:

Planul de conturi contabile în sistemul bugetar este elaborat în conformitate cu standardele

internaţionale GFS 2001 (Statistica Finanţelor Guvernamentale), integrat cu clasificaţia bugetară
economică şi se utilizează pentru evidenţa executării de casă a bugetului public naţional (metoda
de casă), precum şi pentru evidenţa contabilă a veniturilor şi cheltuielilor efective ale
autorităţilor /instituţiilor bugetare, a activelor financiare şi nefinanciare, a datoriilor şi
rezultatelor (metoda de angajamente).
Planul de Conturi al evidenţei contabile în sistemul bugetar conţine 8 clase, care la rîndul său se
dezvoltă în subclase. Respectiv, în cadrul subclaselor există mai multe grupe de conturi, iar
grupele de conturi se detaliază pe conturi şi subconturi.
Conturile contabile la 1-4 semne reprezintă conturi sintetice, iar la 5-6 semne reprezintă
conturi analitice.

Contabilizarea operaţiunilor economice în instituţiile publice se bazează pe Planul de conturi al

evidenţei contabile în instituţiile publice aprobat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova
în Instrucţiunea cu privire la evidenţa contabilă în instituţiile publice nr. 85 din 09.10.1996.

Planul de conturi reprezintă enumerarea sistematizată a conturilor evidenţei contabile

curente, necesare pentru contabilizarea operaţiunilor economice.
Planul de conturi cuprinde 13 capitole grupate conform omogenităţii conturilor (tabelul
2.2). Fiecare capitol este încadrat cu un cont sintetic de gradul întâi constituit din două cifre,
care se divizează în conturi de gradul doi (subconturi) constituite din 3 cifre. De exemplu.
Capitolul I „Mijloace fixe" este încadrat cu contul de gradul întâi 01 „Mijloace fixe", care se
divizează în zece conturi de gradul doi:
010 „Clădiri";
011 „Construcţii speciale";
012 „Instalaţii de transmisie";
013 „Maşini şi utilaje" etc.
Evidenţa contabilă se ţine pe conturi de gradul doi (subconturi).

4
 Modificări în planul de conturi pot fi efectuate numai de către Ministerul Finanţelor.

Evidenţa contabilă în sistemul bugetar se ţine conform următoarelor principii de bază:

a) continuitatea activităţii, ce presupune, că situaţiile financiare trebuie întocmite pe

baza continuităţii activităţii autorităţii/instituţiei bugetare;
b) contabilitatea de angajamente, ce reprezintă contabilizarea conform căreia elementele
contabile sînt recunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii
mijloacelor băneşti;
c) permanenţa metodelor, ce prevede aplicarea metodelor de evidenţă contabilă în mod
consecvent, de la un exerciţiu financiar la altul;
d) separarea patrimoniului şi datoriilor, ce reglementează evidenţa patrimoniului şi a
datoriilor separat;
e) necompensarea, ce presupune interzicerea oricărei compensări între elementele de
activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli, cu excepţia compensărilor
permise de reglementările legale;
f) consecvenţa prezentării, ce presupune menţinerea de la o perioadă la alta a
modului de prezentare şi clasificare a elementelor în rapoartele financiare

5
 3)Clasificația economică bugetară - baza contabilității în sectorul bugetar

Clasificația bugetară este importantă pentru formularea politicilor, identificarea

alocării resurselor între sectoare și identificarea activităților Guvernului. Clasificația este, de
asemenea, necesară pentru stabilirea responsabilității în ceea ce privește respectarea politicilor și
performanțelor și a administrării zilnice a bugetului.
Cele mai cunoscute sisteme de clasificare sunt "Clasificația funcțiilor guvernului
(COFOG)", elaborată de către Organizația Națiunilor Unite și "Clasificația statisticilor financiare
guvernamentale (GFS)", elaborată de către FMI.
Sistemul de clasificație bugetară aplicat în Republica Moldova, aprobat în 2015, este în
conformitate cu sistemele ONU și FMI, și include:
 Clasificația funcțională, pentru analiza istorică și formularea politicilor;
 Clasificația organizațională, pentru responsabilitate;
 Clasificația fondului, pentru sursa de finanțare;
 Clasificația economică, pentru controlul cheltuielilor elementelor-rând;
 Clasificația programelor, pentru formularea politicilor și responsabilitatea
performanțelor.

Clasificaţia organizaţională reprezintă sistemul de codificare a beneficiarilor alocaţiilor din

buget - autorităţile publice centrale și locale subordonate, care gestionează resurse bugetare.
În temeiul prevederilor art.27 alin.(2) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii
bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.223-
230, art.519), și în conformitate cu punctul 6 alin.2) și alin.4) al Hotărîrii Guvernului nr.1265 din
14 noiembrie 2008 ”Cu privire la reglementarea activității Ministerului Finanțelor” (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.208-209, art.1278), cu modificările și completările
ulterioare, Se aprobă:

1)
a) Structura Clasificaţiei bugetare, conform anexei nr.1;
b) Clasificaţia organizaţională:
• A. Organe ale autorităților publice centrale, conform anexei nr.2;
•B. Organe ale autorităților publice locale, conform anexei nr.3;
c) Norme metodologice privind aplicarea Clasificaţiei organizaţionale, conform anexei nr.4;
d) Clasificaţia funcţională, conform anexei nr.5;
6
 e) Norme metodologice privind aplicarea Clasificaţiei funcţionale, conform anexei nr.6;
f) Clasificaţia programelor:
• A. Programe și subprograme, conform anexei nr.7;
• B. Activități, conform anexei nr.8;
g) Norme metodologice privind aplicarea Clasificaţiei programelor, conform anexei
nr.9;
h) Clasificaţia surselor, conform anexei nr.10;
i) Clasificaţia economică, conform anexei nr.11;
 j) Norme metodologice privind aplicarea Clasificaţiei economice, conform anexei
nr.12;

2. Prezentul ordin:
- se pune în aplicare de la 1 ianuarie 2016;
- se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina web a ministerului.
3. Odată cu punerea în aplicare a prezentului ordin se abrogă:
Ordinul ministrului finanțelor nr.190 din 31.12.2014 privind Clasificația bugetară;
Ordinul nr.91 din 20.10.2008 privind Clasificația bugetară (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2008, nr.195-196, art.581), cu modificările și completările ulterioare;
Ordinul nr.119 din 29.12.2008 privind Registrul fondurilor speciale (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009, nr.7-9, art.10), cu modificările și completările ulterioare;
Ordinul nr.6 din 19.01.2009 cu privire la Registrul donatorilor (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2009, nr.27-29, art.90), cu modificările și completările ulterioare.

4) Încasarea și restituirea impozitului pe venit reținut din salariu.

Impozitul pe venit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului de stat,
izvorul principal al formarii venitului bugetului de stat si al finantarii cheltuielilor publice.
Fiecare angajator care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este
obligat să calculeze, ţinând cont de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din
aceste plăţi un impozit.
Modul de calculare a impozitului pe venit este reglementat de Regulamentului cu privire la
reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către angajator în folosul
angajatului, precum şi din plăţile achitate în folosul persoanelor fizice care nu practică activitate

7
de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 697 din 22.08.2014.

8
 5) Efectuarea cheltuielilor de casă aferente remunerării muncii angajaților
conform statelor în instituțiile publice

Cheltuielile de casă reprezintă cheltuielile efectuate din contul curent prin virament sau
în numerar pentru plata retribuţiei, CAS, РАМ, serviciilor comunale, lucrărilor executate,
achiziţionarea bunurilor materiale etc. Cheltuielile de casă sunt constatate prin metoda de casă,
conform căreia cheltuielile sunt recunoscute pe măsura plăţii mijloacelor băneşti din contul
curent. Cheltuielile de casă se efectuează concomitent cu finanţarea primită din buget şi servesc
pentru acoperirea cheltuielilor bugetare efective. Cheltuielile de casă se efectuează în limitele
finanţării primită din buget şi respectiv suma cheltuielilor de casă efectuate în perioada de
gestiune corespunde sumei finanţării primită din buget în perioada respectivă. Cheltuielile de
casă pot fi efectuate numai cu condiţia că sunt prevăzute în planul secundar de finanţare /
devizul de cheltuieli a instituţie pe articolul şi alineatul respectiv al clasificaţi economice a
cheltuielilor bugetare.

Cheltuielile de personal constituie plata pentru remunerarea muncii Remunerarea muncii

(211000) şi pentru Contribuţii şi prime de asigurări obligatorii (212000) divizate în capitole de
cheltuieli separate. Remunerarea muncii (211000 ) include toate tipurile plăţilor salariale,
achitate angajaţilor din sectorul bugetar pentru munca efectuată de aceştia pe durata unei anumite
perioade de raportare, precum şi plăţi băneşti achitate unor categorii de angajaţi din sectorul
bugetar, favorizaţi prin prevederile actelor normative de a primi plăţi suplimentare.

Capitolul Remunerarea muncii (211000) cuprinde toate cheltuielile pentru

remunerarea angajaţilor instituţiilor bugetare achitate de angajator. Cheltuielile pentru
acordarea de uniforme, echipament şi anumite unelte necesare angajaţilor din sistemul bugetar
pentru exercitarea funcţiilor lor, se atribuie la tipul Active nefinanciare (300000). În cazuri de
excepţie, cînd aceste bunuri nu se acordă angajaţilor sistemului public în natură, dar li se acordă
în formă de compensaţie bănească, atunci aceste cheltuieli vor fi reflectate la Alte plăţi băneşti
ale angajaţilor (211300).

211100 Remunerarea muncii angajaţilor conform statelor

Include cheltuielile pentru remunerarea angajaţilor instituţiilor publice conform statelor

care include şi angajaţii sezonieri. Constituie plăţile achitate angajaţilor publici pentru serviciile
acordate de aceştia, înaintea deducerii impozitelor pe venit reţinute la sursa de plată şi
contribuţiilor de asigurări obligatorii achitate de angajaţi. Acest articol include atât salariul de
9
bază cît şi plăţile pentru lucrul peste program, premiile, sporuri şi suplimente la salariu, plata
pentru concediul anual etc. şi se reflectă la alineatul Remunerarea muncii angajaților conform
statelor (211180).

6) Efectuarea cheltuielilor de casă aferente serviciilor energetice și

comunale în instituțile publice.

Categoria respectivă constituie cheltuielile pentru bunurile şi serviciile necesare

desfăşurării activităţii instituţiilor publice, cu excepţia bunurilor ce creează stocuri, mijloacelor
fixe, rezervelor de stat. Cheltuielile aferente contractelor încheiate cu persoanele fizice privind
angajarea unor servicii, se atribuie la serviciile respective.

22000 Servicii
Serviciile reprezintă prestarea anumitor lucrări sau producerea anumitor rezultate
tangibile (bunuri) sau intangibile (lucrări) în baza unui contract sau acord de prestare a
serviciilor.

222100 Servicii energetice şi comunale

Include cheltuielile pentru achitarea livrărilor de energie electrică, energie termică şi

gazelor(inclusiv penalităţilor) în baza contractelor cu furnizorii respectivi.

222110 Energie electrică

Include cheltuielile pentru achitarea serviciilor de energie electrică (inclusiv

penalităţilor), independent de scopul utilizării acesteia.

222120 Gaze

Include cheltuielile pentru plata gazelor naturale (inclusiv penalităţilor), utilizate de către
instituţiile publice independent de scopul utilizării acestora.

222130 Energie termică

Include cheltuielile pentru energia termică (inclusiv penalităţi) necesară pentru

funcţionarea instituţiilor publice.

222140 Apă şi canalizare

10
 Include cheltuielile pentru plata serviciilor de asigurare cu apă şi serviciilor de canalizare
(inclusiv penalităţilor).

222190 Alte servicii comunale

Include cheltuielile pentru plata altor servicii comunale, ce nu pot fi atribuite alineatelor
(222110)-(222140).

7) Contabilitatea procurârii materialelor în scopuri didactice.

Instituţiile publice utilizează în procesul activităţii lor un volum considerabil de

materiale. Structura acestora diferă în funcţie de specificul activităţii pe care o desfăşoară
instituţia publică. Astfel, instituţie de învăţământ folosesc mai mult materiale didactice şi de
laborator; instituţiile sanitare - medicamente şi materiale de pansament etc.

Materialele diferă şi în dependenţă de scopul pentru care sunt utilizate. Din acest punct de
vedere se disting:

- chimicale, reactive;

- materiale de uz gospodăresc, alimente, furaje, nutreţuri;

- combustibil; - carburanţi şi lubrifianţi;

- piese de schimb pentru maşini şi utilaje.

Materialele pot întră în patrimoniul instituţiei pe mai multe căi: - prin dotare de către stat
la înfiinţarea instituţiei;

- prin achiziţie de la furnizori;

- cu titlu gratuit de la sponsori;

- prin transfer de la instituţia ierarhic superioară;

- din casarea mijloacelor fixe şi OMSVD.

8) Lucrări contabile de închidere a exercitiului bugetar

11
 Întocmirea bilantului si a documentelor de sinteza reprezinta un proces complex de
agregare a datelor in vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situatia
patrimoniului si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza intr-o suita de
lucrari dintre care unele cu caracter preliminar , iar altele referitoare la redactarea sau
completarea propriu-zisa a bilantului.Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari contabile de
inchidere a exercitiului fiind structurate astfel:

1.Stabilirea balantei conturilor inainte de inventariere – pentru centralizarea si controlul

exactitatii datelor inregistrate in conturi se intocmeste balanta de verificare inainte de
inventarierea patrimoniului. Relatiile de control proprii balantei sunt cele dintre debitul si
creditul conturilor, inregistrarea cronologica si sistematica, inregistrarea sintetica si analitica.
Dintre acestea cea care ofera informatia de control privind inregistrarea in conturi a tuturor
documentelor justificative este aceea ca totalul rulajului debitor sau creditor din balanta trebuie
sa fie egal cu totalul rulajului calculat in registrul jurnal general.

2. Inventarierea generala a patrimoniului – reprezinta lucrarea preliminara prin care se

stabileste situatia reala a patrimoniului .Relatia proprie inventarului prin care se determina
situatia reala a patrimoniului la un moment dat este de forma :

SNP = Activul inventariat la valoarea actuala – Datoriile inventariate la valoarea actuala

3.Contabilitatea operatiilor de regularizare – o data stabilite rezultatele inventarierii ,

plusurile si minusurile de inventar, se procedeaza la inregistrarea si decontarea lor gestionara. A
efectua aceasta operatie inseamna a regulariza rezultatul inventarierii. In principiu plusurile se
inregistreaza ca intrari in patrimoniu intreprinderii , iar minusurile se imputa.

Pentru a stabili corect rezultatul exercitiului este necesara separarea in timp a

cheltuielilor si veniturilor inregistrate. Operatiile de regularizare a cheltuielilor
si veniturilor genereaza urmatoarele tipuri de inregistrari contabile :

a)cheltuieli constatate la inchiderea exercitiului ca fiind aferente exercitiului urmator sau

de repartizat pe parcursul mai multor exercitii :
Cheltuieli inregistrate in avans = Conturi de cheltuieli

b)cota scadenta de cheltuieli preluate in exercitiul curent din exercitiul precedent,

inregistrare efectuata pe baza scadentelor
Conturi de cheltuieli = Cheltuieli inregistrate in avans

12
 c)venituri inregistrate in avans direct in conturile de venituri si transferate la inchiderea
exercitiului asupra conturilor de regularizare
Conturi de venituri = Venituri inregistrate in avans

d)Cota scadenta din venituri preluate in exercitiul curent din exercitiul precedent,

inregistrare efectuata pe baza de scadenta
Venituri inregistrate in avans = Conturi de venituri

Pentru a stabili rezultatul exercitiului se procedeaza la inchiderea conturilor de

cheltuieli si venituri.

Folosind datele inregistrate in conturile de venituri si cheltuieli , inchiderea conturilor se prezinta

astfel:
a)inchiderea conturilor de cheltuieli

Profit si pierderi = Conturi de cheltuieli

b)inchiderea conturilor de venituri

Conturi de venituri = Profit si pierdere

c)Se calculeaza si se plateste impozitul pe profit:

Rezultatul impozabil = rezultatul contabil inainte de impozitare-deducerile fiscale-nededucerile

fiscale
-Impozitul datorat

Cheltuieli cu impozitul pe profit = Impozitul pe profit

-Inchiderea contului de cheltuieli
Profit si pierdere = cheltuieli cu impozitul pe profit
-Plata impozitului pe profit
Impozit pe profit = conturi curente la banci
Distribuirea profitului sau finantarea pierderii

9) Structura, întocmirea şi prezentarea situaţiilor privind sistemul bugetar

Conform art.9 Reglementarea contabilităţii cuprinde:

13
 a) asigurarea normativă şi aplicarea cerinţelor unice ale contabilităţii şi raportării
financiare pentru entităţi, indiferent de tipul activităţii economice;

b) corespunderea prevederilor S.N.C., S.N.C.S.P sau normelor metodologice aprobate

de Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar nivelului de dezvoltare economică a ţării şi
cerinţelor utilizatorilor situaţiilor financiare;

c) asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea unică a standardelor de contabilitate, inclusiv a

I.F.R.S., sau a normelor metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar;

14