ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA CONTABILITATE
DEPARTAMENT CONTABILITATE, AUDIT ȘI ANALIZĂ ECONOMICĂ

RAPORT
PRIVIND PRACTICA DE PRODUCȚIE
Baza de practică S.R.L. Salamer-com

Autor:
studentul gr. CON-172,
învățământ cu frecvență redusă
Friptu Diana
_________________
(semnătura)

Conducător științific:
dr., conf. univ. Bîrca A.
_________________
(semnătura)

Chişinău – 2021

1
 Cuprinsul raportului practicii de producție:

Introducere ....................................................................................................................... 3

Capitolul 1. „Noțiuni generale aferente numerarului” ...................................................... 6

1.1. Caracteristica generală a entității .......................................................................... 6

1.2. Organizarea contabilității ..................................................................................... 8

Capitolul 2. „Politicile contabile”..................................................................................... 10

2.1. Modul de elaborare a politicii contabile ............................................................... 10

2.2. Controlul corectitudinii aplicării politicii contabile ............................................. 13

Capitolul 3. „Planul de conturi de lucru a entității ......................................................... 16

3.1. Modul de elaborare a planului de conturi de lucru și aprobarea acestuia .......16

Capitolul 4. „Documentarea faptelor economice” .......................................................... 20

4.1. Modul de elaborare, aprobare și aplicare a documentelor primare ................... 20

4.2.Circuitul și arhivarea documentelor primare ....................................................... 23

Capitolul 5. „Registrele contabile” ................................................................................. 25

5.1. Întocmirea, aplicarea și arhivarearegistrelor contabile ..................................... 25

Conchiderea raportului privind practica de producție ................................................... 27

Bibliografie ..................................................................................................................... 28

2
 Introducere

Practica de producție reprezintă o parte integrală a procesului de formare profesională.

Reprezintă un element al procesului educațional și este acel component esențial care face legătură
dintre procesul de învătământ și activitatea profesională care implică formarea noilor abilități și
aplicarea cunoștințelor teoretice în practică precum contribuie și la acumularea experienței cu
privire la organizarea activităților.

Este bine cunoscut faptul că practica de producție se consideră un instrument de bază pentru
aplicarea cunoștințelor acumulate pe parcursul anilor de studii, care au fost dobândite în cadrul
orelor de curs. Acestea au ca scop aplicarea la nivel practic a tranzacțiilor enonomice ce au loc în
cadrul entității în dependență de genul de activitate desfășurat de către aceasta. În procesul
realizării acesteia, studenții se familiarizează cu viitoarea specialitate, însușesc deprinderi primare
pentru formarea profesională.

Scopul practicii de producție este de a-mi dezvolta abilităţile practice în baza materialului
teoretic însuşit pe parcursul anilor de studii.

Principalele sarcini ale practicii de producție sunt:

a) Aplicarea competențelor specifice de specialitate în domeniul contabilității

b) Studierea sistemelor economice, respectării standardelor de contabilitate și a altor

documente.normative;

c) Acumularea de către studenți a deprinderilor practice și a experienței privind organizarea

contabilității în toate sectoarele ei.

d) Studierea modului de perfectare și de aplicare a documentelor primare.

e) Însușirea modului de întocmire și aplicare a registrelor contabile.

f) Studierea structurii serviciului contabil, a programului automatizat de contabilitate utilizat la

entitate.

În cadrul practicii de producție sunt realizate diverse activități care contribuie la atingerea
obiectivelor mai sus menționate, în acest mod au fost efectuate lucrări contabile conform tematicii
practicii de producție.

3
 Stagiul practicii de producție a fost efectuat la întreprinderea S.R.L. „Salamer-com”, entitate a
cărei gen de activitate este producerea și anume producerea salamurilor și produselor din carne.

Obiectul cercetării o reprezintă entitatea la care se desfășoară practica de producție și anume

Societatea cu Răspundere Limitată (în continuare S.R.L.) „Salamer-com”. Aceasta activează pe
piața comercială a salamurilor și produselor din carne din Republica Moldova, fiind una dintre
cele mai mari întreprindere de producere din acest domeniu având ca scop satisfacerea nevoilor
consumatorilor, acest domeniu de activitate a entității cunoaște o concurență în creștere care
stimulează entitatea analizată să se dezvolte pentru ca în timp să devină lider în domeniul
producerii salamurilor și rpoduselor din carne.

În capitolul I - „Caracteristica de bază a întreprinderii” – se caracterizează, în general,

activitatea întrprinderii „Salamer-com” S.R.L., în care este descris modul de formare, modificare
a entității precum și genurile sale de activitate. La fel aici este indicat tipul și forma organizatorico-
juridică. În același timp sunt prezentate particularitățile activității și problemele devzoltării.

În Capitolul II. „Politicile contabile”- sunt prezentate actele normative în baza cărora au fost
întocmite politicile contabile, modul în care au fost acestea elaborate, cum are loc modificarea
politicilor contabile. La fel este indicat și modul de perfectare documentară precum și cum are loc
aprobarea acetora. Controlul corectitudinii aplicării politicii contabile este esențial în activitatea
economică a entității de aceea în acest capitol este indicat și acest aspect.

Capitolul III „Planul de conturi de lucru a entității” - Planul general de conturi cuprinde
totalitatea conturilor sintetice care servesc la înregistrarea existenței, mișcării și transformării
mijloacelor economice, a resurselor acestor mijloace și a rezultatelor obținute. Acesta se prezintă
sub forma unui tablou în care fiecare cont are o denumire, simbol cifric și sunt incadrate în clase
si grupe dupa anumite criterii. În acest mod în acets capitol va fi indicat modul de elaborare al
planului de conturi de lucru care este essential în activitatea întreprinderii deoarece cuprinde aspect
concrete ce țin de activitatea entității ci nu doar generalități. La fel în acets capitol este descrisă
caracteristica conturilor sintetice și a subconturilor specifice entității, neprevăzute în planul general
de conturi contabile. Deasemenea este descries și modul de aprobare al planului de conturi de
lucru.

Capitolul IV. „Documentarea faptelor economice” – acest capitol cuprinde ansamblul tuturor
cerințelor legale față de documentele primare, modul de elaborare și aprobare a documentelor
primare netipizate. Deasemenea în cadrul acestui capitol vom găsi și modul de perfectare și de

4
aplicare a documentelor contabile aferente intrărilor și ieșirilor ce au loc pe parcursul perioadei de
gestiune și nu în ultimul rând vom vedea care sunt persoanele responsabile de întocmirea
documentelor.

Capitolul V. „Registrele contabile” - Registrele contabile reprezintă nişte foi volante sau fişe,
care au destinaţia de a acumula datele curente din documentele primare în scopul generalizării
acestora şi determinarea indicatorilor respectivi. În acest capitol sunt indicate cerințele legale
aferente completării acestora, tipurile de register contabile utilizare de entitatea analizată precum
și modul de aprobare, întocmire, aplicare și arhivare a acestora.

Conchiderea raportului privind practica de producție cuprinde generalizări despre „Salamer-

com” S.R.L., activitatea acesteia pe piață.

5
 Capitolul 1. „Caracteristica de bază a întreprinderii”

1.1. Caracteristica generală a entității

Bazele companiei „Salamer-com” S.R.L. datează cu începutul anului 1999, inițial ca o afacere
de familie. Istoria companiei „Salamer-com” S.R.L. este mai mult de douăzeci de ani de experiență
în producția și vânzarea de salamuri, mezeluri și produse semi-fabricate de cea mai înaltă calitate,
preparate conform rețetelor tradiționale. În prezent sunt peste 70 de sortimente de mezeluri, cu
gust autentic sau distinct. Este înregistrată la Camera Înregistrarii de stat cu Numărul de
identificare de stat- codul fiscal 1003600109105. (Anexa 1)

Prin cererea depusă la 29.02.2008, asociatul Întreprinderii Individuale Istrati Victor a solicitat
înregistrarea și înscrierea în Registrul de Stat al întreprinderilor și organizațiilor a întreprinnderiii
noi Societatea cu Răspundere Limitată „Salamer-com”, create în rezultatul reorganizării prin
transformare.

Fondată în 1999 și renovată în 2013, în prezent devenind una dintre cele mai moderne fabrici
de mezeluri din Moldova, de model European, care se conformează normelor sanitare și
standardelor de calitate europene.

Obiectul de activitate al entității S.R.L. „Salamer-com” îl reprezintă specializarea în producerea

și comercializarea produselor din carne (cărnuri proaspete, semifabricate, mezeluri, etc.), care pe
parcursul anilor de activitate s-a lărgit semnificativ gama de produse. De asemenea, entitatea, pe
lângă activitate de bază de fabricare a produselor din carne, se ocupă și cu comerțul produselor
alimentare în magazinele proprii, acestea fiind achiziționate de la diverși furnizori.

Scopul activității entității îl constituie în primul rînd satisfacerea cerințelor consumatorilor. La

momentul actual, entitate dispune de o rețea de distribuție a produselor în jur de 48 magazine de
specialitate proprii, colaborînd și cu un număr mai mic de clienți fideli, astfel, totuși activitatea
entității fiind mai bine orientată spre satisfacerea nevoilor clienților cu amănuntul.

Genurile principale de activitate sunt (Anexa 1):

1. Comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominant de produse
alimentare, băuturi și produse din tutun.
2. Producția, prelucrarea și conservarea cărnii și a produselor din carne.
3. Alte transporturi terestre de călători
4. Comerțul cu amănuntul ale cărnii și produselor din carne.

6
5. Comerțul cu ridicata al cărnii și produselor din carne.
6. Comerțul cu amănuntul al peștelui, crustaceelor și moluștelor
7.Comerțul cu ridicata al peștelui și produselor din pește
8. Prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor
9. Prepararea sucurilor din fructe și legume.

Capitalul Social al Societății se constituie din aporturile asociaților și reprezintă valoarea

minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să îl dețină societatea S.R.L. „SALAMER-
COM”, la momentul actual deține un capital Social în mărime de 5400 lei, fiind format din
aporturile unui singur asociat Istrati Victor, exprimat în lei și reflectat: Debit contul 242 „Conturi
curente în monedă națională”, subcontul 242.1 „Numerar la conturi nelegat”- 5400 lei Credit
contul 311 „Capital Social” - 5400

1.2. Organizarea contabilității

S.R.L. „Salamer-com” este o entitate destul de mare care are în structura sa organizatorică
mai multe departamente, acest fapt asigură o activitate eficientă și o utilizarea a resurselor
deținute de către aceasta la cel mai înalt nivel. Astfel structura organizatorică este formată din
următoarele departamente:

I. Departamentul contabil – reprezintă una dintre ramurile cele mai importante a funcționării
unei afaceri. Gestionarea cu succes a conturilor contabile, ținerea strictă a evidenței activelor și
pasivelor companiei, conformarea rigorilor fiscale – toate acestea sunt valoroase și utile pentru
prosperitatea și rentabilitatea afacerii. În cadrul acestui departament activează mai mulți contabili
care au grijă de înregistrarea coerentă și la timp a tranzacțiilor economice. Principalele atribuții a
acestui departament în cadrul entității „Salamer-com” S.R.L. sunt: organizează și desfășoară
activitatea financiar-contabilă a entității în conformitate cu dispozițiile legilor, care sunt în vigoare
în Republicii Moldova; urmărește evoluția indicatorilor financiari, precum și respectarea
disciplinei de plan și a celei financiare de către entitate; asigură întocmirea documentelor de
planificare financiară, care să urmărească utilizarea eficientă a resurselor de capital puse la
dispoziție; asigură plata integrală și la timp a remunerațiilor personalului; raportează lunar situația
privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli; răspunde de prezentarea la termen a situațiilor
financiare trimestriale și anuale, și a altor rapoarte importate, cum ar fi toate declarațiile fiscal;

7
asigură îndeplinirea sarcinilor contabilității cu privire la exercitarea controlului financiar atât cel
preventiv, cât și a celui ierarhic operativ-curent.

II. Departamentul resurse umane – Departamentul de resurse umane se ocupă de numeroase

procese care au loc în companie și, de cele mai multe ori, combină mai multe roluri pentru a găsi
angajații potriviți, dar și pentru a menține buna funcționare a companiei.
Departamentul resurse umane îndeplinește mai multe roluri în interiorul companiei. Acestea
includ recrutare, management al angajaților, învațare și dezvoltare, dar și multe altele.
Departamentul de resurse umane se ocupă cu numeroase activități care sunt vitale pentru orice
companie. Acesta este instrumentul principal care are grijă să fie respectate drepturile si obligațiile
din Codul Muncii, ține evidența angajaților, se ocupă de gasirea persoanelor potrivite și de
instruirea acestora, dar și de salarii și alte beneficii. În ansamblu, rolul departamentului resurse
umane în cadrul „Salamer-com” S.R.L. este de a crea o legatura între management și angajați și
de a se ocupa de diferite probleme legate de performanța companiei. Cu alte cuvinte,
departamentul de resurse umane ajuta compania să evolueze, să rezolve conflicte, să scoată în
evidență derapajele si sa contribuie la rezolvarea acestora.

III. Departamentul aprovizionare, producție și transport - Procesul de producţie poate fi

definit ca fiind totalitatea acţiunilor conştiente ale angajaţilor întreprinderii, îndreptate asupra
materiilor prime, cu ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii, materialelor sau a altor
componente în scopul transformării lor în produse, lucrări sau servicii cu anumită valoare de piaţă.
Producţia este cel mai important proces din lanţul valoric al unei companii producătoare, iar
calitatea şi competitivitatea pe piaţă a produselor rezultate din procesul de producţie este decisivă.

Principalele sarcini și funcții ale departamentului de aprovizionare și producție sunt:

 Furnizarea, cu menținerea ulterioară, a unui nivel optim de stocuri de resurse care vor
contribui la minimizarea costurilor legate de pregătirea lor.
 Asigurarea unei furnizări corecte, eficiente, complete și suficient de fiabile a resurselor
către consumatori (uneori chiar la locul de muncă).
Evidența contabilă la S.R.L. „Salamer- com” este efectuată de către departamentul contabilitate
din cadrul entității, care asigură controlul și înregistrarea în conturile contabile a tuturor
operațiunilor economice efectuate; oferă informații operative și asigură alcătuirea rapoartelor
financiare; poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de organizarea a
evidenței contabile. Politica de contabilitate este o parte importantă a organizării întreprinderii, de
8
aceea la fondarea întreprinderii, indiferent de tipul de proprietate, forma juridică, se întocmește
politica de contabilitate. Ea este revizuită, și se aprobă în fiecare an. Contabilitatea are relații cu
toate secțiile din întreprindere, analizând și înregistrând datele obținute la întreprindere.

La S.R.L. „Salamer-com” evidența contabilă este ținută semiautomat, având în vedere faptul că
informația este înregistrată atât sub formă computerizată cât și manual, operațiile fiind înscrise în
registre cumulative numite „Jurnale-order” în baza documentelor primare.

IV. Casa - este o subdiviziune aparte, care se ocupă cu evidenţa operativă a numerarului,
răspunzător de integritatea acestor mijloace o casierul-şef. El îndeplineşte registrele de casă şi le
introduce în sistemul informaţional contabil.

Aprovizionarea contabilităţii cu toate cele necesare este efectuată prin secţia administrativ-
gospodărească, care prin ordinul scris al contabilului-şef eliberează toate cele necesare desfăşurării
normale a lucrului, inclusiv sunt eliberate documente de strictă evidenţă de către şefa secţiei,
„evidenţa materialelor” prin completarea registrului de evidenţă a documentelor de strictă
evidenţă.

Toate aceste subdiviziuni sunt conectate la un sistem integru, automatizat al evidenţei contabile,
şi deci evidenţa dintre aceste compartimente este evidentă şi operativă.

Conform cercetării statistice anuale, compartimentul „Mobilitatea salariaților și locurile de

muncă în anul 2019” (Anexa2) observăm că în anul 2019 numărul total a salariaților angajați în
cursul anului este de 143 persoane, salariații eliberați în baza cererii este de 99 persoane. Locurile
de muncă disponibile la începutul anului au fost de 471, pe când pe parcursul anului acestea au
crescut în număr de 44 locuri. Acest lucru denotă faptul că entitatea este în creștere și necesitatea
forței de muncă crește, acest lucru fiind apreciat pozitiv.

În baza datelor relatate de contabilul-șef am determinat că în cadrul întreprinderii personalul

este format din trei compartimente, după cum este prezentat în Organigrama „Salamer-com”
S.R.L. entității din figura 1.1.:

9
 „Salamer-com” S.R.L

Aparatul administrativ Muncitori Personalul auxiliar

* Director: * Angajați secția producere * Angajații ce se ocupă de
Istrati Victor * Angajați în departamentul îngrijirea spațiilor de muncă
* Administrator: resurse umane * Angajații ce se ocupă de
Istrati Nicolina * Angajați departamentul aranjarea teritorială
contabilitate * Paza
* Contabil-șef:
* Angajați departamentul
Glava Dorina transport și aprovizionare
* Manager resurse umane *Angajați în departamentul
* Șef depozit casierie
* Șef secția producere
* Șef Transport

Fig.1.1. Organigrama „Salamer-com” S.R.L.

Sursa: elaborat de autor în baza datelor relatate de contabil-șef

Organigrama entității corespunde unei bune funcționări a agentului economic. Structura este
astfel concepută încât să poată fi stabilite concret atribuțiile și sarcinile fiecărui compartiment
funcțional, ale fiecărui post, precum și relațiile funcționale care trebuie să existe între
compartimente. Relațiile între compartimente sunt bine stabilite, deoarece informația pe care o
deține un compartiment este utilă pentru altele, acestea transmițându-se într-un mod cât mai
oprativ.

10
 Capitolul 2. „Politicile contabile”

2.1. Modul de elaborare a politicii contabile

Politicile contabile ale unei entități reprezintă o totalitate de acte normative interne, în
conformitate cu care se măsoară activele, pasivele, veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare.
Determinarea rezultatelor financiare este importantă, deoarece ne permite să apreciem performanța
financiară a entității, precum și luarea deciziilor manageriale adecvate. Fiecare entitate este
interesată de obținerea unui rezultat financiar maxim și, în asemenea circumstanțe, ea este pusă în
situația de a-și optimiza profiturile. În acest sens „Salamer-com” S.R.L. a elaborat un document
cât e posibil de detaliat, astfel manifestând o atitudine serioasă față de activitatea întreprinderii.
Prezența politicii de contabilitate în cadrul entității analizate crește substanțial gestionarea
eficientă a rezultatelor financiare și a întregii activități.

Această politică de contabilitate este utilizată în mod permanent. Raportul anual al întreprinderii
include o „anexa privind politicile contabile” care au fost aplicate in situațiile financiare. De
exemplu, o publicare a politicilor ar preciza dacă întreprinderea a utilizat metoda lineară sau
degresivă de amortizare, dacă în evaluarea stocurilor a fost utilizată metoda FIFO sau CMP, cum
au fost calculate și contabilizate provizioanele.

Politica de contabilitate (Anexa 3) în cadrul entității S.R.L. „Salamer-com” se elaborează la

începutul anului calendaristic. Politica de contabilitate este aprobată de către directorul entității în
baza unui ordin cu privire la politica de contabilitate pentru anul curent.

Politica de contabilitate în cadrul entității S.R.L. „Salamer-com” este elaborată în baza legilor
și regulamentelor în vigoare și anume:

1. Legea contabilitaţii și raportării financiare aprobată de Parlamentul Republicii Moldova, din

15.12.2017, nr. 287, care a intrat în vigoare de la 12.12.2018. În: Monitorul Oficial al Rebublicii
Moldova nr.1-6/22 din 05.01.2018

2. Standartele Naţionale de Contabilitate cu aplicare de la 1 ianuarie 2014. În: Monitorul

Oficial al Rebublicii Moldova nr.233-237 din 22.10.2013

3. Planul general de conturi contabile cu aplicare de la 1 ianuarie 2014. În Monitorul Oficial al

Republicii Moldova din 22.10.2013.

4. Codul fiscal al Republicii Moldova.

11
 5. Altor acte normative şi legislative a schimbărilor şi completărilor acestora

Elaborarea politicii contabile în cadrul entității analizate se bazează pe următoarele principii:

a) Continuitatea activităţii
b) Contabilitatea de angajamente
c) Permanenţa metodelor
d) Separarea patrimoniului şi datoriilor;
e) Necompensarea
f) Consecvenţa prezentării.

Informaţia din situaţiile financiare corespund următoarelor caracteristici calitative:

Inteligibilitatea; Relevanţa; Credibilitatea; Comparabilitatea.

Conform SNC ,,Politici Contabile”, politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de
sine stătător şi se aprobă pentru fiecare perioadă de gestiune de către organul responsabil pentru
ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară, fapt ce este cu strictețe respectat de către S.R.L.
„Salamer-com”.

În vederea respectării principiului permanenței metodelor, politicile contabile și metodele de

evaluare nu trebuie să fie modificate pe parcursul unui exercițiu financiar, dar nici de la un exercițiu
financiar la altul. Este necesar ca utilizatorii situațiilor financiare să aibă posibilitatea să le compare
pe parcursul unei perioade de timp, în vederea identificării tendinței poziției și performanței
financiare sau a fluxurilor de trezorerie ale entității. Ca urmare, se aplică aceleași politici contabile
în fiecare perioadă, precum și de la o perioadă la alta, exceptând situația în care o modificare de
politică contabilă:

● este rezultatul unei inițiative a managementului entității, caz în care se impune justificarea
modificării în notele la situațiile financiare anuale;
● este rezultatul unei schimbări de reglementare contabilă, caz în care nu se impune justificarea
sa în notele la situațiile financiare anuale, ci trebuie doar menționată în acestea.

Modificarea de politică contabilă care este rezultatul unei inițiative a managementului poate fi
determinată de:
● o schimbare cu caracter excepțional care apare în situația entității sau în contextul economico-
financiar în care aceasta își desfășoară activitatea;
● obținerea unor informații fiabile și mai relevante cu privire la efectele tranzacțiilor.

12
 Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:

1) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care diferă ca esenţă de cele care au
avut loc anterior;
2) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care nu au avut loc anterior sau care
au fost nesemnificative.
Modificările politicilor contabile se aplică prospectiv de la:

1) data prevăzută de Standardele Naţionale de Contabilitate şi alte acte normative puse în

aplicare sau modificate;
2) începutul următoarei perioade de gestiune sau de la altă dată stabilită de către organul
(persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară.

Modificările politicilor contabile se aprobă în modul stabilit de pct.5 din SNC „Politici
contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare” .

În funcţie de necesităţile informaţionale ale utilizatorilor entitatea poate aplica retroactiv

modificările politicilor contabile în conformitate cu IAS 8 „Politici contabile, modificări ale
estimărilor contabile şi erori”.

Este foarte importantă menționarea în notele explicative a oricăror modificări ale politicilor
contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod
adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendința reală a
rezultatelor activității persoanei juridice.

2.2. Controlul corectitudinii aplicării politicii contabile

Reglementările contabile naționale și Standardele Internaționale de Raportare Financiară

(IFRS) definesc în mod unitar politicile contabile ca fiind ansamblul principiilor, bazelor,
convențiilor, regulilor și practicilor contabile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și
prezentarea situațiilor financiare anuale. Ca exemple de politici contabile sunt menționate:
alegerea metodei de amortizare a imobilizărilor, reevaluarea imobilizărilor corporale sau păstrarea
costului istoric al acestora, alegerea metodelor de evaluare a stocurilor și de contabilizare al
acestora, etc.

Actualmente, politicile contabile sunt un instrument relevant în gestionarea entității, astfel încât
se acordă tot mai multă atenție elaborării și implementării acestora, deoarece este o exigența dictată
de legislația contabilă.

13
 Aplicarea corectă a politicilor contabile contribuie la înregitrarea tranzacțiilor economice în
mod credibil precum și la calcularea amortizării, elabolarea situațiilor financiare precum și la
interpretarea acestora. Pentru a asigura ca toate acestea să fie înregistrate corect precum și alte
fapte economice ce țin de evidența contabilă este necesar ca politica de contabilitate să întrunească
toate cerințele și să respecte toate legile și actele normative în vigoare. În acest mod este necesar
ca politicile contabile să fie verificate întru stabilirea corectitudinii creării acestora precum și întru
corectitudinea aplicării acestora.

Responsabilitatea pentru a asigura corectitudinea aplicării politicii contabile îi revine

controlului intern. Scopul acestuia este de a urmări credibilitatea raportării financiare a entității,
eficiența și eficacitatea operațiunilor acesteia, conformitatea cu legile și reglementările aplicabile.
În cadrul entității S.R.L. „Salamer-com” proiectarea, implementarea și supravegherea funcționării
controlului intern se realizează de către persoanele responsabile cu guvernanța, conducerea
entității și alte categorii de personal ale acesteia.

În urma verificărilor controlul intern poate elabora rapoarte aferente verificărilor. În aceste
rapoarte controlul intern vine cu propuneri și soluții în cazul depistării unor greșeli sau
necorespunderi. Acesta efectueaza periodic analize în privința verificării aplicării corecte a
politicii contabile existente în cadrul entității și anume: efectuarea unor analize periodice;
determinarea eficienței fondurilor de producție; studierea pieței fondurilor fixe; ținerea evidenței
costurilor de exploatare a fondurilor fixe; elaborarea prognozelor privind dinamica veniturilor
corporative în profilul anilor; analiza variantelor de renovare a fondurilor de producție; studierea
succeselor progresului tehnico-științific.

Deasemenea în procedura de control asupra corectitudii aplicarii contabile o deține și auditorul.

Așadar, auditorul examinează selecția și aplicarea de către entitate a politicilor contabile și dacă
acestea sunt corespunzătoare pentru activitatea sa și consecvente față de cadrul aplicabil de
raportare financiară și politicile contabile utilizate în sectorul relevant.

Sesizarea acestora presupune înțelegerea metodelor pe care entitatea le folosește pentru

înregistrarea faptelor semnificative și neobișnuite, efectului politicilor contabile semnificative în
domeniile controversate sau emergente pentru care există o lipsă de linii directoare cu autoritate
sau un consens și înțelegerea modificărilor în cadrul politicilor contabile ale entității. De asemenea,
auditorul identifică standardele și reglementările de raportare financiară care sunt noi pentru
entitate și ia în considerare momentul și modul politicii contabile. La selectarea și aplicarea
politicilor contabile, trebuie respectate principiile generale și caracteristicile calitative ale

14
informațiilor din situațiile financiare prevăzute de Legea contabilității și raportării financiare. Dacă
sistemul de reglementare normativă a contabilității nu stabilește metodele de ținere a contabilității
referitor la un aspect (problemă) concret (ă), entitatea este în drept să elaboreze metoda respectivă
în baza Legii contabilității și raportării financiare, SNC-urilor și altor acte normative în care sunt
reglementate aspecte similar. Chiar dacă sunt nominalizate în definiția politicilor contabile, acestea
lipsesc din SNC, deoarece ele sunt acceptate ca fiind norme, care nu sunt înregistrate sau scrise în
mod oficial. Politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de reglementare
normativă a contabilității care prevede diferite variante de recunoaștere, evaluare și contabilizare
a elementelor (obiectelor) contabile (de exemplu, metodade amortizare a activelor imobilizate,
metoda de evaluare curentă a stocurilor, metoda de recunoaștere a veniturilor din prestarea
serviciilor) în care entitatea va adopta astfel de cerințe. Acolo unde entitatea a schimbat triajul sau
metoda de aplicare a unei politici contabile semnificative, auditorul cercetează motivele schimbării
și dacă aceasta este adecvată și conformă cu cerințele cadrului aplicabil de raportare financiară.

Din cele menționate mai sus, auditorul ar trebui să evalueze un anumit set de caracteristici ale
politicilor contabile, în vederea aprecierii calității acesteia:

 Evaluarea relevanței/actualității politicilor contabile applicate

 Recunoașterea completitudinii conținutului politicilor contabile

 Estimarea impactului politicilor contabile aplicate a entității auditate asupra fiabilității

situațiilor financiare ale acesteia

 Verificarea respectării metodelor, bazelor și tehnicilor contabile consemnate în politicile

contabile și alte documente interne

Pentru a evalua dacă situațiile financiare prezintă în mod corespunzător politicile contabile
semnificative selectate și aplicate, auditorul trebuie să ia în considerare aspecte precum:

 măsura în care au fost realizate toate prezentările privind politicile contabile semnificative
prevăzute de către cadrul de raportare financiară aplicabil;

 măsura în care informațiile prezentate cu privire la politicile contabile semnificative sunt

relevante și, prin urmare, reflectă modul în care criteriile de recunoaștere, evaluare și prezentare
din cadrul de raportare financiară aplicabil au fost aplicate claselor de tranzacții, soldurilor
conturilor și prezentărilor din situațiile financiare, în contextul specific al operațiunilor entității și
al mediului său;

15
  claritatea cu care au fost prezentate politicile contabile semnificative

În acest context, asigurarea calității politicilor contabile în vederea relevanței lor în audit
implică o succesiune de măsuri detaliate care trebuie luate într-un interval de timp. În realitate,
acesta este un proces nesfârșit de îmbunătățire continuă. Prima cerință este de a se defini principiile
calității și apoi de a se introduce procedurile/indicatorii de control al calității ce vor asigura
respectarea acestor principii. Aceste proceduri nu trebuie să suprime inițiativa și judecata corectă
a auditorului atunci când acesta trebuie să se adapteze la anumite situații. Însă, dacă auditorul
consideră că este necesar să se îndepărteze de tehnicile uzuale de audit, lui îi revine sarcina de a
demonstra necesitatea de a face acest lucru și de a arăta că abordarea pe care a ales-o poate satisface
obiectivele auditului.

De asemenea, auditorii trebuie să se asigure că informația difuzată prin intermediul politicilor

contabile nu este rezultatul unor activități de fraudă sau eroare, cu scopul de a manipula deciziile
și comportamentul utilizatorilor ori de a ascunde aspecte semnificative referitoare la activitatea
acestora, pentru a obține obiective predeterminate.

Calitatea politicilor contabile afectează situațiile financiare, deoarece calitățile fundamentele

prioritare ale informațiilor reflectate în situațiile financiare, în conformitate cu prevederile IFRS,
sunt inteligibilitatea, relevanța, fiabilitatea și comparabilitatea.

Elaborarea și aplicarea politicilor contabile este reglementată și au un rol fundamental în

asigurarea contabilizării faptelor economice în funcție de specificul acestora, dar cu respectarea
reglementărilor contabile și a celor fiscale. Procesul de elaborare, dar și procedurile de aplicare a
politicilor contabile, prezintă o mare complexitate și necesită aportul profesioniștilor din domeniu.
Doar în acest fel, se poate asigura calitatea necesară îndeplinirii obiectivelor propuse, inclusiv a
impactului favorabil asupra competitivității.

16
 Capitolul 3. „Planul de conturi de lucru a entității”

3.1. Modul de elaborare a planului de conturi de lucru și aprobarea acestuia

Planul general de conturi contabile este elaborat în baza Standardelor Naţionale de Contabilitate
(SNC) şi a altor acte normative contabile, ţinînd cont de cerinţele de prezentare a informaţiilor în
situaţiile financiare şi necesităţile informaţionale ale entităţii.

Un rol important în economia contemporană îl ocupă normalizarea contabilităţii, fiind urmărit

scopul ca modul de prezentare a informaţiilor prin conturile contabile să fie concordant de la o
entitate la alta, contribuind astfel la asigurarea clarităţii şi comparabilităţii situaţiilor financiare.

Contul este acel instrument al contabilităţii care asigură gruparea, reflectarea în expresie
valorică a operaţiunilor economice curente, cît şi controlul asupra acestora în procesul activităţii
economico – financiare ale unei entităţi. Pornind de la scopurile finale ale procesului contabil,
conturile, la rîndul lor, se reprezintă printr - un plan de conturi, construit în aşa fel, ca să asigure
gruparea operaţiunilor după conţinutul economic al acestora, dar şi după acoperirea necesităţilor
de informare, de calcul şi de control economic. Astfel, planul de conturi trebuie să ofere o
prezentare unitară şi comparabilă informaţiei contabile. Planul de conturi trebuie să faciliteze
procesul de culegere a informaţiilor, prelucrare şi transmitere a datelor după anumite criterii
unitare. Prin planul de conturi trebuie să fie definite pentru fiecare cont sintetic: conţinutul
economic, funcţia contabilă, precum şi corespondenţa cu alte conturi. În final, după respectarea
unor asemenea criterii, conţinutul conturilor se reflectă în situaţiile financiare ale entităţii, prin
care se redă valoarea elementelor patrimoniale şi financiare ale acesteia la sfîrşitul exerciţiului
financiar.

Planul general de conturi contabile se extinde asupra entităţilor care ţin contabilitatea în partidă
dublă, cu excepţia entităţilor care aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
(IFRS), şi instituţiilor publice.

Planul general de conturi contabile reglementează modul de înregistrare a faptelor economice

în conturi care rezultă din prevederile SNC şi altor acte normative contabile. Înregistrarea faptelor
economice în conturi se efectuează în funcţie de conţinutul economic al acestora, cu respectarea
principiilor, normelor şi politicilor contabile ale entităţii.

Planul general de conturi contabile cuprinde trei capitole:

 I. Dispoziţii generale

17
  II. Nomenclatorul conturilor contabile
 III. Caracteristica şi modul de aplicare a conturilor contabile

În capitolul I este prezentat modul general de clasificare, funcţionare şi simbolizare a conturilor

contabile.

Capitolul II cuprinde nomenclatorul claselor, grupelor de conturi, conturilor de gradul I

(conturile sintetice) şi conturilor de gradul II (subconturile).

În capitolul III sînt caracterizate clasele, grupele de conturi şi conturile de gradul I şi prezentate
principalele conturi corespondente pe debitul şi creditul fiecărui cont sintetic.

Planul general de conturi contabile cuprinde 9 clase:

1. Active imobilizate; 2. Active circulante; 3. Capital propriu; 4. Datorii pe termen lung

5. Datorii curente; 6. Venituri; 7. Cheltuieli; 8. Conturi de gestiune; 9. Conturi extrabilanţiere

Clasele 1-5 cuprind conturile de bilanţ, clasele 6-7 – conturile de rezultate, clasa 8 – conturile
de gestiune şi clasa 9 – conturile extrabilanţiere.

Conturile de bilanţ sînt destinate generalizării informaţiei privind activele, capitalul propriu şi
datoriile entităţii. La data raportării soldurile debitoare sau creditoare ale acestor conturi se iau în
calcul la determinarea indicatorilor din bilanţ.

Conturile de rezultate sînt destinate generalizării informaţiei privind veniturile şi cheltuielile

entităţii. La data raportării rulajele creditoare ale conturilor de venituri şi rulajele debitoare ale
conturilor de cheltuieli se iau în calcul la determinarea indicatorilor din situaţia de profit şi
pierdere.

Conturile de gestiune sînt destinate generalizării informaţiei privind costurile de producţie,

adaosul comercial, încasările din vînzarea bunurilor în numerar, costurile refacturate şi alte
elemente contabile cu caracter tranzitoriu. La data raportării conturile de gestiune se închid cu
conturile de bilanţ şi/sau de rezultate.

18
 Conturile extrabilanţiere sînt destinate generalizării informaţiei privind bunurile neînregistrate
în bilanţul entităţii, dar aflate în gestiunea acesteia, creanţele şi datoriile contingente, garanţiile
acordate şi primite, pierderile fiscale şi alte elemente similare.

Conturile din clasele 1-8 funcţionează în partidă dublă, conform căreia înregistrările se
efectuează concomitent în debitul unui cont şi creditul altui cont.

Conturile din clasa 9 funcţionează în partidă simplă, conform căreia înregistrările se efectuează
în debitul sau creditul unui singur cont, fără corespondenţă cu alte conturi.

Simbolizarea conturilor are la bază sistemul zecimal potrivit căruia: − clasele de conturi sînt
simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9;

− grupele de conturi sînt simbolizate cu două cifre, din care: prima indică codul (simbolul)
clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua - numărul grupei;

− conturile de gradul I sînt simbolizate cu trei cifre, din care: primele două formează codul
grupei, la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră - numărul contului de gradul I;

− conturile de gradul II sînt simbolizate cu patru cifre, din care: primele trei cifre indică codul
contului de gradul I, iar a patra cifră - numărul contului de gradul II al contului sintetic respectiv.

Conturile de gradul I din clasele 1-7 sînt obligatorii pentru toate entităţile, iar conturile de gradul
I din clasele 8-9 şi conturile de gradul II din toate clasele au un caracter de recomandare şi se
aplică, după caz, în funcţie de particularităţile activităţii entităţii şi cerinţele de prezentare a
informaţiilor, precum şi în scopuri de analiză şi control. Entităţile pot să introducă conturi
suplimentare de gradul II în clasele 1-7 şi conturi de gradul I şi II în clasele 8-9 în conformitate cu
necesităţile informaţionale proprii, fără dublarea şi denaturarea Planului general de conturi
contabile.

În baza Planului general de conturi contabile entitatea elaborează planul de conturi de lucru
care conţine nomenclatorul integral al conturilor de gradul I şi II necesare pentru ţinerea
contabilităţii, întocmirea situaţiilor financiare şi alte necesităţi informaţionale. Planul de conturi
de lucru se aprobă de către organul (persoana), responsabil(ă) de ţinerea contabilităţii şi raportarea
financiară şi se anexează la politicile contabile ale entităţii. În cadrul „Salamer-com” S.R.L.
persoana responsabilă de ținerea contabilității și raportare financiară este contabilul-șef.

19
 Conturile contabile se folosesc pentru înregistrarea, grupare și generalizarea informației privind
executarea și mișcarea elementelor patrimoniale. Din acest motiv entitatea crează propriile
subconturi pentru a duce o evidență contabilă cât mai detaliată și corectă. În acest sens „Salamer-
com” S.R.L. are anumite caracteristici specifice activității sale. (Anexa 4)

Capitolul 4. „Documentarea faptelor economice”

4.1. Modul de elaborare, aprobare și aplicare a documentelor primare

Contabilitatea are sarcina de a urmări, controla şi înregistra situaţia economică-financiară şi

activitatea întreprindelor. Pentru realizarea acestor obiective contabilitatea a elaborat un procedeu
corespunzător care să permită cunoaşterea fenomenelor si proceselor economice în dimensiunile
în care ele au loc, cu toate caracteristicile pe care le comportă şi implicaţiile pe care le produc.

Procesul cunoaşterii contabile începe în mod obligatoriu cu acţiunea de conservare şi de

culegere a informaţiilor, a datelor despre patrimoniul întreprinderii. Contabilitatea se
caracterizează prin fundamentarea şi justificarea datelor ei pe bază de acte scrise. Nici o operaţie
economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris în care să fie consemnată operaţia
respectivă.Documentul serveşte la formalizarea în scris a unor fapte, fenomene sau decizii cu
caracter economic care produc modificări ale patimoniului. Documentul care consemnează
producerea unor fapte se naşte în afara contabilităţii, contabilitatea se serveşte de acest procedeu
pentru a realiza obiectul său de activitate în perimetrul întreprinderii.

Documentaţia, ca procedeu al metodei contabilităţii, este acţiunea de culegere şi

consemnare în documente a datelor privitoare la operaţiile economice dintr-o întreprindere, în
momentul şi la local efectuări lor.

Documentele sunt acte scrise în care se consemnează cifric şi letric, în etalon natural, bănesc
sau de muncă, de regulă în momentul şi la locul înfăptuirii lor, operaţiile economice-financiare
precum şi evenimentele determinate de necesităţi organizatorice şi administrative, cu scopul de a
servi ca dovadă a înfăptuirii acestor operaţii şi ca bază a înregistrării lor în contabilitate.

Conţinutul documentelor diferă de caracterul operaţiilor consemnate. Conţinutul se

concretizează în anumite elemente obligatorii, care trebuie să asigure reflectarea clară şi completă
a operaţiilor economice pentru care se întocmesc. Aceste elemente se concretizează în anumite

20
exprimări care permit înţelegerea operaţiilor economice pe care le reflectă de căte cei care le
întocmesc, respectiv de către cei care le utilizează.

Dintre aceste elemente, unele au un caracter comun, dar se referă la toate categoriile de
documente, iar altele au un caracter specific, regăsindu-se într-o anumită formă numai într-un
document sau numai în legătură cu o anumită operaţie economică.

Caracterele comune se referă la:

 denumirea documentului ( atribuirea unui nume );

 denumirea întreprinderii emitente,
 adresa sau compartimentul care a întocmit documentul;
 codul fiscal;
 indentificarea în timp a operaţiei ( număr şi dată );
 identificarea participanţilor la operaţia economică consemnată în document;
 conţinutul operatiei economice reflectată în document şi justificarea efectuării ei;
 datele cantitative sau valorice aferente operaţiei economice efectuate;
 semnăturile persoanelor participante la efectuare operaţiei economice consemnate în
document, a celorcarea lau întocmit şi a persoanelor care răspund pentru: executarea, conţinutul,
legalitatea, oportunitatea, necesitatea şi realitatea operaţiei economice respective;
 alte caractere menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor în documentele
justificative.
Caracterele specifice diferă de la o categorie de documente la alta şi asigură detalierea operaţiei
consemnate, ele având un rol completativ şi se referă la precizarea unor informaţii care se regăsesc
numai în acel document.
La S.R.L. „Salamer-com” completarea documentelor se face atât manual cât și cu utilizarea
mijloacelor tehnice. Pentru fiecare gen de operaţie se foloseşte câte un model de document, care
are o formă şi o aranjare a datelor corespunzătoare specificului operaţiei economice respective. La
completarea documentelor ce se întocmesc în mai multe exemplare, toate exemplarele trebuie să
poarte acelaşi număr de ordine. În documentele de casă şi bancă datele cifrice trebuie repetate şi
în litere.

Greşelile făcute cu ocazia întocmirii documentelor pot fi corectate numai cu respectarea

anumitor reguli. În documente un se admit ştersături, răzuituri, etc. Corectarea documentelor
trebuie să se facă în aşa fel încît să se poată recunoaşte cu uşurinţă că ea a intervenit cu ocazia

21
întocmirii documentului, nu mai tîrziu, iar cei care au întomit documentul au cunoştinţă de
corectarea respectivă. Rectificarea greşelilor în documente se face prin tăierea textului sau a sumei
greşite cu o linie, în aşa fel, încît să se poată citi ceeea ce a fost greşit, apoi se scrie deasupra textul
sau suma corectă, făcîndu-se menţiunea pe documentul rectificat asupra acestui fapt, care se
confirmă prin semnăturile aceloraşi persoane care au semnat iniţial documentul. În documentele
de casă şi de bancă un se admit corectări. Dacă s-au făcut greşeli în aceste documente, ele se
anulează prin tăierea cu o linie pe diagonală pe care se scrie cuvântul ,,ANULAT”, păstrîndu-se în
continuare în exemplarele sale respective, fără a se detaşa şi se întocmesc apoi documentele
corecte.

Erorile descoperite în documente cu ocazia verificării lor ulterioare, de către serviciul de

contabilitate, se aduc la cunoştinţa celor care le-au întocmit, precum şi a părţilor interesate cu
privire la operaţia consemnată în documentul respectiv.

Prezintă o importanţă deosebită întocmirea clară şi completă a documentelor, cu

respectarea tuturor regulilor privitoare la conţinutul şi forma lor. Ele condiţionează calitatea şi
exeactitatea informaţiilor contabile. Totodată este necesar ca documentele să fie întocmite la timp,
pentru a asigura operativitatea informaţiilor contabile, pentru conducerea activităţilor economice.

De aceea, între producerea operaţiilor economice şi întocmirea documentelor justificative

trebuie să existe o deplină concordanţă. Toate operaţiile economice efectuate trebuie reflectate în
documente. Documentele constituie baza înregistrările în contabilitate şi influenţează nemijlocit
exactitatea şi operativitatea informaţiilor contabile.

4.2. Circuitul și arhivarea documentelor primare

Drumul pe care îl parcurg documentele din momentul emiterii sau intrării în întreprindere şi
până la arhivare constituie circuitul documentelor. Pentru asigurarea circulaţiei raţionale şi unitare
a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate precum şi pentru
ţinerea la zi a contabilităţii, se pot întocmi grafice de circulaţie a documentelor.

Circulaţia documentelor trebuie să se facă într-o anumită ordine dinainte stabilită, nefiind
permisă reţinerea documentelor în mod nejustificat de către un compartiment sau altul. Astfel la
entitatea „Salamer-com” S.R.L. putem obseva că planul circuitului documentelor primare că este
eficient.

22
 Necesitatea circulaţiei documentelor este determinată de faptul că date din acelaşi document
sunt necesare mai multor compartimente şi persoane din înreprindere şi un se poate asigura câte
un exemplar pentru fiecare utilizator.

Accelerarea progresului tehnico-ştiinţific contribuie la sporirea fluxului documentelor pe suport

de hîrtie.

Computerizarea autorităţilor publice permite, pe de o parte, crearea unui număr mare de

documente pe suport de hîrtie într-o perioadă scurtă de timp, iar, pe de altă parte, lipsa bazei
legislative, software-ului special, personalului instruit şi abordării unice de sistem pentru crearea
sistemului informaţional, nu permite tehnologiilor utilizarea posibilităţilor informaţionale pentru
prelucrarea automatizată a documentelor pe suport de hîrtie şi desfăşurarea controlului automatizat
asupra executării lor. Astfel putem observa că documentele primare în cadrul entității analizate are
un circuit destul de complex.

Conform prevederilor art. 43 al Legii Contabilităţii, entitatea este obligată să păstreze pe suport
de hîrtie sau în formă electronică documentele contabile care includ: documentele primare,
registrele contabile, rapoartele financiare şi alte documente aferente organizării şi ţinerii
contabilităţii. Documentele contabile vor fi sistematizate şi păstrate în termenele şi conform
regulilor prevăzute de Organul de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic
al Republicii Moldova.

Întreprinderea „Salamer-com” S.R.L. asigură posibilitatea de evidență și păstrare a

documentelor electronice, precum și formarea dosarelor electronice. Dosarul este unitatea de
păstrare în arhivă a documentelor, plasete într-o mapă. Dosarele se formează conform
nomenclaturii implementate în cadrul întreprinderii. Nomenclatorul dosarelor se consideră
documentul obligatoriu pentru întreprindere, care constituie baza sistemului unic de formare a
dosarelor, asigură evidenţa, căutarea rapidă a documentului şi selectarea documentelor pentru
arhiva de stat.

Din cele expuse mai sus putem concluziona, entitatea trebuie să susţină executarea procedurilor
următoare: sistematizarea documentelor în dosar; administrarea dosarelor personale; divizarea
automatizată a dosarelor pe volume, în funcţie de cantitatea documentelor în dosar; înregistrarea
automatizată a dosarelor şi documentelor în lucrări de arhivă - crearea fişelor de înregistrare pe
dosare; crearea nomenclatorului dosarelor, în baza nomenclaturii implementate anterior; crearea

23
nomenclaturii generale a întreprinderii, în baza nomenclaturii implementate anterior; copierea
punctelor necesare ale nomenclaturii în capitolul indicat din nomenclatura altor capitole.

Termenul de păstrare pentru fiecare tip de documente este indicat în „Indicatorul documentelor-
tip şi al termenelor lor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile,
organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova” aprobat de către Serviciul de Stat de Arhivă al
Republicii Moldova la 03.12.1997. Acest Indicator nu a fost publicat în Monitorul Oficial.

„Salamer-com” S.R.L. efectuează arhivarea documentelor pe suport de hârtie conform

regulamentelor și actelor normative în vigoare. Astfel entitatea sistematizează documentele după
categoriile acestorfa și apoi le păstreaza conform regulilor și termenelor stabilute de Organul de
stat pentru supravegherea şi administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova. Aceste
documente se pastrează de către entitate pe suport de hârtie sau în formă electronică. Documentele
contabile se păstrează și pe suporturi tehnice deoarece contabilitatea este ținută cu utilizarea
sistemelor informatice proprii, acestea pot fi accesate în orice moment, în funcţie de necesităţile
entităţii sau la cererea organelor abilitate de legislație.

La păstrarea documentelor contabile, entitatea este obligată să asigure protejarea acestora de

modificări neautorizate. Dacă documentele contabile au fost distruse, sustrase sau pierdute,
entitatea va trebui să le restabilească, în termen de 3 luni de la data constatării faptului respectiv.
La încetarea activităţii entității, documentele contabile se vor transmite către arhivele de stat, în
conformitate cu regulile prevăzute de Organul de stat pentru supravegherea şi administrarea
Fondului Arhivistic al Republicii Moldova. Inventarierea Entitatea este obligată să efectueze
inventarierea generală a activelor, capitalului propriu și datoriilor în modul stabilit de
Regulamentul privind inventarierea, elaborat și aprobat de către Ministerul Finanţelor. Regulile
specifice de efectuare a inventarierii în anumite ramuri, domenii/sectoare de activitate se
elaborează de organele centrale de specialitate, acestea coordonându-se cu Ministerul Finanţelor.
Noua Lege a contabilității și raportării financiare a fost publicată în Monitorul Oficial din 5
decembrie.

În baza datelor expuse mai sus putem afrima că entitatea analizată este foarte disciplinată și
respectă cu strictețe toate regulamentele șicondițiile de păstrare a documentelor.

24
 Capitolul 5. „Registrele contabile”

5.1. Întocmirea, aplicarea și arhivarea registrelor contabile

Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate și grupate în ordine

cronologică în registrele contabile. Acestea se prezintă sub forma unor caiete (legate), fișe sau
situații și listări informatice ale caror conținut și formă corespund scopului pentru care se țin.

Ca și componente ale sistemului informational contabil, registrele contabile reprezintă

documente cu ajutorul carora se realizează înregistrarea cronologică și sistematica a operațiilor
economice, furnizând informații privind starea și mișcarea elementelor bilanțiere. Legea
Contabilității impune utilizarea obligatorie a urmatoarelor registre: registrul-jurnal, registrul
Cartea mare și registrul-inventar. Registrul-jurnal și registrul-inventar se numerotează, se
șnuruiesc, se parafează și se înregistrează la organul fiscal teritorial pe raza căruia este înscrisa
entitatea. Prin urmare, pot fi admise ca proba în cazul litigiilor dintre entităti, în cazul falimentului
etc.

Registrul-jurnal (Anexa 5) este un document de înregistrare obligatoriu, folosit pentru

consemnarea operațiilor în ordinea efectuării lor în timp. Importanta sa constă, pe de o parte, în
cunoașterea mișcarii valorice a operațiilor pe o anumită perioada de timp și, pe de alta parte, în
justificarea înregistrărilor în contabilitatea sistematica. Registrul-jurnal are caracter unic pentru
toți agenții economici, în el consemnandu-se toate operațiile efectuate într-o anumita perioada de
timp. Cuprinde: data înregistrării; felul, numărul și data documentului justificativ, explicația
operațiunii, simbolurile conturilor corespondente debitoare și creditoare în care se înregistrează
operația, sumele aferente (rulajele debitoare și creditoare ale conturilor). Acesta se întocmește la
compartimentul financiar – contabil. Nu circulă, fiind document de înregistrare. Se arhivează la
compartimentul în care s-a intocmit, fiind însotit de documentele justificative care au stat la baza
întocmirii lui.

Datorita creșterii volumului operațiilor economice, s-au diferențiat doua categorii de registre-
jurnal: auxiliare (analitice) și generale. Registrele auxiliare se întocmesc pentru operațiile de casă
și bancă, decontarile cu furnizorii, încasarea facturilor, operații diverse. Ele iau forma jurnalului
pentru încasari și plăți, jurnalului de cumpărări, jurnalului de vânzări, registrului de casă, jurnalului
pentru operații diverse etc. Registrul general este un centralizator, fiind destinat redării înregistrarii

25
sintetice pe baza registrelor auxiliare. Totalul lunar al fiecarui jurnal auxiliar se trece în registrul-
jurnal general.

Registrul Cartea mare (Anexa 6) este un document de înregistrare obligatoriu în care se

înregistrează și se grupează operațiile economice în funcție de natura lor, iar în cadrul fiecarei
grupări, în ordinea efectuării lor în timp (cronologic). Astfel, registrul Cartea mare este utilizat
pentru înregistrarea sistematica a existenței și mișcării tuturor elementelor bilanțiere. Cu alte
cuvinte, fiecare operație trebuie înregistrata în două registre distincte: cronologic în registrul –
jurnal și sistematic în registrul Cartea mare.

Registrul Cartea mare se prezintă sub forma de fișe (foi volante), deschizându-se câte o fișa
pentru fiecare cont utilizat în contabilitatea entității. Conține: simbolul și denumirea contului, data
înregistrării, felul și numarul documentului, explicația operației, simbolul contului corespondent,
rulajul contului (debitor sau creditor), soldul contului și natura acestuia. Sursa de informații pentru
completarea acestui registru o constituie datele din registrul-jurnal.

Registrul Cartea mare se întocmește la compartimentul financiar – contabil, unde se și

arhiveaza. Nu circula, fiind document de înregistrare contabilă.

Arhivarea documentelor justificative și contabile se face în conformitate cu prevederile legale

și cu următoarele reguli generale:
- documentele se grupează în dosare, numerotate, șnuruite și parafate;
- gruparea documentelor în dosare se face cronologic și sistematic, în cadrul fiecărui exercițiu
financiar la care se referă acestea. În cazul fuziunii sau al lichidării societății, documentele
aferente acestei perioade se arhivează separat;
- dosarele conținînd documente justificative și contabile se pastrează în spații amenajate în
acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de
prevenire a incendiilor;
- evidența documentelor la arhivă se ține cu ajutorul Registrului de evidență, potrivit legii, în
care sunt consemnate dosarele și documentele intrate în arhivă, precum și mișcarea acestora în
decursul timpului.
- enitățile care sunt în proces lichidare difinitivă, sunt obligate să transmite documentele
financiar – contabilă după raza teritorială de deservire a arhivei de stat.

26
 Eliminarea din arhivă a documentelor al caror termen legal de păstrare a expirat se face de către
o comisie, sub conducerea administratorului sau a ordonatorului persoanei terțe, după caz. În
această situație se întocmește un proces-verbal și se consemnează scăderea documentelor
eliminate din Registrul de evidență al arhivei. Așadar, dupa expirarea termenului legal de păstrare,
documentele pot fi eliminate din arhivă, în baza unui proces verbal aprobat de administratorul
societății.

Conchiderea raportului privind practica de producție

În prezentul raport efectuat în cadrul practicii la „Salamer-com” S.R.L., au fost examinate toate
compartimentele posibile conform programei. În urma studierii detaliate a întreprinderii, a
genurilor de activitate, a modului de organizare a contabilității putem să menționăm că
întreprinderea nu are numai scopul de obținere a venitului ci și satisfacerea necesității
consumatorului, în ceea ce privește salamurile și produsele din carne. Întreprinderea necesită un
volum foarte mare de lucru, fiindca are un volum înalt al informațiilor contabile.

La „Salamer-com” S.R.L. organizarea contabilității se face conform cerințelor „Legii

contabilității”; standardelor naționale de contabilitate și nu în ultimul rînd prin planul de conturi
contabile.

La „Salamer-com” S.R.L. responsabilitatea pentru organizarea și ținerea contabilității o poarta

conducătorul societății, el are responsabilitatea de a crea condiții optime pentru a se ține corect
contabilitatea.

De asemenea o latura importanta în organizarea activității unității economice este problema

asigurării și evidentei operative a personalului. Este necesar să se asigure necesarul de personal
atît din punct de vedere cantitativ, cît și din punct de vedere a gradului de calificare a personalului
angajat, pentru a putea asigura desfășurarea eficientă a activității întreprinderii.

În cadrul „Salamer-com” S.R.L. evidența contabilă se duce semiautomatizat, care funcționeaza

sub formă de programă, operațiile omogene se înscriu unele în formă computerizată în registre
cumulative numite „Jurnale-order” în baza documentelor primare. Întreprinderea dispune de

27
mijloace tehnice pentru prelucrarea informației contabile ceea ce mult ajută la simplificarea
lucrului contabilului.

În urma studierii modului de ținere a contabilității în cadrul „Salamer-com” SRL, nu am

observat încalcari de la actele normative și legislative care reglementează activitatea contabilă.
Studiul evidenței contabile la întreprinderea data a determinat consultarea mai multor manuale de
specialitate. În lucrare au fost utilizate S.N.C., Planul de conturi contabile, materiale practice
propuse de „Salamer-com” S.R.L. pe parcursul perioadei de gestiune.

În general, rezultatele evidenței contabile la întreprinderea dată, reflectă o situație

favorabilă în ceea ce privește activitatea și dezvoltarea întreprinderii.

28
Anexe

29