Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării al Republicii Moldova

Academia de Studii Economice din Moldova

Colegiul Naţional de Comerţ al ASEM

Secţia “Marketing şi Contabilitate”

Raport
Privind efectuarea practicii ce precede probele de absolvire

La Î.I “Brînza-Reno”

Efectuat:

Harea Magdalena, grupa CON144

Conducătorul practicii:

Chiriac Viorica
 Chişinău, 2018

Cuprins
INTRODUCERE..................................................................................3

I. Bazele organizării contabilităţii Î.I “Brânza Reno”..................

II. Contabilitatea imobilizărilor necorporale ale entităţii ...........

III. Contabilitatea imobilizărilor corporale ale entităţii.................

IV. Contabilitatea activelor circulante.............................................

V. Contabilitatea capitalului propriu……………………………

VI. Contabilitatea datoriilor………………………..…….

VII. Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor…………………………

VIII. Contabilitatea costurilor………………………..

IX. Întocmirea situaţiilor financiare………………………….

X Analiza programului de producţie şi comercializare……………

XI. Analiza factorilor de producţie şi eficienţii utilizării acestora..

XII. Analiza costurilor de producţie şi a cheltuielilor…………

XIII. Analiza profitului (pierderii) şi rentabilităţii……….

XIV. Analiza situaţiei patrimoniale şi financiare…………………

XV. Conchiderea raportului privind rezultatele practicii…………..

CONCLUZIE.........................................................................

BIBLIOGRAFIE...................................................................

2
 Introducere
Practica de specialitate face parte integrantă din procesul de învăţământ şi are drept scop
dobândirea de către studenţi a abilităţilor practice printr-o implicare directă alături de specialiştii
din domeniul specific profesiei.
Activitatea unei întreprinderi nu poate fi concepută în afara ambianţei în care ea
funcţionează şi evoluează. Din acest mediu ea îşi procură mijloacele de care are nevoie, îşi
valorifică produsele şi serviciile, efectuează încasări şi plăţi etc.
În cadrul stagiului de practică ce precede probele de absolvire am recurs la întreprinderea
Î.I ,,Brânza - Reno’’. Stagiul de practică ce precede probele de absolvire s-a efectuat în perioada
23.04.2018 – 15.06.2018, finalizându-se cu Raportul privind rezultatele practicii. În acest raport
am pus în evidență importanța cunoaşterii și aplicării elementelor ce țin de comerț-
contabilitate în activitatea întreprinderii ,,Brânza - Reno’’.
Scopul major al practicii ce precede probele de absolvire este de a-mi dezvolta
abilităţile practice în baza materialului teoretic însuşit pe parcursul celor 4 ani de studii. Urmează
un şir de rezultate concrete definite în scopurile de bază ale practicii ce precede probele de
absolvire şi anume:
 Consolidarea și aprofundarea cunoștințelor conceptual obținute în procesul de
studio teoretic al obiectelor de profil;
 Obținerea atitudinilor de aplicare a legislației și ale altor acte normative cu
referință la contabilitate în practică;
 Formarea deprinderilor practice necesare pentru activarea în cadrul instituțiilor de
toate nivelele și la nivel de unitate economică sau instituție de profil;
Realizarea acestor scopuri a condiţionat stabilirea următoarelor sarcini:
- întocmirea formulelor contabile privind elementele patrimoniale prin asocierea
simbolurilor de cont , asigurându-se corectitudinea contării elementelor
patrimoniale
- acumularea deprinderilor de lucru pe specialitate;
- studierea şi analiza situaţiei financiare, patrimoniale, organizaţionale la nivel de
unitate economică;
- acumularea deprinderilor de cercetări ştiinţifice în materie.
- perfectarea documentelor contabile primare netipizate în momentul efectuării
operațiunilor patrimoniale și financiare în conformitate cu actele normative în
vigoare și regulamentul intern al unităților economice și instituției de profil;

3
 - Introducerea datelor în formatul raportului în totalitate pentru reflectarea
completa a situației financiare și a rezultatului financiar;
- reflectarea rezultatelor obținute în procesul activității contabile,elaborarea
concluziilor și măsurilor concrete pentru reglarea sistemului cercetat.
Informaţia şi datele despre întreprindere sunt veridice şi au fost extrase din documente ce
aparţin ÎI “Brînza-Reno”.
În economia de piaţă, întreprinderile îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei
puternice competiţii, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Pentru a putea realiza obiectivele
propuse, firma trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unor strategii economice bine
fundamentate sub raport tehnic si economic.

4
 I. Bazele organizării contabilităţii entităţii Î.I “Brânza
Reno”
Întreprinderea Î.I ,,Brânza – Reno” a fost înfiinţată la data de 21.07.1998, de către
fondatorul Brînza Efim, numit în continuare conducător, având dreptul: de a participa la
conducerea entităţii în conformitate cu legile în vigoare, de a fi informat despre activitatea
întreprinderii, de a cere dizolvarea acesteia. Întreprinderea a fost înregistrată cu numărul de
identificare de stat și codul fiscal(IDNO)- 1003600077068.
Denumirea completă a entităţii reprezintă Întreprindere Individuală“Brînza - Reno’’.
Întreprinderea are sediul pe adresa MD-2032, str. Ialoveni100/1, ap.25,sec. Centru, mun.
Chișinău, Republica Moldova.
Întreprinderea se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător
individual,cu scop lucrativ. Patrimoniul entităţii este format pe baza bunurilor fondatorului, şi
acesta poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu tot întreg patrimoniul său,
exceptându-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
După forma sa organizatorico-juridică “Brânza Reno” este Întreprindere individuală.
Întreprindere individuală se consider întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de
proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.
Genurile de Activitate ale întreprinderii în baza documentelor primare sunt:
1. Întreţinerea şi repararea autovehiculelor
2. Comerţul cu amănuntul al pieselor,componentelor şi accesoriilor pentru autovehicule
3. Comerţul cu amănuntul al autovehiculelor
Întreprinderea este constituită în scopul executării oricărei activităţi lucrative neinterzise de
lege ce prevede executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor, desfăşurată în mod independent,din
proprie iniţiativă.
Pentru a-şi realiza sarcinile asumate Întreprinderea “Brânza Reno” repară sute de
autovehicule, piese şi accesorii la diferite preţuri pentru a satisface nevoile consumatorilor.
Întreprinderea ocupă o poziţie centrală în societăţile contemporane. Ea este agentul care
efectuează prestări de servicii destinate să satisfacă nevoile economice individuale sau colective.
Instrumentul prin intermediul căruia entitatea informează mediul său despre ceea ce face, despre
performanţele situaţiei financiare este contabilitatea. Aşadar, contabilitatea reprezintă un sistem
complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare şi înregistrare a elementelor contabile şi
de raportare la perioade stabilite prin lege.

5
Sisteme de organizare a contabilităţii
Potrivit Legii Contabilităţii entităţile pot ţine contabilitatea în baza unuia din următoarele
sisteme:
 În partidă simplă
 În partidă dublă simplificat
 În partidă dublă complet
Sistemul contabil se alege de entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile
informaţionale şi indicatorii stabiliţi în Legea Contabilităţii RM.
Responsabilitatea pentru organizarea si tinerea contabilităţii o poartă : directorul “Brânza
Reno”, care este obligat să organizeze şi să asigure:
1. Ţinerea contabilităţii în mod continuu.
2. Elaborarea şi respectarea politicilor de contabilitate
3. Întocmirea şi prezentarea oportună,completă şi corectă a documentelor primare, a registrelor
contabile.
Evidenţa contabilă în cadrul Î.I “ Brînza - Reno’’ este efectuată de către serviciul
contabilitate, fiind o structură de sine stătătoare a întreprinderii. Contabilul-şef al Î.I “ Brînza -
Reno’’, Mancoş Alexandru , asigură controlul şi înregistrarea în conturile contabile a tuturor
operaţiunilor economice efectuate; asigură oferirea informaţie operative şi realizarea rapoartelor
financiare în termenii stabiliţi; poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de
organizare a evidenţei contabile
“Brânza Reno” pentru ţinerea evidenţei contabile utilizează sistemul contabil în partidă
simplă elaborat în baza Planului general de conturi contabile, întocmit datorită necesităţii
reglementării specificului contabilităţii în organizaţiile necomerciale.
Controlul activităţii întreprinderii este efectuat de către organele administraţiei de stat
abilitate cu funcţii generale sau speciale de control financiar şi fiscal, precum şi de către alte
structuri de stat, în limitele componenţii lor.

6
 II. Contabilitatea imobilizărilor necorporale
Imobilizări necorporale reprezintă active nebăneşti care nu îmbracă o formă materială,
sunt controlate de întreprindere şi utilizate mai mult de un an în activităţile de producţie,
comercială sau în alte genuri de activitate, precum şi în scopuri administrative sau sunt destinate
transmiterii în folosinţă (în arendă) persoanelor juridice şi/sau fizice.
Activele nepecuniare trebuie să fie identificate în cadrul altor activităţi şi specificat în
factura fiscală care serveşte drept recunoaştere ca imobilizare necorporală.
Recunoaşterea activelor nemateriale - reprezintă examinarea corespunderii însuşirilor,
definiţiei, caracteristicilor, proprietăţile elementelor respective definiţiei şi criteriilor stabilite.

Evaluarea imobilizărilor necorporale

Evaluarea activelor este o metodă de constatare, calculare a valorii activelor existente la
întreprindere . Sunt cunoscute forme de evaluare a activelor nepecuniare :
 Evaluarea iniţială sau cea de intrare
Această evaluare se face la recunoaşterea activelor în conformitate cu SNC Contabilitatea
imobilizărilor necorporale, pentru a şti valoarea de procurare a activului ceea ce include toate
cheltuielile suportate de către entitate , NU se include taxa pe valoare adăugată.
 Evaluarea ulterioară
Aceasta se face cu mai multe scopuri cum ar fi :
1. Contabilizarea activului la valoarea de intrare diminuată cu suma amortizării acumulate,
ca valoarea activului să nu depăşească valoarea de răscumpărare în caz contrar se reduce
valoarea de bilanţ.
2. Se reevaluează activul la valoarea lui venală diminuată cu suma amortizării acumulate.
Contabilitatea intrărilor imobilizărilor necorporale :
Imobilizările necorporale pot intra la întreprindere prin diverse căi cum ar fi –
 Procurarea
 Confecţionarea la întreprindere
 Arendă
 Cadou
 Schimburi
 Depunere de către fondator

7
N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Procurarea imobilizărilor necorporale de la furnizori cu plată ulterioară 112 521

2. Reflectarea TVA 534 521

3. Achitarea datoriei faţă de furnizori pentru procurare IN 521 242
4. Depunerea de către fondator a imobilizărilor necorporale 112 313
5. Procurarea programelor informatice ca 1C 111 521
6. Cheltuieli pentru instalarea programelor informatice 111 544
7. Punerea în funcţiune a programelor informatice 112 111

Documentele primare destinate pentru ţinerea evidenţei imobilizărilor necorporale sunt:

•Factura fiscală;
•Factura de expediţie;
•Proces-verbal de punere în funcţiune;
•Registru de evidenţă;
•Contracte de arendă

Entitatea Î.I “Brânza Reno” pentru perioada analizată are imobilizări în valoare de 9148,00
lei.(Anexa2)

Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale ale entităţii

Amortizarea reprezintă procesul de repartizare a valorii de intrare a imobilizării (costul

istoric) asupra întregii sale durate de utilizare.
Amortizarea imobilizărilor necorporale se realizează în baza S.N.C Contabilitatea imobilizărilor
necorporale.
Amortizarea activelor se calculează în dependenţă de durata de exploatare utilă, ceea ce
priveşte unele imobilizări există o anumită perioadă limitată sub aspect juridic, pe care entitatea nu
o poate depăşi ca termenul stabilit în contractul de licenţă în cazul transmiterii dreptului de
utilizare a activului (daca termenul e de 5 ani entitatea nu poate să îl utilizeze 6 sau 7 ani).
Conform legilor Republicii Moldova entităţile pot aplica 3 tipuri de amortizare ca :
1. Amortizarea liniară
2. Amortizarea prin metoda degresivă
3. Amortizarea activelor prin metoda volumului de produse fabricate
Amortizarea liniară reprezintă procesul de repartizare uniformă a valorii de intrare pe toată
durata de utilizare a activului.
Contabilizarea amortizării imobilizărilor necorporale
1. Calcularea amortizării
8
 Debitul contului 713(Cheltuieli administrative)
Creditul contului 113 (Amortizarea imobilizărilor necorporale)
2. Contabilizarea ieşirilor imobilizărilor necorporale
Casarea imobilizărilor necorporale reprezintă scoaterea de la evidenţă a activului, expirarea
termenului de utilizare.
1. Casarea amortizării
Debitul contului 113 (Amortizarea imobilizărilor necorporale)
Creditul contului 112 (Imobilizări necorporale)
2. Reflectarea valorii contabilă a imobilizării necorporale ieşită
Debitul contului 721 (Cheltuieli cu active imobilizate)
Creditul contului 112 (Imobilizări necorporale )
3. Reflectarea casării amortizării acumulate a imobilizării necorporale ieşită
Debitul contului 113 (Amortizarea imobilizărilor necorporale)
Creditul contului 112 (Imobilizări necorporale )
Contabilitatea ieşirii imobilizărilor necorporale
Ieşirea imobilizărilor necorporale din patrimoniu unei entităţi poate avea loc în legătură cu:
 De recunoaşterea la expirarea duratei de utilizare, sau ca urmare a învechirii morale a
acestor imobilizări;
 Vânzarea altor persoane fizice şi juridice;
 Transmiterea sub formă de aport la capitalul social al entităţii;
 Transmiterea cu titlu gratuit;
 Recunoaşterea lipsurilor la inventariere;
 Schimbul cu alte active;
 Altor operaţiuni.
Evidenţa analitică a imobilizărilor necorporale se ţine pe tipurile acestora.
La entitatea Î.I „Brînza - Reno” conform Bilanţului contabil (anexa 2) pentru perioada
01 ianuarie-31 decembrie 2017 dispunem de informaţii privind activele imobilizate cerute de
Standardele Naţionale de Contabilitate, precum rândul 010 „Imobilizări Necorporale” şi
„Imobilizări Necorporale în curs de execuţie”, dispunem la începutul perioadei de gestiune (la
costul de intrare) de 9148 lei. Din motiv că entitatea nu a utilizat Imobilizările pe parcursul
anului la sfârşitul perioadei de gestiune dispunem de 9148 lei exact ca şi la începutul perioadei.
Astfel,conform rândului 020, Amortizarea acumulată a imobilizărilor necorporale la
începutul cât şi la sfârşitul perioadei de gestiune este de (9148) lei ceea ce se echivalează cu 0
lei.

9
 III. Contabilitatea imobilizărilor corporale ale
Î.I ”Brânza Reno”
Imobilizările corporale pe termen lung reprezintă activele care îmbracă o formă fizică
natural, pot fi utilizate o perioadă mai mare de un an în activitatea economico-financiară a
întreprinderii în scopuri productive-neproductive, administrative sau pot fi date în chirie pentru a
obţine un avantaj economic (profit) .
Activele ce se conformează cu această definiţie se contabilizează în conformitate cu SNC
Contabilitatea imobilizărilor corporale pe termen lung.
o Imobilizări corporale în curs de execuţie reprezintă acele active care necesită
cheltuieli, investiţii ulterioare privind punerea în funcţiune a activului sau prelungirea
duratei de funcţionare utilă contribuind la majorarea avantajului economic. În baza anexei
2 Soldul final al acestora în perioada analizată constituie 99968,00lei
o Terenurile reprezintă un gen special de imobil care poate fi utilizat de entitate pe o
perioadă nelimitată de timp sau poate fi destinat închirierii în scopul obţinerii avantajului
economic. Nu se supune uzurii.
o Mijloacele fixe reprezintă active material care depăşeşte plafonul stabilite de lege adică
costă mai mult de 6000 lei, poate fi utilizat pe o perioadă mai mare de un an. În baza
anexei 3 Soldul final al acestora în perioada analizată constituie 3915092,44 lei
o Resurse naturale îmbracă o formă naturală concrete de petrol, gaze, piatră de construcţie,
var, etc.
Imobilizările necorporale pe termen lung pot fi divizate în funcţie de termenul de utilizare
în uzurabile şi neuzurabile.
Recunoaşterea imobilizărilor corporale
Recunoaşterea activului reprezintă examinarea corespunderii însuşirilor, definiţiei,
caracteristicilor, proprietăţile elementelor respective definiţiei şi criteriilor stabilite.
Un activ este recunoscut ca Imobilizare necorporală pe termen lung dacă
 Are o formă materială şi o durată de funcţionare utilă mai mare de un an
 Se află în posesia întreprinderii
 Nu este destinat vânzării
 Reprezintă o resursă economică ca efect al evenimentelor trecute
Acestea pot intra la entitate prin procurare în baza facturii fiscale sau prin crearea la
întreprindere.(Anexa 4)
Terenurile se evaluează la costul efectiv care constituie valoarea lor de intrare, în
dependenţă de destinaţia de utilizare a acestuia ca tren pentru recoltarea plantelor, construcţia

10
unui bloc, magazin, centru comercial. În funcţie de caz preţul variază. Terenul destinat vânzării se
păstrează şi se va vinde la valoarea lui venală.
Resursele naturale se evaluează pe tipuri de resurse, luându-se în considerare volumul şi
preţul de piaţă la momentul achiziţionării.
Contabilitatea operaţiunilor aferente imobilizărilor corporale (anexa 4)
1. Procurarea
Debitul contului 123 (Imobilizări corporale în curs de execuţie) 3915092,44 LEI
Creditul contului 521 (Datorii comerciale curente 3915092,44 LEI
2. Taxa pe valoare adăugata la activul procurat
Debitul contului 534 (Datorii faţă de buget)
Creditul contului 521 (Datorii comerciale curente)
3. Achitarea furnizorului
Debitul contului 521 (Datorii comerciale curente)
Creditul contului242 (Conturi curente în monedă naţională)
4. Punerea în funcţiune a mijlocului fix CM AM 430/DAF 430, cu nr de inventariere 6 la
data de 09.06.2018 (Anexa 5)
Debitul contului 123 (Imobilizări corporale) 110904,27 LEI
Creditul contului 121 (Imobilizări corporale în curs de execuţie) 110904,27 LEI
Calculul amortizării mijloacelor fixe
Ca şi în cazul imobilizărilor necorporale, imobilizările corporale sunt supuse amortizării, fiind
utilizate aceleaşi metode (metoda liniară, metoda degresivă si metoda volumului fabricat).

Contabilizarea acumulării amortizării

Entitatea analizată Î.I ” Brânza Reno” prezintă uzura calculată în Borderoul de evidenţă
(Anexa 6), analizând uzura calculată semiremorcii SANH/CMAA 622 reflectăm
Debitul contului 711.2 ( Cost de vânzare ) 101517,52LEI
Creditul contului 124 ( Amortizarea mijloacelor fixe) 101517,52 LEI
Ieşirea mijloacelor fixe poate avea loc în rezultatul:
 lichidării în urma uzurii depline (fizice sau morale);
 vânzării persoanelor fizice, juridice;
 transmiterii cu titlu gratuit;
 alocaţii ca cotă în capitalul statutar al altor întreprinderi;
 deteriorării în rezultatul calamităţilor naturale, accidentelor;
 depistării lipsurilor de mijloace fixe în urma inventarierii.

11
 Lichidarea obiectelor de mijloace fixe se efectuează de către o comisie numită de
conducătorul întreprinderii.
La lichidarea obiectelor se întocmeşte procesul-verbal de lichidare a mijloacelor fixe, în
care se arată cauza lichidării, valoarea bunurilor obţinute în urma lichidării, valoarea
neamortizată.
La lichidarea mijloacelor fixe se întocmeşte formula contabilă în urma uzurii depline se
întocmeşte formula contabilă de casare a uzurii acumulate:
Debitul contului 124 (Amortizarea mijloacelor fixe) 101517,52 LEI(Anexa 6)
Creditul contului 123(Mijloace fixe) 101517,52 LEI
Dacă mijlocul fix este lichidat înainte de expirarea termenului de funcţionare utilă în afară da
formula precedentă se mai întocmeşte formula de casare a valorii de bilanţ la momentul lichidării:

Debitul contului 711( Cost de vânzare ) 16705,66 LEI(anexa 6)

Creditul contului 123( Mijloace fixe ) 16705,66 LEI
– La valoarea de bilanţ a obiectelor lichidate (valoarea de intrare – suma uzurii acumulate) se pot
obţine deşeuri, conform anexei 6 înregistrăm:

Debitul contului 211( Materiale ) 105599,27 LEI(anexa 7)

Creditul contului 123( Mijloace fixe ) 105599,27 LEI

12
 IV. Contabilitatea activelor circulante ale entităţii

Î.I ”Brânza Reno”

Active circulante – denumite si active curente, valori circulante, bunuri mobile sau mijloace
circulante, cuprind valorile economice sub forma stocurilor, creanţelor, investiţilor financiare si
disponibilităţilor băneşti.
Activele circulante sunt o parte a activului economic, care se caracterizează prin
transformarea permanenta ale formelor funcţionale prin consumarea lor intr-un singur ciclu de
exploatare si transmiterea valorii integrale asupra producţiei în care se incorporează.
Conturile din clasa 2 “Active circulante” sunt destinate generalizării informaţiei privind
existenta şi mişcarea activelor circulante care cuprind:
 Stocuri;
 Creanţe comerciale şi calculate;
 Alte creanţe comerciale;
 Numerar;
 Investiţii comerciale curente;
 Alte active circulante;
Constatarea Stocurilor de Materie primă şi Materiale ca active are loc în cazul când
se respectă următoarele cerinţe:
a) întreprinderea are o certitudine întemeiată că SMM vor aduce avantaj economic în viitor din
utilizarea (realizarea) lor;
b) valoarea stocurilor poate fi determinată cu un grad înalt de exactitate.
Evaluarea se efectuează prin determinarea valorii SMM.
Există 3 tipuri de evaluare a SMM :
a) evaluarea iniţială;
b) evaluarea curentă
b) evaluarea ulterioară.
Valoarea iniţială (de intrare sau valoarea istorică se determină la intrarea SMM în
patrimoniul întreprinderii şi reprezintă suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor
acestora, fie valoarea venală sub altă formă de compensare acordată la achiziţionarea SMM.
Evaluarea ulterioară prevede determinarea valorii stocurilor la momentul întocmirii
rapoartelor financiare (bilanţului).Conform paragrafului 7 al S.N.C "Stocuri" SMM se
reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre valoarea iniţială şi valoarea
realizabilă netă, care la rândul său se determină luând ca bază preţurile de realizare a stocurilor,
diminuate cu cheltuielile probabile de vânzare.
13
 Dacă nu-i posibilă determinarea costului efectiv la momentul achiziţionării livrarea
materialelor în producţie în contabilitatea curentă se aplică un preţ convenţional.
S.N.C. "Stocuri" prevede în evidenţa contabilă curentă următoarele metode de evaluare a
stocurilor:
• metoda costului normativ - pentru evaluarea şi controlul operativ al existenţei şi circulaţiei,
produselor finite şi producţiei neterminate. Costul normativ se determină, luând ca bază de calcul
cheltuielile materiale directe, cheltuielile directe privind retribuirea muncii şi cheltuielile indirecte
de producţie. Pentru ca costul normativ să fie real, normele de cheltuieli trebuie să fie analizate
sistematic şi revizuite în cazul când s-a schimbat nivelul de cheltuieli;
• metoda vânzărilor cu amănuntul - pentru evaluarea unei cantităţi mari de mărfuri care au un
profit relativ egal în preţul vânzărilor în cazul unui sortiment care variază rapid. Această metodă
se aplică, de regulă, în comerţ. În contabilitatea curentă de circulaţie a mărfurilor evaluarea
acestora se efectuează după metoda vânzărilor cu amănuntul la preţuri de vânzare, cu evidenţierea
adaosului comercial, sau la valoarea de achiziţie. Reducerea valorii de achiziţie a mărfurilor se
admite în cazurile când valoarea realizabilă netă este mai joasă decât costul (în cazul când SMM
parţial sau deteriorat, s-au uzat, au scăzut preţurile de vânzare ori au sporit cheltuielile pentru
completarea şi organizarea vânzării acestora);
• metoda de identificare - pentru stocurile produse şi destinate unor proiecte speciale, precum şi
pentru cele ce nu sunt reciproc substituibile;
iar pentru un sortiment variat de mărfuri reciproc substituibile:
• metoda costului mediu ponderat
• metoda FIFO (prima intrare - prima ieşire)
• metoda LIFO (ultima intrare - prima ieşire)
Contabilitatea Stocurilor de Materie primă şi Materiale (Anexa 8)
1. Procurarea materialelor în luna ianuarie 2017
Debitul contului 211( Materiale ) 104026,22 LEI
Creditul contului 521 ( Datorii comerciale curente ) 104026,22LEI
2. Taxa pe valoare adăugata la activul procurat
Debitul contului 534( Datorii faţă de buget)
Creditul contului 521( Datorii comerciale curente )
3. Achitarea furnizorului
Debitul contului 521( Datorii comerciale curente ) 104026,22 LEI
Creditul contului 242 (Conturi curente în monedă naţională) 104026,22 LEI

14
Evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii acestora
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată cuprinde activele, valoare unitară a cărora este mai
mică decât plafonul stabilit de legislaţie (1000 lei) indiferent de durata de exploatare, sau
activele a căror durată de utilizare nu depăşeşte un an, indiferent de valoarea unitară .
La perfectarea operaţiunilor economice legate de OMVSD se utilizează următoarele
documente primare:
 fişa de evidenţă a obiectelor de mică valoare
 procesul-verbal de ieşire din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
 procesul verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată este destinat contul de activ 213
“Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi contul de pasiv 214 “Uzura obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată”.
Operaţiile de intrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se reflectă la fel ca şi
materialele.
Evidenţă ieşirii a obiectelor depinde de valoarea unitară şi direcţiile de utilizare a obiectelor
Obiectele cu o valoare unitară de până la 1 500 lei se trec direct la cheltuieli, fără calcularea
uzurii, prin formula contabilă:
Debitul contului 713 ( Cheltuieli generale şi administrative )
Sau Debitul contului 811 ( Activităţi de bază )
Sau Debitul contului 813 ( Consumuri indirecte de producţie )
Creditul contului 213 ( Obiecte de mică valoare şi scurtă durată )
Contabilizarea operaţiilor cu OMVSD

1. Eliberarea obiectelor pentru exploatarea OMVSD

Debitul contului 213.2 ( Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare)
Creditul contului 213 ( Obiecte de mică valoare şi scurtă durată )
Calculul uzurii OMVSD
Debitul contului 711 ( cost de vânzare )
Creditul contului 214 (Uzura OMVSD )

2. Casarea după perioada de utilizare

Debitul contului 214 (Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată)
Creditul contului 213,2 (OMVSD în exploatare )
Evidenţa mărfurilor
Mărfurile reprezintă bunurile cumpărate de către întreprinderile în scopul revânzării. Pentru
evidenţă sintetică a mărfurilor este destinat contul 217 “Mărfuri”.

15
 Organizarea evidenţei sintetice a mărfurilor este condiţionată de metoda de evaluare acceptată
de întreprindere pentru evaluarea curentă. S.N.C recomandă două metode de evaluare curentă
a mărfurilor.
 La cost efectiv.
 La preţ de vânzare care este compus din costul efectiv (valoarea de bilanţ) şi adaosul
comercial.
Varianta I. În cazul când în evidenţa curentă mărfurile se evaluează la cost efectiv la
achiziţionarea lor în contabilitate se întocmesc următoarele formulele contabile:
Debitul contului 217 ( Mărfuri )
Creditul contului 241( Casa )
Creditul contului 242( Conturi curente în valută naţională ), 243 ( Conturi curente în valută
străină )
Creditul contului 521 (Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale )
Cheltuielile aferente procurării mărfurilor:
Debitul contului 217 ( Mărfuri )– la suma totală a cheltuielile efectuate,
Creditul contului 521 (Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale )– la serviciile
prestate de către terţi,
Creditul contului 812 ( Activităţi auxiliare )– la serviciile efectuate către secţiile auxiliare a
întreprinderii,
Creditul contului 531( Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii ), 533 (Datorii privind
asigurările )– la salariile calculate
În baza facturii fiscal din 02.06.2017 înregistrăm procurarea mărfii la Î.I ”Brînza-Reno”
(Anexa 9)
Debitul contului 217(Mărfuri) 692,50LEI
Debitul contului 534(Datorii privind decontările cu bugetul) 138,50LEI
Creditul contului 521( Datorii comerciale pe Termen Scurt) 831,00 LEI
La vânzarea mărfurilor se întocmesc formulele contabile:
1.Decontarea valorii de bilanţ:
Debitul contului 711 ( Costul vânzărilor )
Creditul contului 217 ( Mărfuri )

16
Evidenţa producţiei în curs de execuţie

Producţia în curs de execuţie cuprinde bunurile care n-au trecut toate fazele procesului
de producţie, nefiind încă nici producţie finită, nici semifabricat.
Pe parcursul perioadei de gestiune producţia în curs de execuţie se reflectă în conturile
clasei 8 (811, 812) şi se ia în calcul la determinarea costurilor efective a producţiei fabricate
serviciilor prestate.
Pentru evidenţă sintetică a mărfurilor este destinat contul 215 “Producţia în curs de
execuţie”.
Contul 215 “Producţia în curs de execuţie” este cont de activ. În debitul acestui cont se
înregistrează costul efectiv al producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune. În
creditul acestui cont – casarea costului efectiv al producţiei în curs de execuţie la începutul
perioadei de gestiune următoare
Soldul final al contului 215 reprezintă existenţa produselor şi serviciilor în curs de
execuţie la finele perioadei de gestiune.
La finele perioadei de gestiune valoarea producţiei în curs de execuţie poate fi
determinată prin următoarele metode:
1. Prin intermediul inventarierii – metoda directă;
2. Utilizarea preţurilor planificate – metoda indirectă.
Contabilizarea producţiei în curs de execuţie:
1. Reflectarea producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune:
Debit 811, 812
Credit 215
2. Înregistrarea costului efectiv al producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de
gestiune:
Debit 215
Credit 811, 812
3. Reflectarea costurilor efective suportate pe parcursul perioadei de gestiune:
Debit 811, 812
Credit 211, 531, 533, 521
Evidenţa produselor:
Contabilitatea produselor se organizează în conturile cu funcţie contabilă de activ 216
“Produse” din grupa de conturi 21 “Stocuri”, clasa a II-a “Active circulante” a planului de
conturi contabile. În debitul acestui cont se înregistrează costul efectiv al produselor fabricate pe
parcursul perioadei de gestiune. În creditul acestui cont se casează costul efectiv al produselor

17
vândute sau utilizate în alte scopuri. Soldul final indică existenţa produselor finite,
semifabricatelor şi produselor secundare la finele perioadei de gestiune.
Contabilizarea produselor:
1. Reflectarea costului efectiv al produselor fabricate pe parcursul perioadei de gestiune:
Debit 216
Credit 811, 812
2. Reflectarea costului efectiv al produselor vândute cumpărătorilor:
Debit 711
Credit 216
3. Reflectarea valorii produselor vândute cumpărătorilor cu achitare în numerar:
Debit 241
Credit 611
4. Reflectarea valorii produselor vândute cumpărătorilor cu achitare ulterioară:
Debit 221
Credit 611
5. Reflectarea valorii produselor vândute cumpărătorilor cu calcularea sumelor TVA şi
accizelor:
Debit 241, 221
Credit 534

Evidenţa creanţelor

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în

contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.
Componenţa, modul de formare şi stingere a creanţelor sunt reglementate de prevederile
S.N.C. „Prezentarea situaţiilor financiare”, S.N.C„Contabilitatea arendei (leasingului)”,
S.N.C. „Venitul”.
Creanţele se evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se înregistrează pe
cont în valută naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţiei acestora. Conform
anexei 10 la entitatea analizată soldul final al contului 221 constituie 6015140,28 LEI.
Contabilitatea creanţelor
1.Reflectarea venitului, sumei mijloacelor băneşti încasate sau creanţei clientului
ACTUALCONS SRL (Anexa 11)
Debitul contului 221( Creanţe comerciale) 27028,00 LEI
Creditul contului 611 ( Venituri din vânzări ) 22523,34 LEI
Creditul contului 534( Datorii privind decontările cu bugetul ) 4504,66LEI
18
2.Stingerea creanţelor la contul de decontare
Debitul contului 242(Cont de decontare în monedă naţională) 27028 LEI
Creditul contului 221 (Creanţe comerciale) 27028 LEI
Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a achitării impozitului pe venit în
rate la buget pe parcursul anului conform art. 84 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit
în cazul plăţii prealabile a dividendelor conform art. 80 al Codului Fiscal, a achitării impozitului
pe venit în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar conform art. 82 al Codului
Fiscal, a reţinerii impozitelor la sursa de plată conform art. 90 al Codului Fiscal în cazul în care
întreprinderea este beneficiarul plăţii, a depăşirii sumei TVA trecută în cont asupra sumei TVA
calculate şi ca urmare a supraplăţilor efectuate în buget.
Modul de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată este stabilită în Regulamentul cu
privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decât salariul aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 77 din 30 ianuarie 2008 („Contabilitate şi audit”,
nr. 2, 2008)
Contabilizarea operaţiunilor aferente creanţelor bugetare
Apariţia creanţelor privind decontările cu bugetul se reflectă prin următoarele formule contabile:
1. La suma impozitului pe venit achitat în rate:
Debitul contului225( Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul)
Creditul contului242( Conturi curente în valută naţională )
2. La suma impozitului pe venit achitat în străinătate din venitul investiţional şi financiar:
Debitul contului 225 ( Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul)
Creditul contului243( Conturi curente în valută străină )
3. La suma impozitului pe venit reţinut la sursa de plată:
Debitul contului 225 ( Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul)
Creditul contului 221( Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale )
4. La suma depăşirii sumei TVA trecută în cont faţă de suma TVA calculată, precum şi a
supraplăţilor la buget privind alte impozite şi taxe:
Debitul contului 225( Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul)
Creditul contului 534( Datorii privind decontările cu bugetul )
La finele anului întreprinderea are dreptul să treacă în cont sumele impozitului pe venit
plătite în avans (inclusiv suma impozitului pe venit reţinut la sursa de plată). Acestea se trec la
diminuarea datoriilor faţă de buget şi se înregistrează prin formulă contabilă:
Debitul contului 534 (Datorii privind decontările cu bugetul )
Creditul contului 225 ( Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul)

19
Contabilitatea decontărilor cu titularii de avans se organizează prin utilizarea conturilor:
 226 „creanţe ale personalului”, cu funcţie contabilă de activ
 532 „datorii faţă de personal privind alte operaţii”, cu funcţie contabilă de pasiv
Contul 226 „creanţe ale personalului” este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa, formarea şi achitarea creanţelor lucrătorilor faţă de entitate.
În debitul acestui cont se înregistrează creanţele personalului faţă de entitate. În credit –
achitarea creanţelor personalului. Soldul final indică suma datoriilor personalului faţă de entitate
la finele perioadei de gestiune.
Corespondenţa conturilor privind decontările cu titularii de avans:
1. Eliberarea avansurilor spre decontarea titularilor de avans
Debit 226
Credit 241, 242
2. Trecerea în cont a cheltuielilor efectuate de către titularii de avans (în baza
decontului de avans)
Debit 712, 713, 821
Credit 226
3. Reflectarea sumei TVA de trecut în cont aferente bunurilor cumpărate şi
cheltuielilor efectuate de către titularii de avans
Debit 534
Credit 226
4. Restituirea avansurilor neutilizate de către titularii de avans în numerar
Debit241
Credit 226
5. Restituirea avansurilor neutilizate de către titularii de avans prin reţinerea din
salariu
Debit 531
Credit 226
6. Reflectarea cheltuielilor efectuate de către titularii de avans
Debit 712,713,821
Credit 532
Mijloace Băneşti reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii. schimbul de
mărfuri/servicii de valori egale, efectuat pe baza unei monede etalon care sa reprezinte valoarea
lor, fără sa se transfere mijloace băneşti efective.

20
Toate operaţiile de casă trebuie să fie documentate.
 La primirea mijloacelor băneşti se întocmeşte “Dispoziţia de încasare de casă”.(Anexa
12)
 La eliberarea banilor se întocmeşte “Dispoziţia de plată” (Anexa 13) sau “Borderoul de
plată”.
 La sfârşitul zilei de muncă datele din documentele de casă se înregistrează de către casier
în “Registrul de casă”(anexa 14) care poate fi întocmit manual sau la computer. Registrul
de casă se întocmeşte în 2 exemplare: primul exemplar la care se anexează documentele
de încasare şi plata se transmite în contabilitate ca raport al casierului, 2-lea – rămâne la
casier.
Contabilizarea operaţiunilor cu mijloace băneşti
1. Încasări băneşti de la contul de decontare (Anexa 12-dispoziţie de încasare nr.25)
Debitul contului 241( Numerar în casierie ) 900,00 LEI
Creditul contului 242( Cont curent în valuta naţională ) 900,00 LEI
Suma TVA aferentă mărfurilor vândute cu achitare imediată în numerar
Debitul contului 241( Numerar în casierie )
Creditul contului 534(Datorii privind decontările cu bugetul )
Eliberarea mijloacelor băneşti se reflectă
2. Transferul numerarului la contul bancar la sfârşitul zilei (anexa 15)
Debitul contului 242(Conturi curente în monedă naţională ) 840455,70 LEI
Creditul contul 241( Numerar în casierie ) 840455,70 LEI
3. Achitarea salariului muncitorului Brânza Lilian (anexa 13-dispoziţie de plată nr. 5)
Debitul contului 531( Datorii pentru retribuirea muncii ) 1813,73LEI
Creditul contul 241( Numerar în casierie ) 1813,73 LEI
4. Acordarea unui avans angajatului
Debitul contului 226( Creanţe cu personalul )
Creditul contul 241( Numerar în casierie )
Acordarea unui avans titularilor de avans
Debitul contului 224(Avansuri acordate curente )
Creditul contul 241( Numerar în casierie )
Întreprinderile sunt obligate să efectueze inventarierea valorilor aflate în casierie în
termenele stabilite şi în conformitate cu “Regulamentul privind inventarierea” nr. 27 din
28.04.2004. Rezultatele inventarierii se perfectează prin întocmirea Procesului-verbal de
inventariere a numerarului (forma INV-5).

21
Dacă în urma inventarierii se constată lipsuri acestea se reflectă prin formula contabilă:
Debitul contului 714( Alte cheltuieli din activitatea operaţională )
Creditul contul 241( Numerar în casierie )
În cazul în care se depistează plusuri de mijloace băneşti acestea se înregistrează prin
formula contabilă:
Debitul contului 241( Numerar în casierie )
Creditul contul 612(Alte venituri din activitatea operaţională )
Informaţia privind mişcarea mijloacelor băneşti din casierie trebuie să fie sintetizată în
registrele contabile pe fluxuri de mijloace băneşti pentru facilitarea întocmirii “Raportului
privind fluxul mijloacelor băneşti ,,.

Mijloacele băneşti în conturile bancare

În conformitate cu actele normative în vigoare toate întreprinderile Republicii Moldova,
indiferent de forma organizatorico-juridică, sunt obligate să păstreze mijloacele lor băneşti în
instituţiile financiare.
Mijloacele băneşti se păstrează la contul curent în valută naţională prin intermediul căruia
se efectuează decontările cu agenţii economici, cu instituţiile financiare, cu bugetul etc.
Modul de efectuare a decontărilor fără numerar prin conturile curente este stabilit
de“Regulamentului cu privire la transferul de credit” nr. 373 din 15.12.2005.
Documentele de plată
 ordinul de plată (Anexa 15)
 cererea de plată
 ordinul incaso
Pe lângă documentele enumerate se mai utilizează „ordinul de încasare a numerarului” la
depunerea numerarului în contul curent în valută naţională şi „delegaţia”(anexa 18) – la
retragerea numerarului din contul curent în valută naţională.
Periodic banca prezintă întreprinderii “extrasul din cont” în care sunt reflectate operaţiunile
de intrare şi ieşire efectuate în perioada respectivă.
La extras se anexează documentele în baza cărora au fost efectuate operaţiunile pe contul
curent.
1. Încasarea creanţei în urma livrării mărfurilor
Debitul contului 242( Numerar în contul curent în valută naţională)
Creditul contul 221(Creanţe comerciale )
2. Plata pentru materialele procurate
Debitul contului 521( Datorii comerciale)

22
 Creditul contul 242(Numerar în contul curent în valută naţională)
3. Comision bancar aferent tranzacţiei
Debitul contului 714( Cheltuieli administrative )
Creditul contului 242(Numerar în contul curent în valută naţională)
4. Achitarea datoriilor privind contribuţiile de asigurări sociale şi primele de asigurare
medicală
Debitul contului 533 ( Datorii privind contribuţiile de asigurări sociale şi primele de asigurare
medical ) (Anexa 16,tabelul nr.5)
Creditul contului 242 (Numerar în contul curent în valută naţională)
5. Achitarea datoriilor faţă de buget (Anexa 17 (anexa 2 la tabelul nr.1))
Debitul contului 534( Datoriilor faţă de buget )
Creditul contului 242 (Numerar în contul curent în valută naţională)

6. Plata din contul valutar conform ordinului de plată

Debitul contului 521( Datorii comerciale )
Creditul contului 243 (Numerar în contul curent în valută străină)
7. Încasare la contul valutar
Debitul contului243( Numerar în contul curent în valută străină)
Creditul contului 221( Creanţe comerciale)

Evidenţa transferurilor băneşti în expediţie şi a documentelor băneşti

Depunerea numerarului poate avea loc prin transmiterea nemijlocită a acestuia în casieriile băncii
sau prin genţi sigilate care se efectuează prin :
 Delegatul entităţii direct la casieriile băncii
 Colectarea de către serviciul de încasare al băncii
la predarea banilor la bancă se întocmesc:
 Dispoziţii de plată de casă
 Borderoul însoţitor (întocmit în 3 exemplare)
Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea numerarului în expediţie este
destinat contul cu funcţie contabilă de activ 245 „transferuri de numerar în expediţie”. În
debit se reflectă suma numerarului în expediţie. În credit înregistrarea numerarului în conturile
entităţii. Soldul final reprezintă existenţa numerarului în expediţie destinate înregistrării în
conturile bancare la finele perioadei de gestiune.

23
 Conţinutul operaţiilor economico-financiare
N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Depunerea numerarului în casieriile băncii, oficiilor poştale cu scopul 245 241,226,234
înregistrării în conturile bancare ale entităţii
2. Înregistrarea sumelor transferurilor de numerar în expediţie în conturile 242,243 245
curente în monedă naţională şi valută străină
3. Reflectarea nimicirii,distrugerii transferurilor de numerar în expediţie din 723 245
motivul producerii evenimentelor excepţionale(accidente,incendii)

În contabilitate pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea

documentelor băneşti este destinat contul de activ 246 „Documente băneşti”. În debit se
înregistrează intrarea documentelor băneşti în casieria entităţii. În credit se înregistrează ieşirea
documentelor băneşti. Soldul final reprezintă existenţa documentelor băneşti la finele perioadei
de gestiune.
Intrarea documentelor băneşti se contabilizează în baza facturilor fiscale, facturilor,
deconturilor de avans, ieşirea – prin bonuri de consum, procese – verbale, facturi, note de
contabilitate.

Conţinutul operaţiilor economico-financiare

N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Procurarea documentelor băneşti prin intermediul titularului de avans ( la 246 226,532
primirea avansului spre decontare sau fără primirea avansului)
2. Procurarea documentelor conform facturii fiscale cu achitare ulterioară 246 521,544
3. Utilizarea mărcilor poştale, biletelor de transport în scopuri corespunzătoare 712,713 246
4. Casarea documentelor băneşti la ieşire (vânzare, schimb) 714 246

Evidenţa sintetică şi analitică a operaţiunilor privind transferurile băneşti în expediţie şi a

documentelor băneşti se ţine în registre la conturile respective, care se elaborează de sine stătător
de fiecare entitate, conţin informaţii privind soldul la începutul şi sfârşitul perioadei de gestiune,
mişcarea în decursul perioadei şi se organizează pe tipuri de activităţi ale entităţii.

24
 V. Contabilitatea Capitalului Propriu
Capitalul propriu - reprezintă mărimea rămasă a activelor entităţii după scăderea datoriilor.
Structura capitalului propriu
Elemente formatorii Elemente de reducere
Capital social Capital nevărsat
Capital suplimentar Capital retras
Rezerve Pierdere neacoperită
Profit nerepartizat Profit utilizat al perioadei de gestiune
Alte elemente de capital propriu

Contabilitatea Capitalului Social

Capitalul social – reprezintă valoarea totală a părţilor sociale(acţiuni) ale proprietarilor entităţii
(fondatori, acţionari, asociaţi).
Contabilitatea formării şi a modificării capitalului social se organizează prin utilizarea contului
311 „Capital Social”, cu funcţie contabilă de pasiv. În debit se înregistrează diminuarea capitalul
social, iar în credit se înregistrează constituirea/ majorarea capitalului social. Soldul final indică
mărimea capitalului social la finele perioadei de gestiune.
Corespondenţa contului 311 „Capital Social”
1) Reflectarea constituirii capitalului social la data înregistrării de stat a entităţii în
societăţile pe acţiuni:
Debit 313
Credit 314
2) Reflectarea constituirii capitalului social la data înregistrării de stat a entităţii în
entităţile cu altă formă organizatorico – juridică de proprietate:
Debit 313
Credit 311
3) Înregistrarea de stat a acţiunilor plasate în societăţile pe acţiuni:
Debit 313
Credit 311
4) Reflectarea aporturilor efective a proprietarilor în capitalul social sub forma
numerarului
Debit 214, 242, 243
Credit 313

25
 5) Reflectarea aporturilor efective a proprietarilor în capitalul social sub forma altor
active
Debit 112, 122, 123, 151, 211, 217
Credit 313
6) Reducerea capitalului social în scopul acoperirii pierderilor
Debit 311
Credit 332
Contabilitatea capitalului suplimentar şi retras
Capitalul suplimentar se formează la efectuarea faptelor economice precum:
Achitarea cotelor din CS al entităţii la valoarea ce diferă de cea nominală;
Revânzarea părţilor sociale proprii retrase anterior la valoarea ce diferă de valoarea de
răscumpărare;
Anularea părţilor sociale proprii retrase anterior la valoarea ce diferă de cea nominală;
Contabilitatea capitalului suplimentar se organizează prin utilizarea contului 312 „Capital
Suplimentar”, cu funcţie de pasiv. În debitul acestui cost se înregistrează diminuarea capitalului
suplimentar ,soldul final debitor reflectând mărimea negativă a capitalului suplimentar la finele
perioadei de gestiune. În credit se înregistrează apariţia/majorarea capitalului suplimentar, soldul
final creditor indică mărimea capitalului suplimentar la finele perioadei de gestiune.
Capitalul retras - reprezintă valoarea părţilor sociale proprii retrase
(răscumpărate,achiziţionate) de entitate de la deţinătorii sau succesorii acestora.
Contabilitatea capitalului retras se organizează prin utilizarea contului 315 „Capital Retras”,cu
funcţie contabilă de activ. În debitul contului se reflectă valoarea părţilor sociale retrase, în
credit valoarea părţilor sociale anulate sau revândute. Soldul final este debitor şi reprezintă
valoarea părţilor sociale retrase la finele perioadei de gestiune.

Corespondenţa conturilor 312 „Capital Suplimentar” şi 315 „Capital Retras”.

N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Reflectarea diferenţei dintre valoarea nominală şi preţul de vânzare
a părţilor sociale plasate la subscriptori(care subscrie)
- preţul de vânzare depăşeşte valoarea nominală 313 312

- valoarea nominală depăşeşte preţul de vânzare 312 314

2. Retragerea părţilor sociale de la deţinătorii sau succesorii acestora 315 241,242,243

26
3. Anularea părţilor retrase la valoarea nominală 311 315
4. Revânzarea părţilor sociale retrase anterior 241,242,243 315
5. Reflectarea diferenţei dintre valoarea nominală şi cea de
răscumpărare(la anularea părţilor sociale) sau cea de vânzare(la
revânzarea părţilor sociale):
- valoarea de răscumpărare depăşeşte VN sau de vânzare 312 315
- VN sau de vânzare depăşeşte valoarea de răscumpărare 315 312

Evidenţa rezervelor
Rezervele se tratează ca o măsură de precauţie rezonabilă pentru înlăturarea dereglărilor în
desfăşurarea normală a activităţii entităţii.
Rezervele entităţii, componente ale capitalului propriu, se divizează în 3 categorii:
Capital de rezervă;
Rezerve statutare;
Alte rezerve.
Evidenţa rezervelor se organizează prin utilizarea conturilor 321 „Capital de rezervă”, 322
„Rezerve statutare”, 323 „Alte rezerve”, cu funcţie contabilă de pasiv. În debitul conturilor
321,322,323 se înregistrează diminuarea (utilizarea) activelor, iar în credit se înregistrează
constituirea/majorarea rezervelor. Soldul final se reflectă în credit şi indică mărimea rezervelor
la finele perioadei de gestiune.

Corespondenţa conturilor 321 „Capital de rezervă”, 322 „Rezerve statutare”, 323 „Alte
rezerve”
N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Constituirea rezervelor 334, 332 321,322,323

2. Utilizarea rezervelor pentru acoperirea pierderilor 321,322,323 332

3. Utilizarea rezervelor pentru majorarea capitalului social 321,322,323 311
4. Utilizarea rezervelor pentru plata dividendelor 322,323 536

27
 Evidenţa profitului nerepartizat (pierderii neacoperite)
Rezultatul financiar se determină la finele perioadei de gestiune la data întocmirii situaţiilor
financiare prin compactarea veniturilor şi cheltuielilor, recunoscute în procesul desfăşurării
faptelor economice, cu total cumulativ de la începutul perioadei.
Profitul (pierderea) net (ă) reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după
impozitare.
Dacă Veniturile > Cheltuielile atunci se înregistrează PROFIT
Dacă Cheltuielile > Veniturile atunci se înregistrează PIERDERE
Suma profitului net (pierderii nete) se determină în contul 351 „Rezultat financiar total”,
în care la finele anului se trec veniturile şi cheltuielile acumulate pe toate felurile de activităţi.
Suma diferenţei dintre rulajele debitor şi creditor reprezintă rezultatul financiar net.
În debitul contului 351 „Rezultat financiar total”, sunt reflectate cheltuielile suportate în
perioada curentă de gestiune pe feluri de activităţi. În creditul contului 351 „Rezultat financiar
total”, sunt reflectate veniturile realizate în perioada curentă de gestiune pe feluri de activităţi.
Contabilitatea profitului net(pierderii nete) se organizează prin utilizarea contului 333
„Profit net(pierdere netă) al perioadei de gestiune” cu funcţie contabilă de pasiv.
Dat fiind faptul că fiecare an financiar nou trebuie să înceapă cu soldul “zero” al contului
333 „Profit net(pierdere netă) al perioadei de gestiune”, soldul contului se trece la rezultatele
anilor precedenţi şi anume în contul 332„Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor
precedenţi” cu funcţie contabilă de pasiv.
Corespondenţa contului 351 „Rezultat financiar total”
N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Trecerea la finele anului a veniturilor acumulate în cursul perioadei 611,612,621 351
de gestiune la rezultatul financiar total ,622,623
2. Trecerea la finele anului a cheltuielilor acumulate în cursul 351 711,712,713
perioadei de gestiune la rezultatul financiar total 714,721,722
723,731
3. Recunoaşterea sumei profitului net 351 333
4. Recunoaşterea sumei pierderii nete 333 351

28
 VI. Contabilitatea Datoriilor
Datoriile reprezintă obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din fapte economice anterioare şi prin
stingerea (decontarea) cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire (diminuare) de resurse care
încorporează beneficii economice.
După conţinutul economic Datoriile pot fi:
 Datorii financiare;
 Datorii comerciale;
 Datorii calculate (faţă de personal, privind asigurările, faţă de buget,alte datorii);
 Subvenţii;
 Provizioane;
 Alte datorii.
Contabilitatea datoriilor financiare
Datoriile financiare reprezintă o sursă străină de finanţare a întreprinderii şi cuprind:
1. Creditele bancare pot fi primite de la bănci în baza contractului încheiat între întreprindere şi
aceasta instituţie financiară.

2. Împrumuturile pot fi primite de la întreprinderi (părţi legate şi nelegate), persoane fizice,

personalul întreprinderii.

Contabilitatea creditelor bancare şi împrumuturilor se organizează în conturile cu funcţie

contabilă de pasiv:

 411 „Credite bancare pe termen lung”,

 511 „Credite bancare pe termen scurt”,
 412 „Împrumuturi pe termen lung”,
 512 „Împrumuturi pe termen scurt”.

În debitul conturilor se reflectă sumele creditelor şi împrumuturilor rambursate. În credit sunt

reflectate sumele creditelor bancare şi împrumuturilor primite. Soldul final este creditor şi
exprimă suma creditelor şi împrumuturilor nerambursate de entitate la finele perioadei de
gestiune.

29
N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Rambursarea creditelor bancare şi împrumuturilor 411,511,412 241,242,243
512
2. Reflectarea sumei creditelor bancare şi împrumuturilor primite sub 241,242,243 411,511,
forma numerarului 412,512
3. Reflectarea sumei creditelor bancare şi împrumuturilor primite în 521,522 411,511,
contul stingerii datoriilor comerciale 412,512
4. Trecerea creditelor bancare şi împrumuturilor pe termen lung la 411,412 511,512
cele pe termen scurt, în cazul când aceasta urmează a fi stinse în
termen de 12 luni de la data raportării

Datoriile faţă de personal reprezintă angajamentele întreprinderii faţă de lucrători pentru

munca prestată, privind recuperarea cheltuielilor şi plăţilor efectuate de salariaţi în favoarea
întreprinderii etc.
Salariul brut - salariul de bază la care se adaugă sporuri, indemnizaţii şi alte adaosuri la
salarii. Salariul brut fără suma totală a reţinerilor din salariu reprezintă salariul net spre plată.
Toate reţinerile se efectuează pe baza următoarelor documente justificative: fişa personală
de calcul al impozitului pe venit, lista de plată. Acestea se fac in baza art.15
Cotele de impozit
Suma totală a impozitului pe venit se determină:
a) pentru persoane fizice şi întreprinzători individuali, în mărime de:
- 7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 33000 lei;
- 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 33000 lei;
Scutirile personale de care pot beneficia angajaţii
Pentru a acorda scutirile sus-menţionate, lucrătorul prezintă patronului cererea de scutire până
la data încadrării în munca ca angajat sau până la începutul anului, anexând la aceasta
documentele necesare pentru confirmarea poziţiei sale de rezident, stării sociale, familiale sau
sănătăţii.
Calculul venitului impozabil şi impozitului pe venit se face în bază cumulativă, de la începutul
anului sau din momentul angajării la serviciu, în fişa personală (Anexa 19) deschisă pentru
fiecare salariat.
Contabilizarea operaţiunilor aferente datoriilor privind retribuirea muncii
ANEXELE 20,21,22
1. Calculul salariului salariatului Bagrin V.
Debitul contului 713( Cheltuieli administrative ) 4000 LEI
Creditul contului 531(Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii)
2. Calculul CAS 6%
30
 Debitul contului 531(Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii)
240 LEI
Creditul contului 533.1(Datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat)
3. Calculul PAM 4,5%
Debitul contului 531( Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii) 180 LEI
Creditul contului 533.2( Datorii faţă de fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală)
4. Reţinerea impozitului pe venit
Debitul contului 531( Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii )
341,9 LEI
Creditul contului 534.4( Datorii privind impozitul pe venit din salariu)
5. Achitarea salariului
ANEXA 20
Debitul contului 531( Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii )
Creditul contului 241( Casa ) 1407, LEI
6. Achitarea contribuţiilor de asigurări sociale şi medicale obligatorii şi a primelor de
asigurare organelor şi companiilor de asigurări
Debitul contului 533(Datorii privind asigurările sociale şi medicale)
Creditul contului 242( Cont curent în monedă naţională )
Contabilitatea datoriilor privind asigurările
Conform legislaţiei în vigoare, asigurările pot fi obligatorii şi benevole,iar asiguratorii –
companiile de asigurări şi organele de stat.
Generalităţi aferente plăţilor de asigurare
Tipuri de asigurări Actul normativ Mărimea şi baza de Perfectarea
calcul documentară
Contribuţii de Legea bugetului 23 % de la fondul de Ancheta persoanei
asigurare socială de asigurărilor sociale de salarizare şi alte asigurate;
stat obligatorii – stat pentru anul recompense (pentru Declaraţia privind
suportate de angajator respectiv alte categorii de agenţi calcularea şi utilizarea
economici sunt contribuţiilor de
stabilite alte cote) asigurări sociale de
stat obligatorii
Contribuţia individuală Legea bugetului 6 % de la fondul de Declaraţia privind
de asigurare socială asigurărilor sociale de salarizare şi alte calcularea şi utilizarea
obligatorie – suportată stat pentru anul recompense contribuţiilor de
de angajat respectiv asigurări sociale de
stat obligatorii
Prime de asigurare Legea fondurilor 4,5 % de la fondul de Raport privind calculul
obligatorie de asistenţă asigurării obligatorii salarizare şi alte şi achitarea primelor
medicală asistenţă medicală recompense de asigurare
obligatorie de
asistenţă medicală
Asigurări benevole Legea cu privire la Conform cotelor Contracte de asigurare
asigurări stabilite de companiile
de asigurări

31
 Contabilitatea datoriilor privind asigurările se organizează în conturile cu funcţie contabilă
de pasiv:
 533 „Datorii privind asigurările sociale şi medicale”,
 542 „Datorii privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor”

În debitul conturilor sunt reflectate sumele achitate, virate şi cheltuite, în credit – calculul
datoriilor privind asigurările, soldul final este creditor şi reflectă datoriile entităţii privind primele
de asigurare la finele perioadei de gestiune.
N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Calcularea CAS şi PAM (în mărime de 23% şi respectiv 4% din 811,812,821 533
suma salariilor calculate)- suportate de angajator 712,713,721
111,121,211
2. Calculul contribuţiilor individuale de asigurări sociale (6% din suma 531 533
salariilor calculate) - suportate de angajat
3. Calculul PAM - suportate de angajat 531 533
4. Calculul indemnizaţiilor şi altor plăţi sociale din contul mijloacelor 533 531
asigurărilor sociale( indemnizaţia pentru pierderea temporară a
capacităţii de muncă,ajutoare materiale pentru şomaj)

Contabilitatea decontărilor cu bugetul

Decontările cu bugetul apar în procesul de calculare, achitare şi declarare a impozitelor şi taxelor.

În cadrul acestor relaţii cu bugetul pot apărea atât creanţe, cât şi datorii.

Contabilitatea decontărilor cu bugetul se organizează prin utilizarea conturilor:

 225 „Creanţe ale bugetului”, cu funcţie contabilă de activ.

 534 „Datorii faţă de buget”, cu funcţie contabilă de pasiv.

Contul 225 „Creanţe ale bugetului” este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor privind decontările cu bugetul aferente diverselor
impozite şi taxe,precum şi privind sancţiunile economice,cuvenite entităţii din buget în
conformitate cu legislaţia fiscală.

32
 La contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” se generalizează informaţia
referitoare la decontările cu bugetul privind impozitele, taxele şi sancţiunile economice aferente
achitării impozitelor.
Înregistrarea conturilor de datorii privind decontările cu bugetul
N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Virarea în buget a plăţii în avans a IV în cursul perioadei de 225 242
gestiune
2. Reflectarea sumei IV calculat de la suma dividendelor achitate în 225 534
avans
3. Calculul IV efectiv la finele anului de gestiune conform Declaraţiei 731 534
4. Trecerea în cont la finele anului de gestiune,a sumelor privind 534 225
impozitul pe venit achitat în avans .
5. Reflectarea sumei TVA de trecut în cont, aferentă bunurilor şi 534 521,544
serviciilor procurate
6. Reflectarea sumei TVA calculate, aferente bunurilor şi serviciilor 221,234 534
livrate
7. Reflectarea sumei accizelor aferente procurării de bunuri supuse 225 521
accizelor, pentru o trecere ulterioară în cont
8. Reflectarea sumei accizelor calculate la livrarea bunurilor supuse 221 534
accizelor din încăperea de acciz
9. Micşorarea datoriei faţă de buget privind accizele calculate cu suma 534 225
acestora achitată furnizorului.
10. Calcularea impozitelor, taxelor şi altor defalcări obligatorii(cu 713 534
excepţia impozitului pe venit)
11. Virarea la buget a sumelor tuturor impozitelor şi taxelor 534 242

33
 VII Contabilitatea Veniturilor şi Cheltuielilor
Veniturile şi Cheltuielile unei entităţi economice caracterizează eficienţa activităţii
economico – financiare desfăşurate în cadrul acesteia pe parcursul unei perioade de gestiune.
Venituri – reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorarea valorii acestora, sau a
diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu.
Contabilitatea veniturilor perioadei de gestiune se organizează în conturile clasei a 6-a
„Venituri” cu funcţie contabilă de pasiv. În debitul clasei a 6-a se reflectă trecerea veniturilor
acumulate pe parcursul anului de gestiune la contul 351 „Rezultat financiar total”, iar în credit
de la începutul anului de gestiune se acumulează veniturile consumate pe tipuri potrivit
prevederilor SNC.
Componenţa veniturilor, modul de determinare şi constatare sunt determinate de prevederile
SNC 18 „Venitul”.
În funcţie de sursele de intrare, veniturile se subdivizează în:
Venituri din activitatea operaţională
Venituri din activitatea neoperaţională
Veniturile din activitatea operaţională cuprind sumele rezultate din activitatea de bază a
întreprinderii. Acestea includ:
venituri din vânzări - reprezintă încasările din vânzarea produselor finite, mărfurilor,
prestarea serviciilor,venituri din contracte de construcţie etc.
alte venituri operaţionale – venituri din ieşirea altor active circulante, venituri din
sancţiuni,venituri din plusuri de active constatate la inventariere.
Veniturile din activitatea neoperaţională cuprind sumele primite sau de primit din alte feluri de
activităţi ale întreprinderii, decât cea de bază. Acestea includ:
Veniturile din activitatea de investiţii
Veniturile din activitatea financiară
Veniturile excepţionale
Evaluarea şi constatarea veniturilor
Veniturile se evaluează la valoarea justă a contraprestaţiei (mijlocului de plată) primite sau care
urmează a fi primite cu minusul oricăror reduceri de preţ, bonusuri şi altor reduceri comerciale
acordate de către vânzător.
Veniturile se constată în baza metodei calculării în perioada de gestiune în care a fost
obţinut, indiferent de momentul efectiv al intrării mijloacelor băneşti sau altei forme de
compensare. În cazul apariţiei diverselor incertitudini constatarea venitului se admite cu
respectarea următoarelor criterii:
34
 a) Existenţa unei incertitudini ferme că avantajele economice ce fac obiectul tranzacţiei vor fi
obţinute de întreprindere;
b) Existenţa unei posibilităţi reale de a determina cu exactitate suma venitului.
Contabilitatea veniturilor din activitatea operaţională (Anexa 24)
Contabilitatea veniturilor din activitatea operaţională se efectuează la conturile:
 611 „Venituri din vânzări”
 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
Veniturile se înregistrează în contabilitate potrivit documentelor primare perfectate oportun,
faptele contabile fiind grupate şi sistematizate în documente centralizate şi registre contabile.

Evidenţa sintetică a veniturilor

N Corespondenţa conturilor
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare
Debit Credit
1. Reflectarea valorii produselor,mărfurilor vândute,serviciilor prestate la preţuri de 221, 223 611
livrare (fără TVA)aferente facturilor prezentate spre achitare cumpărătorilor şi
clienţilor străini / părţi afiliate
2. Reflectarea valorii produselor,mărfurilor vândute,serviciilor prestate la preţuri 241 611
de livrare(fără TVA şi accize) vândute cu plata în numerar
3. Reflectarea valorii produselor,mărfurilor vândute,serviciilor prestate la preţuri 226 611
de livrare(fără TVA şi accize) personalului entităţii
4. Reflectarea creanţelor lucrătorilor privind recuperarea daunei materiale,care 226 612
urmează a fi achitată în perioada de gestiune curentă
5. Reflectarea valorii altor active circulante la preţuri de livrare (fără TVA)aferente 221,223 612
facturilor prezentate spre achitare cumpărătorilor şi clienţilor străini /părţi afiliate
6. Înregistrarea plusurilor de valori în materiale şi mărfuri, numerar, active 211,213,216 612
imobilizate constatate la inventariere 217,241,123
7. Calculul amenzilor,penalităţilor,despăgubirilor pentru nerespectarea condiţiilor 221,234 612
contactelor încheiate, precum şi a sumelor reclamaţiilor acceptate de cumpărători
şi clienţi

35
8. Trecerea la finele anului de gestiune a veniturilor operaţionale acumulate la 611,612 351
rezultatul financiar

Cheltuielile - reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de

gestiune sub formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor care contribuie
la diminuări ale capitalului propriu.
Contabilitatea cheltuielilor se organizează în conturile cu funcţie contabilă de activ a clasei
a 7-a „Cheltuieli”. În debit pe parcursul perioadei de gestiune se acumulează cheltuieli pe tipuri
de la începutul anului de gestiune constatate potrivit prevederilor SNC, iar în credit se reflectă
trecerea cheltuielilor acumulate pe parcursul anului de gestiune la contul 351 „Rezultat financiar
total”.
Componenţa cheltuielilor entităţii :
Cheltuieli din activitatea operaţională
Cheltuieli privind impozitul pe venit
Cheltuieli ale activităţilor neoperaţionale
Evidenţa cheltuielilor din activitatea operaţională
Cheltuielile din activitatea operaţională se recunosc în contabilitate în baza documentelor
primare, informaţia cărora este sistematizată ulterior în documentele centralizatoare şi registre
contabile.

Evidenţa sintetică a cheltuielilor din activitatea operaţională se ţine la conturile grupei 71

„Cheltuieli din activităţi operaţionale”

36
 Corespondenţa conturilor destinate evidenţei cheltuielilor operaţionale(ANEXA23)
N Corespondenţa
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare conturilor
Debit Credit
1. Reflectarea valorii contabile a produselor şi mărfurilor vândute 711 216,217

2. Reflectarea costului efectiv al serviciilor prestate,lucrări executate - 371705,63 711 811,812

lei
3. Calculul remuneraţiei lucrătorilor care participă la comercializarea 712 531
produselor,mărfurilor, ambalarea şi încărcarea lor -312365,84 lei
4. Calculul CAS şi PAM de la remuneraţiile lucrătorilor care participă la 712 533
comercializarea produselor,mărfurilor,ambalarea şi încărcarea lor
5. Reflectarea cheltuielilor privind reclama şi alte servicii -45443,27 lei 712 521,544

6. Reflectarea cheltuielilor efectuate de titularii de avans 712 226,532

7. Calculul uzurii OMVSD utilizate la ambalarea,încărcarea, descărcarea 712 214

produselor şi mărfurilor - 43141,40 lei
8. Calculul remuneraţiilor personalului administrativ,gospodăresc 713 531

9. Calculul CAS şi PAM personalului administrativ şi gospodăresc 713 533

10. Calculul amortizării mijloacelor fixe şi a IN cu destinaţie administrativă - 713 113,124
312336,45 lei
11. Reflectarea cheltuielilor administrative efectuate de titularii de avans 713 226,532
12. Recunoaşterea cheltuielilor de reprezentanţă 713 521

13. Calculul impozitelor şi taxelor, cu excepţia impozitului pe venit-86307,41 lei 713 534

14. Acceptarea plăţii serviciilor bancare, juridice,poştale,telefonice -18229,50 lei 713 521,544
15. Reflectarea valorii contabile a altor active circulante vândute 714 211,231

16. Calculul dobânzilor aferente creditelor şi împrumuturilor primite 714 411,412,

511,512
17. Reflectarea lipsurilor şi pierderilor valorilor materiale, numerarului, 714 211,241,121,
imobilizărilor 123,216,217
18. Trecerea la sfârşitul anului de gestiune a cheltuielilor operaţionale acumulate la 351 711,712,
rezultatul financiar 713, 714

Contabilitatea cheltuielilor privind impozitul pe venit

Cheltuieli privind impozitul pe venit – cuprind suma totală a cheltuielilor privind impozitul
pe venit luate în calcul la determinarea profitului net (pierderii nete) al (a) perioadei de gestiune.
Se calculează şi se achită impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător în conformitate
cu Titlul II ”Impozitul pe venit” din Codul Fiscal al RM nr. 1163 – XIII din 24 aprilie 1997.
Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează în baza metodei impozitului pe
venit curent.
37
 Metoda impozitul pe venit curent prevede determinarea cheltuielilor privind impozitul pe
venit prin aplicarea la suma venitului impozabil a cotei impozitului stabilită în codul Fiscal
pentru perioada respectivă. Venitul impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite de
legislaţia fiscală.
Cheltuielile privind impozitul pe venit se contabilizează ca majorare concomitentă a
cheltuielilor şi datoriilor curente.
Pentru evidenţa cheltuielilor aferente impozitului pe venit este destinat contul 731
„Cheltuieli privind impozitul pe venit” .
În debit – se recunoaşte cheltuielile privind impozitul pe venit la finele perioadei de
gestiune. În credit – decontarea cheltuielilor privind IV la finele perioadei de gestiune.

N Corespondenţa
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare conturilor
Debit Credit
1. Recunoaşterea cheltuielilor privind impozitul pe venit achitat în rate 731 541
2. Repartizarea datoriilor preliminate privind IV achitat în rate pe parcursul 541 731
anului
3. Recunoaşterea cheltuielilor curente privind impozitul pe venit 731 534

38
 VIII Contabilitatea costurilor
Costurile – resursele exprimate valoric şi consumate pentru fabricarea produselor/prestarea
serviciilor.

Clasificarea costurilor entităţii:

Costuri directe de producţie - reprezintă consumurile identificate nemijlocit pe un

anumit produs sau serviciu în momentul efectuării lor. Acestea includ:
 Costurile materiale
 Costurile cu personalul
Consumurile indirecte de producţie reprezintă consumurile aferente deservirii şi
conducerii subdiviziunilor de producţie care nu pot fi incluse în mod direct în costul
produselor finite (serviciilor) şi se repartizează la sfârşitul perioadei de gestiune pe
tipuri de produse. Acestea includ:
 Costuri indirecte variabile
 Costuri indirecte constante

Potrivit SNC „Stocuri” stocurile pot fi evaluate în următoarele momente:

 La intrarea în patrimoniu (se efectuează la data intrării stocurilor) – evaluare iniţială

 La ieşirea (consumul, vânzarea) din patrimoniu – evaluare curentă
 La data întocmirii situaţiilor financiare – se numeşte evaluare ulterioară

Costul de intrare cuprinde:

a) Pentru stocurile cumpărate – valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării

(costuri de transportare,aprovizionare, încărcare, descărcare)cu deducerea reducerilor.
b) Pentru stocurile fabricate în cadrul entităţii – costuri de producţie efective, care includ:
 Costuri materiale directe şi repartizabile
 Costuri cu personalul directe şi repartizabile
 Costuri indirecte de producţie
c) Pentru stocurile intrate din alte surse (schimb cu alte active,primite cu titlu gratuit) –
reieşind din valoarea justă, adică valoarea stabilită între părţi interesate şi informate.

39
Pentru evaluarea curentă a stocurilor pot fi aplicate următoarele metode:
a) Metoda costului standard – poate fi utilizată la evaluarea curentă şi controlul operativ al
existenţei produselor finite şi producţiei în curs de execuţie, drept bază servind normele de
consum a materialelor, normativele privind retribuirea muncii.
b) Metoda preţului cu amănuntul – se aplică pentru determinarea costului stocurilor de
articole numeroase şi cu mişcare rapidă.
c) Metoda identificării specifice – se utilizează pentru determinarea costului stocurilor
individuale care nu sunt reciproc substituibile. Metoda este adecvată pentru stocurile ce
fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau fabricate.
d) Metoda costului mediu ponderat (CMP) – prevede reflectarea în contabilitate a stocurilor
la valoarea medie a stocurilor disponibile. Metoda dată presupune determinarea valorii
stocurilor ieşite conform relaţiei:
CMP = (Cs+Ci) / (Q s+Q i) , unde:
Cs – costul stocului la începutul perioadei de gestiune,
Ci – costul stocurilor intrate pe parcursul perioadei de gestiune,
Q s – cantitatea stocurilor la începutul perioadei de gestiune,
Q i – cantitatea stocurilor intrate pe parcursul perioadei de gestiune.
e) Metoda FIFO- evaluarea stocurilor la costurile primelor intrări. Se aplică regula: prima
ieşire – prima intrare.
Evaluarea ulterioară a stocurilor se face la valoarea cea mai mică dintre costul de intrare şi
valoarea realizabilă netă, care poate fi mai mică decât valoarea contabilă a stocurilor în cazurile:
 Deteriorării sau degradării parţiale
 Învechirii morale parţiale sau integrale
 Reducerii preţului de vânzare
 Creşterii eventualelor cheltuieli aferente finalizării şi vânzării stocurilor.
Calculaţia costului reprezintă procesul de colectare, prelucrare, grupare, alocare şi
repartizarea a costurilor şi de analiză a rezultatelor finale pe purtători şi centre de cost, în baza
unor metode şi tehnici prestabilite.
Metoda de calculare a costului pe comenzi este utilizată la entităţile cu producţie
individuală precum şi la cele cu producţie în serie mică, pentru care este caracteristic faptul că
produsul finit se obţine într-un singur exemplar sau într-un număr mic de exemplare, cum ar fi:

 întreprinderile constructoare de maşini, nave, avioane;

 tipografii: fabricile de mobilă;
 firmele de audit;
 întreprinderile de reparaţii maşini şi utilaje, etc.
40
 O comandă reprezintă ordinul unui client pentru un anumit număr de produse special
proiectate, fabricate în funcţie de cerinţele sale. La întreprinderile pot fi utilizate următoarele
tipuri de comenzi:

 individuale (comandă separată pentru fiecare unitate de produs) – se aplică pentru

fabricarea produselor mai complexe şi mai costisitoare;
 anuale (o comandă pentru o grupă de produse omogene) - se aplică pentru
fabricarea produselor de bază;
 de grup (o comandă anuală pentru o grupă de produse omogene)
 de o singură dată se aplică pentru fabricarea anumitei cantităţi a produsului şi
executarea anumitor lucrări, stabilite din timp.

Metoda pe comenzi presupune următoarele etape:

 primirea comenzii de la clienţi (încheierea contractului);
 înregistrarea comenzii în Registrul comenzilor;
 întocmirea documentului „Comanda”;
 lansarea comenzii;
 deschiderea fişei de evidenţă analitică a costurilor comenzii;
 alcătuirea plicului de comenzi;
 terminarea (sistarea) comenzii.
Avantajele metodei:
 asigură calcularea unui cost de producţie destul de exact.
Dezavantajele metodei:
 nu permite calculul costurilor de producţie pe fiecare perioadă de gestiune, ci numai după
terminarea comenzii, informaţiile obţinute astfel, având un caracter destul de tardiv;
 în cazul existenţei unui număr mare de comenzi, deseori se fac erori în evidenţa
consumurilor pe comenzi, ceea ce impune o mare atenţie şi exactitate în codificarea
informaţiilor primare şi în reflectarea lor în contabilitate.
Metoda de calculare a costurilor pe faze se aplică la entităţile cu producţie de masă
sau de serie mare, caracterizate printr-un proces tehnologic simplu, desfăşurat în faze succesive
de prelucrare a materiilor prime şi a materialelor, în urma cărora rezultă produsul finit. Exemplu:
industria cimentului, ceramicii, zahărului, berii, fibrelor sintetice, textilelor, uleiului.
În metoda de calculare a costului pe faze în calitate de obiect de evidenţă este considerată
faza, iar ca obiect de calculaţie – tipul de produse fabricate.

41
 Costurile directe (materie primă, salarii directe, contribuţii la asigurări sociale şi asistenţa
medicală obligatorie) se acumulează pe fiecare proces de fabricare în baza documentelor primare
şi sunt înregistrate în contul 811 „Activităţi de bază” sau 812 „Activităţi auxiliare”, deschise
analitic pe fiecare fază de calculaţie şi pe produs în parte, iar costurile indirecte de producţie
colectate în contul 813 „Consumuri indirecte de producţie” mai întâi sunt grupate în totalitate
la nivelul secţiei, iar apoi se repartizează pe faze, şi pe tipuri de produse fabricate. Costul
producţiei fabricate se calculează la sfârşitul fiecărei faze, dacă în faza respectivă se obţine o
cantitate omogenă de semifabricate sau produse finite.
Metoda de calculare a costului pe faze cunoaşte două variante:
 cu semifabricate
 fără semifabricate
Varianta cu semifabricate se poate aplica la entităţile caracterizate prin producţie în masă
şi la care după fiecare fază de fabricaţie se obţin semifabricate care se depozitează.
Pentru evidenţa semifabricatelor obţinute se utilizează contul de activ 216 „Produse” subcontul 2
„Semifabricate din producţie proprie”
Varianta fără semifabricate. Conform acestei variante nu se calculează costul după fiecare
fază ci numai pentru produsul finit ce rezultă din ultima fază tehnologică.
Standardele reprezintă mărimea maximală a costurilor de producţie necesare pentru
fabricarea unei unităţi dintr-un anumit tip de produs.
Entităţile ce aplică această metodă trebuie să elaboreze:
 standarde fizice (cantitative)
 standarde valorice (calitative)
Abaterile de la costurile standard se urmăresc pe cele patru grupe mari de costuri:
 directe de materiale;
 directe privind retribuirea muncii;
 indirecte de producţie variabile;
 indirecte de producţie constante
Analiza abaterilor se încheie în momentul în care profitul efectiv este comparat cu cel standard şi
stabilite cauzele eventualelor diferenţe. Astfel, abaterile de profit sunt de două tipuri:
 abateri de preţ
 abateri de volum.

42
N Corespondenţa
d/o Conţinutul operaţiilor economico – financiare conturilor
Debit Credit
1. Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de 811,812 215
gestiune din contul contabilităţii financiare în secţiile de bază/auxiliare
2. Reflectarea în costurile de fabricare a produselor şi prestarea serviciilor a 811,812 211
materialelor utilizate în secţiile de bază şi auxiliare.
3. Reflectarea în costurile de fabricare a produselor şi prestarea serviciilor a 811,812 521,544
combustibilului şi energiei electrice în scopuri tehnologice, a serviciilor
prestate în secţiile activităţilor de bază şi auxiliare.
4. Reflectarea în costurile de fabricare a produselor şi prestare a serviciilor a 811,812 531,533
retribuţiilor calculate muncitorilor în secţiile de bază şi auxiliare şi a CAS
şi PAM
5. Calcularea retribuţiilor personalului administrativ, de conducere şi altor 821 531,533
categorii de personal din subdiviziunile producţiilor de bază şi auxiliare şi
a CAS şi PAM
6. Calculul în secţiile activităţilor de bază şi auxiliare a amortizării MF 821 124
7. Trecerea la cheltuielile secţiilor activităţilor de bază şi auxiliare a CIP 714 821
nerepartizate
8. Reflectarea costului efectiv:
- produselor fabricate în secţiile de bază şi auxiliare 216 811,812
- serviciilor prestate altor persoane fizice şi juridice 711 811,812
9. Trecerea soldului producţiei în curs de execuţie la finele perioadei de 215 811,812
gestiune la contul contabilităţii financiare în secţiile de bază şi auxiliare

43
 IX. Întocmirea situaţiilor financiare
Contabilitatea reprezintă un sistem de culegere, prelucrare şi înregistrare a informaţiilor
care se conţin în rapoartele financiare.
Scopul final al contabilităţii constă în pregătirea şi prezentarea informaţiilor tuturor
categoriilor de utilizatori interni şi externi despre activitatea entităţii. Etapa finală al procesului
contabil îl reprezintă întocmirea situaţiilor financiare.
Situaţii financiare – reprezintă un set de rapoarte care conţin informaţii privind poziţia
financiară, performanţa financiară, modificările capitalului propriu şi fluxurile de numerar ale
entităţii pe o perioadă de gestiune.
Componenţa, conţinutul,modul de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare ale entităţii
sunt determinate de Legea contabilităţii, SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”, SNC
„Politici contabile,modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare ”, alte
standarde naţionale de contabilitate aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.
În componenţa situaţiilor financiare se includ:
 Bilanţul,
 Situaţia de profit şi pierdere,(Anexa 25)
 Situaţia modificărilor capitalului propriu,
 Situaţia fluxurilor de numerar, (Anexa 26)
 Notele la situaţiile financiare.
În funcţie de criteriile stabilite în Legea contabilităţii şi necesităţile informaţionale ale
utilizatorilor entitatea poate întocmi:
 Situaţii financiare complete; sau
 Situaţii financiare simplificate.
Situaţiile financiare simplificate cuprind:
 Bilanţul
 Situaţia de profit şi pierdere
 Nota explicativă.
Responsabilitatea pentru veridicitatea, plenitudinea şi oportunitatea prezentării situaţiilor
financiare o poartă conducătorul entităţii.
Lucrări premergătoare pentru întocmirea situaţiilor financiare
Întocmirea şi prezentarea situaţiilor cuprind următoarele etape:
1) Efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare;
2) Completarea formularelor situaţiilor financiare;
3) Întocmirea notelor/notelor explicative la situaţiile financiare ;
4) Aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
5) Reformarea bilanţului.
44
 În cadrul lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare este necesară parcurgerea
a câtorva etape şi anume:
1) Analiza operaţiunilor economice verificarea corectitudinii şi obiectivităţii acestora;
2) Verificarea corespunderii contabilităţii analitice cu rulajele şi soldurile contabilităţii
sintetice;
3) Inventarierea totală a patrimoniului şi reflectarea acestuia în contabilitate
4) Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli la finele anului de gestiune şi
determinarea rezultatului financiar;
5) Completarea Cărţii mari şi întocmirea balanţei de verificare;
6) Întocmirea situaţiilor financiare anuale.

Entitatea trebuie să identifice în mod clar situaţiile financiare şi să evidenţieze în mod special
următoarele informaţii:
1) Denumirea entităţii şi alte elemente de identificare;
2) Data raportării sau perioada acoperită a situaţiilor financiare;
3) Activitatea de bază;
4) Forma de proprietate;
5) Forma juridică de organizare;
6) Unitatea de măsură.

Lucrări premergătoare întocmirii situaţiilor financiare

Modul de perfectare a bilanțului contabil

Bilanțul contabil reprezintă situația financiară în care se reflectă patrimoniul sau poziția
financiară a entității la un moment dat.
45
 ! Poziție financiară – relația dintre activele, capitalul propriu și datoriile entității prezentate
în bilanț.

Bilanțul cuprinde trei elemente principale, legate nemijlocit de evaluarea situației

patrimoniale și financiare a entității, și anume:

1. active,
2. capital propriu,
3. datorii.
Între aceste elemente trebuie să existe un echilibru, prezentat în felul următor?
Activ = Capital propriu + Datorii.

Activele se subdivizează în Bilanțul contabil în active imobilizate și circulante, iar

datoriile – în datorii pe termen lung și curente.

Activele sunt resurse economice identificabile și controlabile de către entitate ce provin din
fapte economice trecute din a căror utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice.

Acestea cuprind următoarele elemente principale:

 imobilizări necorporale,
 imobilizări corporale
 investiții financiare și imobiliare,
 stocuri de mărfuri și materiale,
 creanțe privind operațiile de comerț și alte operații,
 numerar.
Pasivele reprezintă sursele de construire a bunurilor economice (activelor) entității. Pasivul
bilanțului contabil cuprinde următoarele elemente:
 capital propriu,
 datorii pe termen lung,
 datorii curente.

Situația de Profit și Pierdere

Situația de profit și pierdere este una dintre cele mai importante situații financiare, care
prezintă un interes primordial atât pentru conducerea entității, cât și pentru alți utilizatori de
informație. În situația dată se generalizează informația aferentă faptelor economice efectuate
într-un interval de timp concret, numit perioadă de gestiune.

46
 Situația de profit și pierdere se întocmește anual, semianual cu total cumulativ de la
începutul anului de gestiune.
Situațiile financiare semianuale întocmesc și prezintă entitățile de interes public.
! Entitate de interes public – entitatea care are o importanță deosebită pentru public datorită
domeniului de activitate și care reprezintă o instituție financiară, un organism de plasament
colectiv în valori mobiliare, o societate de asigurări, un fond nestatal de pensii, o societate
comercială a cărei acțiuni se cotează la bursa de valori.
În conformitate cu SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, Situația de profit și pierdere
conține informații privind:
veniturile
cheltuielile
rezultatele financiare
În Situația de profit și pierdere se reflectă următorii indicatori ai activității operaționale:
 Venituri din vânzări,
 Costul vânzărilor,
 Profitul brut (pierderea brută),
 Alte venituri din activitatea operațională,
 Cheltuieli de distribuire,
 Cheltuieli administrative,
 Alte cheltuieli din activitatea operațională,
 Rezultatul din activitatea operațională: profit (pierdere).
Surse informaționale pentru completarea Situației de profit și pierdere servesc registrele
evidenței sintetice și analitice la conturile de venituri și cheltuieli, precum și alte date importante.
Tehnica întocmirii Situației de profit și pierdere constă în completarea fiecărui rând cu
sumele rulajelor conturilor de venituri și cheltuieli , precum și calculelor matematice efectuate. În
procesul completării raportului rezultatele financiare pozitive (profiturile) se înregistrează cu cifre
obișnuite, iar cele negative (pierderile) în paranteze.
La completarea situațiilor financiare anuale rezultatul financiar net al perioadei de gestiune
reprezintă diferența dintre rulajele debitor și creditor al contului 351 „Rezultatul financiar
total”, și se reflectă în situație în baza soldului contului 333 „Profit net (pierdere netă) al
perioadei de gestiune”.
Mărimea profitului net reprezintă un interes primordial pentru proprietarii entității, deoarece
aceasta constituie sursa principală de calculare și plată a dividendelor acționarilor.

Situația modificărilor capitalului propriu

47
 Situația modificărilor capitalului propriu caracterizează acea parte a activelor care constituie
proprietatea entității. Indicatorii evidențiați în acest raport sunt foarte importanți pentru utilizatori,
în special pentru proprietari.

În conformitate cu prevederile SNC „Prezentarea situațiilor financiare”, Situația

modificărilor capitalului propriu cuprinde date privind soldurile și modificările părților
componente ale capitalului propriu:

Capital social și suplimentar,

Rezerve,

Profit nerepartizat (pierdere neacoperită),

Alte elemente de capital propriu, neincluse în elementele anterioare.

Situația modificărilor capitalului propriu conține informații privind mărimea elementelor

componente ale capitalului propriu la o anumită dată și informații referitoare la mișcarea
(majorarea și diminuarea) acestora în cursul unei perioade de gestiune.

Elementele capitalului propriu se determină în conformitate cu SNC „Capital propriu și

datorii”.

Întocmirea acestui raport constă în completarea fiecărui rând în baza soldurilor și rulajelor
corespunzătoare conturilor din clasa a 3-a „Capital propriu ” din planul general de conturi
contabile.

Situația fluxurilor de numerar

Situația fluxurilor de numerar este principalul formular generalizator al informației

privind resursele financiare ale entității, din punctul de vedere al încasării și plății numerarului în
cursul unei perioade de gestiune.
Situația nominalizată caracterizează soldurile și fluxurile de numerar pentru perioada de
gestiune și conține informații privind:
1. numerarul
2. numerarul în expediție
3. documentele bănești
Spre deosebire de celelalte situații financiare,care se întocmesc în baza principiului
contabilității de angajamente, situația numerarului se întocmește în baza contabilității de casă.

48
Astfel, toate încasările și plățile numerarului și a echivalentelor acestora se contabilizează în baza
sumelor încasate/ieșite efectiv în/din casierie sau înregistrate/virate în/din conturile bancare.
În raportul dat nu se reflectă faptele care nu cuprind deplasarea mijloacelor bănești, deși ele
influențează mărimea profitului, cum ar fi: mișcarea internă a numerarului, tranzacțiile pe bază de
barter (schimb de active/servicii), convertirea datoriilor în capital social, amortizarea și pierderile
din deprecierea activelor imobilizate etc.

În practica mondială se utilizează două metode de prezentare a situației aferente

numerarului : metoda directă și indirectă.

Metoda directă se bazează pe analiza încasărilor și plăților de mijloace bănești și

echivalentelor acestora în conturile entității, casieria ei.

Metoda indirectă prevede analiza bilanțului contabil și Situației de profit și pierdere.

În Republica Moldova toți agenții economici întocmesc Situația fluxurilor de numerar prin
metoda directă, care permite generalizarea în raport a tuturor încasărilor și plăților reale ale
mijloacelor bănești în baza registrelor contabile și documentelor primare cu total cumulativ de la
începutul perioadei de gestiune. Încasările și plățile numerarului se evidențiază în capitole
distincte. În rând aparte se indică diferențele de curs valutar.

49
 X Analiza programului de producție și comercializare
Îndeplinirea programului de producţie şi comercializare, pentru orice unitate economică,
indiferent de genul de activitate, influenţează asupra obţinerii rezultatelor financiare. Practic de
volumul acestei activităţi depinde:
o necesitatea în factori de producţie (factori ai forţei de muncă; mijloace fixe;
resurse materiale);
o necesitatea în patrimoniu, ceea ce ţine de dezvoltarea continuă a entităţii;
o necesitatea în surse financiare necesare asigurării neîntrerupte a activităţii entităţii.

Analiza veniturilor
Analiza veniturilor este un punct de pornire la întocmirea diferitor materiale analitice de uz
intern și extern, deoarece de mărimea, evoluția, structura și stabilitatea veniturilor depinde
profitul și rentabilitatea,precum și situația financiară.

Analiza veniturilor este necesară prin importanța informației analitice pentru luarea
deciziilor de către managerii întreprinderii și utilizatorii externi ai informației din situațiile
financiare.

În calitate de sursă de informații pentru analiza structurală a veniturilor după destinație

servește:
 anexa 7 la SNC “Prezentarea situațiilor financiare”, și anume informațiile privind
veniturile
 Borderoul evidenței analitice la conturile clasei 6 „Venituri”
 Planul de afaceri al entității
 Situația de profit și pierdere
 Anexa 8 „Notă informativă privind veniturile și cheltuielile după natură”.
Tabelul 1
Analiza structurii veniturilor după destinații în dinamică
Tipuri de activități Suma veniturilor,lei Ponderea, % Abaterea
Anul Anul Anul Anul Sumei, Ponderii,
precedent curent precedent curent mii lei %
1 2 3 4 5 6=3-2 7=5-4
1.venituri din activitatea 4311288 4691631
operațională,inclusiv:
1.1.venituri din vânzări 4115512 3287007 95,46 70,06 -828505 -25,4
1.2.alte venituri 195776 1404624 4,54 29,94 +1208848 +25,4
operaționale
Total venituri 100 100
Sursa: elaborat de autor în baza Situației de profit și pierdere (Anexa 21) a Î.I “Brînza-Reno”
50
 Concluzie: Din calculele efectuate remarcăm că veniturile entității “Brânza - Reno” în anul
curent a constituit 4691631 mii lei, mărindu-se față de anul precedent cu 380343 mii lei. Această
majorare s-a datorat creșterii altor venituri operaționale cu 1208848 mii lei comparativ cu anul
precedent.

Analizând structura veniturilor observăm că în perioada analizată acestea au fost formate

doar din venituri din vânzări și alte venituri operaționale. Ponderea principală în anul curent a
deținut-o alte venituri operaționale,cota acestuia majorându-se cu +25,4 puncte procentuale față
de perioada precedentă.

51
 XII.Analiza costurilor de producție și cheltuielilor
În conformitate cu standardele naţionale de contabilitate, toate cheltuielile întreprinderii se
grupează pe feluri de activităţi:
 operaţională;
 de investiţii;
 financiară;
 pierderi excepţionale.
Cheltuielile activităţii operaţionale
Cheltuielile activităţii operaţionale cuprind :
 costul vânzărilor;
 cheltuielile perioadei.
Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii pe feluri de activităţi în dinamică

Tabelul 2
Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea
Suma, lei Ponderea, Suma,lei Ponderea, Suma, lei Ponderea,
% % %
Costul vânzărilor 3299267 72,1759 2627588 61,4887 -671679 -10,6872
Cheltuieli comerciale - - - - - -
Cheltuieli comerciale 694101 15,1843 685694 16,0460 -8407 +0,8617
și administrative
Alte cheltuieli 577778 12,6396 960000 22,4651 +382222 +9,8255
operaționale
Total cheltuieli 4571146 100 4273282 100 -297864 -

În urma analizei efectuate se observă diminuarea cheltuielilor totale comparativ cu anul

precedent de la 4571146 lei la 4273282 lei sau cu 297864 lei . Această abatere a fost determinată
de micșorarea costului vânzărilor în total cu 671679 lei şi respectiv a cheltuielilor generale și
administrative cu 8407 lei. Examinând ponderea fiecărui compartiment în parte, observăm că alte
cheltuieli operaționale s-au majorat față de anul precedent cu 9,8255 puncte procentuale.

Pentru o apreciere mai obiectivă a modificărilor înregistrate apare necesitatea examinării în

continuare a tuturor compartimentelor de cheltuieli în parte, ținând cont de componența lor
particulară și cauzele care au provocat modificările evidențiate.

52
 XIII Analiza profitului până la impozitate și rentabilității

1. Analiza structurii profitului până la impozitare

Analiza începe cu aprecierea în dinamică a structurii profitului (pierderii) până la
impozitare, care poate fi exprimat prin relația:

PPI= RAO+-RAI+-RAF+-RE

RAO - rezultatul din activitatea operațională;

RAI - rezultatul din activitatea de investiții;

RAF – rezultatul din activitatea financiară;

RE – rezultatul excepțional.

Analiza în dinamică a profitului(pierderii) până la impozitare permite evaluarea mărimii

acestuia în comparație cu realizările anilor precedenți și/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri
și studierea modificărilor survenite în mărimea profitului(pierderii) contabil în ultimii ani.

Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului

fiecărui tip de activitate în obținerea profitului contabil. Creșterea în dinamică a cotei profitului
din activitatea operațională este apreciată pozitiv.

Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) până la impozitare este efectuată în baza
datelor din Raportul de profit și pierdere(Anexa 25) și Planului de afaceri.

Aprecierea dinamicii și structurii profitului(pierderii) până la impozitare

Tabelul 3

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea în

Suma, Ponderea, Suma, Ponderea, Sumă, Ponderea,
mii lei % mii lei % mii lei %
1 2 3 4 5 6=4-2 7=5-3
1. Rezultatul din (259858) 100 418349 100 678207 0
activitatea operațională
2. Rezultatul din
activitatea de investiții
3. Rezultatul din
activitatea financiară
4. Rezultatul excepțional
5. Profitul (pierderea) (259858) 100 418349 100 678207 0
până la impozitare
Sursa: elaborat de autor în baza Situației de profit și pierdere (Anexa 25) a Î.I “Brînza-Reno”
53
 Verificare = 418349 – (-259858) = 678207 lei
BIF= 678207 lei
Concluzie: Din datele prezentate în tabelul 1 rezultă că entitatea a obținut un rezultat pozitiv
în anul de gestiune, și un rezultat negativ în anul precedent. În anul de gestiune mărimea PPI a
constituit 418349 lei, ceea ce reprezintă o creștere cu 678207 lei . Majorarea PPI a fost
determinată de creșterea mărimii rezultatului câștigat din activitatea operațională, care a condus la
mărirea profitului cu 678207 lei.

Este de menționat că rezultatul din activitatea operațională este apreciată pozitiv,deoarece

reflectă desfășurarea normală a activității de bază a întreprinderii.

2. Analiza factorială a profitului(pierderii) din activitatea operațională

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operațională presupune stabilirea și
calculul influenței factorilor, care au contribuit la modificarea în dinamică a părților componente
ale profitului (pierderii) din activitatea operațională.
Din punct de vedere factorial, profitul (pierderea) din activitatea operațională poate fi
determinat conform formulei:
Profit din activitatea operațională = profit brut+alte venituri operaționale – cheltuieli
comerciale – cheltuieli generale și administrative – alte cheltuieli operaționale.
În calitate de sursă de informație pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din
activitatea operațională, servește Raportul de profit și pierdere.
Tabelul 4

Indicatori Anul Anul de Abaterea Rezultatul

precedent gestiune absolută influenței
1 2 3 4=3-2 5
1. Profitul brut 816245 659419 -156826 -156826
2. Alte venituri operaționale 195776 1404624 +1208848 +1208848
3. Cheltuieli comerciale
4. Cheltuieli generale și 694101 685694 -8407 +8407
administrative
5. Alte cheltuieli operaționale 577778 960000 +382222 -382222
6. Profitul(pierderea)din activitatea -259858 418349 678207 -
operațională(rd.1+rd.2-rd.3-rd.4-td.5)
Sursa: elaborat de autor în baza Situației de profit și pierdere a Î.I “Brînza-Reno”

Verificare = 418349- (-259858)=678207 lei

Concluzie: În urma analizei efectuate la întreprinderea analizată observăm că profitul
obținut din activitatea operațională în anul de gestiune s-a majorat cu 678207 lei față de anul
54
 precedent. Aceasta majorare a fost condiționată de creșterea mărimii altor venituri operaționale cu
1208848 lei, ce crește profitul din activitatea operațională tot cu atât. De asemenea majorarea
altor cheltuieli operaționale cu 382222 lei au majorat rezultatul tot cu atât. Pe lângă aceasta
micșorarea profitului brut cu 156826 lei și reducerea cheltuielilor generale și administrative cu
8407 lei au majorat indicatorul rezultativ.

Analiza indicatorilor rentabilității

Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit necesar producţiei,
dezvoltării şi remunerării capitalurilor întreprinderii. Indicatorii rentabilității pot fi grupați:
 Indicatorii rentabilității producției
 Indicatorii rentabilității activelor
 Indicatorii rentabilității capitalului
Rentabilitatea veniturilor din vânzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obține profit din
comercializarea produselor, mărfurilor și prestarea serviciilor, adică caracterizează cât profit
obținem la un leu venituri din vânzări. Formula generală de calcul a rentabilității este:
Rentabilitatea = efectul economic și financiar / efort * 100%
În dependență de mărimea cărui fel de profit se ia în calcul la determinarea nivelului rentabilității
pot fi calculați 4 indicatori ai rentabilității veniturilor din vânzări:
1) Rentabilitatea veniturilor din vânzări calculată în baza profitului brut:
Rentabilitatea VV z.= Profit brut(pierdere brută) / Venitul din vânzări * 100%
2) Rentabilitatea VV z calculată în baza profitului din activitatea operațională:
Rentabilitatea VV z = profit din activitatea operațională / Venitul din vânzări * 100%
3) Rentabilitatea VV z calculată în baza profitului până la impozitare:
Rentabilitatea VV z = profit până la impozitare / Venitul din vânzări * 100%
4) Rentabilitatea VV z calculată în baza profitului net:
Rentabilitatea VV z = profit net/ Venitul din vânzări * 100%

Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări

Tabelul 5
Indicatori Anul Anul de Abaterea
precedent gestiune absolută
1 2 3 4=3-2
1.Venituri din vânzări,mii lei 4115512 3287007 -828505
2. Profit brut, mii lei 816245 659419 -156826
3. Profit din activitatea operațională, mii lei (259858) 418349 +678207
4. Profit până la impozitare,mii lei (259858) 418349 +678207
5. Profit net (pierdere netă), mii lei (315942) 336133 652075

55
6.Rentabilitatea veniturilor din vânzări(%), calculată
în baza:
6.1. profitul brut (rd.2 :rd.1x100) 19,83 20,06 0,23
6.2. profit din activitatea operațională (rd.3:rd.1x100)
-6,31 12,73 19,04
6.3.profitul până la impozitare (rd.4 :rd.1x100) -6,31 12,73 19,04
6.4. profitul net (pierderea netă) (rd.5 :rd.1x100) -7,68 10,23 17,91
Sursa: elaborat de autor în baza Situației de profit și pierdere a Î.I “Brînza-Reno”
Concluzii: Din calculele efectuate putem constata o creștere a indicatorilor de rentabilitate față de
anul precedent. Astfel nivelul rentabilității veniturilor din vânzări, calculat în baza profitului brut,
în anul precedent a constituit 19,83 %, adică la fiecare leu venituri

Analiza rentabilității pe produs

Rentabilitatea pe produs reflectă:

 Profitul obținut la un leu vânzări, când rentabilitatea este calculată în funcție de preț de
vânzare. Formula de calcul este:
Rentabilitatea pe produs = profitul pe produs/ prețul de vânzare pe produs *100%
 Profitul obținut la un leu costuri, când rentabilitatea este calculată în funcție de cost pe
unitate de produs. Formula de calcul este:
Rentabilitatea pe produs = profitul pe produs/ costul pe unitate de produs * 100%
Profitul pe produs= prețul de vânzare pe produs – costul pe unitate de produs.
Rezultă că devierea rentabilității pe produs este determinată de influența următorilor factori:
 Mod costului pe unitate de produs
 Mod prețului pe unitate de produs.

Analiza rentabilității activelor

Rentabilitatea activelor reflectă nivelul profitului obținut de fiecare leu al mijloacelor
investite în circulația întreprinderii indiferent de sursa de finanțare a acestora. În cazul când
întreprindere obține pierderi contabile nivelul acestui indicator va fi negativ și v-a reflecta nivelul
pierderilor obținute de la fiecare leu al activelor întreprinderii. Formula de calcul a Ra:

Rentabilitatea activelor = Profit(pierdere) până la impozitare/valoarea medie a activelor *100%

La întreprinderea analizată valoarea medie a activelor am aflat-o conform modalității:

Valoarea medie a activelor = A la începutul perioadei + A la sfârșitul perioadei / 2

56
 Aprecierea dinamicii rentabilității activelor
Analiza rentabilităţii activelor la Î.I „Brînza-Reno” pe perioada 2017
Tabelul 6
Nr. Indicatori Î.I „Brînza-Reno”
d/o Începutul Sfârșitul Devierea
perioadei perioadei
1. Venitul din Vânzări, lei 4115512 3287007 -828505
2. Profitul până la impozitare, lei -259858 418349 678207
3. Valoarea medie a activelor, lei 5972520 6004146 31626
4. Rentabilitatea venitului din vânzări, % -6,31 12,73 19,04
5. Nr. de rotații a activelor, unități 0,6891 0,5474 -0,1417
6. Rentabilitatea activelor, % -4,35 6,97 11,32
Sursa: elaborat de autor în baza Situației de profit și pierdere a Î.I “Brînza-Reno”

Calculul influenței factorilor la devierea nivelului rentabilității activelor la Î.I „Brînza-Reno”

pe perioada 2017
Tabelul 6.1

Nr. Indicatori Începutul Sfârșitul Devierea Inclusiv din cauza

d/o perioadei perioadei modificării
Rentabilității Nr. de rotații
VV ale activelor
1. Rentabilitatea -4,35 6,97 11,32 13,12 -1,80
activelor (%)
2. Rentabilitatea -6,31 12,73 19,04 x X
venitului din
vânzări (%)
3. Nr. de rotații a 0,6891 0,5474 -0,1417 x X
activelor(unități)
Sursa: elaborat de autor în baza tabelului 6
La entitatea analizată nivelul rentabilității activelor la finele perioadei de gestiune a
constituit 6,97 %, ceea ce înseamnă că la fiecare leu active, entitatea a înregistrat 7 bani profit
până la impozitare. În dinamică se observă sporirea rentabilității activelor cu 11,32 puncte
procentuale în perioada curentă față de cea precedentă. Aceasta creștere s-a datorat majorării
rentabilității venitului din vânzări ceea ce a condiționat sporirea rentabilității activelor cu 13,12
puncte procentuale. Aceasta s-a datorat modificării structurii și sortimentului produselor
(serviciilor) în favoarea celor mai rentabile, diminuarea costurilor unitare a produselor
(serviciilor), creșterea prețului de vânzare, creșterea cererii, promovare și publicitate.

În același timp influența pozitivă a rentabilității veniturilor din vânzări a fost parțial
diminuată de influența negativă a diminuării numărului de rotații ale activelor și anume
încetinirea lor cu 0,1417 unități a dus la micșorarea rentabilității activelor cu 1,80 puncte

57
procentuale. Prin urmare managerii entității trebuie să ia măsuri privind creșterea rentabilității
activelor prin accelerarea vitezei de rotație a activelor.

Rentabilitatea capitalului propriu reflectă capacitatea entității de a utiliza capitalul

propriu în vederea obținerii profitului, adică caracterizează mărimea profitului obținut pentru
fiecare leu investit în capitalul propriu.

Rentabilitatea capitalului propriu se determină în baza raportului:

Rentabilitatea capitalului propriu calculat în baza profitului net se modifică sub influența
următorilor factori:
1. Rentabilitatea activelor reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza activele totale în
vederea obținerii profitului. Acest indicator caracterizează mărimea profitului obținut pentru
fiecare leu investit în active.
2. Rata pârghiei financiare reflectă structura de finanțare a activelor. Dacă unitatea economică
nu atrage surse împrumutate, atunci pârghia financiară se situează la nivelul minim 100% (sau
1), nivelul de siguranță fiind 200% (sau 2).
3. Rata profitului net caracterizează presiunea fiscală asupra rezultatelor financiare ale entității
și reflectă corelația dintre profitul net, rămas la dispoziția entității în sumă totală a profitului
până la impozitare. Mărimea acestui coeficient depinde de cota impozitului pe venit și
diferențele temporale și permanente, care condiționează modificarea venitului impozabil în
comparație cu profitul până la impozitare.
Tabelul 7
Analiza factorială a rentabilităţii capitalului propriu la Î.I „Brînza-Reno” pe perioada 2017

Nr. Indicatori Î.I „Brînza-Reno”

d/o Începutul Sfârșitul Devierea
perioadei perioadei
1. Venitul din Vânzări, lei 4115512 3287007 -828505
2. Profitul până la impozitare, lei -259858 418349 678207
3. Profitul net, lei -315942 336133 652075
4. Valoarea medie a capitalului propriu, lei 4490854 4630879 140025
5. Valoarea medie a activelor, lei 5972520 6004146 31626
6. Rentabilitatea activelor, % -4,35 6,97 11,32
7. Rata pârghiei financiare, % 1,3299 1,2965 -0,0334
8. Rata profitului net, % 121,58 80,35 -41,23
9. Rentabilitatea capitalului propriu, % -7,04 7,26 14,03
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil și Situației de profit și pierdere a Î.I “Brînza-
Reno”

58
 Tabelul 8
Influența factorilor asupra rentabilităţii capitalului propriu, 2017

1. -4,35 1,3299 121,58 -7,03 - -

2. 6,97 1,3299 121,58 11,27 18,30 ∆ Rent. Act.
3. 6,97 1,2965 121,58 10,99 -0,28 ∆ Pârghia fin
4. 6,97 1,2965 80,35 7,26 -3,73 ∆ Profit net
Sursa: Elaborat de autor în baza tabelului 7
Verificare: 7,26 – (-7,03) = 18,30+(-0,28)+(-3,73)
14,29 = 14,29

În perioada curentă la entitatea Î.Î ,, Brânza – Reno’’ rentabilitatea capitalului propriu

calculată în baza profitul net a constituit 7,26%, aceasta înseamnă că la fiecare leu sursă proprie
de finanțare s-a obținut 7 bani profit net. În dinamică observăm sporirea acestuia cu 14,29 puncte
procentuale, la sfârșitul anului față de începutul anului.

Rezultatele analizei factoriale arată că creșterea nominalizată s-a datorat în primul rând
sporirii rentabilității activelor cu 11,32 puncte procentuale , ceea ce a condiționat majorarea
capitalului propriu cu 18,30 puncte procentuale, de asemenea pozitiv a influențat și presiunea
fiscală în cădere cu 41,33 puncte procentuale.

În același timp negativ a influențat rata pârghiei financiare cu 0,0334 puncte procentuale
ceea ce a dus la scăderea rentabilității capitalului propriu cu 0,28 puncte procentuale.

Prin urmare rata pârghiei financiare este mai mică decât nivelul de siguranță (<2), astfel
recomand în scopul sporirii rentabilității capitalului propriu entitatea să mai atragă surse
împrumutate de finanțare.

59
 XIV. Analiza situației patrimoniale și financiare
Analiza activelor sau patrimoniului întreprinderii permite de a studia patrimoniul de care
dispune entitatea pentru desfășurarea activității sale. Analiza începe cu aprecierea generală a
mărimii și evoluției activelor întreprinderii reflectate în bilanțul contabil. La această etapă de
analiză se determină atât abaterea absolută, cât și ritmul de creștere sau sporire a activelor. În mod
normal în urma desfășurării reușite a activității întreprinderii crește și mărimea activelor.

La următoarea etapă a analizei activelor se apreciază evoluția acestora în comparație cu

dinamica volumului activității entității (VV sau Venituri din toate tipurile de activități). Această
analiză permite de a aprecia cât de eficient întreprinderea gestionează și utilizează patrimoniul
său. Pozitiv este apreciată situația în care ritmul de creștere a veniturilor depășește ritmul de
creștere a activelor.

Tabelul 9
Analiza mărimii și evoluției activelor întreprinderii
Indicatori Anul Anul Ritmul
precedent curent creșterii, %
1. Total active, mii lei 6100698 5907593 96,83
2. Venituri din vânzări, mii lei 4115512 3287007 79,87
3. Venituri din toate tipurile de activități, mii lei 195776 1404624 717,46
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil și Situației de profit și pierdere a Î.I “Brînza-
Reno”
Concluzie: În urma analizei efectuate la Î.I „Brânza – Reno” observăm că nu se gestionează la
justa valoare activele pe care le deține entitatea.
Analiza structurală a activelor poate fi efectuată prin aplicarea metodei de analiza pe
verticală și a metodei ratelor.
Analiza pe verticală presupune calculul ponderii fiecărui element patrimonial în suma totală
a activelor. În acest caz în calitate de criteriu de grupare a activelor servește conținutul economic
al elementelor patrimoniale. Analiza se efectuează în baza datelor bilanțului contabil.

Tabelul 10
Analiza structurii activelor întreprinderii
Indicatori La începutul perioadei La sfârșitul perioadei Abaterea

Suma, mii Cota, % Suma, mii Cota, % Suma, mii Cota, %

lei lei lei
Active materiale pe TL 1134766 18,60 872309 14,77 -262457 -3,83
Stocuri de mărfuri și 62562 1,03 25597 0,43 -36965 -0,6
materiale

60
Creanțe pe termen scurt 4625448 75,81 4022199 68,09 -603249 -7,72
Mijloace bănești 190319 3,12 878009 14,86 +687690 +11,74
Alte active curente 87603 1,44 109479 1,85 +21876 +0,41
Total 6100698 100 5907593 100 -193105 0
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil al Î.I “Brînza-Reno”
Verificare = 5907593 – 6100698 = -193105
Concluzie: Informația din tabel atestă faptul că în structura patrimoniului entității la începutul
perioadei de gestiune ponderea predominantă o dețin Creanțele pe termen scurt , ce era de 75,81
%, încă la sfârșitul perioadei ponderea era de 68,09 %.
Analiza structurii activelor poate fi efectuată în și baza metodei ratelor, care presupune
calculul unor coeficienți cu ajutorul cărora se apreciază structura activelor după diferite criterii.

Astfel, în funcție de durata de funcționare utilă activele se divizează în: ATL și AC. Din
acest punct de vedere pot fi calculate următoarele rate:

Rata imobilizării = Active imobilizate / Total Active

Rata activelor circulante = Active circulante / Total Active
În loc de aceste 2 rate poate fi calculată
Rata corelației dintre AC și ATL = Active circulante / Active imobilizate
După destinația activele se divizează în active cu destinație de producție și active care nu
participă direct în activitatea operațională. Din acest punct de vedere se calculează:
Rata patrimoniului cu destinație de producție = MF de bilanț + SMM / Total active
Pentru caracterizarea mai detailată a activelor productive se apreciază :
Rata compoziției tehnice = MF de bilanț / Active circulante
După gradul de lichiditate activele se divizează în:
 Perfect lichide
 Ușor realizabile
 Lent realizabile
 Greu realizabile
Din acest punct de vedere se calculează:
Rata activelor perfect lichide = Mijloace bănești / Total active(TA)

Tabelul 11
Analiza coeficienților structurii activelor

Indicatori Metoda de calcul La începutul La sfârșitul

anului anului
Rata imobilizării Active imobilizate / TA 0,1860 0,1476
Rata patrimoniului cu MF din bilanț+SMM / TA 0,4361 0,4606

61
 destinație de producție
Rata compoziției tehnice MF din bilanț / A circulante 0,5231 0,5353
Rata activelor perfect lichide Mijloace bănești / TA 0,0311 0,1486
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil al Î.I “Brînza-Reno”

Analiza și calculul patrimoniului net

Patrimoniul net reflectă mărimea activelor care sunt formate pe seama surselor proprii sau a
capitalului permanent. În practica internațională există 2 variante de calcul a PN.
 PN = TA – Total datorii, în acest caz PN = CP
 PN = TA – DTS, în acest caz PN = C permanent
Tabelul 12

Calculul și analiza factorială a patrimoniului net

Indicatori La începutul La sfârșitul Abaterea Rezultatul
perioadei perioadei absolută influenței
Total active 6100698 5907593 -193105 +193105
Datorii pe termen lung 0 0 0 0
Datorii pe termen scurt 376600 283020 -93580 +93580
Patrimoniul net 5724098 5624573 -286685 286685
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil al Î.I “Brînza-Reno”
Verificare: 286685
BIF = 193105+93580 = 286685
Concluzie: În conformitate cu datele din tabelul de mai sus rezultă că la sfârșitul perioadei
de gestiune entitatea dispune de un patrimoniu net de 286685 lei.
Tabelul 13

Analiza structurii patrimoniului net

Active Suma, mii lei Datorii Suma, mii lei Patrimoniul net
Începutul Sfârșitul Începutul Sfârșitul Începutul perioadei Sfârșitul perioadei
perioadei perioadei perioadei perioadei
Suma, Cota, Suma, mii Cota,
mii lei % lei %
ATL 1134766 872309 DTL 0 0 1134766 25,43 872309 18,18
AC 4965932 5035284 DTS 1637886 1108648 3328046 74,57 3926636 81,82
TA 6100698 5907593 TD 1637886 1108648 4462812 - 4798945 -
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil al Î.I “Brînza-Reno”
Concluzie: Entitatea urmează principiul echilibrului financiar privind formarea activelor
circulante pe seama resurselor de finanțare permanente. Această concluzie se deduce din faptul că
la sfârșitul perioadei de gestiune ca și la început activele circulante au valori pozitive. Ponderea
predominantă o dețin activele circulante cu 74,57 și respectiv 81,82 puncte procentuale.

62
 Analiza fondului de rulment net
O parte componentă a patrimoniului net al întreprinderii reprezintă activele curente nete sau
fondul de rulment net, mijloacele circulare proprii. În baza datelor bilanțului contabil fondul de
rulment net poate fi determinat ca:
 Depășirea activelor curente peste datoriile pe termen scurt
Active circulante – Datorii pe termen scurt
 O parte a capitalului permanent folosită pentru finanțarea activelor curente
Capital propriu – Active pe termen lung
Analiza începe cu aprecierea în dinamică a fondului de rulment net. În procesul analizei se
determină cauzele care au determinat devierea fondul de rulment net.
Calculul influenței factorilor se efectuează prin metoda bilanțieră.

Tabelul 14
Calculul influenței factorilor asupra modificării fondului de rulment net
Indicatori La începutul La sfârșitul Abaterea Rezultatul
perioadei perioadei absolută influenței
∆ Capital propriu 4462812 4798945 +336133 +336133
∆ Datorii pe termen lung 0 0 0 0
∆ Active pe termen lung 1134766 872309 -262457 +262457
Fondul de rulment net 3328046 3926636 +598590 -
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului Contabil al Î.I “Brînza-Reno”
BIF = 336133 + 262457 = 598590
Verificare: 3926636 – 3328046 = 59859
Gradul de îndatorare a întreprinderii: reprezintă ponderea datoriilor totale ale
întreprinderii pe termen lung şi scurt în suma totală a patrimoniului ei. De regulă această rată
trebuie să fie subunitară. Cu cât aceasta este mai mică cu atât securitatea financiară a
întreprinderii este mai stabilă.

Tabelul 15
Analiza gradului de îndatorare la Î.I „Brînza-Reno” pe perioada 2017
Nr. Indicatori Î.I „Brînza-Reno”
d/o
Începutul Sfârșitul Devierea
perioadei perioadei
1. Datorii pe termen scurt, lei 1637886 1108648 -529238
2. Datorii pe termen lung, lei - - -
3. Total Active/ Pasive, lei 6100698 5907593 -193105
4. Gradul de îndatorare a întreprinderii, lei 0,268 0,188 -0,08
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil al Î.I “Brînza-Reno”

63
 Din analiza indicatorului pe anul 2017 putem deduce faptul că structura financiară a
întreprinderii este favorabilă, deoarece în ambii ani nivelul ratei de îndatorare a întreprinderii are
o mărime mai mică comparativ cu limita maximă a normativului, ceea ce determină încrederea
creditorilor şi creşterea autonomiei financiare a acesteia.
Capacitatea maximă de îndatorare: reprezintă capacitatea întreprinderii de-a primi
credite, care să fie garantate şi a căror rambursare, inclusiv plata dobânzilor, să nu creeze greutăţi
financiare de nesuportat.
În stabilirea capacităţii de îndatorare sunt interesaţi:
- întreprinderea care, dorind să se împrumute în vederea finanţării unui
proiect, trebuie să-şi stabilească garanţiile disponibile precum şi fluxurile
financiare pozitive viitoare, astfel încât rambursarea creditelor şi plata
dobânzilor să poată fi făcută fără dificultăţi.
- Creditorul, care acordând împrumuturi îşi asumă anumite riscuri şi prin
urmare este interesată de situaţia economico-financiară a viitorului debitor,
pentru a decide dacă acceptă cererea de credit sau o respinge.
-

Capacitatea maximă de îndatorare se calculează conform formulei:

Capacitatea maximă de îndatorare = 2* Capital Propriu (3)

Iar capacitatea de îndatorare efectivă, la un anumit moment, este:

Capacitatea de îndatorare efectivă = 2* Capital Propriu - Datorii Totale (4)

Tabelul 16
Analiza capacităţii de îndatorare la Î.I „Brînza-Reno” pe perioada 2017
Nr. Indicatori Î.I „Brînza-Reno”
d/o Începutul Sfârșitul Devierea
perioadei perioadei
1. Capitalul propriu, lei 4462812 4798945 336133
2. Datorii pe termen lung, lei - - -
3. Datorii pe termen scurt, lei 1637886 1108648 -529238
4. Gradul de îndatorare globală, lei 0,367 0,231 -0,136
5. Capacitatea maximă de îndatorare, lei 8925624 9597890 672266
6. Capacitatea de îndatorare efectivă, lei 7287738 8489242 1201504
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil al Î.I “Brînza-Reno”
Conform rezultatelor analizate observăm c societatea comercială aduce valori minime ale
indicatorului gradului de îndatorare de 0,231 și 0,367 puncte procentuale , limita fiind ≤ 2. Acest

64
rezultat se datorează micșorării datoriilor pe termen scurt cu 529238 lei și majorării capitalului
propriu ci 336133lei. Capacitatea maxima de îndatorare la sfârșitul anului este de 9597890 lei, iar
la început de 8925624 lei. Acest fapt a contribuit și la creşterea capacităţii maxime de îndatorare
cu 672266 lei şi a capacităţii de îndatorare efective cu 1201504 lei.

Gradul de autofinanţare: reflectă aportul capitalului propriu la finanţarea tuturor elementelor

patrimoniale ale întreprinderii.
Coeficientul în cauză reflectă cota capitalului propriu în sumă totală a surselor de
finanțare. Din punct de vedere a creditorului nivel de siguranță a acestui coeficient, după părerea
preponderentă a specialiștilor, alcătuiește cel puțin 0,5 (50%). În acest caz riscul creditorului este
minim pentru că patrimoniul entității care este format din surse proprii servește drept garanție
pentru achitarea tuturor datoriilor față de creditori.

Tabelul 17
Analiza gradului de autofinanţare a activelor la Î.I „Brînza-Reno” pe perioada 2017
Nr. Indicatori Î.I „Brînza-Reno”
d/o Începutul perioadei Sfârșitul perioadei Devierea
1. Capitalul propriu, lei 4462812 4798945 336133
2. Total Pasive/Active, lei 6100698 5907593 -193105
3. Gradul de autofinanţare, % 73,15 81,23 8,08
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil al Î.I “Brînza-Reno”
Conform datelor din tabel observăm că nivelul gradului de autofinanțare a activelor la
începutul anului 2017 a constituit 73,15% fiind cu 0,8 puncte procentuale mai mica fata de
sfârșitul anului 2017 și depășește nivelul de siguranță (≥ 50%). Prin urmare putem menționa ca la
sfârșitul anului 2017, 81,20% din sursele totale de finanțare au constituit sursele proprii. Nivelul
acestei rate va încuraja creditorii să ofere credite și împrumuturi cu condiții prielnice, deoarece
gradul de autofinanțare este destul de înalt.
Analiza creanțelor și datoriilor pe termen scurt
Creanțele întreprinderii reprezintă sustragerea surselor proprii din circulația și folosirea lor
de către alte unități economice.

Datorii pe termen scurt reprezintă atragerea surselor altor unități economice în circuitul
economic dat.

65
 Analiza începe cu determinarea abaterii absolute a creanțelor pe Termen Scurt (CTS) și
Datoriilor pe Termen Scurt (DTS), care se determină ca diferența dintre mărimea lor la sfârșitul și
începutul perioadei analizate. Apoi se apreciază ritmul de creștere sau scădere a creanțelor și
datoriilor pe termen scurt ca raportul între mărimea acestora la finele anului curent și precedent.
În mod normal ritmul de creștere a VV trebuie să depășească ritmul de creștere a creanțelor și
datoriilor.

Evoluția generală a dinamicii creanțelor și datoriilor pe termen scurt.

Tabelul 18
Indicatori La începutul La sfârșitul Abaterea Ritmul
perioadei perioadei absolută creșterii, %

CTS, mii lei 4625448 4022199 -603249 86,96

DTS, mii lei 1637886 1108648 -529238 67,69

Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil al Î.I “Brînza-Reno”

La următoarea etapă se determină ponderea creanțelor și datoriilor pe termen scurt în activele și
pasivele întreprinderii. La această etapă se determină cota creanțelor în suma totală a activelor și
activelor curente, și ponderea în suma totală a surselor și datoriilor totale.

Tabelul 19
Analiza ponderii creanțelor și datoriilor pe termen scurt în activele și pasivele întreprinderii

Indicatori La începutul La sfârșitul Abaterea

perioadei perioadei absolută
Total active(surse), mii lei 6100698 5907593 -193105
Active curente, mii lei 4965932 5035284 +69352
Creanțe pe termen scurt, mii lei 4625448 4022199 -603249
Total datorii, mii lei 1637886 1108648 -529238
Datorii pe termen scurt, mii lei 1637886 1108648 -529238
1.ponderea creanțelor în %, 75,82 68,09 -7,73
- suma totală a activelor
- suma Activelor Curente 93,14 79,88 -13,26
2.ponderea datoriilor în
- suma surselor de finanțare, %
-suma datoriilor totale 100 100
Corelația dintre CTS și DTS 2987562 2913551 -74011
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil al Î.I “Brînza-Reno”

66
 Analiza rotației activelor
Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de transformare a activelor în lichidități.
Ratele de rotație pot fi grupate în:
 Rate generalizatoare de rotație a activelor;
 Rate de rotație a părților componente a activelor totale;
 Indicatori particulari ai rotației activelor curente.
În grupa ratelor generalizatoare de rotație a activelor se includ următoarele rate:
Numărul de rotație a activelor = Venitul din vânzări / Active
Durata de înzestrare a VV cu Active = Active / Venituri din vânzări
Durata de rotație a activelor = Active * Nr. De zile / Venituri din vânzări
Analiza acestor rate se efectuează în dinamică în baza datelor din raportul financiar
Tabelul 20
Aprecierea generală a ratelor de rotație a activelor totale

Indicatori La începutul La finele Abaterea

perioadei perioadei absolută
Numărul de rotație a activelor 0, 6746 0,5564 -0,1182
Rata de înzestrare a VV cu Active 1,4824 1,7973 0,3149
Durata de rotație a activelor 541,06 656 114,94
Sursa: elaborat de autor în baza Raportului Financiar al Î.I “Brînza-Reno”
În anul de gestiune s-a redus numărul de rotație a activelor cu 0,1182 față de anul precedent,
astfel s-a majorat rata de înzestrare a Veniturilor din vânzări cu active de la 1,4824 lei la 1,7973
lei în anul curent, ceea ce înseamnă că pentru a genera venituri în valoare de 1 leu întreprinderea
are nevoie de 0,31 lei de active mai mult ca și în anul precedent.
Analiza lichidității bilanțului contabil
În practica economică sunt utilizate următoarele noțiuni:
Capacitate de plată – capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile de plată.
Lichiditatea activelor – proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în mijloace
bănești activele.
Solvabilitatea pe termen lung – capacitatea întreprinderii de a face față datoriilor pe o perioadă
mai lungă de timp
Lichiditatea bilanțului contabil – capacitatea întreprinderii de a-și achita datoriile pe termen scurt
Există câteva modalități de calcul și analiză a lichidității bilanțului contabil.

67
 Tabelul 21

Calculul analizei coeficienților de lichiditate în cadrul analizei exprese

Nr. Denumirea coeficientului Modul de calcul Sursa de Interval
Crt. informație optim
1. Lichiditatea curentă generală, Active curente / DTS Rd.460/ rd.970 2 - 2,5
de gr. III, coeficientul de 1- 2,5
acoperire, coeficientul total >2
general) de achitare
2. Lichiditatea intermediară, Mijloace bănești+ Invest+ rd.440+rd.350/ 0,7 – 0,8
restrânsă, de gr. II CTS/ DTS rd.970 >1
3. Lichiditatea absolută, urgentă, Mijloace bănești / DTS Rd.440/ rd.970 0,2 – 0,25
rapidă, imediată gr. I 0,05 – 0,1

Tabelul 22
Calculul ratelor lichidității în cadrul analizei exprese

Nr. Denumirea coeficientului Calculul coeficientului

Crt. La începutul anului La sfârșitul anului
1. Lichiditatea curentă 3,03 4,54
2. Lichiditatea intermediară 2,94 4,42
3. Lichiditatea absolută 0,12 0,79
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil al Î.I “Brînza-Reno”
În concluzie putem deduce că Î.I „Brînza-Reno” are o valoare peste limita maxim admisa
a lichidității curente, firma putându-și achita datoriile de exploatare din activele curente fiind bine
asigurată sub acest aspect de riscul de incapacitate de plată pe termen scurt.
Indicatorul lichidității intermediare se situează mult peste valoarea maxim acceptată, ceea
ce înseamnă că entitatea poate să își acopere obligațiile curente din activele circulante dar mai
poate să însemne că entitatea nu își utilizează bine activele circulante. Acesta ia valori de 3,03 la
începutul perioadei și 4,42 la sfârșitul perioadei.
În ceea ce privește lichiditatea absolută firma se află într-o situație puțin favorabilă la
începutul perioadei de gestiune, cu o valoare de 0,12, pe când la sfârșitul perioadei de gestiune are
o valoare de 0,79, ceea ce înseamnă că întreprinderea poate să își achite datoriile pe termen scurt
din contul mijloacelor bănești.
Ratele de solvabilitate. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă
obligaţiilor scadente care rezultă din angajamentele anterioare contractate, fie din operaţii curente
a căror realizare condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii.
Solvabilitatea întreprinderii se exprimă cel mai des prin intermediul următorilor indicatori :
a) Rata solvabilităţii patrimoniale (R sp.) se calculează ca raport între capitalul propriu şi suma
dintre acesta şi creditele totale:
R sp. = Capital propriu / (Capital propriu + Credite totale) (22)

68
 Acest indicator este calculat în cele mai multe situaţii de bănci, în studiile de bonitate
efectuate în cazul solicitării de credite valoarea minimă a ratei solvabilităţii patrimoniale trebuie
să se încadreze în limitele 0,3 -0,5, peste limita de 0,5 situaţia este considerată normală.
b) Rata solvabilităţii generale (R sg) se determină ca raport între activele totale şi datoriile totale.
R sg = Active totale / Datorii totale (23)
Rata solvabilităţii generale indică gradul de acoperire a datoriilor totale de către activele totale
ale întreprinderii şi exprimă siguranţa de care se bucură creditorii pe termen lung şi scurt, precum
şi marja de creditare a întreprinderii; valoarea critică a acestei rate este de 1,5.
Tabelul 23
Analiza solvabilităţii la Î.I „Brînza-Reno” pe perioada 2017
Nr. Indicatori Î.I „Brînza-Reno”
d/o Începutul Sfârșitul Devierea
perioadei perioadei
1. Total Active/Pasive, lei 6100698 5907593 -193105
2. Capital propriu, lei 4462812 4798945 336133
3. Total credite, lei - - -
4. Total datorii, lei 1637886 1108648 -529238
5. Rata solvabilității patrimoniale, lei 1 1 0
6. Rata solvabilității generale, lei 3,72 5,33 1,61
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil al Î.I “Brînza-Reno”
Solvabilitatea patrimonială, înregistrează nivele asiguratorii pentru firmă în ceea ce
privește garantarea obligațiilor din capitalul social fiind un punct pozitiv pentru entitate. Aceasta
are valori egale atât la începutul cât și la sfârșitul perioadei de gestiune.
Indicatorul ratei solvabilității generale înregistrează valori supraunitare de-a lungul
perioadei analizate și deasupra limitei inferioare pragului minim. Aceasta înseamnă că firma
poate să își plătească integral datoriile pe seama activelor. În dinamică indicatorul înregistrează o
tendință crescătoare datorită căderii mai rapide a datoriilor totale față de activului total. Pentru a
nu ajunge la situația în care firma să nu poată să își achite datoriile pe seama activelor, entitatea
trebuie să crească valoarea acestora cu surse proprii.
Pentru aprecierea rotației activelor, sunt calculate și analizate ratele de rotație a activelor.
Ratele de rotație a activelor măsoară viteza de transformarea a activelor întreprinderii în
lichidități. Viteza de rotație a activelor în diferite ramuri și întreprinderi este diversă: în unele
sectoare ale economiei, activele se rotesc mai repede, în altele – mai încet.
Ratele de rotație ale activelor pot fi grupate în :
 Rate generalizatoare de rotație a activelor
 Rate de rotație a părților componente ale activelor totale
 Indicatori particulari ai rotației activelor circulante.
69
În teoria și practica economică sunt utilizate 3 modalități de apreciere a ratelor generalizatoare de
rotație a activelor:
1. Numărul de rotații ale activelor (recuperabilitatea activelor) se determină astfel:

2. Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active este mărimea inversă a numărului de rotații:

3. Durata (viteza) de rotație a activelor se determină ca:

Tabelul 24
Analiza ratelor generalizatoare de rotație a activelor la Î.I „Brînza-Reno” pe perioada 2017
Nr. Indicatori Î.I „Brînza-Reno”
d/o Începutul Sfârșitul Devierea
perioadei perioadei
1. Venitul din vânzări, lei 4115512 3287007 -828505
2. Valoarea medie a activelor, lei 5972520 6004146 31626
3. Nr. de rotații a activelor, unități 0,6891 0,5474 -0,1417
4. Rata înzestrării VV cu active, lei 1,45 1,83 0,38
5. Viteza de rotație a activelor, zile 248 197 -51
Sursa: elaborat de autor în baza Bilanțului contabil și Situației de profit și pierdere a Î.I
“Brînza-Reno”
În baza calculelor efectuate remarcăm că la sfârșitul perioadei de gestiune numărul de
rotații a activelor a constituit 0,5474 unități, cu 0,1417 unități mai puțin față de începutul
perioadei de gestiune, ceea ce denotă că eficiența utilizării activelor disponibile s-a micșorat. În
același timp viteza de rotație a activelor arată că la sfârșitul perioadei de gestiune o rotație a
activelor s-a înregistrat în 197 zile, cu 51 zile mai puțin față de începutul perioadei de gestiune.
Aceasta denotă faptul că pentru a genera Venitul din Vânzări entitatea a avut nevoie la sfârșitul
perioadei de gestiune de 1,83 lei active, cu 0,38 lei mai mult decât la începutul perioadei de
gestiune.
Prin urmare viteza de rotație a activelor disponibile a accelerat ceea ce a condus la
îmbunătățirea performanțelor financiare ale entității și anume creșterea profitului și a
rentabilității.

70
 XV.Conchiderea Raportului privind rezultatele practicii
În prezentul raport efectuat în cadrul practicii ce precede probele de absolvire la Î.I
“Brînza-Reno” am examinat toate compartimentele posibile conform programei stabilite. În urma
studierii detaliate a întrepriinderii, a genurilor de activitate, a modului de organizare a
contabilităţii pot să menţionez că întreprinderea nu are numai scopul de obţinere a venitului ci şi
satisfacerea necesităţii consumatorului, în ceea ce priveşte întreținerea și repararea
autovehiculelor, comerțul cu amănuntul al pieselor, componentelor și accesoriilor pentru
autovehicule și comerțul cu amănuntul al pieselor etc.
Întreprinderea necesită un volum foarte mare de lucru, fiindcă are un volum înalt al
informaţiilor contabile. Î.I “Brînza-Reno”organizarea contabilităţii se face conform cerinţelor
„Legii contabilităţii”; Standardelor Naţionale de Contabilitate şi nu în ultimul rînd prin planul de
conturi al activităţii economico-financiare a întreprinderii. În cadrul entității responsabilitatea
pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul întreprinderii, el are
responsabilitatea de a crea condiţii optime pentru a se ţine corect contabilitatea.
De asemenea o latură importantă în organizarea activităţii unităţii economice este
problema asigurării şi evidenţei operative a personalului. Este necesar să se asigure necesarul de
personal atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere a gradului de calificare a
personalului angajat, pentru a putea asigura desfăşurarea eficientă a activităţii întreprinderii. În
cadru Î.I “Brînza-Reno” evidenţa contabilă se duce cu ajutorul programei 1C Contabilitate ,
operaţiile omogene se înscriu unele în formă computerizată în registre cumulative numite
„Jurnale – order” în baza documentelor primare. Datorită faptului că întreprinderea dispune de
mijloace tehnice pentru prelucrarea informaţiei contabile, mult ajută la simplificarea lucrului
contabil. Î.I„Brînza - Reno” are și puncte slabe dar în general prioritate o deţin punctele forte:
 contabilitatea este automatizată;
 se întocmesc toate documentele primare şi centralizatoare necesare;
 dispun de condiţii favorabile pentru desfăşurarea activităţii de către muncitori;
 deciziile le i-au în cadrul adunărilor generale.
Strategii de dezvoltare a întreprinderii:
 Deschiderea a mai multor filiale în orașe cât și în sate;
 Trecerea de la Întreprindere Individuală la Societate cu Răspundere Limitată;
 Mărirea capitalului propriu pentru a beneficia de credite pentru investiții;
 Angajarea muncitorilor calificați pentru prestarea serviciilor de calitate;
 Atragerea clienților prin diferite metode:
 Deschiderea cardurilor de fidelitate:

71
  Publicitatea pe panouri;
 Prin diferite promoții
Întreprinderea Î.I „Brînza-Reno” este o întreprindere cu capacităţi mari. Din analiza
economică şi financiară a întreprinderii putem concluziona următoarele:
 Rentabilitatea capitalul propriu în anul 2017 a înregistrat o creştere;
 Creșterea costurilor din vânzări a condus la creșterea profitului;
 Indicatorul solvabilității este pozitiv ceea ce rezultă că entitatea este în stare de a-și
achita din sursele proprii datoriile pe termen scurt;
 Entitatea își gestionează corect mijloacele bănești, ele la rândul lor fiind folosite în
active ce generează profit
Î.I „Brînza-Reno” este într-o stare favorabilă, şi pe parcursul activităţii sale se observă o
creştere pozitivă a cifrei de afaceri, ceea ce demonstrează că conducerea întreprinderii activează
eficient şi utilizează metodele şi tehnicile corespunzătoare.
În urma studierii modului de ţinere a contabilităţii în cadrul Î.I ,,Brînza - Reno”, nu am
observat încălcări grave în ceea ce privește actele normative şi legislative care reglementează
activitatea contabilă . În general, rezultatele evidenţei contabile la întreprinderea dată, reflectă o
situaţie favorabilă în ceea ce priveşte activitatea şi dezvoltarea întreprinderii.

72
 Anexe

1. Statutul întreprinderii
2. Bilanțul contabil
3. Balanța de verificare pe perioada 2017 pe contul 123
4. Raport cu privire la activele fixe pe perioada 2017
5. Fișa de evidență a mijloacelor fixe
6. Uzura mijloacelor fixe pentru luna decembrie 2017
7. Act de casare
8. Balanța de verificare pentru anul 2017 la contul 211
9. Factura fiscală de cumpărare
10. Factura fiscală de achitare
11. Balanța pe perioada 2017 la contul 221
12. Dispoziții de încasare Nr. 25/22
13. Dispoziții de plată Nr. 5/6
14. Registru de casa
15. Ordin de plată Nr. 146 din data de 07 februarie 2018
16. Balanța de verificare pentru anul 2017 pe contul 242
17. Dare de seamă UNIF14
18. Delegație
19. Fișă personală
20. Salariul
21. Borderou de calcul Nr. 3
22. Salariul calculat
23. Balanța pentru perioada 2017 la contul 711, 712, 713, 714
24. Balanța de verificare pentru perioada 2016 la contul 611, 612
25. Raport privind rezultatele financiare
26. Raport privind fluxul mijloacelor bănești

73
 Bibliografie:

 Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2013;

 Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor nr. 174
din 25 decembrie 1997
 Standardele Naţionale de Contabilitate, aprobate prin ordinul Ministerului de Finanțe a
Republicii Moldova nr. 174 din 25 decembrie 1997;
 Codul Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163 din 24.04.1997, cu modificările din 13.01.2012.

 Manual “Bazele contabilităţii” Lilia GRIGOROI, Liliana LAZARI

 Legea contabilităţii Nr.82/1991
 http://www.contabilsef.md/
 http://contabilitate.ase.md/
 http://www.stiucum.com
 http://acap.md/

74