MOLDCOOP

COLEGIUL COOPERATIST DIN MOLDOVA

CATEDRA ECONOMIE ȘI COMERȚ

PORTOFOLIUL STAGIULUI PRACTICII

DE SPECIALITATE II

Realizat în cadrul Colegiul Cooperatist din Moldova

Elev (a) gr.1CON-31, Ceban I

Coordon
Nume, prenume:Baran Tat
 CUPRINS
I Capitol: Bazele organizării contabilității entității………………………………………………………………………… 6

Capitolul II: Evaluarea și recunoașterea elementelor patrimoniale...................................................10

1. Recunoașterea și evaluarea activelor imobilizate.......................................................................10
2. Recunoașterea și evaluarea stocurilor........................................................................................11
Capitolul III: Contabilitatea imobilizărilor necorporale.......................................................................13
1. Noțiunea, clasificarea, recunoașterea și evaluarea imobilizărilor necorporale..........................13
2. Contabilitatea intrărilor imobilizărilor necorporale....................................................................15
3. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale.................................................................17
4. Contabilitatea ieșirii imobilizărilor necorporale..........................................................................20
Capitolul IV: Contabilitatea imobilizărilor corporale..........................................................................23
1. Caracteristica imobilizărilor corporale la entitate.......................................................................23
2. Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs de execuție........................................................24
3. Contabilitatea mijloacelor fixe....................................................................................................24
4. Contabilitatea intrării și ieșirii mijloacelor fixe în/din entitate...................................................25
5. Contabilitatea amortizării mijloacelor fixe..................................................................................28
6. Contabilitatea reparației mijloacelor fixe....................................................................................30
Capitolul V: Contabilitatea stocurilor..................................................................................................31
1. Noțiunea și clasificarea stocurilor...............................................................................................31
2. Contabilitatea materialelor.........................................................................................................32
3. Contabilitatea obiectelor de mică valoare și scurtă durată și a uzurii acestora.........................33
4. Contabilitatea produselor în curs de execuție și a produselor finite..........................................34
5. Contabilitatea mărfurilor.............................................................................................................34
Capitolul VI: Inventarierea elementelor patrimoniale în cadrul entității...........................................36
1. Etapele preliminare privind organizarea și desfășurarea inventarierii.......................................36
2. Modul de efectuare și înregistrare a rezultatelor inventarierii...................................................37
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................39

3
 Introducere
Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea
și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din
activitatea persoanelor fizice și juridice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică,
prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța
financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu
investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți
utilizatori.

Practica permite: familiarizarea cu principiile de organizare a contabilităţii; formarea

deprinderilor profesionale în procesul de producţie prin aplicarea metodelor eficiente de muncă;
cunoaşterea normelor de conduită profesională şi a valorilor spirituale specifice profesiei contabile;
cunoaşterea bazei tehnologice ale profesiei de contabil, a metodologiei de soluţionare a problemelor
performanţă economico-financiară, aceasta cu atît mai mult cu cît mecanismele clasice ale
economiei de piaţă se formează.

Pentru a însuși mai profund cunoștințele teoretice la specialitatea “Contabilitate” și pentru a obține
deprinderile necesare respectiv a cunoștințelor teoretice acumulate în procesul de studii sa petrecut
practica de specialitate.

În raportul dat sa prezentat informații referitoare la modul de organizare a structurii

activității întreprinderilor, organizarea contabilității la întreprinderi, precum și analiza economico
financiara acestora. Pe parcursul practicii sa pus scopul de a valorifica și șlefui cunoștințele.

4
I Capitol: Bazele organizării contabilității
entității.
1. Caracteristica generală a structurii organizatorice a entității.
2. Rolul contabilității în entitate.
3. Sistemele de organizare a contabilității.
4. Politicile contabile în cadrul entității.

1. Caracteristica generală a structurii organizatorice a entității.

Organizarea și funcționarea întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale în

sensul ca fiecare componenta organizatorica sau actiune trebuie sa corespunda unor cerinte clar
definite reiesite din obiectivele acesteia.

Sistemele de conducere a unei întreprinderi reprezinta totalitatea elementelor componente si a

relatiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfasoara proceslee
de conducere ale activitatii în ansamblul sau

Sistemul de conducere al unei întreprinderi si componentele sale se prezinta astfel: Exista un

sistem alcatuie din doua componente principale:

1. structura de conducere
2. procesul de conducere.

Structura organizatorică este definită ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice

și al relațiilor dintre acestea astfel constituite încât sa asigure premisele organizatorice adecvate
realizării obiectivelor prestabilite.

Structura organizatorică poate fi considerata drept scheletul firmei și cuprinde doua parți:

a) structura de conducere sau funcțională;

b) structura de producție sau operațională.

5
 În cadrul acestor părti se regasesc componentele primare si anume postul, funcția,
compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic.

2. Rolul contabilității în entitate.

Întreprinderea ocupă o pozitie centrală în societăţile contemporane. Ea este agentul care
elaborează și distribuie produse materiale, efectuează prestări de servicii destinate să satisfacă
nevoile economice individuale sau colective. Rolul său în viaţa economică și socială face ca, oricare
ar fi natura sistemului în care își desfășoară activitatea cu atât mai mult în contextul unei economii
de piață, ea trebuie să dea socoteală despre sine partenerilor săi, utilizatori interni sau externi ai
informaţiei contabile.

La nivelul unei întreprinderi, contabilitatea este cel mai important element al sistemului
informational, deoarece:

a. cele mai multe decizii la nivel macroeconomic sunt luate pe baza informațiilor furni-zate de
contabilitate.
b. permite managerilor și utilizatorilor externi de informații să aibă o imagine a întregii entități.
c. realizează legătura cu celelalte componente ale sistemului informațional al întreprinderii,
prin integrarea informațiilor privind aceste activități într-o bază comună.

3. Sistemele de organizare a contabilității.

Organizarea muncii contabile conține aceleași elemente și componente ca orice altă muncă
intelectuală. Specificul muncii contabile se caracterizează prin deosebirile și particularitățile
tehnologice ale operațiilor complicate de muncă compusă dintr-o diversitate amplă și multiplă de
operațiuni contabile. La rândul lor, operațiunile contabile pot fi îndeplinite numai prin studiere
specialității și cercetarea metodelor și procedeelor de contabilitate prin formarea cunoștințelor la
efectuarea acestora.

Agenţii economici ai Republicii Moldova, în dependenţă de numărul persoanelor angajate şi

volumul vînzărilor pot opta pentru unul din sistemele cele trei sisteme de contabilitate:

1. sistemul partidei simple (S.N.C. 62 „Contabilitate în partidă simplă”). Acest sistem poate fi

aplicat de către entităţile care nu depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii pentru
perioada de gestiune precedentă: totalul veniturilor din vînzări – cel mult 3 milioane de lei;
6
 valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung – cel mult 1 milion de lei; numărul mediu
scriptic al personalului în perioada de gestiune – cel mult 9 persoane;
2. sistemul simplificat (S.N.C. 4 „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului
business”), care poate fi aplicat de către entităţile care nu depăşesc limitele a două din
următoarele trei criterii pentru perioada de gestiune precedentă: totalul veniturilor din vînzări
– cel mult 15 milioane de lei; totalul bilanţului contabil – cel mult 6 milioane de lei; numărul
mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune – cel mult 49 de persoane;
3. sistemul complet al partidei duble (celelalte S.N.C.) – ceilalţi agenţi economici care nu
corespund condiţiilor specificate la pct. 1 şi 2.

Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul contabil în partidă simplă poate aplica
sistemul simplificat sau complet în partidă dublă, iar entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul
simplificat în partidă dublă - sistemul complet în partidă dublă.

4. Politicile contabile în cadrul entității.

  Politica de contabilitate este o totalitate de convenții, principii, metode, procedee și reguli
adoptate de conducerea întreprinderii pentru efectuarea evidenței contabile și întocmirea rapoartelor
financiare. Politică de contabilitate trebuie să fie elaborată de fiecare agent economic, indiferent de
tipul de proprietate, de apartenența la morală și de forma organizatorico-juridică de activitate (cu
excepția organizațiilor bugetare).

Politică de contabilitate constă în asigurarea furnizării unei informații veridice și integrale

despre situația patrimonială, financiară și rezultatele activității întreprinderii pentru utilizatorii
interni și externi ai datelor contabile și rapoartelor financiare. Elaborarea și susținerea politicii de
contabilitate se bazează pe principiile, convențiile, metodele și prevederile SNC 1 "Politica de
contabilitate" și ale altor SNC și acte normative de contabilitate și fiscale.

La stabilirea modului de selectare, aplicare şi modificare a politicilor contabile, trebuie să se

aplice prevederile SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente
ulterioare”. Potrivit prevederilor SNC noi, reieşind din cerinţele standardelor internaţionale orice
entitate aplică diferite principii, reguli de organizare şi ţinere a contabilităţii activelor imobilizate,
activelor circulante etc. Ca rezultat, entitatea poate deţine mai multe politici contabile, reieşind din
prevederile concrete ale sistemului de reglementare normativă a contabilităţii elementelor
7
patrimonialerespective.
Toate aceste politici trebuie centralizate într-un document de dispoziţie (hotărîre, dispoziţie,
ordin etc.) emis de către organul (persoana) responsabil(ă) pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea
financiară şi se aplică tuturor subdiviziunilor entităţii începînd cu prima zi a perioadei de gestiune
următoarei celei în care politicile contabile au fost aprobate. În acest context trebuie de remarcat, că
politicile contabile ale entităţii nou-create se aplică de la data înregistrării de stat a acesteia.

Fiecare entitate de sine stătător trebuie să selecteze politici contabile pentru recunoaşterea şi
evaluarea tuturor elementelor de activ şi pasiv.

8
Capitolul II: Evaluarea și recunoașterea
elementelor patrimoniale.
1. Recunoașterea și evaluarea activelor imobilizate.
2. Recunoașterea și evaluarea stocurilor.

1. Recunoașterea și evaluarea activelor imobilizate.

Cadrul general al IASB descrie criteriile pentru recunoasterea elementelor ca active; acest
standard se aplica in cazul imobilizarilor corporale. In prezentarea asupra IAS 2, acest subiect este
tratat in detaliu. Aplicarea criteriilor de recunoastere a imobilizarilor corporale are drept rezultat
urmatoarea regula: imobilizarile corporale sunt recunoscute ca activ doar atunci cand:

- este posibila generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului;

- costul activului poate fi masurat in mod credibil.

Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare
vor fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite
baze de evaluare.

Pentru a fi inregistrate in contabilitate, imobilizarile, ca de altfel orice element patrimonial al

unei intreprinderi, trebuie evaluate. Aceasta se face in functie de regulile generale de evaluare si de
momentele principale cand are loc aceasta operatiune. In functie de regulile generale de evaluare si de
momentul evaluarii, activele imobilizate se evalueaza la urmatoarele valori: valoarea de intrare,
valoarea de inventar, valoarea   contabila neta, valoarea bilantiera, valoarea reziduala.

Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuala, denumita si valoare

de inventar, care este stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.In
contabilitatea curenta, activele imobilizate se inregistreaza la valoarea contabila bruta, iar in bilant, la
valoarea contabila neta, adica la valoarea contabila bruta diminuata cu amortizarile si ajustarile
cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare.
9
 La evaluarea imobilizarilor corporale, ca si a altor active, se disting trei momente:

1. la intrarea in patrimoniu;

2. la iesirea din patrimoniu

3. la inventariere si inchiderea exercitiului (bilant).

Reevaluarea imobilizarilor corporale consta in operatia de stabilire a valorii actuale a fiecarui

activ, existent in patrimoniu, in functie de utilitatea, pretul si gradul de uzura al acestuia. In acest caz
valoarea de intrare se modifica, fiind inlocuita cu valoarea lor actuala.

La iesirea din patrimoniu a imobilizarilor, acestea se evalueaza la valoarea contabila.La

inventariere bunurile de natura imobilizarilor se evalueaza individual, fiecare obiect de evidenta la
valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului pentru intreprindere si de pretul pietei.

2. Recunoașterea și evaluarea stocurilor.

Conform Legii contabilitatii nr.82/1991, republicata, a OMFP nr. 306/2002 si nr.94/2001

stocurile sunt active circulante care:

1. sunt detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;

2. sunt in curs de productie in vederea vanzarii pe parcursul desfasurarii activitatii;
3. sunt sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile, ce urmeaza a fi folosite in
procesul de productie sau prestare de servicii.

Deci, caracteristica esentiala a stocurilor este consumul acestora intr-un ciclul de exploatare,
respectiv fazele ciclului economic : aprovizionare, productie si desfacere.

Dupa faza circuitului economic si locul de gestionare al stocurilor, deosebim :

1. stocuri de productie
2. stocuri de produse
3. stocuri de productie in curs de executie

10
 4. stocuri de marfuri si ambalaje, specifice in deosebi sferei comerciale, si
5. stocuri aflate la terti

Un activ este o resursa controlata de o intreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute si

care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare catre intreprindere'. Activele trebuie sa fie
recunoscute atunci cand:

a. Este probabil sa genereze beneficii economice viitoare catre sau dinspre intreprindere; si

b.  Elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.

In mod normal, recunoasterea stocurilor nu pune probleme. Totusi, exista cazuri in care
forma legala a tranzactiilor nu reflecta realitatea economica. In asemenea cazuri, trebuie utilizat
principiul prevalentei economicului asupra juridicului pentru a determina daca stocurile respective
trebuie sa fie recunoscute ca active.

Pentru a fi inregistrate in contabilitate, activele circulante de natura stocurilor si a productiei

in curs de executie trebuie evaluate.Evaluarea stocurilor are loc in diferite momente ale circuitului
lor economic, si anume: la intrarea in gestiunea unitatii patrimoniale, cand evaluarea are in vedere
modul de dobandire a stocurilor.

Conform IAS nr.2 “Stocuri” stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si
valoarea realizabila neta.

Evaluarea stocurilor se efectueaza la intrarea in intreprindere, la data bilantului si la iesirea

din intreprindere sau darea in consum. OMF 94/2001 mai prevede un moment de evaluare a
stocurilor inventarierea in care trebuie determinata valoarea de inventar pentru fiecare categorie de
stoc in parte.

11
Capitolul III: Contabilitatea imobilizărilor
necorporale.

1. Noțiunea, clasificarea, recunoașterea și evaluarea imobilizărilor necorporale.

2. Contabilitatea intrărilor de imobilizări necorporale.
3. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale.
4. Contabilitatea ieșirii imobilizărilor necorporale.

1. Noțiunea, clasificarea, recunoașterea și evaluarea imobilizărilor necorporale.

Imobilizări necorporale – imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială,

identificabile şi controlabile de entitate, sunt deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de
un an în activitatea operațională sau neoperațională a întreprinderii sau sunt destinate transmiterii în
folosinţă persoanelor fizice şi juridice.

Definiția, modul de recunoaștere și evaluare a imobilizărilor necorporale sunt reglementate

în SNC „Imobilizări necorporale și corporale” .

Imobilizările necorporale include:

1. Imobilizări necorporale în curs de execuție - sunt imobilizări necorporale aflate in procesul

de creare, modernizare și de pregătire precum și de pregătire precum și imobilizărine
necorporale interconexate cu alte imobilizări cere necesită lucrări de pregatire pentru
utilizare după destinație.
2. Imobilizări necorporale în exploatare - sunt imobilizări necorporale în exploatare sub formă
de concesiuni, brevete, licențe și mărci, drepturi de autor și titluri de protecție, programe
informatice și alte ine, web site, formule, modele.
3. Fond comercial – diferența pozitivă sau negativă dintre costul de intrare la data tranzacției a
părții din active nete achiziționate de către enticate.

Titlul de protecție a invențiilor în Republica Moldova, este brevetul de invenție.

12
 a) Brevetul – reprezintă un contract într-e inventator și stat unde: inventatorul își ia obligația de
a dezvălui invenția sa, iar statul, ofera inventatorului printr-un tiltu de protecție, conținând
informații despre acea invenție, un drept exclusiv e a interzice altora de a exploata invenția
în scopul ca inventatorul să-și recupereze cheltuelile legate de crearea invenției și să obțină,
un venit.
b) Marca comercială- este orice semn de reprezentare grafică care deosebește produsele sau
serviciile unui comerciant de cele ale altora. Marca poate fi constituită din cuvinte, nume
de persoană, litere, cifre, desene.
c) Programe informatice- constituie un set de documente tehnice și de exploatare, precum
și de programe pentru sistemele de prelucrare a informației.
d) Desenele și modelele industriale- reprezintă noi tipuri exterioare de articole înregistrate
cu funcție utilitară, care acordă deținătorului actului de protecție dreptul exclusiv asupra
desenelor și modelelor industriale, inclusiv dreptul de a le utiliza, de a dispune de ele sau
de a interzice persoanelor terțe folosirea lor fără permisiune.
e) Web siteurile- desemnează o grupă de pagini multimedia (conținând texte, imagini etc.),
accesibile în internet oricui de obicei pe temă anume și care sunt conectate într-e ele prin
hiperlinkuri.
f) Dreptul de autor- reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu
referire la operele create.

Recunoașterea este un proces de includere în bilanț sau în situații de profit și pierdere a

postului care corespunde definiției elementului situației financiare și corespunde criteriilor de
recunoaștere.

Obiectul se recunoaște că imobilizare necorporală numai în cazul respectării simultane a

condițiilor:

1. Obiectul este identificabil și controlabil de entitate.

2. Proprietățile și particularitățile corespund definiție imobilizărilor necorporale.
3. Este probabil ca entitatea va obține beneficii economice din utilizarea obiectului.
4. Costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.

Procedeul de determinare a valorii imobilizărilor necorporale poartă denumirea de evaluare.

În dependență de momentul în care se efectuează distingem:

13
 1. Evaluarea inițială.
2. Evaluarea ulterioară.

Evaluarea inițială a fiecărui obiect se efectuează la cost de intrare. Componența costului de

intrare deferă în funcție de modalitatea de intrare a obiectului: prin achiziționare, creare de
sinestătător, primire în schimb. Sub formă de aport la capital social, cu titlu gratuit, în gestiune
econemică.

Costul de intrare a obiectului procurat se formează din:

 Prețul de procurare + impozitele.

 Taxele nerecuperabile, costuri directe privind dobândirea drepturilor patrimoniale la
imobilizările necorporale, precum și preggătirea acestora pentru utilizare conform destinației,
achitarea serviciilor de evaluare a imobilizărilor necorporale.

2. Contabilitatea intrărilor imobilizărilor necorporale.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor necorporale,

aflate în patrimoniul entității și arendate pe termen lung este destinat contul de activ 112
„Imobilizări necorporale”.

În debitul contului 112 „Imobilizări necorporale” se reflectă:

 Valoarea de intrare a imobilizărilor necorcorale puse în folosință sau procurate,

 Valoarea costurilor ulterioare privind modernizarea imobilizărilor necorporale, capitalizate,
 Valoarea imobilizărilor necorporale constatate ca surplus la inventariere,
 Valoarea de majorare a imobilizărilor necorporale, supuse reevaluării.

În creditul contului 112 „Imobilizări necorporale” se reflectă:

 Valoarea imobilizărilor necorporale ieșite,

 Casarea sumei amortizării, calculată pe durata de funcționare efectivă,
 Valoarea imobilizărilor necorporale constatate ca lipsă la inventariere,
 Decontarea deprecierii imobilizărilor necorporale reevaluate.

14
 Soldul este debitor și reprezintă valoarea imobilizărilor necorporale existente la finele
perioadei de gestiune.

Este important să menționăm că în cazul în care momentul intrării imobilizărilor necorporale

în patrimoniu nu coincide cu momentul punerii lor în exploatare acestea se recunosc ca imobilizări
necorporale în curs de execuție.

Pentru generalizarea informației privind existența și mișcare imobilizărilor necorporale în

curs de execuție este destinat contul de activ 111 “ Imobilizări necorporale în curs de execuție”.

În cazul creării imobilizărilor necorporale de către entitate toate conturile efectuate în acest
scop se înregistrează în debitul contului 111 “Imobilizări necorporale în curs de execuție” în
corespondență cu creditul conturilor de evidență a materialelor, obiectelor de inventar, datoriilor
salariale, contribuțiilor de asigurare socială și primelor de asigurare medicală, serviciilor secțiilor
auxiliare prezentate, costurilor indirecte de producție repartizate.

Reflectarea în contabilitate a intrărilor de imobilizări necorporale procurate se efectuează în

debitul contului 111 “Imobilizări necorporale in curs de execuție” (dacă necesită costuri
suplimentare de pregătire pentru utilizare) sau 112 „Imobilizări necorporale” (dacă nu necesită
costuri de pregătire pentru utilizarea după destinație) și creditul unui cont de datorii. Alături de
aceste conturi este utilizat contul 534 „Datorii față de buget” care reflectă taxa pe valoare adăugată
plătită furnizorilor și pe care entitatea trebuie să o deducă din TVA către plată. Dacă entitatea ce
procură imobilizări necorporale nu este înregistrată ca plătitoare de TVA, atunci ea nu are dreptul la
trecerea în cont a TVA, aceasta se va include în valoarea activului procurat.

Intrările de imobilizări necorporale din donații cu titlu gratuit de la alte persoane fizice sau
juridice se înregistrează în debitul contuluide imobilizări necorporale și în creditul contului de
venituri din operațiuni cu active imobilizate.

Primirea - predarea bunurilor cu titlu gratuit, în cazul dat cel al imobilizărilor necorporale, se
consideră livrarea impozabilă cu TVA. Entitatea ce predă emite factură fiscală, o înscrie în registrul
de evidență a vânzărilor, calculează și ulterior achită TVA.

Imobilizările necorporale primite sub formă de subvenții ori mijloace bănești primite sub
formă de subvenție care urmează să fie materializate în imobilizări necorporale se reglementează de
prevederile Standardului Național de Contabilitate „Capital propriu și datorii”.

15
 Imobilizările necorporale constatate plus la inventariere se înregistrează în debitul conturilor
de evidență a imobilizărilor necorporale (111 „Imobilizări necorporale în curs de execuție” sau 112
„Imobilizări necorporale” ) și creditul contului de alte venituri din activitatea operațională.

Imobilizările necorporale constatate plus la inventariere se înregistrează prin formula

contabilă:

Dt 112 “Imobilizări necorporale”

Dt 111 “Imobilizări necorporale în curs de execuție”

Dt 612 “Alte venituri din activitatea operațională”

3. Contabilitatea amortizării imobilizărilor necorporale.

Amortizarea reprezintă repartizarea sistematică a valorii imobilizărilor necorporale pe

parcursul duratei de exploatare utilă.

Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la:

1. valoarea amortizabilă a obiectului;

2. durata de utilizare a acestuia.

Durata de utilizare a unei imobilizări necorporale se stabilește în funcție de: durata

preconizată de utilizare, eventuala învechire morală, dependență a duratei de utilizare de
valabilitatea dreptului juridic, termenul de valabilitate a titlului de protecție respectiv. Durată de
utilizare a titlului de protecție (a unui brevet, a dreptului de autor etc.) poate să coincidă cu perioada
de protecție juridică a acestora, de exemplu dacă durata de protecția unui brevet de invenție este 5
ani, durată de utilizare a brevetului poate fi stabilită 5 ani.

Calculul amortizării se efectuează pentru toate activele primite spre utilizare, cu excepția
imobilizărilor necorporale în curs de execuție, precum și a imobilizărilor necorporale care sunt
capabile să aducă entității avantaje economice pe parcursul unei perioade nelimitate (marca,
emblema comercială).

În conformitate cu politicile contabile entitatea calculează amortizarea unei imobilizări,

începând cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii
de utilizare. Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:

1. la data expirarii duratei de utilizare şi/sau ieşirii obiectului:

16
 2. începând cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare
și/sau ieșirii obiectului.

Există 3 metode de calculare a amortizării imobilizărilor necorporale:

 metoda liniară (uniformă):

 metoda unităților de producție:
 metoda de diminuare a soldului.

Conform metodei liniare de calcul a amortizării imobilizărilor necorporale, valoarea acestora

se repartizează uniform pe parcursul duratei de utilizare. Suma amortizării nu depinde de intensitate
utilizării activului și se determină prin raportul valorii imobilizărilor necorporale către numărul de
ani ai duratei de utilizare.

Aa = CI / D, unde

Aa- amortizarea anuală,

CI- cost de intrare,

D- durata de utilizare a imobilizărilor necorporale.

Calculul amortizării imobilizărilor necorporale conform metodei unităților de producție

prevede determinarea sumei amortizării în funcție de numărul efectiv al unităților de produse
fabricate cu utilizare acestuia. Durata de utilizare a imobilizărilor necorporale nu se ia în calcul.

Conform acestei metode de la începere utilizării după destinația a obiectelor se calculează

amortizarea prognozată pentru o unitate de produs după formula:

Amortizarea 1unitate = CI / VPp, unde

CI- costul de intrare a imobilizărilor necorporale,

VPp- voloumul de produse prognozat.

Respectiv amortizarea pentru perioada curentă se va calcula ca produsul dintre volumul de

produse efectiv fabricat (VPf) și amortizarea prognozată pe unitate de produs:

Amortizarea = VPF x Amortizarea 1unitate

17
 Metoda de diminuare a soldului este o metodă de calculare accelerată a amortizării
imobilizărilor necorporale. Necesitatea aplicării acestei este condiționată de învechire morală a unor
tipuri de imobilizări necorporale. Pentru a evita pierderi esențiale în cazul decontării imobilizărilor
necorporale invechite moral, în primii ani de utilizare a acestora entitatea poate să calculezi o sumă
mai mare a amortizării, iar în următorii ani- o sumă mai mică, aducând astfel valoarea contabilă
până la o mărime nesemnificativă. Conform acestei metode suma amortizării a imobilizărilor
necorporale se calculează în baza normei de amortizare prevăzută după metoda liniară, majorat în
nu mai mult de două ori.

Calcularea amortizării în baza metode de diminuare a soldului se efectuează în felul următor:

1. pentru prima perioadă de gestiune în urma majorată amortizării se aplică față de

cursul de intrare a obiectului,
2. pentru următoarea perioadă (cu excepția ultimei) norma majorată a amortizării se
aplică față de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente,
3. pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferență dintre
valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente și valoarea sa reziduală.

Entitatea alege de sine stătător metodele de amortizare și le specifică în politicile contabile.

Metodele alese trebuie să se reflecte modelul obținerii beneficiilor economice din utilizarea
imobilizărilor de către entitate.

Pentru generalizarea informației privind amortizarea imobilizărilor necorporale este destinat

contul de pasiv 113 “Amortizărea imobilizărilor necorporale”.

În creditul contului 113 “Amortizarea imobilizărilor necorporale” se reflectă:

 calcularea amortizării imobilizărilor necorporale pe parcursul duratei de utilizare a acestora.

În debitul contului 113 "Amortizarea imobilizărilor necorporale" se reflectă:

 casarea amortizării acumulate aferentă imobilizărilor necorporale ieșite.

Soldul contului este creditor și reprezintă suma amortizării acumulare privind imobilizările
necorporale la finele perioadei de gestiune.

18
 4. Contabilitatea ieșirii imobilizărilor necorporale.

Ieșirea imobilizărilor necorporale din patrimoniu unei entități poate avea loc în legătură cu:

 decunoașterea la expirarea duratei de utilizare sau ca urmare a învechirii morale a acestor

imobilizări,
 vânzare altor persoane fizice și juridice,
 transmiterea sub formă de aport la capitalul social al altei entități,
 transmiterea cu titlu gratuit,
 recunoașterea lipsurilor la inventariere,
 schimbul cu alte active,
 alte operațiuni.

Formulele contabile la derecunoaşterea imobilizărilor necorporale din cauza expirării duratei

de utilizare:

decontarea amortizării acumulate:

Dt 113 "Amortizarea imobilizărilor necorporale"

Ct 112 “ Imobilizări necorpoale”

decontarea părții neamortizabile complet, în cadrul învechirii morale a imobilizărilor necorporale:

Dt 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”

Ct 111 “Imobilizări necorporale”

înregistrare cheltuielilor aferente de recunoașterea imobilizărilor necorporale:

Dt 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”

Ct 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii”

Ct 533 “Datorii privind asigurările sociale si medicale”

Ct 521 “Datorii comerciale curente”

Ct 544 “Alte datorii curente”

19
 Formule contabile ce se întocmesc la vânzarea imobilizărilor necorporale:

decontarea amortizării acumulte:

Dt 113 "Amortizarea imobilizărilor necorporale"

Ct 112 “ Imobilizări necorpoale”

decontarea valorii contabile:

Dt 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”

Ct 112 “Imobilizări necorporale”

înregistrare cheltuielilor legate de vânzare imobilizărilor necorporale:

Dt 721 “Cheltuieli cu active imobilizate”

Ct 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii”

Ct 533 “Datorii privind asigurările sociale si medicale”

Ct 226 “Creanțe ale personalului”

Ct 521 “Datorii comerciale curente”

Ct 544 “Alte datorii curente”

înregistrarea venitului din vânzarea imobilizărilor necorporale:

Dt 234 „Alte creanțe curente”

Ct 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”

calculul TVA din caloarea de vânzare a imobilizărilor necorporale:

Dt 234 „Alte creanțe curente”

Ct 534 „Datorii față de buget”

Formule contabile ce se întocmesc la predarea cu titlu gratuit a imobilizărilor necorporale:

decontarea amortizării acumulate a imobilizărilor necorporale:

20
 Dt 113 "Amortizarea imobilizărilor necorporale"

Ct 112 “ Imobilizări necorpoale”

decontarea valorii contabile a imobilizărilor necorporale:

Dt 722 „Cheltuieli financiare”

Ct 112 “ Imobilizări necorpoale”

calculul TVA de la valoarea imobilizărilor necorporale transmise cu titlu gratuit:

Dt 713 „ Cheltuieli administrative”

21
Capitolul IV: Contabilitatea imobilizărilor
corporale.
1. Caracteristica imobilizărilor corporale la entitate.
2. Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs de execuție.
3. Contabilitatea mijloacelor fixe.
4. Contabilitatea intrării și ieșiri mijloacelor fixe în/din entitate.
5. Contabilitatea amortizării mijloacelor fixe.
6. Contabilitatea reparației mijloacelor fixe.

1. Caracteristica imobilizărilor corporale la entitate.

Practic, toate intreprinderile, indiferent de marime sau de sectorul de activitate, utilizeaza

bunuri corporale de natura materiala, bunuri care sunt achizitionate, produse sau primite pe alte
cai, in vederea unei exploatari durabile. Ansamblul acestor bunuri corporale poarta numele, in
mod obisnuit, de imobilizari corporale, de bunuri de productie, iar in abordarea pe cicluri, de
investitii materiale.

Imobilizarile corporale, denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile reprezinta
bunurile materiale de folosinta indelungata in activitatea unei intreprinderi. Ele se regasesc sub
forma de terenuri si mijloace fixe (cladiri si constructii, masini de forta si utilaje energetice,
masini, utilaje si instalatii de lucru, aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace
de transport, animale de munca, plantatii, unelte, accesorii de productie si inventar gospodaresc).

In cazul cand, bunurile materiale procurate sau create de intreprindere nu sunt terminate, ele
sunt incluse in categoria imobilizarilor in curs.

Potrivit normei contabile internationale IAS 16 „Imobilizari corporale”, imobilizarile

corporale sunt acele active care:

22
 a) sunt destinate de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor, sau pentru a fi folosite in scopuri
administrative;

b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

2. Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs de execuție.

Pentru generalizarea informației privind existența și mișcarea imobilizărilor corporale în cus

de execuție este destinat contul de activ 121 „Imobilizări corporale în curs de execuție”.

Contul 121 „Imobilizări corporale în curs de execuție”

În debitul acestui cont se înregistrează intrarea/majorarea valorii imobilizărilor corporale în

curs de execuție.

În creditul acestui cont se înregistrează ieșirea/diminuarea valorii imobilizărilor corporale

în curs de execuție.

Soldul contului este debitor șireprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de

execuție.

În conformitate cu prevederile Planului general de conturi entitatea poate deschide nu de la

contul 121 „Imobilizări corporale în curs de execuție” cel puțin următoarele conturi de gradul II:

1211 “Construcții în cusr de execuție”

1212 “Utilaj destinat instalării”

1213 “Imobilizări corporale până la punerea în utilizare”

1214 “Costuri ulterioare în curs de execuție”

3. Contabilitatea mijloacelor fixe.

Din subcapitolele anterioare am reținut că mijloacele fixe sunt imobilizările corporale

transmise în exploatare, valoarea unitară a căror depășește plafonul valoric prevăzut de legislația
fiscală sau pragul de semnificație stabilit de entitate în politicile contabile.
23
 Clasificarea mijloacelor fixe

Conform SNC "Imobilizările necorporale și corporale" mijloacele fixe a includ:

 Clădiri

 Instrumente

 Inventar

 Mașini și utilaje

 Instalații de transmisie

 Mijloace de transport

 Construcții speciale

 Alte mijloace fixe

După felul operațiilor pentru care se întocmesc documentele privind mijloacele fixe se
împart în trei grupe: documente de intrare, documente privind utilizarea și documente privind
ieșirea din patrimoniu.

Documente de intrare.

Factura fiscală; Proces verbal de primire-predare a mijloacelor fixe; Bon de mişcare interna
mijloacelor fixe; Proces verbal de recepţie a obiectelor reparate, reconstruite şi modernizate.

Documente privind utilizarea.

Borderou de calcul și repartizare a amortizării mijloacelor fixe

Documente privind ieșirea din patrimoniu.

Factura fiscală; Procesul verbal de casare a mijloacelor fixe; Procesul verbal de primire-predare a
mijloacelor fixe; Procesul verbal de casare a mijloacelor de transport auto

4. Contabilitatea intrării și ieșirii mijloacelor fixe în/din entitate.

Organizarea evidenţei intrării mijloacelor fixe este condiţionată de sursa de procurare

(primire) a acestora. În unităţile economice intrarea mijloacelor fixe are loc în urma:

24
  investiţiilor capitale,
 cumpărării de la persoane fizice şi juridice,
 primirii cu titlu gratuit,
 primirii ca cotă în capitalul statutar,
 schimbului cu alte active,
 primirii în arendă finanţată,
 înregistrării plusurilor de mijloace fixe stabilite în urma inventarierii.

Momentul includerii în componenţa mijloacelor fixe se consideră data punerii în funcţiune a

obiectului. De la această dată se începe calcularea uzurii mijloacelor fixe.

Pentru generalizarea informație privind existența și mișcarea mijloacelor fixe aflat în

proprietatea entității, primite în leasing financiar și/sau gestiune economică este destinat contul de
activ 123 "Mijloace fixe".

Contul de activ 123 "Mijloace fixe"

În debitul contului 123 "Mijloace fixe" se înregistrează intrarea/majorarea valorii

mijloacelor fixe.

În creditul contului 123 "Mijloace fixe" se înregistrează ieșire/diminuarea valorii

mijloacelor fixe.

Soldul contului este debitor și reprezintă valoarea mijloacelor fixe determinată în

conformitate cu standardele de contabilitate.

Intrările de mijloacele fixe din donații cu titlu gratuit la alte persoane fizice sau juridice se
înregistrează în debitul contului de mijloacele fixe și în creditul contului de venituri financiare.

Dt 123 “Mijloace fixe”

Ct 622 “Venituri financiare”

Primirea aporturilor din mijloacele fixe ale fondatorilor în capitalul social se contabilizează
ca majorare a mijloacelor fixe și diminuarea capitalului nevărsat.

Dt 123 “Mijloace fixe”

25
 Ct 313 “Capital nevarsat”

Ct 314 “Capital neînregistrat”

Obiectele din mijloacele fixe constatate plusuri la inventariere se înregistrează în debitul

conturilor de mijloacele fixe și creditul contului de alte venituri din activitatea operațională.

Dt 123 “Mijloace fixe”

Ct 612 “Alte venituri din activitateaoperațională”

Intrările din mijloacele fixe din producția proprie se înregistrează la finalizarea lucrărilor
când se recepționează bunul obținut în debitul contului de mijloace fixe și creditul contului de
imobilizări corporale în curs de execuție.

Dt 123 “Mijloace fixe”

Ct 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție”

Ieşirea mijloacelor fixe poate avea loc în rezultatul:

 lichidării în urma uzurii depline (fizice sau morale);

 vînzării persoanelor fizice, juridice;
 transmiterii cu titlu gratuit;
 alocaţii ca cotă în capitalul statutar al altor întreprinderi;
 deteriorării în rezultatul calamităţilor naturale, accidentelor;
 depistării lipsurilor de mijloace fixe în urma inventarierii.

La lichidarea mijloacelor fixe se întocmeşte formula contabilă în urma uzurii depline se

întocmeşte formula contabilă de casare a uzurii acumulate:

 debit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”,

 credit contul 123 „Mijloace fixe”.

  Dacă mijlocul fix este lichidat înainte de expirarea termenului de funcţionare utilă în afară da
formula precedentă se mai întocmeşte formula de casare a valorii de bilanţ la momentul lichidării:

 debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

26
  credit contul 123 „Mijloace fixe”

5. Contabilitatea amortizării mijloacelor fixe.

Conform SNC "Imobilizările necorporale și corporale" amortizare mijloacelor fixe se

reprezintă repartizare sistematică a valorii amortizabile a unui mijloc fix pe perioadele de gestiune
ale duratei de utilizare.

Valoarea amortizabilă este costul de intrare a obiectului de mijloacele fixe sau costul corectat
diminuat sau valoare reziduală estimata.

Durata de utilizare a unei imobilizări corporale este:

1. perioada de timp pe parcursul căreia entitate așteaptă să obține beneficii economice

din de utilizare imobilizării necorporale,
2. cantitate unităților de produse ,lucrări, servicii sau de alte unități similare.

Concomitent cu determinarea duratei de utilizare, întreprinderea calculează valoarea

reziduală estimata, care reprezintă suma netă pe care indicate prevede să o obțină la expirarea
duratei de utilizare a mijlocului fix

Amortizarea mijloacelor fixe se calculează de toate entitățile pentru fiecare obiect de

evidență.

Calcularea amortizării mijloacelor fixe a nu se întrerup pentru obiectele aflate în procesul de

reparație, de modernizare, de rezervă, de conservare sau nefolosite din alte motive.

Nu se calculează amortizarea fondurilor de bibliotecă, cinematicilor, obiectelor din muzee

și obiectelor de artă, clădirilor și construcțiilor speciale considerate ca monumente de Arhitectură și
artă, obiectelor amortizate integral, dar care continuă să funcționeze.

La calcularea amortizării unui mijloc fix pot fi aplicate următoarele metode:

 metoda liniară,
27
  metoda unităților de producție,
 metoda de diminuare a soldului.

În conformitate cu metoda liniară de calcul a amortizării mijloacelor fixe valoarea

amortizabilă a obiectului poate fi repartizată uniform pe o parcursul duratei de utilizare.

Amortizarea=(CI-VR) / DU, unde

CI- costul de intrare,

VR- valoarea reziduală estimată,

DU- durata de utilizare,

Amortizarea calculată conform metodei unităților de producție se determină ținând cont

doar de valoarea amortizabilă și volumul de produse, articole, piese, kilometrajul parcurs etc.

Amortizarea prognozată pe unitate=VA / VPp, unde

VA- valoarea amortizabilă,

VPp- volumul de produse prognozat.

Uzura=VPf x Amortizarea pe unitate

Metodă diminuării soldului are ca baza de calcul norma amortizării determinată în

conformitate cu cerințele metodei liniare, care poate fi majorată conform politicilor contabile ale
entității nu mai mult decât de două ori.

Norma amortizării după metoda liniară se calculează prin relația:

100/DU = N, ori 1/DU = N, unde

N- norma amortizării calculată după metoda liniară exprimată în % sau coeficient.

100% (1)- mărimea valorii amortizabile

DU- durata de utilizare exprimată în ani

Pentru amortizarea mijloacelor fixe, aflate în patrimoniul entității, dar și pentru cele prluate
în leasing financiar este destinat conturi de pasiv 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”.
28
 6. Contabilitatea reparației mijloacelor fixe.

Pentru întreţinerea mijloacelor fixe în stare de lucru, dacă este necesar şi convenabil din
punct de vedere economic, întreprinderile efectuează reparaţia acestor mijloace.După complexitatea
şi volumul lucrărilor distingem reparaţie curentă, reparaţie medie şi reparaţie capitală a
mijloacelor fixe.

Reparaţia poate fi efectuată prin două metode:

1. în regie proprie,
2. în antrepriză.

La efectuarea reparaţiei în regie proprie, cheltuielile referitoare la lucrările respective, în

baza documentelor primare (bonul de consum al materialelor, fişa-limită, tabelul de pontaj etc.)
se acumulează în debitul contului 812 “Activităţi auxiliare”.

Dacă reparaţia se efectuează în antrepriză (de întreprinderi specializate), întreprinderea

beneficiară nu ţine contabilitatea cheltuielilor. Aceasta o face întreprinderea executoare. Relaţiile
privind efectuarea lucrărilor de reparaţie se bazează pe contractul încheiat între părţi. Predarea
lucrărilor executate se face prin întocmirea unui proces-verbal de primire-predare a lucrărilor cu
indicarea preţului contractual, negociat anterior la întocmirea contractului.

29
Capitolul V: Contabilitatea stocurilor.
1. Noțiunea și clasificarea stocurilor.
2. Contabilitatea materialelor.
3. Contabilitatea obiectelor de mică valoare și scurtă durată și a
uzurii acestora.
4. Contabilitatea produselor în curs de execuție și a produselor finite.
5. Contabilitatea mărfurilor.

1. Noțiunea și clasificarea stocurilor.

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să
fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi
producţia în curs de execuţie.

Stocurile pot fi clasificate in:

-        materii prime folosite direct la fabricarea produselor si care se regasesc in produsul finit;

-        materiale consumabile ce ajuta la procesul de fabricatie;

-        materiale de natura obiectelor de inventar ce cuprind bunuri de valoare mare ce nu au o durata

de viata mai mare de un an si sunt reprezentate de echipamente, de exemplu;

-        produse care pot fi semifabricate, produse finite si reziduale;

-        animale si pasari;

-        marfuri;

-        ambalaje;

-        productie in curs de executie.

30
 Pe langa stocuri in categoria activelor circulante se mai cuprind: creantele, investitiile
financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti din casa si conturi la banci.

2. Contabilitatea materialelor.

Intrarea materialelor la întreprindere are loc în urma procurării acestora, primirii ca aport în
capitalul statutar sau cu titlu gratuit, fabricării în secţiile auxiliare sau de bază, constatării ca plusuri
în urma inventarierii etc.

Înregistrarea materialelor se face în baza documentelor primare justificative, precum: factura

fiscală, de expediţie, acte de achiziţie, bonuri de intrări etc. care sunt întocmite în modul
corespunzător. Reflectarea în contabilitate a materialelor fără de documente justificative nu se
admite.

Pentru ţinerea evidenţei contabile a materialelor este destinat conul de activ 211
„Materiale”. În Debitul contului se reflectă valoarea de intrare a materialelor procurate, costul
efectiv al materialelor fabricate la întreprindere, valoarea realizabilă netă al materialelor obţinute-n
urma casării mijloacelor fixe şi OMVSD, valoarea de piaţă al plusurilor constatate la inventariere. În
creditul contului se reflectă valoarea de bilanţ al materialelor ieşite din întreprindere, valoarea
materialelor consumate pentru necesităţile de producţie şi alte necesităţi ale întreprinderii, valoarea
materialelor constatate lipsuri la inventariere. Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea
materialelor existente la sfîrşitul perioadei de gestiune.

Pentru reflectarea intrării materialelor la întreprindere pot fi întocmite formulele:

 Intrarea materialelor ca urmare al procurării lor: Dt 211 Ct 521

 Reflectarea TVA aferente procurării materialelor: Dt 534 Ct 521
 Reflectarea intrării materialelor prin intermediul titularului de avans: Dt 211 Ct
227/532
 Primirea materialelor cu titlu gratuit: Dt 211 Ct 622
 Primirea materialelor ca aport la capitalul statutar de la fondatori în momentul
creării întreprinderii: Dt 211 Ct 313
 Fabricarea materialelor de întreprindere: Dt 211 Ct 811/812
 Reflectarea materialelor achiziţionate prin schimb contra alte active: Dt 211 Ct
221
 Reflectarea plusurilor la inventariere: Dt 211 Ct 612
 Obţinerea materialelor în urma casării OMVSD în limita valorii rămase: Dt 211
Ct 213

31
  Obţinerea materialelor în urma casării OMVSD peste limita valorii probabile
rămase: Dt 211 Ct 612
 Obţinerea materialelor în cazul lichidării Mijloacelor Fixe in limita valorii
probabile rămase: Dt 211 Ct 123
 Obţinerea materialelor în cazul lichidării Mijloacelor Fixe peste limita valorii
probabile rămase: Dt 211 Ct 621
3. Contabilitatea obiectelor de mică valoare și scurtă durată și a uzurii acestora.

OMVSD reprezintă activele a căror valoare unitară e mai mică de cît plafonul stabilit de
legislaţie, indiferent de durata de exploatare, sau cu o durată de serviciu mai mică de 1 an, indiferent
da valoarea unei unităţi.

În componenţa OMVSD sunt incluse:

1. Instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie specială

2. Utilajul de schimb
3. Ambalajul tehnologic
4. Inventarul de producţie şi uz casnic
5. Îmbrăcămintea şi încălţămintea specială
6. Dispozitivele de protecţie
7. Etc
Evidenţa operaţiilor cu OMVSD se perfectează în baza documentelor primare similare
stocurilor de materiale. Evidenţa analitică a OMVSD se ţine pe obiecte, locuri de păstrare şi direcţii
de utilizare.

Pentru evidenţa OMVSD e destinat contul de activ 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă
durată”. În debitul contului se reflectă:

 Valoarea de intrare a OMVSD procurate

 Costul efectiv al OMVSD fabricate la entitatea economică
 Valoarea OMVSD aflate în exploatare a căror valoare unitară nu depăşeşte ½ din
limita stabilită de legislaţie.
În creditul contului se reflectă:

 Valoarea de bilanţ al obiectelor ieşite din patrimoniul întreprinderii atunci cînd sunt
date în exploatare, casare, vîndute, transmise cu titlu gratuit etc.
 Uzura decontată aferentă OMVSD ieşite.
Soldul contului este debitor şi reflectă valoarea OMVSD la finele perioadei de gestiune.

În evidenţa analitică, contul 213 poate avea subconturile:

32
  213.1 „OMVSD în stoc”
 213.2 „OMVSD în exploatare”
 213.3 „Construcţii provizorii (neprevăzute-n lista cu titluri)”

Pentru evidenţa sintetică a uzurii OMVSD se foloseşte contul 214 „Uzura obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată”. În debitul contului se reflectă calcului uzurii OMVSD. În creditul
contului se reflectă decontarea uzurii calculate aferentă OMVSD ieşite.
Calculul uzurii OMVSD a căror valoare unitară depăşeşte ½ din limita stabilită de legislaţie
se contabilizează prin debitarea conturilor 811, 812, 813, 712, 713, 714, 721, 112, 121 şi creditarea
contului 214.

4. Contabilitatea produselor în curs de execuție și a produselor finite.

Produsele reprezintă bunurile, lucrările şi serviciile obţinute-n diferite faze ale procesului de
producţie, destinate livrării, precum şi consumului intern.

Contabilitatea produselor se ţine-n contul de activ 216 „Produse”. În debitul contului se

reflectă costul produselor fabricate la finele perioadei de gestiune. În creditul contului se reflectă
valoarea produselor ieşite. Soldul debitor reflectă valoarea produselor la finele perioadei de gestiune.

Productia in curs de executie este reprezentata de:

1. produsele care n-au parcurs toate fazele procesului tehnologic, ocupand o pozitie
intermediara fie intre materii prime si semifabricate, fie intre semifabricate si produse finite;
2. produsele nesupuse receptiei tehnice de calitate;
3. lucrarile, serviciile si studiile in curs de executie.

Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la

sfarsitul perioadei, folosind metode tehnice de ajustare a gradului de finisare sau a stadiului de
efectuare a operatiilor tehnologice.

Productia in curs de executie se evalueaza la cost de productie.

5. Contabilitatea mărfurilor.

Mărfurile sunt bunurile procurate-n scopul revînzării lor. Pentru evidenţa mărfurilor se
utilizează contul 217 „Mărfuri”. Acest cont este un cont de activ şi se debitează cu valoarea de
intrare a mărfurilor achiziţionate şi cheltuielile aferente procurării lor, iar se creditează cu valoarea

33
de bilanţ a mărfurilor ieşite, astfel intrarea mărfurilor la întreprindere se reflectă prin formulele
contabile:

Achiziţionarea de la furnizori: Dt 217 Ct 521, concomitent cu Dt 534 Ct 521

Achiziţionarea prin intermediul titularului de avans: Dt 217 Ct 227/532
Primirea mărfurilor ca aport la capitalul statutar la înfiinţarea întreprinderii: Dt 217
Ct 313
 Primirea mărfurilor ca aport la capitalul statutar la modificarea capitalului statutar: Dt
217 Ct 537
 Primirea gratuită: Dt 217 Ct 622
 Constatarea plusurilor la inventariere: Dt 217 Ct 612
 Cheltuieli aferente procurării mărfurilor: Dt 217 Ct 539/812/531/533
 Vînzarea mărfurilor: Dt 711 Ct 217
 Constatarea lipsurilor la inventariere: Dt 714 Ct 217
 Pierderea mărfurilor ca urmare a evenimentelor excepţionale: Dt 723 Ct 217
Pentru evidenţa mărfurilor la preţ de vînzare e necesară utilizarea contului 821 „Adaos
comercial”.

Organizarea contabilităţii mărfurilor e influenţată de factori cum ar fi forma circulaţiei

mărfurilor (cu ridicata sau cu amănuntul).

În cazul circulaţiei mărfurilor cu ridicata: vînzarea se face pe baza documentelor primare iar
încasarea se realizează ulterior. Contabilizarea se efectuează la contul de evidenţă a creanţelor 221
„Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.

În cazul circulaţiei cu amănuntul: vînzarea se face cu plata imediată în numerar, utilizîndu-se

contul 846 „Încasări din vînzarea mărfurilor cu amănuntul”.

34
Capitolul VI: Inventarierea elementelor
patrimoniale în cadrul entității.
1. Etapele preliminare privind organizarea și desfășurarea
inventarierii
2. Modul de efectuare și înregistrare în contabilitate a rezultatelor
inventarierii.

1. Etapele preliminare privind organizarea și desfășurarea inventarierii.

Inventarierea patrimoniului este o obligatie care se realizeaza cel putin o data pe an, de
regula la sfarsitul anului, pe parcursul functionarii unitatii, in cazul fuzionarii, divizarii sau incetarii
activitatii, precum si in urmatoarele situatii

1. la cererea organelor de control;

2. in cazul modificarii preturilor;
3. atunci cand sunt indicii ca sunt lipsuri sau plusuri in gestiune;
4. la predarea-primirea gestiunilor;
5. ca urmare a unor calamitati  naturale sau in caz de forta majora.

Raspunderea pentru organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului de catre regii

autonome, societati comerciale, institutii publice, unitati cooperatiste si alte persoane juridice,
precum si de catre persoanele fizice care au calitatea de comerciant, revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligatia administrarii patrimoniului

35
 Inventarierea presupune urmatoarele etape: pregatirea inventarierii, inventarierea propriu-
zisa (constatarea, descrierea si evaluarea elementelor inventariate), stabilirea rezultatelor (diferentele
dintre situatia faptica si cea scriptica) si regularizarea lor (determinarea valorii de utilitate a
elementelor patrimoniale si inregistrarea diferentelor constatate).

  Pregatirea inventarierii presupune luarea unor masuri de natura organizatorica si

contabila.
 Inventarierea propriu-zisa este principala etapa a inventarierii al carei continut il
reprezinta constatarea, descrierea si evaluarea elementelor supuse inventarierii.
 Stabilirea si regularizarea rezultatelor inventarierii, este ultima etapa a inventarierii,
in care se determina mai intai rezultatele inventarierii, adica plusurile sau minusurile, prin
compararea cantitatilor si valorilor constatate faptic cu cele din contabilitate, diferenta
reprezinta „plus de inventar”, iar in situatia inversa „minus de inventar.

Lipsurile de inventar se inregistreaza ca iesiri din patrimoniul unitatii. Lipsurile de inventar

la marfuri se inregistreaza in debitul contului 607„Cheltuieli privind marfurile” si creditul contului
371 „Marfuri.

Plusurile constatate la inventar, ca urmare a tinerii necorespunzatoare a evidentelor,

functionarea necorespunzatoare a aparatelor de masurat, intentii de sustragere, etc., se inregistreaza
ca orice intrare de mijloace economice. Prin inregistrarea in contabilitate a plusurilor si a
minusurilor constatate la inventariere se asigura corelatia dintre contabilitate si realitate si
intocmirea unui bilant real.

2. Modul de efectuare și înregistrare a rezultatelor inventarierii.

Regularizarea rezultatelor inventarierii consta in efectuarea inregistrarilor contabile, pe baza

constatarilor si a propunerilor formulate de catre comisia de inventariere prin procesul-verbal de
inventariere.

Principalele operatiuni contabile sunt:

1. Diferentele cantitative constatate cu prilejul inventarierii generale a patrimoniului sunt
regularizate prin:
- compensarea plusurilor cu minusurile de inventar in conditiile permise de lege;
- inregistrarea plusurilor de inventar;
- imputarea minusurilor de inventar persoanelor vinovate si scaderea din gestiune a acestora.
36
2. Diferentele valorice
    Diferentele rezultate in urma evaluarii activelor la inventar la o valoare mai mica decat valoarea la
care acestea sunt inregistrate in contabilitate se inregistreaza prin constituirea sau dupa caz
majorarea ajustarilor pentru depreciere sau amortizarilor in cazul imobilizarilor corporale si
necorporale, sau pentru pierdere de valoare in cazul imobilizarilor financiare si activelor circulante.

    Diferentele rezultate in urma evaluarii datoriilor la o valoare mai mare decat valoarea de
inregistrare in contabilitate se inregistreaza prin cresterea valorii datoriilor.

Elementele de natura activelor, datoriilor, capitalurilor proprii inventariate si inscrise in

listele de inventariere sunt preluate in Registrul inventar,  document contabil obligatoriu in care se
inregistreaza toate elementele de activ si de natura datoriilor sau capitalurilor proprii grupate in
functie de natura lor, inventariate de unitate.

37
 BIBLIOGRAFIE
Capitolul I: Bazele organizării contabilității entității
http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/3430/Conf_UTM_2011_I_pg453-456.pdf?
sequence=1&isAllowed=y
http://andravladflorina.blogspot.com/2015/06/rolul-contabilitatii-in-cadrul.html
https://lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/Publicatii%20Asem_2005/CD_2005/1/O
rganizarea%20contabilitatii%20si%20controlul%20in%20unitatile%20economice.pdf
https://conspecte.com/Contabilitate-financiara/reglementarea-normativa-a-contabilitatii.html
https://monitorul.fisc.md/practice_accounts/politici-contabile-transfer-de-practici-de-la-
profesionisti-coninutul-i-rolul-politicilor-contabile.html
https://lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/Publicatii
%20Asem_2005/CD_2005/1/Organizarea%20contabilitatii%20si%20controlul%20in%20unitatile
%20economice.pdf

Capitolul II: Evaluarea și recunoașterea elementelor patrimoniale.

https://www.rasfoiesc.com/legal/contabilitate/Evaluarea-si-recunoasterea-act54.php
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/EVALUAREA-
ACTIVELOR-IMOBILIZAT648.php
https://www.rasfoiesc.com/business/management/Recunoasterea-si-evaluarea-
ini37.php
Capitolul III: Contabilitatea imobilizărilor necorporale
https://fbculim.files.wordpress.com/2015/03/cfm_tema-2.pdf
http://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/123456789/207/CotorosI-
TugulsdhiIu_ec_2015_4.pdf?sequence=1&isAllowed=y
https://contabilul.manager.ro/a/7056/amortizarea-imobilizarilor-necorporale-recunoasterea-
si-evaluarea-initiala.html
https://fbculim.files.wordpress.com/2015/03/cfm_tema-2.pdf
Conspecte din cadrul seminarelor

38
Capitolul IV: Contabilitatea imobilizărilor corporale
https://www.creeaza.com/afaceri/economie/contabilitate/Imobilizarile-corporale367.php
Conspecte din cadrul seminarelor
Capitolul V: Contabilitatea stocurilor
https://www.contabilidinbucuresti.ro/contabilitatea-stocurilor
https://www.academia.edu/10267328/Contabilitatea_stocurilor_de_m%C4%83rfuri_
%C5%9Fi_materiale
https://www.academia.edu/10267328/Contabilitatea_stocurilor_de_m%C4%83rfuri_
%C5%9Fi_materiale
https://contabilul.manager.ro/a/2830/contabilitatea-produselor-si-productia-in-curs-de-executie.html
https://www.academia.edu/10267328/Contabilitatea_stocurilor_de_m%C4%83rfuri_
%C5%9Fi_materiale

Capitolul VI: Inventarierea elementelor patrimoniale în cadrul entității

https://www.qreferat.com/referate/economie/ORGANIZAREA-SI-ETAPELE-
INVENTA736.php
https://contabilul.manager.ro/a/17033/zoom-contabil-inregistrarea-rezultatelor-
inventarierii.html

39
40