Bazele organizării contabilității entității.

1. Caracteristica generală a structurii organizatorice a entității.

2. Rolul contabilității în entitate.
3. Sistemele de organizare a contabilității.
4. Politicile contabile în cadrul entității.

1. Caracteristica generală a structurii organizatorice a entității.

Ca expresie a organizarii formale, structura organizatorica a unei întreprinderi se proiecteaza

pe baza unor norme, reguli, principii si documente oficiale. Organizarea și functionarea
întreprinderii sunt orientate spre realizarea obiectivelor sale în sensul ca fiecare componentă
organizatorică sau acțiune trebuie să corespundă unor cerințe clar definite reieșite din obiectivele
acesteia.

Sistemele de conducere a unei întreprinderi reprezintă totalitatea elementelor componente și

a relațiilor dintre acestea structurate într-un anumit cadru organizatoric în care se desfasoară
procesele de conducere ale activității în ansamblul său.

2. Rolul contabilității în entitate.

Întreprinderea ocupă o pozitie centrală în societăţile contemporane. Ea este agentul care

elaborează și distribuie produse materiale, efectuează prestări de servicii destinate să satisfacă
nevoile economice individuale sau colective. Rolul său în viaţa economică și socială face ca, oricare
ar fi natura sistemului în care își desfășoară activitatea cu atât mai mult în contextul unei economii
de piață, ea trebuie să dea socoteală despre sine partenerilor săi, utilizatori interni sau externi ai
informaţiei contabile.
Instrumentul prin intermediul căruia entitatea informează mediul său despre ceea ce face, despre
performanţele situaţiei financiare este contabilitatea.
    
   Cum pentru descrierea unei persoane se obișnuiește să se prezinte trăsăturile și dimensiunile
care o caracterizează (înălţimea, greutatea, culoarea ochilor, a părului, maniera de a se îmbrăca,
principalele trăsături de caracter), întreprinderea este descrisă de informaţii cifrice prin  intermediul
conturilor. Datele oferite de contabilitate  constituie elementul esenţial de analiză și apreciere a
situaţiei unui agent economic.

În decursul timpului, contabilitatea a cunoscut o evoluţie conformă cu progresul tehnico-

știinţific, urmărind să satisfacă mai bine cerinţele informaţionale ale unor categorii din ce în ce mai
largi și mai relevate de utilizatori, crescând gradul de precizie și de semnificaţie al datelor oferite,
evoluţie posibilă prin:
◆ folosirea unei terminologii exacte pentru înregistrarea și structurarea faptelor în conturi;
◆ organizarea conturilor ce corespunde cerinţelor interne ale controlului de gestiune și nevoilor
externe de informare;
◆ exprimarea acestor conturi în unităţi monetare comparabile;
◆ respectarea anumitor principii contabile, care garantează sinceritatea informării.

3. Sistemele de organizare a contabilității

Organizarea rațională a contabilității reprezintă fenomenul de totalizare a proceselor de utilizare

a obiectelor și metodelor cele mai performante și favorabile în activitatea contabilă. În general,
organizarea rațională a contabilității, ca și a altul funcției de muncă social-necesară, reflectă
efectuarea unei activități cu eficacitate maximă (calitate, oportunitate și alte principii ale
contabilității) și cu cheltuieli minime timișu acești timp la întreprindere, organizație. Așadar, aceasta
ar însemna maximum de efect cu minim de cheltuieli.

Organizarea muncii contabile conține aceleași elemente și componente ca orice altă muncă
intelectuală. Specificul muncii contabile se caracterizează prin deosebirile și particularitățile
tehnologice ale operațiilor complicate de muncă compusă dintr-o diversitate amplă și multiplă de
operațiuni contabile. La rândul lor, operațiunile contabile pot fi îndeplinite numai prin studiere
specialității și cercetarea metodelor și procedeelor de contabilitate prin formarea cunoștințelor la
efectuarea acestora.

Maximă eficiență înseamnă: calitate bună de muncă, cultură avansată, productivitate înaltă,
oportunitatea contabilității, corectitudinea ei, îndeplinirea cu respectarea legilor economice și
contabile, SNC, Codul Fiscal și a altor norme normative corespunzătoare cu referire la subiectele de
activitate economică.

4. Politicile contabile în cadrul entității

Politica de contabilitate este o totalitate de convenții, principii, metode, procedee și reguli

adoptate de conducerea întreprinderii pentru efectuarea evidenței contabile și întocmirea rapoartelor
financiare. Politică de contabilitate trebuie să fie elaborată de fiecare agent economic, indiferent de
tipul de proprietate, de apartenența la morală și de forma organizatorico-juridică de activitate (cu
excepția organizațiilor bugetare).
 Politică de contabilitate constă în asigurarea furnizării unei informații veridice și integrale
despre situația patrimonială, financiară și rezultatele activității întreprinderii pentru utilizatorii
interni și externi ai datelor contabile și rapoartelor financiare. Elaborarea și susținerea politicii de
contabilitate se bazează pe principiile, convențiile, metodele și prevederile SNC 1 "Politica de
contabilitate" și ale altor SNC și acte normative de contabilitate și fiscale.