Seminarul 9

Tema: Bugetul de stat și politica bugetar-fiscală

1. Bugetul de stat și structura lui
2. Presiunea fiscală, Curba lui Laffer. Efectul Oliver-Tanzi
3. Dificitul, proficitul bugetar. Metode de finanțare a dificitului bugetar
4. Datoria publică și modalitățile de gestionare ale ei
5. Esența, obiectivele și tipurile politicii bugetar-fiscale
1. Bugetul de stat și structura lui
Bugetul de stat este una din componentele majore ale sistemului financiar prin ponderea mare –
25-30% – pe care o reprezintă in produsul intern brut, dar şi prin rolul pe care il are in funcţionarea
unor parghii financiare (fiscală, vamală, a cheltuielilor publice), ca şi in acţiunile de predicţie şi
planificare macroeconomică realizate cu ajutorul unor instrumente.

Instrumente: Bugetul de stat Rolul:

-programele de dezvoltare -rolul financiar

economică, cu durate de 5 ani -rolul economic
şi peste, -rolul alocativ
-balanţele financiare de -rolul redistributiv
sinteză, cu durate de 3-5 ani, -rolul de reglare
vizand resursele financiare şi
destinaţia lor, consumul public,
transferurile in exterior, etc.,
-bugetul economiei naţionale,
cu orizont de 2 ani, vizand
resursele financiare ale
societăţii şi simularea efectelor
unor măsuri
economicofinanciare.

Rolul financiar se referă la formarea şi utilizarea resurselor financiare necesare statului in

exercitarea funcţiilor sale. In acest sens rolul financiar poate fi nuanţat pe o componentă
alocativă şi pe o componentă redistributivă.
Rolul alocativ se referă la finanţarea serviciilor publice, decurgand din funcţiile pe care şi le
asumă statul. Conţinutul acestui rol constă in repartizarea resurselor fiecărui an bugetar pe
destinaţii ce rezultă din indeplinirea funcţiilor statului ca instituţie suprastructurală, dar, cel puţin
parţial, şi din postura sa deagent economic.
Rolul economic se referă la influenţarea dezvoltării economico-sociale, respectiv la stimularea
sau franarea proceselor şi fenomenelor economice. Rolul economic vădeşte o pronunţată
componentă de reglare a economiei naţionale.
Rolul redistributiv are in vedere utilizarea unor părţi din produsul intern brut mobilizate prin
impozite şi taxe şi distribuite prin intermediul cheltuielilor pe care le face statul. Conţinutul
acestui rol constă in deplasarea unor cote de putere de cumpărare intre componentele structurale
ale societăţii in general, respectiv ale economiei in particular.
Rolul de reglare se referă la infăptuirea politicii economice a statului, adică la susţinerea sau
promovarea unor acţiuni prin inseşi orientările bugetului sau, dimpotrivă, la descurajarea unor
activităţi. Acest rol se realizează atat prin veniturile sau cheltuielile bugetului, cat şi prin soldul
acestuia.

2. Presiunea fiscală, Curba lui Laffer. Efectul Oliver-Tanzi

Presiunea fiscala este definita ca raportul dintre veniturile si impozitele ce trebuie achitate. In
absenta impozitelor societatea nu poate exista. Impozitele sunt statuate prin Constitutie si
totodata necesitatea lor este demonstrata de realitatea istorica . Indiferent ca se foloseste
termenul de impunere, povara fiscala, coeficient fiscal, presiune fiscala, rata prelevarilor
obligatorii etc., ideea generala este aceea a obligatiei fata de stat cu consecinta diminuarii
veniturilor particulare.

Rata presiunii fiscale este un indicator de masurare a acelei parti din veniturile provenite din
productie care trece printr-un proces obligatoriu de distribuire publica, in loc sa fie lasata la
liberul arbitru al initiativei particulare.

Curba lui Laffer

Curba Laffer evidentiaza legatura dintre rata presiunii fiscale si fluxul încasarilor fiscale.Pentru
Laffer, legatura dintrevenitul fiscal sirata de impozitareeste reprezentata prin functia:
VF=Rf * Baza imp
 Unde: VF= venituri fiscal
RF= rata fiscalității
 Baza imp= baza impozabilă

Efectul Oliver-Tanzi

Efectul Tanzi este o situație economică ce implică o perioadă de inflație ridicată într-o țară care

duce la un declin al volumului colectării taxelor și la deteriorarea veniturilor fiscale reale
colectate de guvernul țării respective. Acest lucru se datorează intervalului de timp scurs între
momentul în care are loc evenimentul impozabil și momentul în care colectarea taxei devine
efectivă. Efectul a fost observat de către economiști încă din anii 1920, dar economistul italian
Vito Tanzi a fost cel care a explicat cauzele reale într-un ziar din 1977.

Cauze:

Obligația legală de a plăti un impozit (taxa de răspundere) are loc atunci când anumite
evenimente au loc. De exemplu, obligația de a plăti un impozit pe venit are loc atunci când
venitul este câștigat. Obligația de a plăti un impozit pe vânzări apare atunci când un element
supus impozitului pe vânzări este vândut. Obligația de a plăti un impozit pe importuri apare
atunci când mărfurile trec frontiera. Toate aceste evenimente impozabile stabilesc o cerere din
partea guvernului către contribuabili și o obligație a contribuabililor către guvern. Cu toate
acestea, din motive practice sau de ordin administrativ, plățile efective nu au fost realizate
imediat la momentul când evenimentele impozabile au avut loc, ci ceva mai târziu. În unele
cazuri, mult mai târziu. De exemplu, impozitele pe venituri într-un an se pot plăti abia anul
viitor.
Consecințe:

Un decalaj de colectare de două luni, ceea ce era normal pentru plata impozitelor pe vânzări, cum
ar fi taxa pe valoarea adăugată, combinată cu o rată lunară a inflației de 10%, ar conduce la o
reducere a veniturilor fiscale reale de aproximativ 20%. O rată lunară a inflației de 20% ar duce
la o scădere a veniturilor fiscale reale de aproximativ 40%.

Soluție:

Deși eforturile în reducerea decalajului de colectare poate ajuta, controlul inflației este politica
recomandată. O scădere a inflației va duce la o creștere a veniturilor fiscale. De exemplu, în
1991, Argentina a introdus planul de convertibilitate care a legat peso-ul de dolar, reducând
brusc rata inflației. Marele scădere a ratei inflației a condus la o creștere mare a veniturilor
fiscale reale. Unele țări cum ar fi Brazilia și Chile au mers chiar mai departe indexând obligația
 fiscală cu rata inflației, astfel încât să reducă sau să neutralizeze impactul decalajului de colectare
a impozitelor asupra veniturilor fiscale.

3. Dificitul, proficitul bugetar. Metode de finanțare a dificitului bugetar

Dificitul structural,
care are loc atunci Dificitul
când bugetul ajustat Componente: Cauze:
bugetar
în mod ciclic este în
deficit
Deficitulu ciclic, ca re -scăderea producerii de bunuri și servicii în
este definit ca deficitul economie, pe ansamblu
bugetar total minus -creșterea cheltuielilor în scopul realizării
dificitul structural anumitor programe sociale
-creșterea activității sectorului obscur al
economiei
-creșterea cheltuielilor marginale ale
BD= -BS= G+TR-TA producției sociale
-emisiunea monetară în exces și care să nu
justifice o creștere economică

-finanțare bancară internă

Surse de finanțare
-sume provenite din privatizare
internă:
-valorificarea activelor statului
-împrumuturi de stat
Finanțarea
dificitului bugetar Tipuri:

-împrumuturi externe
Surse de finanțare -finanțare bancară externă
externă: -emisiuni de titluri de stat pe
piața externă

Deficitul bugetar si sursele de finantare a acestuia a reprezentat in ultimii ani o problema a

majoritatii statelor in curs de dezvoltare dar si a celor dezvoltate. Principalul motiv al aparitiei
deficitului bugetar este cresterea mai rapida a cheltuielilor decat a veniturilor.

4. Datoria publică și modalitățile de gestionare ale ei

Datoria sectorului public

 Reducerea
Reducerea
nivelurilor
angajărilor
transferurilor

Metode folosite în
impunerea unor noi
metode de analiză a
procesul dr reducere
programelor a cheltuielilor
publice

Înghețarea Creșterea
bugetului taxelor

Teoria economică spune că dacă guvernul va încerca să-şi echilibreze bugetul într-o perioadă de
recesiune va trebui să crească impozitele sau să-şi reducă cheltuielile, însă un asemenea tip de
politică va avea tendinţa de a scădea cererea agregat exact în momentul în care aceasta este
nevoie a fi stimulată, crescând astfel magnitudinea 64 fluctuaţiilor economice.

6. Esența, obiectivele și tipurile politicii bugetar-fiscale

Politica bugetar-fiscală, fiind o parte componentă a politicii economice a țării,
reprezintă o pârghie efectivă în reformarea economiei. Această politică
influențeazătoate sferele vieții: economică, politică, socială. Prin intermediul ei, se
formează resursele financiare ale statului, se realizează politica socială, se
stimulează investițională etc.
Mecanismul bugetar-fiscal asigură o influență dublă asupra proceselor
economice: în primul rând majorând cheltuielile bugetare în domeniile prioritare și,
în al doilea rând, creînd condiții de acumulare a veniturilor prin intermediul
sistemului fiscal.
 Scopuri:

Combaterea componentelor Incorporarea componetelor

parazitare ale economiei producătoare în economia
tenebre oficială

Măsuri:

Juridice Economice Administrative

trebuie să includă cererea presupune cererea

unor condiții, care ar ar trebui să includă
unui sistem legislativ stabil
stimula activitatea în înlăturarea tuturor
și transparent, care ar
cadrul economiei barierelor birocratice în
delimita real formele
formale și ar descuraja dezvoltarea inițiativei
legitime și cele interzise de
activitatea tenebră din de antreprenoriat.
activitate economică, ar
prevedea un mecanism clar punct de vedere a
de sancționare a acyivității eficienței ei.
interzise și un mecanism de
asigurare a securității
desfășurării activității
economice legale.

Obiective:

Generale Specifice Pe termen scurt Pe termen lung

-bunăstarea socială -reducerea dificitului -stabilizarea economiei -creșterea economică

-creșterea economică bugetar -relansarea economică sustenabilă
sustenabilă -reducerea datoriei -combaterea inflației -combaterea sărăciei
Lucru individual: