Tema: Instabilitatea macroeconomică pe piața

muncii.
Subiectul 1- Caracteristica generală a pieții muncii și modelele de bază ale ei.
Piaţa naţională a factorului muncă este de o importanţă deosebită, întrucât munca
este factorul de producţie determinat. De nivelul cererii şi ofertei de muncă,
precum şi de structura acestora depinde în mare măsură calitatea procesului
productiv şi nivelul rezultatelor acestuia.
Factorii care influenţează evoluţia şi dezvoltarea pieţei muncii în general se
grupează în două categorii, după cum este vorba de piaţa internă şi piaţa
internaţională a forţei de muncă. 
Piaţa internă forţei de muncă evoluează sub influenţa următorilor factori:

 evoluţia produsului intern brut, respectiv a producţiei industriale, agricole şi

a serviciilor;
 evoluţia tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului;
 restructurarea economiei naţionale şi a fiecărei ramuri în parte şi apariţia
unor noi domenii de activitate sub impulsul progresului tehnico-ştiinţific;
 variaţia productivităţii muncii la nivel de ramură sau sector, dar şi la nivel
individual ş.a.

Piaţa internaţională a forţei de muncă evoluează sub influenţa următorilor factori:

 gradul de dezvoltare economică a statelor şi implicit condiţiile de salarizare

şi de trai diferite;
 amploarea investiţiilor din fiecare ţară;
 migraţia internaţională a capitalului financiar;
 politica economică adoptată în diferite ţări, primitoare de forţă de muncă
superior calificată (importul de inteligenţă) etc.

În condiţiile actuale, se manifestă o tendinţă de segmentare a pieţei muncii, în

ţările dezvoltate economic, care se întemeiază pe adâncirea diviziunii muncii
sociale, pe variaţiile cererii şi ofertei economice, pe nivelul de organizare sindicală
a lucrătorilor etc. În acest sens, se disting următoarele două segmente de piaţă:

 piaţa primară, care include angajările în întreprinderi de talie mare, care

beneficiază de multe ori de poziţii de monopol sau oligopol, cu o
productivitate ridicată, puternic sindicalizate, şi unde salariile sunt şi ele
mari, iar condiţiile de muncă bune.
 piaţa secundară, care se referă la forţa de muncă angajată în întreprinderi
de talie mică, confruntate cu o puternică concurenţă, unde nu există sindicate
şi în care salariile sunt mici sau instabile, iar locurile de muncă nesigure.
Piaţa muncii este un subsistem al economiei de piaţă, care, în procesul de
dezvoltare şi funcţionare a economiei naţionale, îndeplineşte importante funcţii de
ordin economic, social şi educativ, cum ar fi:

 alocarea judicioasă a resurselor de muncă pe ramuri şi sectoare de

activitate, pe profesii şi în teritoriu, în concordanţă cu volumul şi structura
cererii de forţă de muncă;
 combinarea forţei de muncă cu factorul de producţie - capital , asociere
ce presupune atât complementaritatea, cât şi substituibilitatea eficientă a
acestor factori;
 formarea şi repartizarea veniturilor în societate, atât a veniturilor
primare, cât şi a celor derivate;
 crearea unui cadru formativ-educativ , ce presupune măsuri, reglementări
şi informaţii, în direcţia orientării, perfecţionării şi reconversiei profesionale
a forţei de muncă.

Subiectul 2- Șomajul: esența, concept, forme.

În termenii pieţei muncii, şomajul reprezintă excedentul ofertei faţă de cererea de

muncă. În această optică, şomajul este un fenomen specific pieţei muncii şi este de
natură exclusiv economică. Dacă însă ne punem problema originii ofertei şi cererii
de muncă, va trebui să recunoaştem că nu o vom regăsi numai în economie.
Desigur, punctul de pornire îl formează omul şi societatea, dar cererea de muncă
nu este direct determinată de trebuinţele acestora, ci de activitatea economică.

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază şomajul sunt de
două feluri:

- indicatori absoluţi;

- indicatori relativi;

Indicatorii absoluţi sau indicatorii de nivel se referă la numărul efectiv de şomeri.

Ei se exprimă în “persoane” (“mii persoane”) şi se determină pentru anumite
perioade de referinţă: lunar, trimestrial sau anual. Numărul şomerilor se calculează
şi în corelaţie cu anumite variabile demografice, ca: vârstă, sex, stare civilă, dar şi
ţinând cont de pregătirea profesională, de nivelul studiilor sau de repartiţia
teritorială.

Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea şomajului este unul din cei
mai importanţi indicatori macroeconomici: rata şomajului. Aceasta se determină
prin raportarea numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în
procente. Nivelul ratei şomajului şi evoluţia acesteia reprezintă unul din barometrii
în funcţie de care se iau anumite măsuri de protecţie socială sau decizii de politică
economică.
În funcţie de natura şi cauzele şomajului, șomajul se înparte în următoarele
categorii:
1. Şomaj conjunctural, generat de reducerea volumului activităţii economice a
întreprinderilor ca urmare a deteriorării conjuncturii economice interne şi/sau
internaţionale, a variaţiilor conjuncturale ale cererii şi ofertei de bunuri şi servicii,
care provoacă o reducere a necesarului de forţă de muncă.
2. Şomajul fricţional se circumscrie perioadei necesare în mod normal pentru a
găsi un alt loc de muncă. Este probabil cea mai răspândită formă de şomaj care
poate apare chiar şi în condiţia ocupării depline a forţei de muncă. Şomajul
fricţional apare deoarece piaţa muncii este inerent dinamică, datorită imperfecţiunii
fluxului de informaţii şi deoarece trebuie să treacă un timp până când şomerii şi
firmele ce oferă slujbe vacante să se găsească unii pe alţii.
3. Şomajul structural (şomaj de neadaptare) este consecinţa unui dezechilibru
între structurile ocupţional-profesionale, teritoriale, demografice ale ofertei forţei
de muncă şi ale cererii. Aceste neconcordanţe pot apare datorită: structurii
sectoriale şi teritoriale a economiei, progresului tehnologic, structurii sistemului
educaţional etc.
În perioadele de restructurări esenţiale ale unei economii, cum sunt cele ale
tranziţiei de la economia centralizată la economia de piaţă, şomajul structural
reprezintă principala formă de şomaj.
Şomajul structural apare atunci când schimbări importante în cererea de muncă
determină o nepotrivire între calităţile şi competenţele profesionale ale
muncitorilor, cerute şi oferite pe piaţa muncii.
În funcţie de raportul cerere-ofertă pe diverse pieţe şi de impactul acestora asupra
piaţei muncii, teoria economică a pus în evidenţă două forme de şomaj:
1.Şomajul clasic, ca urmare a reţinerii întreprinzătorilor de a produce o cantitate
mai mare de bunuri şi servicii. Chiar dacă există cerere efectivă, întreprinzătorii nu
sunt interesaţi în lărgirea capacităţilor de producţie şi în angajarea de forţă
suplimentară de producţie deoarece firmele fie sunt în pierdere de competitivitate –
ca urmare a costurilor de producţie mai mari -, fie că nu-şi asumă noi riscuri; acest
tip este numit şi şomaj prin eficienţă a producţiei.
2. Şomajul ciclic sau şomaj prin insuficienţa cererii, care apare atunci când cererea
de bunuri şi servicii din toate sectoarele economiei (economia reală, sectorul
menaje sau restul lumii) este mai mică decât oferta. Consecinţa este o ofertă de
forţă de muncă mai mare decât cererea.
3. Şomajul sezonier este similar celui ciclic, în sensul că este determinat de
fluctuaţiile cererii de forţă de muncă. În acest caz, fluctuaţiile cererii de muncă pot
fi anticipate şi urmează un model sistematic de-a lungul anului. De exemplu,
cererea de muncă în agricultură sau construcţii scade în lunile de iarnă.
Subiectul 3- Noțiunea de rata natural a șomajului. Histereza șomajului.
Euroscleroza.
Rata naturală a şomajului corespunde funcţionării normale a pieţei muncii şi este
asociată cu ocuparea totală a forţei de muncă. Şomajul poate fi considerat excesiv,
în orice ţară, dacă depăşeşte nivelul său natural.
Definirea ratei naturale a şomajului este destul de dificilă, dar există câteva
abordări în acest sens. În continuare vom face o succintă sinteză a definiţiilor date
în teoria economică ratei naturale a şomajului.
Unii economişti definesc rata naturală a şomajului ca fiind rata la care atât salariile
cât şi inflaţia sunt fie stabile, fie la nivele acceptabile. După alţi autori rata naturală
a şomajului este rata şomajului pentru care locurile vacante de muncă sunt egale cu
numărul de şomeri. O altă definiţie afirmă că rata naturală a şomajului este nivelul
şomajului la care orice creştere în cererea agregată nu determină reducerea
şomajului. Potrivit unei variante a acestei ultime definiţii rata naturală a şomajului
este rata la care toţi şomerii sunt voluntari, adică există doar şomaj ciclic şi,
eventual, sezonier. În cele din urmă, o recentă definiţie dată de James Tobin afirmă
că rata naturală este rata şomajului la care nivelul acestuia este neschimbat şi atât
fluctuaţiile existente la nivelul masei de şomeri cât şi durata şomajului sunt
normale.
Histereza somajului indica necesitatea unor politici structurale adecvate. Din
datele ANOFM, referitor la structura somajului dupa nivelul de instruire, somerii
fara studii si cei cu nivel de instruire primar, gimnazial si profesional constituie
ponderea cea mai mare a persoanelor care se adreseaza agentiilor judetene pentru
ocuparea fortei de munca in vederea gasirii si ocuparii unui loc de munca, aceasta
fiind de 75%. Somerii cu nivel de instruire liceal si post-liceal reprezinta 18%, iar
cei cu studii universitare doar 7%. Masurile propuse de Agentia Nationala pentru
Ocuparea Fortei de Munca, prin intermediul Programului National de Ocupare a
Fortei de Munca sunt legate de medierea incadrarii in munca pe perioada
nedeterminata si determinata; acordarea serviciilor de informare si consiliere
profesionala; organizarea cursurilor de formare profesionala; completarea
veniturilor somerilor care se incadreaza inainte de expirarea somajului; Incadrarea
somerilor peste 45 de ani sau unici sustinatori ai familiilor monoparentale prin
subventionarea locului de munca; stimularea mobilitatii fortei de munca
(incadrarea intr-o localitate la o distanta de peste 50 km fata de domiciliu;
incadrarea in alta localitate cu schimbarea domiciliului); prima de incadrare pentru
absolventi;Incadrarea persoanelor cu handicap, prin subventionarea locului de
munca; consultanta pentru initierea unei afaceri; burse de locuri de munca s.a.
Subiectul 4- Costurile-social economice ale șomajului. Legea lui Okun.
Politica ocupării.
Costurile pe care le implică şomajul, directe sau indirecte, relevă faptul că acest
fenomen constituie o risipă de resurse umane şi financiare generate de utilizarea
incompletă a fondurilor de producţie, cu implicaţii asupra costurilor sociale.

Costurile directe sunt evidenţiate sub forma vărsămintelor financiare către

fondul destinat protecţiei sociale a şomerilor, care, în principal este utilizat pentru
plata ajutorului de şomaj, alocaţiei de sprijin, calificării şi recalificării şomerilor.

Costurile indirecte sunt generate de diminuarea globală a producţiei şi a

veniturilor de care ar putea să beneficieze întreaga populaţie. Ele îmbracă forma
unor pierderi de producţie determinate de neutilizarea unor capacităţi şi mijloace
tehnice din dotare, ceea ce implică reducerea resurselor de formare a veniturilor
bugetare, deteriorarea calificării şi capacităţii de muncă, descurajarea personalului
în plan profesional, social şi uman.

LEGEA LUI OKUN

În anii 60, economistul Arthur Okun a încercat să determine dacă între fenomenul
şomaj şi produsul naţional brut există vreo relaţie de interdependenţă. Răspunsul la
această dilemă este cunoscut în economie sub denumirea de legea Okun.

Deoarece persoanele ocupate participă la producerea bunurilor materiale şi

serviciilor, iar şomerii nu produc bunuri economice, se poate presupune că
ridicarea nivelului şomajului trebuie să fie însoţită de reducerea volumului real al
PNB. Existenţa interrelaţiei negative între aceste variabile se exprimă prin tendinţa
conform căreia sporirea şomajului este concomitentă cu scăderea volumului real al
P.N.B.

Schimbarea PNB = 3% - 2 x schimbarea nivelului şomajului (rata şomajului).

 În formularea iniţială a legii, Okun stabilea că o reducere cu un punct
procentual a ratei şomajului, determină de regulă o creştere a PNB cu aproximativ
trei puncte procentuale.

Practica contemporană a stabilit că o scădere cu 1% a ratei şomajului

este asociată unei creşteri de doar 2% a PNB.

Definiții:

Piața muncii- reflect felul în care se asigură resursele de muncă pe ramuri,

sectoare, profesii și niveluri de calificare.

Șomaj- Fenomen economic caracteristic societății capitaliste, constînd din

existența unui număr de muncitori care, ca urmare a dezechilibrului dintre ofertă și
cererea forței de muncă, rămîn fără lucru. Un însoțitor permanent al capitalismului
și un factor totodată de apăsare asupra nivelului de trai al muncitorilor este
șomajul. Capitalismul și șomajul sînt de nedespărțit. 

Histerezisul- este fenomenul prin care starea unui sistem indusă de o anumită

cauză nu depinde numai de mărimea cauzei respective ci și de stările anterioare
prin care a trecut sistemul. Termenul se folosește mai ales în fizică, de exemplu
pentru a descrie comportamentul unor materiale magnetice, la care magnetizarea la
un moment dat depinde atît de cîmpul magnetic aplicat cît și de stările de
magnetizare anterioare.

Euroscleroza- este un termen creat de economistul german Herbert Giersch în anii

70, pentru a descrie un model de stagnare economică în Europa, care poate fi
rezultat din supraregularea guvernamentală și din politici de beneficii sociale
excesive. Termenul face aluzie la termenul medical scleroză și este o rimă a
termenului arhaic neuroscleroză .
Problema 2
Problema 9
Lucru individual:

Rata șomajului pe ani : ambele sexe și mediile de

trai.Media anuală în procente.
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

sex mediul urban mediul rural