UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA TIINE ECONOMICE

CATEDRA Teorie Economic i Metodologia Cercetrii

ova Valentina

REFERAT
la disciplina Teoria Economica II
Cererea de moned. Teoria preferinei pentru lichiditate.

Conductor tiinific:
Autorul:

Victoria ru, lector universitar.

ova Valentina

Chiinu 2015

CUPRINS

1. Actualitatea i importana_________________________________
2. Scopul________________________________________________
3. Obiectul_______________________________________________
4. Metodologia de cercetare_________________________________
5. Baze de date statistice____________________________________
6. Concluzii______________________________________________
7. Referine la sursele bibliografice___________________________

Introducere
In analizele precedente nivelul de echilibru al ratei dobanzii a fost determinat prin luarea in
considerare a cererii si ofertei de fonduri imprumutabile, pe piata de capital.Ca o alternativa la
acest model a fost dezvoltata teoria preferintei pentru lichiditate, de catre John Maynard Keynes,
in cadrul careia, echilibrul ratei dobanzii se stabileste in termenii cererii si ofertei de moneda.
Punctul de pornire al acestei analize il constituie considerarea a doua categorii principale
de active preferate de populatie pentru conservarea averii: banii titlurile pietei de capital.
Pe ansamblul economiei, cantitatea totala de avere, trebuie sa fie egala cu cantitatea de
obligatiuni oferite plus cantitatea de moneda oferita. De asemenea, cantitatea de obligatiuni si de
moneda pe care populatia doreste sa le detina (si care reprezinta cererea) trebuie sa fie egale cu
suma totala a averii detinute.
Daca se noteaza:

oferta de titluri cu Ot

oferta de moneda cu Om

cererea de titluri cu Ct

cererea de moneda cu Cm se poate scrie:

Ot + Om = Ct + Cm Daca se separa termenii monetari de cei care exprima titlurile, atunci:

Ot Ct = Cm Om, ceea ce inseamna ca, daca piata monetara este in echilibru, respectiv cererea
de moneda este egala cu oferta de moneda (Cm = Om), se va produce un echilibru si pe piata
obligatiunilor, respectiv Ot = Ct.Determinarea ratei dobanzii in conditii de echilibru urmeaza
acelasi rationament, atat prin luarea in considerare a cererii si ofertei de titluri, precum si prin
scrierea ecuatiei cererii si ofertei de moneda.
Actualitatea i importana
Acest model al preferintei pentru lichiditate, care analizeaza piata monetara, reprezinta
echivalentul analizei caracteristice pietei obligatiunilor.In practica, abordarea difera, intrucat
luand in considerare doar doua tipuri de active, moneda si obligatiunile, preferinta pentru
lichiditate ignora orice efecte ale ratei dobanzii asupra activelor reale.
Scopul

Modelul preferintei pentru lichiditate determina nivelul ratei dobanzii pornind de

la analiza unor factori precum: modificari ale veniturilor, nivelul preturilor si oferta de
moneda.

Potrivit definitiei date monedei de J.M. Keynes, in structura acesteia sunt

incluse numerarul (care nu produce dobanda) si depozitele la vedere (care sunt
purtatoarele unor niveluri scazute ale dobanzii). Astfel, se presupune ca moneda prezinta
o rata a rentabilitatii egala cu zero. Obligatiuniule, ca singura alternativa a banilor, in
conceptia lui Keynes prezinta o rata a rentabilitatii egala cu rata dobanzii rd. Daca
aceasta rata creste, atunci rata de rentabilitate a depozitelor scade, comparativ cu
rentabilitatea obligatiunilor, si potrivit teoriei, cererea de moneda se diminueaza.

Astfel, se poate constata ca intre cererea de moneda si rata dobanzii este o relatie
negativa. Daca se utilizeaza conceptul cost de oportunitate, care defineste nivelul dobanzii la
care se renunta prin nedetinerea de active alternative (obligatiuni), atunci nivelul acesteia
creste daca rata dobanzii la obligatiuni creste. Astfel, banii sunt mai putin preferati, iar cantitatea
oferita trebuie sa scada.

Obiectul
Factorii determinanti ai cererii si ofertei de moneda
Aplicarea practica a modelului preferintei pentru lichiditate necesita cunoasterea
modului in care diferite variabile precum, nivelul veniturilor si al preturilor influenteaza
modificari in nivelul ratei dobanzii.
Pentru evidentierea efectelor unui factor asupra ratei dobanzii se considera ca toti
celorlalti raman constanti.
1. Potrivit analizei lui Keynes, cererea pentru moneda este determinata de doi factori:

nivelul veniturilor

nivelul preturilor
a) Efectul veniturilor se manifesta in urmatoarele situatii:

atunci cand economia se afla in expansiune si nivelul veniturilor sporeste, populatia va

manifesta o preferinta pentru detinerea de moneda, ca rezerva a valorii;

in aceleasi conditii de crestere economica, populatia realizeaza un volum mai mare de

tranzactii utilizand moneda, de unde rezulta preferinta pentru detinerea acestui tip de
active;

rezulta ca un nivel inalt al veniturilor genereaza cresterea cererii de moneda; din punct de
vedere grafic, influenta acestui factor se traduce printr-o deplasare a curbei cererii de
moneda spre dreapta.
Nivelul preturilor

Pentru a demonstra efectul acestei variabile, Keynes ia in considerare cantitatea

de moneda detinuta de populatie in termeni reali, respectiv, sub forma de bunuri si servicii care
pot fi achizitionate. Atunci cand nivelul preturilor creste, cu aceeasi cantitate de moneda se va
achizitiona un volum mai scazut de bunuri si servicii. Pentru restabilirea echilibrului, populatia

va prefera sa detina o cantitate de moneda (in expresie nominala) mai mare. Concluzia este
urmatoarea: cresterea nivelului preturilor conduce la cresterea cererii de moneda; grafic se
produce deplasarea curbei cererii catre dreapta. Factorii de influenta asupra ofertei de moneda.
Oferta de moneda si modificarile produse in nivelul acesteia reprezinta un proces complex care
implica participarea bancii centrale, a bancilor de depozit (comerciale) si a altor institutii ale
pietei monetare. In cadrul analizei preferintei pentru lichiditate este luata in considerare
majorarea ofertei de moneda, produsa ca urmare a actiunilor bancii de emisiune. La modul
general, orice majorare a ofertei de moneda, dirijata de banca centrala, conduce la deplasarea
curbei ofertei spre dreapta.

Modificarile in echilibrul ratei dobanzii

Analiza preferintei pentru lichiditate si a modului de influentare a ratei dobanzii, prezinta
importanta practica, intrucat pe baza acestor aspecte este posibil de evaluat care sunt efectele
politicii monetare asupra ratei dobanzii.
Concluziile desprinse in urma analizei Teoria preferintei pentru lichiditate (TPL) pot fi
formulate astfel:

Atunci cand veniturile sporesc, in perioadele de expansiune economica, nivelul ratei

dobanzii creste (in conditiile mentinerii constante a celorlalte variabile). Un asemenea
raspuns al ratei dobanzii la variatia veniturilor este prezentat in figura urmatoare.

Atunci cand nivelul preturilor sporeste, in conditiile in care oferta de moneda si alte
variabile economice raman constante, rata dobanzii inregistreaza o crestere.

Atunci cand nivelul preturilor sporeste, in conditiile in care oferta de moneda si alte
variabile economice raman constante, rata dobanzii inregistreaza o crestere.

Atunci cand nivelul preturilor sporeste, in conditiile in care oferta de moneda si alte
variabile economice raman constante, rata dobanzii inregistreaza o crestere.

Metodologia de cercetare
Grafic nr. 1 influenta veniturilor asupra ratei dobanzii

Atunci cand nivelul preturilor sporeste, in conditiile in care oferta de moneda si alte
variabile economice raman constante, rata dobanzii inregistreaza o crestere.

Grafic nr. 2Influenta preturilor asupra ratei dobanzii

Modificarile in nivelul ofertei de moneda influenteaza nivelul ratei dobanzii astfel: atunci
cand oferta de moneda sporeste, (toate celelalte variabile ramanand constante), rata
dobanzii descreste.

Acelasi efect se obtine atunci cand banca centrala majoreaza oferta de moneda prin
cumpararea de obligatiuni. Rezultatul se concretizeaza prin deplasarea spre stanga a ofertei de
obligatiuni, ceea ce antreneaza un declin al ratei dobanzii.
Grafic nr.3 Modificare ratei dobanzii ca raspuns
la modificarea ofertei de moneda

Concluzia desprinsa din reprezentarea grafica, respectiv cresterea ofertei de moneda

antreneaza diminuarea ratei dobanzii, are importante implicatii asupra politicii monetare, in
special, si asupra politicii in general, fiind frecvente cazurile in care politicienii au sustinut o
crestere rapida a ofertei de moneda, cu scopul dirijarii ratei dobanzii.
O contributie importanta la analiza corelatiei dintre cresterea ofertei de moneda si
diminuarea ratei dobanzii, revine lui Millton Friedman.
In opinia sa, raspunsul ratei dobanzii, prin diminuarea nivelului, in conditiile in care oferta de
moneda sporeste, reprezinta efectul lichiditate.

Rata inflatiei anticipate reprezinta, de asemenea un factor de influenta asupra

echilibrului ratei dobanzii. Astfel, majorarea nivelului ratei inflatiei genereaza o sporire a
cantitatii de moneda oferita, si in continuare o majorare a ratei dobanzii.

Desi se poate considera ca sporirea preturilor si majorarea inflatiei genereaza acelasi efect
asupra ofertei de moneda si asupra nivelului ratei dobanzii, totusi intre cei doi factori exista o
diferenta esentiala, din punct de vedere al efectelor. Astfel, efectele antrenate de majorarea

preturilor inceteaza dupa ce cresterea acestora stopeaza, in timp ce in cazul inflatiei, efectele
continua o perioada mai indelungata de timp.
Concluzii
Dintre toate efectele analizate, rezulta ca numai efectul lichiditate este cel care indica faptul
ca o rata inalta de crestere a ofertei de moneda genereaza un declin al ratei dobanzii. Spre
deosebire de aceasta, efectele antrenate de venituri, preturi si rata inflatiei indica o majorare a
ratei dobanzii, atunci cand se produce majorarea cantitatii de moneda.
Pentru a puncta efectele antrenate de variabilele analizate, este necesar a se observa care
dintre acestea sunt mai ample si care se manifesta mai rapid.
Efectul lichiditate se manifesta imediat, intrucat cresterea ofertei de moneda conduce
rapid la declinul ratei dobanzii. Efectele antrenate de venituri si nivelul preturilor necesita o
perioada mai indelungata, intrucat cresterea ofertei de moneda ia timp pentru sporirea nivelului
preturilor si a veniturilor, care ulterior antreneaza cresterea ratei dobanzii. Rata estimata a
inflatiei, care majoreaza nivelul ratei dobanzii se poate manifesta ca efect, mai repede sau mai
incet, in functie de masura in care populatia ajusteaza propriile anticipari asupra inflatiei.
Modul de raspuns, in timp, al ratei dobanzii la sporirea ofertei de moneda poate fi
reprezentat grafic, astfel:

Grafic nr. 3.1

Grafic nr. 3.2

Grafic nr. 3.3

Figura a prezinta cazul in care efectul lichiditate domina celelalte efecte, astfel incat in
decursul perioadei T, rata dobanzii scade de la rd 1 la rd 2. Efectul lichiditate opereaza
mai rapid asupra diminuarii ratei dobanzii, dar pe masura trecerii timpului incep sa se
manifeste si celelalte efecte, in sensul invers. Intrucat efectul lichiditatii este mai amplu
decat celelalte, nivelul ratei dobanzii nu va reveni niciodata la nivelul initial;

Figura b indica un efect al lichiditatii mai putin amplu comparativ cu celelalte.

Initial, efectul lichiditate conduce la diminuarea ratei dobanzii. In acel moment incepe sa
se manifeste efectul celorlalti factori care majoreaza, astfel, rata dobanzii. In acest mod,
rata dobanzii creste de la rd 1 la rd 2.

Figura c prezinta efectul dominant al inflatiei anticipate, care se manifesta rapid,

intrucat populatia majoreaza repede nivelul acestuia atunci cand rata ofertei de moneda
creste. Efectul inflatiei incepe imediat sa compenseze efectul lichiditate ceea ce conduce
la schimbarea sensului de evolutie al ratei dobanzii, care se majoreaza. Rezultatul arata,

clar, ca majorarea ofertei de moneda nu reprezinta o solutie pentru reducerea ratei

dobanzii, dar cresterea cantitatii de moneda poate declansa diminuarea acesteia.
Aceste concluzii reprezinta, pentru autoritatile politice ale diferitelor tari, scenarii posibil
de urmat pentru indeplinirea obiectivelor. Daca se doreste diminuarea ratei dobanzii, atunci se
majoreaza oferta de moneda, in conditiile in care efectul lichiditate este dominant comparativ cu
celelalte. La descresterea ofertei de moneda, se recurge atunci cand celelalte efecte domina
lichiditatea, iar efectul inflatiei ajusteaza rapid rata dobanzii. Daca celelalte efecte domina efectul
lichiditate, iar inflatia antreneaza modificari lente ale ratei dobanzii, atunci cresterea sau
descresterea ofertei de moneda poate fi dirijata in functie de ceea ce se urmareste pe termen lung
sau scurt.
In practica, posibilitatile autoritatii monetare de a influenta ratele dobanzilor sunt
limitate. Pe piata monetara, pot fi influentate ratele dobanzilor numai in cazul tranzactiilor pe
termen foarte scurt (o zi, o saptamana, respectiv 3 luni).
Pe termen lung, dupa cum apreciaza unii specialisti 4, interventiile autoritatii monetare nu au
nici un rol, ci ofera numai o imagine asupra credibilitatii politicii economice. In perioada anilor
70, tarile occidentale au incercat sa utilizeze instrumentul ratei dobanzii pe termen scurt pentru a
influenta agregatele monetare cuprinzatoare, M 2 si M 3. Tari precum Germania (1974), SUA,
Canada si Elvetia (1975), Marea Britanie (1976), n-au obtinut rezultatele scontate, datorita
orientarii politice a guvernelor de la acea vreme si datorita inovatiilor pietelor financiare.
In prezent, autoritatile din diferite tari, utilizeaza instrumentul ratei dobanzii pe termen scurt
in vederea echilibrarii cantitatii de moneda. O asemenea practica este diferita de ceea ce sustine
teoria, respectiv, cantitatea de moneda oferita este cea care genereaza un anumit nivel al ratei
dobanzii si nu invers.

Bibliografie
1. http://www.scrigroup.com/finante/Teoria-preferintei-pentru-lich62569.php
2. Maria-Cristina tefan, Economie politic, Ed. Bibliotheca, Tirgovite, 2009
3. www.stiucum.com/economie/econom-comerciala.php,
4. Crian Albu, Analiza microeconomica a agenilor economici n condiii de pia,
Ed. ASE, Bucureti, 2003

5. Geoffrez Whitehead, Economie, Ed. Sedona, Timioara, 1997