1.      Dacă un individ depune bani la bancă, atunci: d)      un mijloc de rezervă şi economisire.

a)     masa monetară scade;  

b)     numerarul şi masa scripturală cresc; 5.      Punctul de plecare pentru existenţa banilor a fost
apariţia:
c)      masa scripturală creşte, iar numerarul în circulaţie
scade; a)     monedelor de aur şi argint;

d)     rezervele băncii scad. b)     bancnotelor;

  c)      monedei scripturale;

2.      Dacă un individ împrumută bani de la bancă, d)     schimbului.

atunci:
 
a)     numerarul şi masa scripturală cresc;
6.      Cele două funcţii principale ale primelor forme de
b)     numerarul în circulaţie rămâne constant, iar masa bani au fost:
scripturală scade;
a)    mijloc de schimb şi mijloc de măsură (etalon)
c)      masa scripturală scade, iar numerarul în circulaţie pentru celelalte bunuri;
creşte;
b)    mijloc de schimb şi mijloc de plată;
d)     rezervele băncii cresc.
c)     mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi
  mijloc de plată;

3.      Rata dobânzii se stabileşte, în general, de către: d)    mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi
mijloc de rezervă şi economisire.
a)     bancă la acordarea unui credit bancar;
 
b)     cererea şi oferta de pe piaţa monetară;
7.      Primele forme de bani au fost:
c)      un deponent şi bancă în momentul constituirii
unui depozit; a)    bancnotele;

d)     bancă şi cel care obţine un împrumut de la aceasta. b)    monezile metalice;

  c)     monezile de aur şi argint;

4.      Banii nu sunt: d)    bunuri (obiecte).

a)      o convenţie socială;  

b)      un bun liber;  

c)       un mijloc de schimb şi de plată;  

 
8.      Nu intră în sfera noţiunii generice de bani:
a)      monezile metalice;
b)      moneda scripturală;
c)      acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează
ocazional pe piaţa extra-bursieră;
d)      alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace
de schimb şi plată.
 
9.       Creează masă monetară:
a)     doar banca centrală;
b)     doar băncile comerciale;
c)      banca centrală şi băncile comerciale;
d)     banca centrală şi guvernul.
10.  Numerarul se transformă în bani scripturali prin:
a)     depunerea numerarului într-un cont bancar;
b)     ridicarea numerarului dintr-un cont bancar;
c)     acordarea de către o bancă a unui credit în
numerar;
d)     schimbarea valutei în lei.
 
11.  În perioada contemporană, masa monetară este
formată, în cea mai mare parte, din:
a)      monezi metalice;
b)      bancnote;
c)       bani scripturali;
d)      numerar.
 
12.  Viteza de rotaţie a banilor se accelerează atunci
când:
a)      cantitatea de bunuri supusă tranzacţiilor se reduce,
ceilalţi factori rămânând constanţi;
b)      preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi;
c)       masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând
constanţi;
d)      preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa
monetară, în condiţiile în care cantitatea de bunuri
supusă tranzacţiilor rămâne constantă.
13.  Cererea de monedă provine de la:
a)      banca centrală;
b)      agenţii economici cu nevoi de finanţare;
c)       agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât
lichidităţile proprii;
d)      bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi
temporare.
 
14.  Oferta de monedă provine de la:
a)     agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât
lichidităţile proprii;
b)     agenţi economici cu nevoi de finanţare;
c)      banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici
cu disponibilităţi temporare;
d)     populaţia care cheltuieşte mai mult decât
lichidităţile proprii.
  a)       rambursarea creditelor;

15.  Rata dobânzii se reduce dacă: b)       emisiunea monetară;

a)     nevoile de finanţare din economie cresc; c)       schimbul valutar al monedei interne pe alte
monede convertibile;
b)     oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă
creşte; d)       creşterea vitezei de rotaţie a banilor.

c)     oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se  

reduce;
19.  Între operaţiunile prin care are loc restrângerea
d)     banca centrală emite mai puţină monedă. masei monetare, se include:

  a)     refinanţarea băncilor comerciale de către banca

centrală;
 
b)     emisiunea monetară;
 
c)      vânzarea de valută de către banca centrală;
16.  Rata dobânzii creşte dacă:
d)     reducerea vitezei de rotaţie a banilor.
a)     disponibilităţile temporare din economie cresc;
 
b)     oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă
creşte; 20.  În condiţiile existenţei unui exces de cerere de
fonduri de împrumut pe piaţa monetară, rata dobânzii
c)      oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se are tendinţa de a:
reduce;
a)     scădea;
d)     banca centrală emite mai multă monedă.
b)     creşte;
 
c)      rămâne la acelaşi nivel;
17.  În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind:
d)     ajunge la zero.
a)      emiterea de titluri de proprietate;
 
b)      cumpărarea şi vânzarea de acţiuni;
21.  Prin operaţiunile specifice pieţei monetare are loc,
c)       finanţarea şi refinanţarea; în principal:

d)      cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate. a)     menţinerea constantă a masei monetare;

  b)     diminuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse;

18.  Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei c)      reglarea cantităţii de monedă din economie în
monetare, se include: funcţie de activităţile economice;
d)     creşterea tensiunii dintre nevoi şi resurse.
 
22.  În care din situaţiile de mai jos, banii îndeplinesc
funcţia de mijloc de schimb:
a)     se achită o marfă cumpărată anterior;
b)     se achită impozitele;
c)      se cumpără un bun economic;
d)     se depun la bancă în vederea obţinerii unei
dobânzi.
23.  Pe piaţa monetară, la o rată anuală a dobânzii (d’)
de 15% există un exces de cerere de fonduri de
împrumut (Cm), în timp ce la o rată anuală a dobânzii
(d’) de 25% apare un exces de ofertă fonduri de
împrumut (Om). Rata dobânzii de echilibru pe piaţa
monetară este:
a)      mai mică de 15%;
b)      între 15% şi 25%;
c)       mai mare de 25%;
d)      zero.
 
24.  Masa monetară se află în relaţie de acelaşi sens cu:
a)      cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor la un
anumit preţ;
b)      viteza de rotaţie a monedei;
c)      cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor;
d)      nivelul prețurilor.
25.  Masa monetară poate creşte dacă:
a)      viteza de circulaţie a banilor scade cu 50%, iar
valoarea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiilor
scade cu 60%;
b)      viteza de circulaţie a banilor  rămâne constantă, în
timp ce preţurile cresc de 2 ori, iar volumul tranzacţiilor
rămâne constant;
c)      preţurile rămân constante, iar viteza de circulaţie a
banilor creşte cu 30%;
d)      viteza de circulaţie a banilor rămâne constantă, în
timp ce valoarea bunurilor şi serviciilor supuse
tranzacţiei scade de 3 ori.
26.  Pe piaţa monetară cererea de fonduri de împrumut
este Cm=10-20d’, iar oferta de fonduri de împrumut este
Om=5+30d’, unde d’ reprezintă rata dobânzii. La
echilibru, rata dobânzii şi mărimea fondurilor de
împrumut (în u.m.) sunt:
a)     15% şi respectiv 8 u.m.;
b)     15% şi respectiv 10 u.m.;
c)      10% şi respectiv 8 u.m.;
d)     10% şi respectiv 10. u.m..
 
27.  Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de
împrumut sunt Cm=20-40d’ şi Om=15+60d’, unde d’
reprezintă rata dobânzii. La echilibru, rata dobânzii şi
mărimea fondurilor de împrumut (în u.m.) sunt:
a)      5% şi respectiv 8 u.m.;
b)      5% şi respectiv 18 u.m.;
c)      10% şi respectiv 8 u.m.;
d)      10% şi respectiv 18 u.m..
28.  Într-o economie, masa monetară este egală cu 120 b)      o scădere de 40 u.m.;
u.m., iar volumul valoric al tranzacţiilor este de 2400
u.m. În aceste condiţii, viteza de rotaţie a banilor este: c)       o creştere de 1,5 ori;

a)      20; d)      o creştere de 150%.

b)      0,05;  

c)       0,1; 32.  În intervalul T0 – T1, cantitatea de bunuri supusă

tranzacţiilor se dublează, preţurile cresc cu 10%, iar
d)      6. viteza de rotaţie a monedei se triplează. Masa monetară:

  a)     creşte cu 73%;

29.  Dacă viteza de rotaţie a banilor se dublează, b)     nu se modifică;

preţurile scad cu 20% şi masa monetară creşte cu 50%,
atunci nivelul bunurilor şi serviciilor produse la care c)     este egală cu 73% din cea iniţială;
există echilibrul masei monetare:
d)     scade cu 25%.
a)      creşte cu 275%;
 
b)      se dublează;
33.  Atunci când masa monetară este de 20000 u.m., iar
c)       creşte cu 20%; volumul valoric al tranzacţiilor de 80000 u.m., viteza de
rotaţie a banilor este:
d)      creşte cu 33,3%.
a)      0,25;
 
b)      4;
30.  Volumul valoric al bunurilor creşte de trei ori, în
timp ce viteza de rotaţie a banilor creşte cu 100%. Dacă c)       0,5;
masa monetară este, la începutul perioadei 1800 u.m.,
atunci masa monetară de la sfârşitul perioadei este: d)      1,2.

a)      1200 u.m.;  

b)      2700 u.m.; 34.  Masa monetară crește cu 10%, viteza de rotaţie a
monedei rămâne constantă, iar cantitatea bunurilor
c)      3600 u.m.; supuse tranzacţiilor creşte cu 5%. În aceste condiţii,
nivelul prețurilor:
d)      900 u.m.
a)      creşte cu 4,7%;
 
b)      creşte cu 10%;
31.  Dacă viteza de rotaţie a banilor creşte de 2 ori, iar
masa monetară scade cu 30%, atunci valoarea bunurilor c)      scade cu 5%;
şi serviciilor supuse tranzacţiei înregistrează:
d)      scade cu 5,3%.
a)      o creştere de 1,4 ori;
 

35.  Volumul valoric al tranzacţiilor este 140000 u.m., 38.  În intervalul T0 – T1, masa monetară în circulaţie
iar viteza de rotaţie a monedei este de 7. Masa monetară creşte cu 8%, volumul fizic al tranzacţiilor cu 12%, iar
în circulaţie este: preţurile cresc cu 6%. Viteza de rotaţie a monedei:

a)        14000 u.m.; a)     creşte cu 1,92%;

b)        20000 u.m.; b)     scade cu 1,92%;

c)        10000 u.m.; c)     creşte cu 9,92%;

d)       140000 u.m.. d)    scade cu 9,92%.

   

36.  Atunci când masa monetară este 30000 u.m., iar 39.  Dacă masa monetară în circulaţie este de 15000
volumul valoric al tranzacţiilor 150000 u.m., viteza de u.m. şi viteza de rotaţie a monedei este 4, atunci
rotaţie a monedei este: valoarea tranzacţiilor pe piaţă este:

a)      0,2; a)     60000 u.m.;

b)      1; b)     30000 u.m.;

c)      0,5; c)     90000 u.m.;

d)     5. d)     15000 u.m.

   

37.  Masa monetară creşte cu 26%, iar preţurile cresc cu 40.  În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte
20%. Dacă viteza de rotaţie a monedei este constantă, cu 200%. Dacă în acelaşi interval valoarea tranzacţiilor
atunci volumul fizic al tranzacţiilor: pe piaţă sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a monedei:

a)      creşte cu 5%; a)     creşte cu 50%;

b)      scade cu 26%; b)     creşte cu 100%;

c)      nu se modifică; c)     scade cu 100%;

d)     creşte cu 20%. d)     scade cu 50%.

   

 
1)     Procesul de acomodare monetară presupune: a) creşterea ofertei de monedă prin vânzarea de titluri pe
piaţa liberă de către Banca Centrală; b) creşterea cererii de monedă ca rezultat al creşterii volumului
tranzacţiilor;   c) creşterea ofertei de monedă prin achiziţia de către Banca Centrală a titlurilor emise de stat; d)
lipsa intervenţiei Băncii Centrale asupra masei monetare; e) reducerea ofertei de monedă prin operaţiuni pe
piaţa deschisă.

2)     Atunci când rata rezervelor obligatorii se reduce (ceteris paribus), este de aşteptat ca:  a) masa monetară
să scadă; b) rata dobânzii la credite să crească; c) volumul creditelor acordate să crească; d) multiplicatorul
monedei de cont să se reducă; e) cantitatea de monedă scripturală creată în sistemul bancar să scadă.

3)     În operaţiunile de open-market, rata dobânzii: a) se formează liber pe piaţă; b) este fixată de către banca
centrală; c) este fixată de către băncile comerciale; d) este aceeaşi cu rata rescontului; e) este aceeaşi cu
coeficientul rezervei obligatorii.

4)     Ce decizie va lua Banca Centrală dacă va aprecia că i se oferă prea multe hârtii de valoare spre
rescontare? a) va micşora rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale la banca centrală; b) va emite
monedă; c) va creşte rata rescontului; d) va micşora rata dobânzii; e) va restricţiona creditul.

5)     Creşterea ratei rescontului determină una din următoarele evoluţii: a) creşte cererea pentru investiţii
întrucât creditele sunt mai ieftine; b) creşte masa de monedă scripturală creată prin acordarea de credite; c)
creşte cursul obligaţiunilor pe piaţa financiară; d) scade volumul investiţiilor în economie; e) a + b.

6)     Banca Centrală: 1) reprezintă instituţia unică de emisiune, deţinând monopolul punerii în circulaţie a
biletelor de bancă, bancnote şi moneda divizionară; 2) este recunoscută drept bancă a băncilor; 3) are rolul de
a asigura stabilitatea monetară şi de a veghea la compatibilitatea acesteia cu expansiunea monetară; 4) acordă
credite pe termen scurt şi lung populaţiei;   5) conlucrează cu Trezoreria, acordându-i, în cazuri bine
justificate, creditele solicitate. a) (1,2,3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,3,5); d) (1,4,5); e) (1,2,3,5).

7)     Care dintre următoarele elemente este un exemplu de cvasi-bani?  a) moneda divizionară; b) o carte de
credit; c)  depozitele la vedere; d) baza monetară;  e) un depozit la termen.

8)     Oferta de monedă dintr-o economie este realizată de: a) instituţiile publice; b) Ministerul Finanţelor; c)
Trezorerie; d) Banca centrală şi băncile comerciale; e)bursa de valori.

9)     Băncile comerciale contribuie la expansiunea monetară: a) tipărind bani; b) acordând credite; c)

utilizându-şi rezervele de numerar pentru a satisface cererile de retrageri; d) vânzând titluri de stat; e) atrăgând
depozite.

10) Băncile comerciale se deosebesc de alte instituţii financiare prin: a) sunt principalul finanţator al statului;
b) risc mare de faliment; c) capacitatea legală de a crea monedă scripturală; d) forma de proprietate; e) faptul
că îşi constituie rezerve pentru riscuri neprevăzute.

1.Reprezintă o soluţie pentru depăşirea decalajului recesionist: a) o creştere a ratei dobânzii; b) o scădere a ratei
dobânzii; c) o creştere a impozitării; d) o scădere a cheltuielilor guvernamentale; e)nici una din variantele de mai sus
2. Instituţiile financiare şi de credit au ca funcţie principală: a) consumul de bunuri şi servicii; b) finanţarea activităţilor
economice; c) tranzacţionarea bunurilor şi serviciilor; d) emisiunea de monedă; e) producţia de bunuri şi servicii
destinate pieţei.

3. La o rată a inflaţie de 10% şi o rată nominală a dobânzii de 20%, o investiţie de 10 milioane care aduce un venit net
( valoare economică netă) de 1,1 milioane este: a) oportună; b) inoportună; c) dependentă de rata reală a dobânzii; d)
dependentă de dobânda netă; e) oportună dacă rata inflaţiei este mică.

4. Când rata venitului net actualizat este superioară ratei reale a dobânzii, stocul de capital într-o economie în mod
normal: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbat; d) poate fi oricare din a,b,c

5. Instrumentele prin care se aplică politica monetară şi de credit sunt: a) rata dobânzii; b) creditul; c) masa monetară;
d) emisiunea monetară excesivă; e) cotele de impozit. A(a,b,d,e); B(a,b,c); C(b,c,e); D(a,d,e); E(a,e).

6. În faza de boom economic prelungit politica monetară şi de credit recomandă: a) reducerea ratei dobânzii; b)
creşterea cheltuielilor guvernamentale; c) creşterea ratei dobânzii; d) creşterea fiscalităţii; e) reducerea ratei rezervelor
obligatorii.

7. Dacă se doreşte relansarea cererii agregate, atunci nu ar trebui să: a) se majoreze cheltuielile publice; b) se reducă
ratele dobânzii; c) fie reduse impozitele; d) crească rata rezervelor obligatorii ale băncilor; e) crească salariile
angajaţilor.

8. În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. Dacă în acelaşi interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă
sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a monedei:
a) creşte cu 50%;
b) creşte cu 100%;
c) scade cu 100%;
d) scade cu 50%.

9. Un individ depune la bancă 8000 u.m. la începutul primului an. Ce sumă va primi ca dobândă la depozitul său
peste trei ani dacă rata dobânzii (d’) este de 10% anual, ştiind că se aplică procedeul dobânzii compuse?
a) 24000 u.m;
b) 2400 u.m;
c) 2648 u.m;
d) 10451 u.m.

10. Câţi bani trebuie să depună la bancă un individ pentru ca, la o rată a dobânzii anuale (d’) de 20% să obţină după
doi ani un venit din dobândă de 80 u.m., ştiind că se aplică procedeul dobânzii compuse?
a) 100 u.m.;
b) 55,55 u.m.;
c) 120 u.m.;
d) 144 u.m.

1.       Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează injecţiile în fluxul circular al venitului: a)
investitii, cheltuieli guvernamentale, economii, exporturi; b) exporturi, investitii, cheltuieli guvernamentale, importuri; c)
importuri, economii, taxe, investiţii;                   d) exporturi, investiţii, cheltuieli guvernamentale; e) economii, investiţii,
exporturi.
 2. Decalajul recesionist al venitului naţional apare atunci când: a) există decalaj inflaţionist; b) oferta agregată pe
termen scurt este egală cu oferta agregată pe termen lung; c) există echilibru macroeconomic fără şomaj; d) venitul
naţional realizat este mai mic decât venitul naţional potenţial; e) PIB real este mai mic decât PIB nominal.

3. Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată şi fără intervenţia guvernului se realizează ca urmare a:  a)
creşterii cheltuielilor guvernamentale; b) măsurilor de stimulare a ofertei agregate prin acordarea de subvenţii; c)
ieftinirii factorilor de producţie ceea ce pemite o creştere a producţiei agregate; d) creşterii investiţiilor care
determină o încurajare a cheltuielilor agregate; e) reducerii fiscalităţii.

4.      Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real şi nu la PIB nominal,
deoarece:  a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind mai puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real
include şi importul, fiind deci mai reprezentativ decât PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce
PIB real le include; d) PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în nivelul producţiei, în timp ce
PIB real are în vedere doar schimbări în nivelul producţiei; e) PIB nominal reflectă doar modificări în nivelul preţurilor.

5.       Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că:  a) au crescut preţurile bunurilor şi serviciilor
produse în economie; b) a crescut cantitatea de bunuri şi servicii produsă în interiorul economiei respective; c) sunt posibile
ambele variante de mai sus; d) economia înregistrează în mod cert creştere economică; e) retragerile din fluxul circular al
venitului sunt superioare injecţiilor

6.       Dacă oferta agregată pe termen scurt este perfect inelastică, atunci promovarea unei politici monetare expansioniste
determină: a) reducerea nivelului mediu al preţurilor şi al producţiei; b) scăderea productiei; c) creşterea nivelului mediu al
preţurilor; d) scăderea nivelului mediu al preţurilor şi creşterea producţiei; e) creşterea producţiei.

7.       In cererea agregată includem: a) investiţiile; b) cheltuielile publice; c) importurile; d) a si b; e) a, b,si c.

8.       Deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta este cauzată de: a) reducerea nivelului mediu al preţurilor; b) creşterea
nivelului mediu al preţurilor; c) cresterea importurilor; d) creşterea exporturilor; e) reducerea ofertei monetare.

9.       Care dintre următoarele variabile constituie un exemplu de agregat macroeconomic?a) producţia totală realizată de o
mare firmă;b) nivelul ocupării în cadrul industriei;c) produsul naţional brut al României;d) preţul grâului; e) şomajul la
nivelul unei localităţi

10.   Se cunosc urmatoarele date pentru o economie nationala: PGB-6000 mld. u.m., PIB-60% din PGB; cheltuieli
guvernamentale si formarea bruta de capital-2000 mld. u.m.;  soldul balantei comerciale este deficitar si egal cu 200 mld.u.m.;
Ponderea consumului intermediar este: a) 50%; b) 23,33%; c) 30%; d)40%; e) 66%.

11.   Venitul disponibil al menajelor reprezintă: a) venitul naţional disponibil; b) produsul intern brut; c) venitul naţional
calculat prin metoda producţiei; d) produsul naţional net exprimat în preţurile pieţei; e) veniturile personale ale populaţiei
după impozitare.

12.   Odată cu creşterea venitului unei familii, de regulă, cheltuielile acesteia pentru alimente: a) scad în mărime absolută în
ţările dezvoltate; b) scad în mărime absolută în ţările sărace; c) îşi reduc ponderea în cheltuielile totale ale familiei; d) cresc
ca pondere în cheltuielile totale ale familiei; e) răspunsurile a-d sunt incorecte.

13. Dacă funcţia consumului este liniară, înclinaţia marginală spre consum este: a) crescătoare; b) descrescătoare; c)
constantă; d) variabilă; e) în mod necesar egală cu înclinaţia medie spre consum.
14. Instituţiile financiare şi de credit au ca funcţie principală: a) consumul de bunuri şi servicii; b) finanţarea
activităţilor economice; c) tranzacţionarea bunurilor şi serviciilor; d) emisiunea de monedă; e) producţia de bunuri
şi servicii destinate pieţei.
 15. Se se cunosc următoarele date anuale: valoarea investiţiilor pentru înlocuirea capitalului uzat = 40, impozite indirecte
= 22, investiţii brute = 100, consumul populaţiei = 850, cheltuieli ale statului = 143, exporturi nete = 7. Să se
calculeze valoarea PIB şi a investiţiilor nete: a) 1100 şi 170; b) 1140 şi 60; c) 1060 şi 140; d) 1122 şi 50; e) 1100 şi
60.

16. Dacă un cetăţean român este angajat la o firmă din Italia, atunci venitul pe care acesta îl câştigă este inclus în: a)
P.N.N. România şi P.I.N. Italia; b) P.I.B. România şi P.I.B. Italia; c) P.N.B. România şi P.N.B. Italia; d) P.I.B.
România şi P.N.B. Italia; e) oricare din cei doi indicatori.
17. În perioada t – t , venitul creşte cu 500 u.m.. Dacă înclinaţia marginală spre consum este de 0,8, atunci economiile: a)
0 1

vor creşte cu 400 u.m.;  b) vor scădea cu 400 u.m.;  c) vor creşte cu 100 u.m.;  d) vor scădea cu 100 u.m.;  e)  vor
creşte cu 500 u.m.

18. Dacă investiţiile de înlocuire sunt in valoare de 50 u.m., iar investiţiile brute de 200 u.m., atunci investiţiile nete sunt:
a) 50 u.m.; b) 150 u.m.; c) 200 u.m.; d) 250 u.m.; e) 0 u.m.

19. Într-o economie în care înclinaţia marginală spre consum este de 0,6 cu cât trebuie să crească investiţiile pentru ca
veniturile să sporească cu 500 u.m? a) cu 500 u.m.; b) 300 u.m.; c) 200 u.m.; d) 1250 u.m. e) 833,3.

20. Funcţia economiilor pe termen scurt este: E= -100+0,25VDM. Pragul de ruptură reprezintă: a) 100; b) 800; c) 400; d)
600; e) toate răspunsurile sunt false.

21. Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite; b) transferuri la bugetul statului; c)
deprecierea capitalului; d) profitul  nedistribuit; e) investiţii.

22. Produsul naţional brut nu include:  a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care îşi desfăşoară activitatea în
străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a agenţilor străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara
de referinţă; d) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de
referinţă; e) a + c.

23.  Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de: a) investiţii; b) consum public; c)
consum privat; d) export net ; e) nici una dintre cele de mai sus.

24.   În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum:  a) timpul liber; b) gradul de poluare a mediului înconjurător; c)
inegalitatea veniturilor gospodăriilor ; d) toate cele de mai sus; e) a şi c.

25. Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul circular al venitului:  a) economiile;
b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d) importurile; e) deficitul bugetar.

1)       In cadrul cărei metode de determinare a PIB, dintre cele enumerate mai jos, se iau în calcul dobânzile a) metoda
veniturilor; b) metoda cheltuielilor; c) metoda intrarilor; d) metoda iesirilor; e) metoda producţiei.

2)      Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a) consumul populaţiei; b) investiţiile
private; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile nete; e) importurile de noi tehnologii

3)      Se regăsesc în venitul disponibil al menajelor: a) transferurile; b) impozitele şi taxele plătite de populaţie; c) profitul
nedistribuit; d) amortizarea; e) impozitele indirecte

4)      Atunci când consumul autonom este egal cu zero, înclinaţia marginală spre consum este:  a) unitară; b); negativă; c)
egală cu înclinaţia medie spre consum; d) nulă; e) egală cu înclinaţia marginală spre economii. 

5)      Dacă economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil: a) este egal cu economiile; b) este egal cu zero; c) se află la
nivelul pragului „de ruptură”; d) este mai mare decât consumul; e) nu acoperă consumul.
6)      Presupunem că la orice nivel al venitului rata de creştere a cheltuielilor pentru consum este constantă. În aceste condiţii:
a) înclinaţia medie spre consum nu se modifică; b) înclinaţia marginală spre consum este constantă; c) înclinaţia medie
spre economii este nulă; d) a + b;  e) înclinaţia marginală spre economii este descrescătoare.

7)      Atunci când înclinaţia marginală spre economii creşte: a) înclinaţia marginală spre consum creşte; b) multiplicatorul
investiţiilor scade; c) gradul de ocupare creşte; d) multiplicatorul investiţiilor creşte; e) inflaţia scade.

8)      Multiplicatorul investiţiilor: a) arată o relaţie între venit şi consum; b) arată ce efect va avea asupra invetiţiilor o crestere
a venitului cu o unitate; c) arată cu cât se multiplică investiţiile economice ca urmare a reducerii ratei dobânzii bancare cu 1%;
d) este dat de relaţia 1/(1 – c’) dacă avem în vedere o economie închisă, fără sector guvernamental  (unde c’ – înclinaţia
marginală spre consum); e)arată efectul benefic al creşterii consumului asupra investiţiilor.

9)      Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată ?:  a) multiplicatorul investiţiilor reflectă corelaţia dintre sporul venitului
disponibil şi sporul consumului; b) când investiţia brută este mai mare decât investiţia netă, investiţia de înlocuire este zero; c)
înclinaţia marginală spre economii, de regulă, este o mărime pozitivă şi subunitară; d) în cadrul surselor de finanţare a
investiţiilor nete se află amortizarea; e) dezeconomisirea are loc atunci când venitul disponibil este mai mare decât consumul.

10)   Dacă funcţia consumului este: C = 30 + 0,7VD, atunci funcţia economiilor este: a) E = 30 + 0,7VD; b) E = 30 + 0,3VD; 
c) E = -30 + 0,7VD;  d) E = 30 - 0,7VD e) E = -30 + 0,3VD

11)   În perioada t – t , venitul creşte cu 500 u.m.. Dacă înclinaţia marginală spre consum este de 0,8, atunci economiile: a)
0 1

vor creşte cu 400 u.m.;  b) vor scădea cu 400 u.m.;  c) vor creşte cu 100 u.m.;  d) vor scădea cu 100 u.m.;  e)  vor creşte cu
500 u.m.

12)   Dacă investiţiile de înlocuire sunt in valoare de 50 u.m., iar investiţiile brute de 200 u.m., atunci investiţiile nete sunt: a)
50 u.m.; b) 150 u.m.; c) 200 u.m.; d) 250 u.m.; e) 0 u.m.

13)   Într-o economie în care înclinaţia marginală spre consum este de 0,6 cu cât trebuie să crească investiţiile pentru ca
veniturile să sporească cu 500 u.m? a) cu 500 u.m.; b) 300 u.m.; c) 200 u.m.; d) 1250 u.m. e) 833,3.

14)   Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, atunci când venitul creşte: a) înclinaţia marginală spre consum este
constantă; b) consumul creşte, dar mai încet; c) înclinaţia marginală spre economisire este un număr pozitiv şi supraunitar;
d) suma dintre înclinaţia marginală spre consum şi înclinaţia marginală spre economisire este mai mare decât 1; e) oamenii
înclină să economisească tot sporul de venit.

15)   Produsul Intern Brut:a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât PNB; c) nu include consumul de capital fix; d)
poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB; e) include consumul intermediar.

1. Produsul intern brut potenţial: b) este, de regulă, o mărime crescătoare pe termen lung;
2. Care dintre următorii factori nu reprezintă sursă a creşterii economice: c) şomajul;
3. Creşterea economică extensivă poate fi determinată de: c) investiţii în bunuri de capital la nivelul tehnologic
existent;
4. Creşterea economică intensivă este un rezultat al: e) creşterii eficienţei utilizării factorilor de producţie.
5. Costul de oportunitate al creşterii economice constă în: d) consumul populaţiei sacrificat în prezent.
6. Dezvoltarea durabilă: d) presupune armonizarea aspectelor economice, ecologice şi sociale ale dezvoltării;
7. Ştiind că nivelul general al preţurilor a crescut cu 30% în anul 2020 faţă de 2019, se apreciază că în acest interval:
d) nu a avut loc creştere economică;
8. Care dintre indicatorii de mai jos nu poate arăta dacă o economie a înregistrat o creştere economică: a) PIB
nominal;
9. Indicatorul dezvoltării umane (IDU) nu ţine cont de: c) ritmul de creştere a populaţiei;
10. Ca regulă, într-o economie care are o evoluţie normală, PIB-ul potential: c) este crescător pe termen lung;
TESTE GRILĂ
1. Reprezintă efecte ale inflaţiei:
a) reducerea masei monetare în economie;
b) creşterea vitezei de circulaţie a banilor;
c) creşterea mai rapidă a veniturilor reale, faţă de creşterea veniturilor nominale.
2. Când rata inflaţiei scade, dar rămâne pozitivă, preţurile:
a) cresc, b) scad, c) nu se modifică.
3. Creşterea cheltuielilor cu achiziţionarea factorilor de producţie determină următoarea formă
de inflaţie:
a) inflaţie prin cerere; b) inflaţie prin ofertă; c) inflaţie monetară.
II. RĂSPUNDEŢI CU ADEVĂRAT (A) SAU FALS (F):
1. Printre cauzele inflaţiei se numără scăderea excesivă a creditului de consum.
2. Inflaţia avantajează debitorii datorită scăderii valorii banilor.
3. Inflaţia dezavantajează creditorii datorită creşterii ratei dobânzii.
4. Când indicele preţurilor bunurilor de consum creşte, rata inflaţiei scade.
III. PROBLEME:
1. Dacă în intervalul t1 faţă de t0, preţurile au crescut de trei ori, iar în t2 faţă de t1 de două ori,
determinaţi rata inflaţiei în perioada t2 faţă de t0.

P1= 3=> ip 1= 3/1x100= 300%

P2=6=> ip 2= 6/1 x 100 = 600%
Ri 2 = 600%-100%=100%

2. În anul 2001, preţurile au crescut în România cu 40%, iar salariul minim pe economie s-a
indexat cu 80% din creşterea preţurilor. Ştiind că la începutul anului salariul minim a fost de 1
mil lei, determinaţi valoarea acestuia la sfârşitul anului.
IV. ACTIVITATE PRACTICĂ
Pentru a înţelege inflaţia prin cerere, vă propunem un joc. Pentru a-l juca, aveţi nevoie de
30.000 lei pentru fiecare jucător şi de două creioane. În prima fază, distribuiţi fiecărui jucător
10.000 de lei puneţi-i să liciteze pentru primul creion. Ce preţ obţineţi?
În a doua fază distribuiţi aceloraşi colegi câte 20.000 de lei şi puneţi-i să liciteze din nou. Ce
s-a întâmplat? De ce a crescut preţul? Analizaţi această simulare prin comparaţie cu economiareală.
Răspunsuri:
Î. 1 b, 2a, 3b; ÎI. 1F, 2A, 3F, 4F; III 1Ri=50%; 2. SN=1.320.000
1.       Inflaţia prin ofertă este determinată de : a) creşterea cheltuielilor statului pentru infrastructură; b) creşterea
preţurilor la factorii de producţie importaţi ; c) scăderea impozitului pe salariu; d) scăderea impozitului pe profit. e)
nici un răspuns corect.
 
2.       Politicile de diminuare a inflaţiei presupun:  a) creşterea progresivă a cantităţii de bani aflată în posesia
agenţilor economici pentru a face faţă preţurilor ridicate; b) o scădere a taxelor şi impozitelor plătite de menaje; c)
creşterea restricţiilor la acordarea de credite; d) indexarea salariilor; e) nici un răspuns corect
Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci: a) consumatorii preferă să amâne deciziile
de consum; b) consumatorii apelează într- mai mică măsură la credite; c) indivizii economisesc mai mult; d) firmele
acţionează într-un mediu de afaceri stabil; e) viteza de circulaţie a banilor creşte.
 
Dacă în perioada T0-T1, preţurile au crescut de 3 ori, iar în perioada T1-T2, de două ori, atunci rata inflaţiei în T2
faţă de T0 este de: a) 100%;  b) 300%; c) 500% d) 600% e) 200%.
 
Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie; b) dezinflaţie;c)
devalorizare;d) depreciere;  e) apreciere.
 
Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea corelaţiilor între
preţurile relative; b) potenţarea incertitudinii şi riscului în economie; c) încurajarea investiţiilor productive; d)
accentuarea oscilaţiilor cursurilor valutare; e) redistribuirea arbitrară a avuţiei şi veniturilor.
 
Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor exportate; b)
creşterea costurilor de producţie; c) reducerea preţului resurselor; d) creşterea cererii agregate; e) creşterea
achiziţiilor guvernamentale.
 
Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorenz; b) curba Laffer;
c) curba Friedman; d) curba Phillips; e) curba posibilităţilor de producţie.
 
Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie; b) dezinflaţie; c)
devalorizare; d) depreciere; e) apreciere.
 
Care din următoarele procese determină deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a) creşterea ratei naturale a
şomajului, ceteris paribus; b) creşterea ratei şomajului; c) reducerea ratei aşteptate a inflaţiei, ceteris paribus; d)
creşterea ratei inflaţiei; e) creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului.
Inflaţia contemporană reprezintă: a) inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur; b) deprecierea banilor
neconvertibili în aur; c) devalorizarea banilor-metale preţioase; d) o stare de echilibru monetaro-material; e) un
proces de apreciere obiectivă a banilor aflaţi în circulaţie.
 
Stabilitatea preţurilor în economia naţională se realizează când: a) toate preţurile din economie sunt constante în
perioada considerată; b) rata inflaţiei este constantă în mai mulţi ani consecutivi; c) scade masa monetară; d) se
menţine puterea de cumpărare a banilor; e) creşte puterea de cumpărare a populaţiei.
 
13.  Valoarea banilor scade atunci când: a) există inflaţie; b) ritmul creşterii preţurilor scade; c) creşte masa
monetară fără acoperire în mărfuri; d) producţia naţională se reduce, iar masa monetară nu se modifică; e) se
întâmplă oricare din situaţiile anterioare.
Populaţia are tendinţa de a-şi reduce economiile în moneda naţională atunci când: 1) moneda naţională se
depreciază; 2) moneda naţională se apreciază; 3) rata dobânzii scade;  4) inflaţia creşte puternic; 5) rata profitului
creşte. a) (1,3,4);   b) (2,4,5);   c) (2,3,4);   d) (2,3,5);   e) (1,4).
 
Dezinflaţie înseamnă: a) scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor; b) creşterea durabilă pe termen
lung a nivelului preţurilor; c) menţinerea nivelului preţurilor; d) reducerea durabilă şi controlată a ratei inflaţiei; e)
menţinerea unui nivel constant al ratei inflaţiei.
 
16.  Dezinflaţia reprezintă un proces de: a) reducere a preţurilor şi a puterii de cumpărare a banilor; b) reducere a
preţurilor şi creştere a puterii de cumpărare a banilor; c) reducere a inflaţiei şi a puterii de cumpărare a banilor; d)
reducere a inflaţiei şi creştere a puterii de cumpărare a banilor; e) reducere a preţurilor, datorită reducerii ofertei de
monedă.
 
Hiperinflaţia se caracterizează prin: a) reducerea masei monetare şi creşterea generalizată a preţurilor; b) o rată
lunară a inflaţiei de minim 50%; c) creşterea masei monetare în acelaşi ritm cu creşterea preţurilor; d) reducerea
puterii de cumpărare a monedei şi reducerea preţurilor; e) creşterea puternică a cursului de schimb al monedei
naţionale.
 
Ce cauză poate sta la baza inflaţiei prin costuri? a) creşterea şomajului şi a ofertei agregate; b) reducerea costurilor
cu materiile prime pe unitate de produs; c) creşterea salariilor nominale, fără o creştere corespunzătoare a
productivităţii; d) creşterea cheltuielilor de la bugetul statului; e)creşterea deficitului de cont curent.
 
Inflaţia are ca principală cauză creşterea: a) ratei reale a dobânzii; b) ofertei nominale de bani; c) ratei nominale a
dobânzii; d) PIB real; e) excedentului bugetului de stat.
 
20.  Efecte economice directe ale inflaţiei sunt: a) redistribuirea arbitrară a veniturilor între agenţii economici; b)
creşterea ratei şomajului; c) creşterea eficienţei economice; d) creşterea riscului în economie; e) stoparea creşterii
economice.
 
21.  Identificaţi afirmaţia falsă dintre următoarele: a) creşterea masei monetare peste nevoile circulaţiei determină
creşterea preţurilor; b) inflaţia presupune creşterea de ansamblu a preţurilor; c) creşterea productivităţii muncii
permite combaterea inflaţiei; d) creşterea salariilor concomitent cu scăderea productivităţii muncii poate determina
inflaţie; e) controlul preţurilor de către autorităţile statului asigură echilibru în economie.
 
22.  În cadrul măsurilor antiinflaţioniste, care acţionează asupra reducerii masei monetare, se evidenţiază: a)
reducerea ratelor dobânzilor; b) liberalizarea salariilor şi a preţurilor; c) creşterea rezervelor bancare obligatorii; d)
reducerea ofertei de bunuri; e) reducerea ratei de rescont.
 
23.   La reducerea inflaţiei pot contribui: a) creşterea salariilor nominale; b) creşterea ofertei de bunuri; c) reducerea
şomajului; d) creşterea deficitului bugetului de stat; e) creşterea datoriei publice.
 
politică monetară care are ca obiectiv reducerea inflaţiei va urmări: a) reducerea şomajului, atât absolut cât şi
procentual; b) creşterea şomajului; c) creşterea masei monetare proporţional cu producţia de bunuri şi servicii; d)
indexarea salariilor în aceeaşi proporţie cu creşterea preţurilor; e) reducerea Produsului intern brut.
 
25.  Inflaţia se poate reduce dacă: a) se reduce concurenţa; b) deficitul bugetar se accentuează; c) salariile nominale
cresc într-un ritm superior creşterii productivităţii muncii; d) oferta de bunuri se reduce; e) oferta de bunuri creşte.
26.  Printre cauzele inflaţiei nu se numără: a) creşterea volumului împrumuturilor acordate populaţiei; b)  deficitul
bugetar; c)  scăderea puterii de cumpărare a banilor; d)  creşterea salariilor nominale; e)  creşterea costurilor
27.   Într-un an rata dobânzii la depozitele bancare este de 12%, iar rata inflaţiei este 10%, în aceste condiţii titularii
de depozite bancare: a) obţin dobânzi real negative; b) obţin dobânzi real pozitive; c) se vor orienta către piaţa
acţiunilor; d) păstrează banii în conturi la vedere; e) se vor orienta către piaţa obligaţiunilor.

1. Ţara "Lumea Nouă" se caracterizează printr-o creştere a producţiei globale,

naţionale, în perioada To - T1 cu 10%, în condiţiile creşterii cu 5% a populaţiei efectiv active.
Datorită inflaţiei din respectiva ţară, prin negocieri între sindicate şi organizaţiile patronale se
ajunge la o creştere cu 10% a salariului mediu pe economie. Se cere:
a) Cu cât a crescut productivitatea muncii în ţara "Lumea Nouă"?
b) Ce influenţă va avea indexarea salariilor asupra inflaţ
a) Creşterea productivităţii muncii se determină cu ajutorul următoarei relaţii:
IWL=IQ /IL, în care prin IWL am notat indicele productivităţii muncii, prin IQ indicele
producţiei naţionale şi prin IL indicele numărului de lucrători. Indicele producţiei este IQ =
110%, cel al numărului de lucrători IL = 105%. Indicele productivităţii muncii va fi:
IWL = 110% /105% = 104,76%, ceea ce înseamnă că productivitatea muncii a crescut
cu 4,76%.
b) Observaţi că salariile cresc cu 10%, pe când productivitatea creşte doar cu
4,76%. Creşterea mai rapidă a salariilor faţă de productivitate se va traduce printr-o
creştere a cererii mai rapidă decât cea a ofertei de bunuri de pe piaţă, deci la apariţia sau

2. O economie naţională produce doar patru categorii de bunuri economice: A, B, C şi

D. Evoluţia preţurilor şi a producţiei naţionale în perioada To - T1 se prezintă astfel:

Produse Po (u.m.) P1 (u.m.) Qo (buc.) Q1 (buc.)

A 100 140 1000 1200

B 200 250 500 600

C 250 400 2000 2200

D 350 500 100 120

Determinaţi indicele general al preţurilor şi rata inflaţiei. Dacă salariile nominale cresc
în aceeaşi perioadă cu 10%, ce evoluţie cunoaşte salariul real?
Rezolvare:
Se utilizează următoarea formulă:
Ip= (ΣP1iQ1i/ ΣP0iQ1i)x 100
Ip=(140 x 1200 + 250 x 600 + 400 x 2200 + 500 x 120) / (100 x 1200 + 200 x 600 + 250 x
2200 + 350 x 120) x 100 = 151 %. În aceste condiţii rata inflaţiei va fi de 51 %.
Cum indicele salariului nominal este de 110%, înseamnă că dinamica salariului real va
fi: ISR = ISN /IP, deci:
ISR = 110% /151 % = 72,85%, ceea ce înseamnă că salariul real a scăzut cu 27,15%