Politică macroprudențială

Stabilitatea financiară este un bun public global, caracterizat de nonrivalitate și

nonexcludere. Acest bun public nu poate fi oferit în mod exclusiv de către piață, banca
centrală și alte instituții ale statului având un rol important în asigurarea stabilității
financiare. De asemenea, dat fiind caracterul de economie deschisă al României, este
necesară o abordare transfrontalieră, prin coordonarea politicilor din acest domeniu, în
vederea atingerii stabilității financiare pe plan național.

Banca Națională a României proiectează stategia în domeniul politicii macroprudențiale

în limitele ariei sale de competență.

Obiectivele intermediare ale politicii macroprudențiale vizate de BNR, integral

armonizate cu recomandările europene în domeniu, sunt: (i) reducerea și prevenirea
creșterii excesive a creditării și a îndatorării; (ii) reducerea și prevenirea necorelării
excesive a scadențelor și a lipsei de lichiditate pe piață; (iii) limitarea concentrării
expunerilor directe și indirecte; (iv) limitarea hazardului moral, și (v) consolidarea
rezilienței infrastructurilor financiare. În scopul îndeplinirii obiectivului final, de
salvgardare a stabilității sistemului financiar, BNR a selectat, pe lângă obiectivele
intermediare ale politicii macroprudențiale recomandate la nivelul UE, două obiective
naționale specifice – creșterea sustenabilă a intermedierii financiare și îmbunătățirea
incluziunii financiare – pentru care a propus instrumente specifice.

Mai multe detalii se regăsesc în Raportul asupra stabilității financiare, ediția decembrie
2017.

Potrivit Recomandării CERS/2011/3 (subrecomandarea B, pct. 3), se recomandă statelor

membre să asigure faptul că banca centrală deține un rol major în politica
macroprudențială și că politica macroprudențială nu subminează independența
acesteia, în conformitate cu articolul 130 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene.

Strategia macroprudențială a României este aprobată de Comitetul Național pentru

Supravegherea Macroprudențială și implementată la nivel sectorial de BNR, ASF și
Guvern, în baza recomandărilor emise de CNSM.

Amortizoarele de capital
Pachetul de reglementare CRD IV/CRR pune la dispoziția autorităților naționale
competente un set de instrumente macroprudențiale pe care acestea le pot utiliza în
scopul prevenirii apariției riscurilor sistemice ciclice sau atenuării riscurilor sistemice
structurale, printre care: a) amortizorul de conservare a capitalului; b) amortizorul
anticiclic de capital; c) amortizorul de capital aferent altor instituții de importanță
sistemică; d) amortizorul de capital pentru riscul sistemic. Reglementarea
amortizoarelor de capital a avut în vedere: (i) necesitatea asigurării unor condiții de
concurență echitabile între statele membre ale UE, ca o condiție esențială pentru
funcționarea pieței interne; (ii) eliminarea arbitrajului de reglementare; (iii) asigurarea
unui grad ridicat de armonizare, și (iv) creșterea transparenței și a predictibilității în
domeniul macroprudențial.

Banca Națională a României efectuează periodic analize cu privire la amortizoarele de

capital pe care le supune dezbaterii Comitetului Național pentru Supravegherea
Macroprudențială în vederea adoptării unor măsuri macroprudențiale.

Măsurile macroprudențiale privind amortizoarele de capital, adoptate de BNR, sunt

implementate ca urmare a recomandărilor Comitetului Național pentru Supravegherea
Macroprudențială, prin Ordinele BNR emise în acest sens.