Sunteți pe pagina 1din 16

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1.Evolutia sistemului bancar european


1.1 Riscuri, provocari, reglementari
1.2 Basel III si lichiditatea
CAPITOLUL 2 – ROLUL BANCII CENTRALE EUROPENE IN GESTIONAREA NOILOR
ECHILIBRE MONETARE
2.1. Scurt istoric al Sistemului Bancar International
2.2. Rolul Bancii Centrale Europene
CAPITOLUL 3 - TENDINŢE ÎN DEZVOLTAREA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
ACTUAL IN MEDIUL CONCURENTIAL
3.1. Etape în dezvoltarea sistemului bancar pe teritoriul românesc înainte de 1990
3.2. Evoluţia sistemului bancar românesc după 1990
3.3. Sistemul bancar românesc în contextul crizei actuale
3.3.1. Evoluţii structurale
3.3.2. Creditele şi riscul de credit
3.3.3. Riscul de lichiditate
3.3.4. Riscul de piaţă
3.4. Creditele – o permanentă provocare
CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE

1
INTRODUCERE

Criza ne-a reamintit că drumul către o uniune economică şi monetară lipsită de fragilităţi nu
este parcurs integral. Continuarea convergenţei în cadrul UE necesită o guvernanţă economică
întărită, care să prevină acumularea dezechilibrelor macroeconomice şi pierderi de competitivitate
pe termen lung.

Provocările actuale ne arată cât de mult depinde, în absenţa unei uniuni fiscale, costul
finanţării datoriei publice de percepţia pieţei. Prima de risc inclusă în randamentul titlurilor de stat
reprezintă, după cum se cunoaşte foarte bine, un factor cu impact sistemic în economie. Ne aflăm la
începutul unui nou ciclu major de dezvoltare economică la nivel mondial, iar revenirea pe tendinţă
crescătoare a economiilor europene nu trebuie zădărnicită de volatilitatea pieţelor. Totodată, în lipsa
unei uniuni bancare, eventualele nevoi de recapitalizare a instituţiilor de credit sunt considerate
drept datorii potenţiale în sarcina statelor. Nu reprezintă un secret faptul că riscul formării unei
spirale vicioase între riscul de insolvabilitate bancară şi cel de ţară a devenit o realitate a istoriei
recente. Iar consecinţele sale asupra intermedierii bancare sunt, de asemenea, vizibile.

Răspunsul la aceste provocări nu poate fi decât o mai bună guvernanţă economică,


valorificând coordonatelor stabilite la nivel internaţional de G20. Şi nu sunt puţine, nici simpliste.
Ele îndeamnă la o revizuire amplă a politicilor economice, se reiterează importanța stabilității
financiare ca o condiţie fundamentală pentru o creştere durabilă, generatoare de locuri de muncă
compatibile cu profilul sofisticat al noilor generaţii și stabilitatea prețurilor.

Se produce o schimbare de paradigmă, care reflectă importanţa asigurării continuității


serviciilor financiare critice printr-o combinaţie de acţiuni preventive cu soluţii corective. Nu are
loc doar o re-reglementare. Aş mai aprecia că, în cazul României, putem vorbi de o confirmare a
politicii prudenţiale anti-ciclice a băncii centrale. Ne aducem aminte de eforturile BNR de limitare
a creditării în perioada de exuberanță prin utilizarea unor instrumente considerate ne-ortodoxe la
acea vreme. Nu vreau să insist. Ele sunt bine documentate acum, inclusiv în literatura de
specialitate.

Exigenţele prudenţiale nu se mai focalizează exclusiv pe întărirea capacităţii băncilor de a


rezista la evenimente extreme, în condiţiile în care economia reală şi cea financiară au devenit tot
2
mai interdependente. Politicile micro-prudenţiale întărite, fie prin consolidarea rezervelor de
capital, fie prin introducerea cerinţelor de lichiditate, nu sunt suficiente pentru contracararea
acumulării de vulnerabilităţi sistemice. Aceasta, în condiţiile în care comportamentul instituţiilor de
credit se sincronizează, iar corelaţia dintre preţurile activelor deţinute de acestea a crescut. Este
nevoie de macro-prudențialitate. Obiectivul, de altfel delicat şi ambiţios al actualei politici macro-
prudenţiale, devine cel al reducerii amplitudinii ciclului riscului financiar. Mai mult, nu se mai
acţionează doar indirect prin canalul de capital asupra ofertei de credite. Rezervele acumulate în
perioadele de expansiune vor fi eliberate în perioadele de ajustare economică.

Cu toate acestea, aşteptările legate de ceea ce poate realiza politica prudenţială trebuie
gestionate la niveluri realiste. Reglementările bancare, deşi au o orientare macroprudenţială din ce
în ce mai pregnantă, nu sunt suficiente pentru prevenirea acumulării vulnerabilităţilor sistemice.
Celelalte componente ale mix-ului de politici macro-economice trebuie să evite generarea unor
variaţii ample ale cererii de credite, mai ales atunci când acestea sunt decuplate de la fluxul
economisirii interne. De asemenea, trebuie evitate măsurile care pot conduce la schimbări bruşte în
situația financiară a debitorilor şi în disciplina creditării. Aceasta, deoarece senzitivitatea ridicată a
fluxului de credit la impulsuri ale venitului mediu induce oscilaţii puternice ale cererii de credite,
iar evoluţia impulsului creditului contribuie la amplificarea ciclicităţii economice. Promovarea unei
politici anti-ciclice a veniturilor previne alimentarea cererii de credite peste capacitatea de
rambursare pe termen mediu şi evită crearea unor presiuni nefavorabile asupra capacităţii de
rambursare atunci când economia se ajustează.

Prevenirea fragilităţii stabilității financiare este condiţionată de asigurarea unui cadru


transparent și predictibil pe piaţa bancară. Prin natura sa, sectorul bancar este mai predispus la
evenimente sistemice decât alte sectoare economice datorită:

 structurii bilanţiere, care evidenţiază un grad ridicat de îndatorare,


concomitent cu necorelarea dintre exigibilitatea resurselor din pasivul băncilor şi
lichiditatea plasamentelor din activ;
 gradului ridicat de conectivitate dintre instituţiile de credit, care induce
riscul propagării în lanţ a situaţiilor individuale de incapacitate de plată asupra celorlalţi
intermediari financiari;
 mecanismelor puternice de reacţie adversă, în condiţiile în care dinamica
sectorului bancar şi a economiei reale se antrenează reciproc, crescând amplitudinea
ciclicităţii riscului financiar.
 în plus faţă de acestea, notabilă este şi intensitatea informaţională, ce atrage
deseori reacţii disproporţionate în rândul participanţilor pe piaţa financiară. Reacţii
3
nejustificate în raport cu fundamentele economice şi replieri dezordonate ale deponenţilor,
precum şi ale celorlalţi creditori ai instituţiilor bancare pot degenera în spirale vicioase ale
riscului de credit şi blocaje financiare.

Criza a mai arătat că avem nevoie de mecanisme eficace de gestiune a situaţiei băncilor în
dificultate care să permită ieşirea ordonată din piaţă a instituţiilor neviabile considerate too big to
fail. Asigurarea unui mediu concurenţial sănătos, lipsit de manifestarea hazardului moral în
domeniul bancar, concomitent cu diminuarea externalităţilor negative (efecte de contagiune directe
sau indirecte) asupra celorlalte instituţii din sistem reprezintă o exigenţă pe care nu o mai putem
evita. Şi în acest plan, suntem martorii unei schimbări de paradigmă. Deşi instrumentele de
restructurare administrativă precum vânzarea de active şi asumarea de pasive sau banca-punte se
afla în pachetul de opţiuni al multor autorităţi pentru rezoluţia instituţiilor neviabile, ele nu pot
rezolva problema băncilor too big to save – sursa principală a influenţei negative dintre băncile în
dificultate şi datoria publică a statelor. Noul cadru european de redresare şi rezoluţie va introduce
recapitalizarea internă ca modalitate de deplasare a poverii salvării băncilor de pe umerii
contribuabililor pe cei ai acţionarilor şi creditorilor.

Lipsa falimentelor bancare nu garantează stabilitatea financiară. O dinamică echilibrată a


intermedierii bancare pe cele două componente tradiţionale, atragerea de depozite şi acordarea de
credite, reprezintă un reper al modului în care îşi îndeplinesc băncile rolul în economie. Nu
reprezintă un secret faptul că abaterea ritmului creditării de la dinamica atragerii de resurse stabile,
prea mult în sus sau prea în jos, este însoţită pe termen mediu (doi-trei ani) de multiplicarea
creditelor neperformante. Evidenţele statistice sunt puternice în acest sens. Desigur, mersul
economiei are rolul său, iar sectoarele care tractează creşterea nu sunt neapărat cele care au fost
finanţate cu preponderență. Se cuvine, aşadar, inclusiv o revizuire a orientării politicilor bancare
comerciale spre finanțarea activităților productive, generatoare, nu doar de valoare adăugată, ci şi
de venituri sustenabile.

4
CAPITOLUL 1
EVOLUTIA SISTEMULUI BANCAR EUROPEAN

1.1 Riscuri, provocari, reglementari

Contextul economic și financiar internațional s-a caracterizat printr-o volatilitate în creștere dar
efectele asupra stabilității financiare din România au fost mixte. Creșterea economică a multor țări partenere
de comerț exterior ale României s-a reîntors în teritoriul pozitiv, cu efecte benefice asupra exporturilor
autohtone, iar politicile monetare acomodative ale principalelor țări dezvoltate au redus și costurile de
finanțare ale României.
Perspectivele evoluțiilor viitoare rămân marcate de incertitudini, putând genera efecte importante
asupra stabilității sectorului financiar din România. În plus, acutizarea situației din Grecia, nesiguranța
evoluției conflictului din Ucraina și profitabilitatea redusă a grupurilor bancare europene cu prezență și în
România au pus presiune asupra condițiilor economice și financiare autohtone. Acești factori se mențin și
pentru perioada următoare ca principale surse de vulnerabilitate pentru sectorul bancar european și, prin
acest canal, pentru stabilitatea financiară din România.

Climatul macroeconomic extern și implicațiile asupra economiei românești

Creșterea economică a principalilor parteneri de comerț exterior ai României (Germania, Franța și


Italia) s-a îmbunătățit în anul 2014 față de 2013, iar perspectivele sunt de menținere a acestor tendințe pozitive.
Această evoluție favorabilă a creșterii economice este o caracteristică ce s-a manifestat la nivel global, dar
proiecțiile privind dinamica viitoare continuă să fie marcate de incertitudine. Creșterea economiei globale
este estimată la 3,3 la sută pentru anul 2015 și 3,8 la sută în 2016 (conform prognozei Fondului Monetar
Internațional, iulie 2015), cu o eterogenitate pronunțată în funcție de gradul de dezvoltare a țărilor. La nivel
european, consolidarea creșterii economice este mai timidă, Comisia Europeană (CE) preconizând o majorare
de 1,8 la sută în anul 2015, respectiv de 2,1 la sută în 2016 (Prognoza de primăvară a CE, 2015), neuniformă la
nivelul statelor membre.
Reluarea creșterii economice a fost sprijinită și de politicile monetare acomodative din principalele
țări dezvoltate. Banca Centrală Europeană (BCE) a continuat și în anul 2014 extinderea setului de
instrumente în vederea stimulării creditării sectorului real, în condițiile reducerii ratei dobânzii de politică

5
monetară la niveluri istorice1 prin: (i) operațiuni de refinanțare pe termen lung (Targeted Longer-Term
Refinancing Operations, TLTRO) și (ii) includerea de active noi în programul de cumpărare de active2 (cu o
valoare totală estimată la 1 140 miliarde euro până în septembrie 2016). La baza deciziilor de relaxare
monetară ale BCE, precum și în cazul Băncii Federale a SUA, s-au aflat preocupările privitoare la menținerea
unui nivel prea scăzut al inflației pe o perioadă mai lungă de timp. BCE a urmărit în principal reducerea ratelor
reale de dobândă, a poverii datoriilor populației, companiilor și guvernelor, precum și reduceri ale costurilor
de finanțare ale instituțiilor bancare.
Pe de altă parte, menținerea prelungită a ratelor de dobândă la un nivel redus susține un fenomen de
căutare de randamente ridicate (search for yield), care poate conduce la creșteri nesustenabile ale prețurilor
unor active (bunuri imobiliare, instrumente financiare) și la apariția unor probleme de lichiditate pe anumite
segmente ale piețelor financiare internaționale (liquidity illusion), acestea fiind și principalele vulnerabilități
identificate de instituțiile internaționale de referință în ceea ce privește stabilitatea financiară (Caseta 1.
Provocări ale sistemului financiar la nivel internațional). Acumularea unor dezechilibre de acest tip ar putea
duce la materializarea unor riscuri sistemice, ca urmare a unor modificări rapide și însemnate ale
sentimentului investitorilor pe piețele financiare internaționale. Aceste ajustări pot fi determinate de evoluții
macroeconomice sub așteptări, de materializări ale unor riscuri geopolitice sau de incertitudini privind
deciziile viitoare de politică monetară ale unor bănci centrale cu impact la nivel global.

Caseta 1. Provocări ale sistemului financiar la nivel internațional

Banca Reglementelor Internaționale (BRI) identifică în ultimul său raport anual următoarele aspecte
privind stabilitatea financiară la nivel internațional:

▪ Principalele provocări ale economiei globale sunt: menținerea ratelor de dobândă la un nivel
excepțional de scăzut, creșterea economică eterogenă, gradul ridicat de îndatorare, riscurile financiare, avansul
redus al productivității și spațiul limitat de manevră al politicilor macroeconomice. Acumularea acestor
vulnerabilități a fost posibilă datorită orientării excesive în politicile macroeconomice asupra obiectivelor pe
termen scurt privind creșterea economică și inflația, respectiv a
neluării în considerare a poziției economiei relativ la ciclul financiar;

1 În data de 4 septembrie 2014, BCE a decis reducerea ratei de dobândă la operațiunile principale de refinanțare
la 0,05 la sută.
2 Programul de cumpărare de active (Asset Purchase Programme) a fost extins în iunie 2014 și ajustat în ianuarie 2015.
În prezent, acesta include titluri garantate cu active (Asset-Backed Securities), garanții ipotecare (Covered Bonds) și titluri
emise de sectorul public.

6
▪ Trendul ascendent al prețurilor activelor financiare de pe piețele globale continuă să fie alimentat
de politicile acomodative ale principalelor bănci centrale la nivel internațional, în timp ce așteptările
investitorilor asupra deciziilor divergente de politică monetară ale Băncii Federale a SUA și ale Băncii Centrale
Europene continuă să pună presiune pe moneda unică europeană.
În plus, menținerea unor politici monetare acomodative a determinat apariția unor probleme de
lichiditate pe piețele financiare internaționale, în special pe cele de obligațiuni: piața pare lichidă în condiții
normale, dar lichiditatea dispare rapid în perioadele de stres (liquidity illusion);

▪ Evoluțiile prețului petrolului și dolarului SUA au determinat reacții diferite ale economiilor în
funcție de faza ciclului economic și financiar în care acestea se aflau, o gestionare mai bună a politicilor
macroeconomice și o structură mai robustă a sectorului financiar conducând la un impact mai redus al
acestor șocuri. Stocul important de datorie la nivel global și substituirea finanțării de la bănci cu cea de pe
piața de capital ar putea determina apariția unor noi riscuri;

▪ Acumularea de dezechilibre financiare la nivel global, în contextul unor evoluții ale ratei inflației
sub valorile-țintă, ridică probleme în menținerea politicilor monetare acomodative și indică necesitatea
încorporării preocupărilor privind stabilitatea sectorului financiar în definirea politicilor monetare;

▪ Contextul economic și financiar internațional actual a readus în prim-plan discuția referitoare la


construcția sistemului monetar și financiar internațional, respectiv la necesitatea găsirii unui echilibru între
cooperarea internațională și politicile macroeconomice interne, având în vedere integrarea piețelor financiare
la nivel global și efectele de contagiune pe care aceasta le facilitează;

▪ Deși sectorul bancar din țările dezvoltate a continuat să își îmbunătățească poziția solvabilității și a
lichidității, acesta continuă să se confrunte cu dificultăți, care se adaugă la problemele determinate de
menținerea unui nivel redus al ratelor de dobândă și de contextul macroeconomic încă fragil.

Sursa: BRI - Raport anual 2014/2015

Un alt factor de risc ar putea proveni dinspre evoluțiile negative ale economiilor emergente, precum
cea chineză (încetinirea ritmului activității economice, deteriorarea calității creditelor, ajustări ale pieței
imobiliare și scăderi pronunțate ale valorilor bursiere), prin repoziționarea expunerilor investitorilor relativ la
această clasă de active, dar și prin canalul indirect al schimburilor comerciale ale Chinei cu țări membre ale
UE care sunt și importanți parteneri comerciali ai României.

7
Posibilele efecte negative asupra României în cazul schimbării sentimentului investitorilor cu privire
la țările emergente ar putea fi semnificativ mai mici comparativ cu alte țări din regiune. În această direcție
pledează echilibrele macroeconomice interne care rămân robuste, creșterea economică ce s-a consolidat și
prezența mai modestă a nerezidenților pe piețele financiare autohtone. Volumul investițiilor de portofoliu deținut de
nerezidenți este printre cele mai mici din UE (14 la sută din PIB, comparativ cu 86 la sută din PIB la nivelul UE
în decembrie 2014), iar dimensiunea pieței de capital și a celei interbancare este, de asemenea, mai redusă decât
în cazul altor țări emergente din UE.

În ceea ce privește contextul geopolitic, economia României a fost marginal expusă riscurilor
generate de conflictul ruso-ucrainean, în principal prin canalul indirect al relațiilor de afaceri și de finanțare
ale companiilor nefinanciare, precum și prin intermediul grupurilor bancare europene prezente în România
care au expunere pe Rusia și Ucraina (cele mai importante fiind Franța, Austria și Germania3). Deși situația din
regiune a continuat să reprezinte un factor de incertitudine, riscul sistemic nu s-a materializat până în
prezent la nivelul sectoarelor bancare din UE. Acutizarea situației datoriei suverane a Greciei a avut un
impact temperat asupra sectorului bancar (detalii în Caseta 2. Situația datoriei suverane a Greciei).

Pe de altă parte, situația geopolitică din Orientul Mijlociu a determinat fluxuri importante de
imigranți din această regiune către statele Uniunii Europene.
Deși România nu este în prezent direct afectată de această evoluție, principalele riscuri pentru
economie ar putea proveni prin următoarele canale: (i) al presiunilor bugetare, prin creșterea cheltuielilor cu
asistența socială și securitatea națională;
(ii) al schimburilor comerciale, ca urmare a posibilelor probleme privind transportul mărfurilor în
spațiul european și (iii) al pieței muncii, prin creșterea ratei șomajului.

Condiția sectorului bancar european

Nivelul scăzut al profitabilității sectorului bancar la nivel european s-a menținut, la aceasta
contribuind în special creșterea economică modestă. Stocul însemnat al creditelor neperformante în unele
țări, în special în cele cu un nivel ridicat al îndatorării sectoarelor public și privat, a reprezentat o problemă
suplimentară pentru unele dintre grupurile bancare europene și continuă să împiedice reluarea creditării,
contribuind într-o anumită măsură și la întârzierea reluării creșterii economice.
Un alt factor cu potențial impact asupra profitabilității sectorului bancar îl reprezintă interdependența

3 Conform datelor Băncii Reglementelor Internaționale la decembrie 2014.

8
dintre acesta și sectorul public. Pentru limitarea efectelor de contagiune prin acest canal, la nivel european
au continuat reformele cadrului instituțional, constând în adoptarea Directivei de instituire a unui cadru
pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și a Regulamentului
Mecanismului unic de rezoluție.

Caseta 2. Situația datoriei suverane a Greciei

În România sunt prezente patru instituții de credit cu capital grecesc, cu rol moderat
în cadrul sistemului. Acestea dețin aproximativ 12 la sută din activele totale ale
sectorului bancar (iunie 2015). Toate băncile cu capital grecesc sunt persoane
juridice române, aflate sub supravegherea directă a Băncii Naționale a României.

Grafic A. Expunerile externe și efectul asupra creditării Situația prudențială a


companiilor și populaţiei
acestor instituții este la
mld. euro un
2 mld. lei 120 nivel adecvat, iar majoritatea
4
10
indicatorilor au continuat să
2
se îmbunătățească în ultimul
0 0
an. Aceste instituții au în
1 80
prezent o rată a fondurilor
6 60 proprii totale semnificativ
1 40 peste nivelul reglementat
2 20 (18,1 la sută în iunie 2015, în
8 0 creștere de la 16,3 la sută în
Surse atrase Credite companii decembrie 2014, față de
4 de la băncile- nefinanciare (sc. dr.)
mamă pragul minim de 8 la sută),
0 Credite populație
(sc. dr.)

alte bănci bănci cu capital austriac


o calitate bună a fondurilor
bănci cu capital francez bănci cu capital grecesc proprii (rata fondurilor
proprii la nivel 1 este de
13,1 la sută, iunie 2015), un
grad de acoperire cu
provizioane IFRS a
creditelor neperformante la
un nivel corespunzător
(69,4 la sută), în timp ce
calitatea portofoliului de
credite s-a ameliorat, în linie
cu modificările la nivelul
întregului sector bancar
(15,8 la sută în iunie 2015, în
scădere de la 21 la sută în
aprilie 2014).

9
BNR continuă să monitorizeze atent evoluțiile din Grecia și pe cele ale canalelor
de transmisie a posibilelor șocuri, în vederea acționării din timp pentru limitarea
posibilelor efecte negative asupra sectorului bancar românesc.
Analiza implicațiilor situației datoriei suverane a Greciei asupra economiei reale
autohtone arată că, pe termen scurt, prin intermediul schimburilor comerciale,
consecințele sunt limitate (volumul exporturilor României către Grecia fiind de 1,4 la
sută din total în decembrie 2014). În plus, dificultățile firmelor-mamă din Grecia care s-ar
resimți asupra filialelor din România ar avea consecințe moderate.
Rolul firmelor românești cu capital grecesc este modest atât pentru economia
autohtonă (contribuind cu 0,5 la sută la valoarea adăugată brută din economie și angajând
0,3 la sută din salariați, decembrie 2014), cât și pentru sectorul bancar românesc (firmele
menționate dețin un volum relativ redus de credite de la băncile autohtone, de
aproximativ 1 miliard de lei).
Pe termen mediu și lung, se așteaptă ca urmările situației din Grecia asupra
economiei României și sectorului bancar autohton să se manifeste în trei direcții
principale: (i) reconfigurarea sectorului bancar românesc prin reducerea importanței
instituțiilor cu capital grecesc; (ii) punerea unui accent în creștere pe îndeplinirea în mod
sustenabil a criteriilor de convergență reală în vederea aderării la zona euro, ceea ce
pledează pentru continuarea reformelor structurale și păstrarea echilibrelor
macroeconomice4 și (iii) creșterea atenției asupra menținerii în limite prudente a
indicatorilor de îndatorare (atât publică, cât și privată) în monitorizările privind
stabilitatea financiară. România are în prezent un nivel relativ scăzut de îndatorare a
sectorului public, dar marja de manevră pentru depășirea acestuia este limitată (detalii în
Tema specială - Sustenabilitatea datoriei publice a României din perspectiva stabilității
financiare).

1.2 Basel III si lichiditatea


Scopul Acordului Basel III este consolidarea stabilităţii sistemului bancar,
4 Isărescu, M. (2015), alocuțiune la conferința "CESEE - Old and New Policy Challenges",
http://www.bnr.ro/CESEE---old-and- new-policy-challenges-12535.aspx.
prin redresarea deficienţelor evidenţiate de actuala criză. Îmbunătăţirea calităţii
bazei de capital şi noi standarde în managementul lichidităţii sunt destinate a
întări capacitatea băncilor de a absorbi şocurile, evitând utilizarea fondurilor
publice pentru recapitalizare, efectele benefice îndreptându-se implicit şi spre
consumatori, investitori sau guverne.

Tabelul 1
Sinteza masurilor la nivelul UE (Basel III)
Deficienţe evidenţiate de Măsuri propuse de Basel III Obiectivele masurilor
actuala criz ă
Cerinţe de Baza de capital Îmbunătăţirea calităţii bazei de capital prin: Limitarea expunerii la
capital insuficientă pentru - includerea în capitaluri proprii (fonduri riscuri; consolidarea
acoperirea pierderilor, proprii de nivel 1 de bază), pe lângă rezultatul stabilităţii financiare
ceea ce a dus la utilizarea reportat şi rezerve, a acţiunilor
fondurilor publice ordinare, fiind excluse acţiunile preferenţiale; -
eliminarea elementelor incluse în fondurile
proprii de nivel 1 suplimentar care nu au
suficientă capacitate de absorbţie a pierderilor; -
majorarea cerinţelor minime de fonduri proprii de
nivel 1 de la 4 % la 6 % şi a cerinţei minime de
capitaluri proprii (fondurilor proprii de nivel 1 de
bază), de la 2 % la 4,5 %.
- introducerea amortizorului de capital anti-ciclic
şi a amortizorului fix de conservare a
capitalului (2,5 %), ambele fiind asigurate din
elemente de capital propriu.
Insuficienta transparenţă a Creşterea exigenţelor privind transparenţa Creşterea cerinţelor de
structurii capitalului capitalului de reglementare transparenţă
Efectul de Risc mărit de faliment Introducerea efectului de pârghie ca Reducerea probabilităţii
pârghie măsură adiţională manifestării riscului sistemic
şi creşterea
rezistenţei la situaţii de criză
Standarde Ponderea ridicată a Introducerea unor standarde minime Reducerea probabilităţii
de resurselor pe termen scurt, internaţionale pentru riscul de lichiditate manifestării riscului sistemic
lichiditate finanţarea activelor pe şi creşterea
termen lung rezistenţei la situaţii de criză
O supraapreciere a
lichidităţii pe piaţă
Băncile de Recapitalizarea instituţiilor Cerinţe adiţionale impuse băncilor de Consolidarea stabilităţii
importanţă în vederea limitării riscului importanţă sistemică financiare; creşterea
sistemica sistemic a angajat fonduri transparenţei; evitarea
publice considerabile, utilizării fondurilor publice în
ceea ce a condus la salvarea instituţiilor de
creşterea datoriilor credit
suverane
Lipsa unui cadru adecvat Conturarea unui nou cadru de management al
de reglementare privind crizelor
restructurarea şi
falimentul băncilor
Sursa: Raport BNR asupra stabilităţii financiare 2011, pp. 127-128.

Impactul noilor norme este semnificativ, deoarece, în lipsa oricărei acţiuni


de atenuare, se estimează un deficit de capital de 1.050 miliarde de euro pentru
Europa, respectiv 600 miliarde de euro pentru SUA (Härle et al., 2010, p. 3).
Deficitul de capital şi lichiditate pentru Europa şi Statele Unite ale Americii va fi
semnificativ. Se aşteaptă ca finanţările pe termen lung să atenueze parţial
deficitul de lichiditate.

Sursa: Härle, Philipp et all - „Basel III and European banking: Its impact, how banks
might respond,and the challenges of implementation"-November 2010, EMEA Banking, p. 3.

Figura 2. Deficitul de capital şi lichiditate Europa, respectiv SUA, perspectiva statică,


2019 (miliarde euro)

Presupunând punerea în aplicare pe deplin până în 2019 a tuturor


măsurilor prevăzute de Basel III şi înaintea oricărei acţiuni de atenuare,
indicatorul ROE inainte de impozitare al băncilor europene ar scădea cu 3,7
până la 4,3 puncte procentuale faţă de nivelul de 15% înregistrat în perioada
dinaintea crizei (Härle et al., 2010, p. 4). Efectele vor fi resimţite gradual.
Analizând diferite perioade de tranziţie, se estimează că declinul ROE va fi de
0,3 puncte procentuale până în 2013 şi de 2,1 puncte procentuale până în 2016.
Declinul ROE apare ca urmare a noilor cerinţe de îmbunătăţire a calităţii bazei
de capital, introducerii efectului de pârghie şi a standardelor minime de
lichiditate la nivel global. Sarcina instituţiilor de credit este, de asemenea,
extrem de dificilă, deoarece băncile se confruntă cu o semnificativă provocare
pentru a atinge conformitatea tehnică a noilor standarde, concomitent cu
reorientarea spre succes.
Impactul Basel III asupra principalelor segmente de business bancar-
retail, corporate şi investment banking este diferit. Atât activitatea de retail
banking, cât şi cea de corporate sunt afectate în principal de acele prevederi ale
Basel III care afectează întreaga bancă, în special cerinţele superioare de capital şi
lichiditate. Unele instituţii de retail vor fi, de asemenea, afectate de măsurile
care privesc calitatea bazei de capital (deducerea participaţiilor tacite în
Germania). Dacă efectele Basel III asupra produselor de retail sunt mai puţin
relevante, noile cerinte vor afecta multe dintre produsele bancare standard
destinate segmentului corporate, prin creşterea costurilor de finanţare.
Produsele cu pondere de risc relativ ridicată (finanţarea structurată sau
împrumuturi negarantate) vor fi substanţial afectate. Dintre cele trei segmente,
cel de investment banking şi, în special, pieţele de capital suportă cele mai
multe modificări, sub impactul noilor raporturi de capital. Activitatea de pe
piaţa instrumente derivate OTC va fi afectată de faptul că băncile sunt nevoite
să deţină un nivel superior de capital pentru acoperirea riscului de piaţă şi a
riscului de credit al contrapartidei.

Stadiul adoptării Basel III la sfârşitul lunii septembrie 2015 la nivelul unor state
Ţara Basel Etapele următoare - planuri de punere în aplicare
III
Belgia 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Franţa 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Germania 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Italia 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Luxemburg 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Olanda 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Spania 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Sudia 2 Urmează procesul stabilit la nivelul UE - propunere UE a fost publicată la 20 iulie 2015
Elveţia 1 Proiectul regulamentului privind Basel III urmează să fie publicat spre consultare la 17
octombrie 2015 - regulamentul SIFI definitiv (nivel: Legea bancară) va fi adoptat de
către Parlament la 30 septembrie 2015 - Proiect de lege SIFI urmează să fie publicat
în Q4 2015.
SUA 1 Proiectul regulamentului este planificat pentru consultare în cursul anului 2015.
Măsurile Basel 2.5 şi Basel III trebuie să fie puse în aplicare într-o manieră coordonată
cu reforma legislativă Dodd-Frank
Uniunea 2 Propunerea (directivă şi regulament), publicată de Comisia Europeană la 20 iulie 2015.
Europeană
Turcia 1 Proiectul regulamentului urmează a fi publicat la mijlocul anului 2016.
Arabia 3 Regulament definitiv a fost emis către bănci.
Saudită
Japonia 1 Consultare publică planificată la începutul anului 2016 - Publicarea finală la sfârşitul
lunii martie 2012 - Punerea în aplicare la sfârşitul lunii martie 2017 - În Japonia, anul
fiscal pentru banci începe în aprilie şi se încheie în martie.
Sursa: http://www.bis.org/publ/bcbs/b3prog_rep_table.htm
În ceea ce priveşte stadiul adoptării Acordului Basel III, la finele lunii
septembrie a acestui an, majoritatea statelor europene se află în etapa a doua,
adică proiectul regulamentului a fost publicat, SUA se află în primul stadiu,
adică proiectul regulamentului nu a fost încă publicat, cel mai avansat stadiu al
adoptării fiind înregistrat de Arabia Saudită, care se află în stadiul al treilea,
adică regulamentul final a fost publicat şi transmis băncilor. Basel III a fost
dezvoltat în mod expres pentru a reduce atât frecvenţa, cât şi intensitatea
crizelor financiare. Studiile indică faptul că acordul va reduce costurile
economice semnificative ale crizelor. Astfel de beneficii nu se vor materializa în
lipsa unei consecvenţe a punerii în aplicare a noilor standarde. Orice slăbire a
acestora sau întârziere în punerea în aplicare va accentua fragilitatea încrederii
în sistemul financiar.
La o primă analiză, impactul asupra băncilor din SUA pare a fi similar, deşi
uşor atenuat, deoarece şi sectorul bancar american, masurat prin valoarea
activelor, este mai mic comparativ cu cel european. Se estimează un deficit al
fondurilor proprii de nivel 1 de aproximativ 600 miliarde de euro şi un decalaj în
finanţarea pe termen lung pentru Statele Unite de 2200 miliarde de euro. Aceste
neajunsuri vor afecta profitabilitatea sectorului bancar american, reflectată printr-o
scădere a indicatorului ROE de aproximativ 3 puncte procentuale. Efectul de
pârghie prevăzut de Basel III nu reprezintă o constrângere majoră suplimentară.
Cu toate acestea, remarcăm o serie de diferenţe cheie. În ceea ce priveşte
capitalul, deducerea drepturilor ipotecare joacă un rol mai important în Statele
Unite comparativ cu Europa, în timp ce interesele minoritare sunt mai puţin
relevante. Impactul măsurilor Basel III referitoare la activele ponderate la risc nu
este direct comparabil între Europa şi Statele Unite, ca urmare a poziţiei foarte
diferite de plecare a celor doua industrii. Având în vedere că multe dintre băncile
americane nu au implementat încă Basel II, indicatorii de capital ai acestor
instituţii ar putea fi mult mai afectaţi de tranziţia simultană către Basel II şi,
respectiv, III (Härle et al., 2014, p. 6).

Acordul de capital Basel III introduce cerinţe de capital cantitative şi


calitative extinse, noi cerinţe de lichiditate, o revizuire a riscului de credit al
contrapărţii şi un indicator de îndatorare pentru băncile din ţările membre ale
Comitetului de la Basel. Cadrul juridic aferent pachetului Basel III care
reglementează accesul la activitate, supravegherea şi regulile prudenţiale
aplicabile instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii se implementează gradual
de la 1 ianuarie 2014 până la finele anului 2018.( http://www.arb.ro/basel-iii/)

Noile reglementări ar putea determina scăderea interesului instituţiilor de


credit privind finanţarea, reprezentând o provocare inclusiv în ceea ce priveşte
capacitatea industriei bancare de a realiza profit. O provocare o reprezintă
adaptarea grupurilor financiar bancare la cerinţele de solvabilitate şi lichiditate
impuse de prevederile Basel III, care ar putea conduce la restrângerea
expunerilor şi schimbarea modelului de business. Asociaţia Română a Băncilor a
făcut demersuri concrete către autorităţi, inclusiv la Comisia Europeană şi la
Parlamentul European, pentru a proteja interesul IMM-urilor şi, în definitiv, a
întregii economii. Adaptarea graduală la cerinţele de capital nu evidenţiază,într-o
primă etapă, probleme în materie de necesar de capitalizare la nivelul sistemului
bancar românesc.

Sistemul bancar românesc dispune în continuare de rezerve consistente


de capital. Rata de solvabilitate s-a menţinut la un nivel ridicat, de 18,07% în
iunie 2015. Se renunţă gradual la filtrele prudenţiale în perioada implementării
cerinţelor suplimentare de capital aferente Basel III (intervalul 2014-2018), cu
20% anual. Acest calcul include efectele filtrelor prudenţiale. Nivelul
indicatorului de solvabilitate, calculat în condiţiile eliminării filtrelor
prudenţiale, este cu aproximativ 4 puncte procentuale mai mare comparativ cu
nivelul raportat în conformitate cu reglementările de prudenţă bancară în
vigoare, potrivit BNR. Acest fapt atestă o adecvare a capitalului la riscuri
superioară multor ţări din regiune. Noile cerinţe de lichiditate trebuie să fie
revizuite în detaliu pentru a se evita orice consecinţe neintenţionate.

Instituţiile de credit susţin includerea Rezervei Minime Obligatorii


(RMO) în calculul lichidităţii, având în vedere mărimea ratei RMO aplicabile
pasivelor instituţiilor de credit de 8% la lei şi 14% pentru valută, comparativ cu
o medie europeană de 2%.( http://www.arb.ro/basel-iii/)
CAPITOLUL 2 – SISTEMUL BANCAR EUROPEAN SI INTERNATIONAL –
ANALIZA COMPARATIVA

2.1.Scurt istoric al Sistemului Bancar International


1. Istoric
Activitatea bancară a cunoscut întotdeauna o dimensiune internaţională care s-a conturat o
dată cu Renaşterea, moment în care apar primii bancheri, în sensul contemporan al termenului, şi
primele bănci cu activitate internaţională, aşa cum a fost banca Medici, din Florenţa.
Forma modernă a activităţii financiare internaţionale începe, din punct de vedere istoric,
odată cu încheierea tratatului de pace după războiul franco-prusac din anul 1871. Acest tratat
impunea Franţei o despăgubire de război enormă, de cinci miliarde de franci, despăgubire care va
forma conţinutul unui flux financiar-monetar internaţional.

16