Fondul Monetar International

Fondul Monetar International

Constituirea
Dupa cum am consemnat in sectiunea istorica a expunerii noastre, Conferinta Monetara si
Financiara din iulie 1944 a marcat nu numai consacrarea unor noi principii, dar si instituirea
organismelor care sa concure la realizarea acestora, si anume Fondul Monetar International
(F.M.I.) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), care, impreuna cu
Asociatia Internationala pentru Dezvoltare, Societatea Financiara Internationala, Agentia
Multilaterala de Garantare a Investitiilor si Centrul International pentru Reglementarea
Diferendelor, formeaza Grupul Bancii Mondiale.
Rolul principal detinut de F.M.I. in cadrul sistemului monetar international este subliniat chiar
de acordul incheiat la Bretton Woods, prin care se apreciaza ca o tara nu poate deveni membra a
B.I.R.D. atata vreme cat nu este si membra a F.M.I.
Fondul Monetar International a fost creat in mod oficial la 27 decembrie 1945, cand 29
de state au ratificat statutul sau, adoptat la conferinta de la Brettton Woods, dar
activitatile sale financiare au inceput la 1 martie 1947, atunci fiind invitate sa participe
toate statele suverane si independente.
In F.M.I. au intrat automat natiunile reprezentate la Conferinta de la Bretton-Woods din
1944, cu exceptia U.R.S.S., Liberiei si Noii Zeelande, care nu au ratificat atunci tratatul.
In anul 2000 erau 182 state membre, iar dupa majorarea din 22 ianuarie 1999, totalul
cotelor-parti ce constituie capitalul sau ajunge la 212 miliarde drepturi speciale de
tragere (DST), echivalentul a 300 miliarde USD.
Romania este membra a F.M.I. din data de 7 decembrie 1972.
Fondul Monetar International a fost creat in scopul regularizarii sistemului monetar
international de rate de schimb fixe si de a pune capat frecventelor devalorizari
competitive folosite in anii 30. Dar dezmembrarea sistemului monetar international
bazat pe fixitatea cursurilor de schimb la inceputul anilor 70 a modificat fundamental
rolul sau, care ramane totusi esential pentru stabilitatea sistemului monetar
international. F.M.I. a devenit un instrument de control financiar si de ajutor pentru
tarile in curs de dezvoltare, insarcinat sa ajute aceste tari sa depaseasca unele crize
temporare de finantare a deficitului balantei lor de plati. Actiunea sa consta in a acorda
imprumuturi in bani tarilor cu astfel de dificultati, cu conditia ca acestea sa puna in
practica politici adecvate pentru a ajunge la un echilibru al balantelor lor de plati.
Limitarea capitalului sau implica faptul ca imprumuturile trebuie sa fie pe termen scurt,
pentru a dispune in mod constant de finantarile necesare ajutorarii tarilor aflate in criza.

Care este mecanismul de baza al Fondului Monetar International ?
In mod normal, o tara trebuie sa plateasca la zi importurile sale din produsul
exporturilor sale sau din imprumuturi pe termen lung. Sa presupunem, totusi, ca aceste
incasari sunt insuficiente si ca tara respectiva are nevoie sa-si deschida un credit pe
termen scurt la F.M.I. pentru a acoperi aceasta nevoie. Fondul va acorda atunci drepturi
speciale de tragere, deci va consimti si va autoriza ca autoritatile tarii respective sa
cumpere cu moneda nationala o parte din stocul de dolari ce apartine F.M.I. Dupa ce
balanta de plati a tarii s-a redresat, Fondul asteapta de la autoritatile acelei tari ca
acestea sa rascumpere cu aur sau cu dolari ori, atunci cand vor fi fost create, cu DST-
uri sumele in moneda nationala pe care ele le-au vandut in timpul unei perioade de
criza. Asadar, F.M.I. a fost creat pentru a rezolva problemele balantelor de plati.
Trei conditii sunt necesare pentru a garanta buna functionare a oricarui sistem monetar
international: o incredere absoluta a pietelor in stabilitatea monedei-etalon, o lichiditate
monetara suficienta pentru a finanta expansiunea schimburilor externe si o vointa de a
intreprinde, in caz de dezechilibru, programe de ajustare, elemente ce au lipsit
sistemului etalon-aur.
In cursul anilor 50 - 60, sigur de aceste ipoteze, F.M.I. a devenit constient de faptul ca
fixitatea taxei de schimb, care trebuia sa fie asigurata prin finantarea pe termen scurt a
deficitelor externe, nu mai functiona intr-o lume in care costurile si cererile se modificau
intr-un ritm si un sens diferite de la o regiune a lumii la alta, si in care speculantii
puteau face in deplina siguranta pariu ca monedele supraevaluate vor fi
destabilizate. Cu toata aceasta constientizare progresiva, F.M.I. si membrii sai cei mai
importanti au continuat sa duca o lupta stralucita, dar fara sperante, pentru a face sa
functioneze sistemul ratelor de schimb fixe. In realitate, dupa cum am stabilit si in
cuprinsul capitolului II, ei continuau sa apere de-a lungul anilor, ceea ce nu mai putea fi
aparat, inca din momentul in care a devenit clar ca dolarul U.S.A., care a fost cheia de
bolta a sistemului de la Bretton Woods, a devenit supraevaluat in anii 60. Germania,
Japonia si alte tari cu monede sub-evaluate aveau excedente de plata cronice, in vreme
ce Statele Unite acumulau deficite de plati.
Anul 1967 a inaugurat o faza de mare instabilitate. Ajustarile paritatilor se vor succeda
in serie. In fata aparitiei atacurilor speculative, bancile centrale europene intervin masiv
pe piata schimburilor monetare pentru a apara dolarul. Ele au acumulat cantitati foarte
mari de dolari in rezervele lor pentru schimb monetar, inainte de a inceta orice achizitie,
in 1971. ce a urmat, se stie.
Socul provocat de decizia presedintelui Nixon din 21 august 1971 a fost
mare. Dupa cum stim, valsul numeroaselor ezitari a durat doi ani. In 1973, ratele de
schimb devin oficial flexibile, aceasta schimbare fiind fundamentala. Misiunea F.M.I.,
fondata pe un sistem de rate de schimb fixe, se presupunea a lua sfarsit.
Economistul american Robert Aliber punea chiar direct problema utilitatii mentinerii unei
institutii al carei mandat era ca si disparut:
Dupa cativa ani, singurul vestigiu al sistemului gestionat de F.M.I. este F.M.I.-ul insusi,
adica un fond comun de rezerve de schimb de dimensiuni modeste, o utilitate
indoielnica data fiind cresterea rapida a rezervelor internationale si 1 800 de
functionari internationali remunerati cu foarte multa generozitate care sunt insarcinati
sa supravegheze regulile jocului ce nu mai exista.
Altfel spus, F.M.I. trebuia sa-si justifice existenta intr-o lume in care supravegherea sa
asupra ratelor de schimb fixe nu mai era solicitata. Aceasta justificare i-a fost data de
criza datoriei tarilor in curs de dezvoltare, criza ce l-a plasat in centrul dispozitivului
international ce are ca scop sa puna in aplicare programe de ajustare structurala.
Criza din 1973 va da institutiei ocazia de a-si reorienta activitatea. Cresterea pretului
petrolului sporeste cresterea preturilor mondiale. Intrucat tarile in curs de dezvoltare
importatoare de petrol figurau printre principalele victime ale acelei crize mondiale,
F.M.I. a trebuit sa-si redefineasca si sa-si accentueze foarte mult activitatea de
asistenta pentru aceste tari, carora le va consacra apoi o parte importanta din
activitatea sa, mai ales in anii 80. In 1980-1982, sistemul mondial de reglementari se
schimba din nou.
Intre anii 1980 si 1985 datoria publica a statelor sarace si foarte indatorate s-a dublat,
ca in perioada 1985-1990 sa se dubleze din nou, ajungand astfel, intr-un singur
deceniu, de la 47,7 la 181 miliarde dolari.
Cinci ani mai tarziu, suma avea sa se ridice la 202 miliarde USD.
Rata datorie publica/produs national brut, indicatorul principal al indatorarii, a trecut de
la 60% la 112% intre anii 1980 si 1995. Statele sarace si foarte indatorate se deosebesc
de celelalte prin raportul, foarte ridicat datorie publica / exporturi de bunuri si
servicii raport care a crescut, de la 82,3% in 1975, la 263,3% in 1985, si la 394,6% in
1995[1].
Statele sarace si foarte indatorate se caracterizeaza printr-o puternica dependenta fata
de finantarile externe si o mare sensibilitate fata de socurile macroeconomice.
Economiile lor sunt fragile si exporturile prea putin diversificate. Aceste elemente au
permis Fondului Monetar International de a-si regasi rolul. Devine, prin stabilirea unui
raport de forte, un organism care gestioneaza datoria Lumii a Treia.
Incetul cu incetul, aceasta atitudine se schimba, iar Fondul va decide sa puna accentul
pe o ajustare externa durabila, fondata pe includerea de masuri favorabile dezvoltarii,
ceea ce in final inseamna a controla, chiar a decide, esenta politicilor economice a
tarilor in cauza. La insistentele SUA, Fondul a inclus in planurile sale mai multe masuri
favorabile dezvoltarii. Aceasta aprofundare a politicii Fondului se traduce in special prin
inlaturarea obstacolelor structurale in calea dezvoltarii, a dereglarii pietelor interne si a
liberalizarii ofertei productive. Este incurajata reforma fiscalitatii, cheltuielile publice sunt
reduse, comertul exterior este liberalizat, reglementarile privind piata muncii sunt ceva
mai lejere, pietele financiare sunt restructurate.
S-a pus, la un moment dat, o intrebare pertinenta: daca astazi, statele isi fac
singure reglementarile, F.M.I. ar putea sa-si piarda din nou rolul. Cu ocazia crizei
asiatice, Fondul a dat raspunsul cunoscut. Trebuie evitat riscul-sistem si nu sa se lupte
neaparat contra speculatiilor financiare. Cu toate acestea, participarea F.M.I. la Forum-
ul de stabilitate financiara ii confera un nou loc in cadrul acestui proces. Cresterea
rapida a pietelor private de capital, integrarea regionala si monetara mai ava nsate,
importanta soliditatii sistemului financiar au scos in evidenta importanta unei
supravegheri mai extinse, care sa acopere politicile structurale. F.M.I. se preocupa in
mod special cu identificarea dificultatilor sistemelor bancare susceptibile sa provoace
grave dezechilibre macroeconomice. Aceste activitati sunt desfasurate in concordanta
cu alte institutii si instante internationale competente, in special Banca Mondiala si
Forum-ul de stabilitate financiara (Forum-ul, creat in februarie 1999, de Grupul celor 7
ca urmare a Raportului Tietmeyer, comandat in octombrie 1998, are ca obiect de
activitate o mai buna identificare si o tratare a vulnerabilitatilor din sistemele financiare
internationale cele mai importante).
Pentru a merge mai departe, F.M.I., impreuna cu Banca Mondiala, a pus la
punct in special doua instrumente ce fac in prezent obiectul unor experiente-pilot:
rapoartele asupra respectarii normelor si codurilor, desemnate in mod uzual prin
initialele in engleza ROSC (Reports on the Observance of Standards and Codes) si
programele de evaluare ale sectorului financiar, desemnate cu initialele FSAP
(Financial Sector Assessment Program), al caror obiectiv este de a descoperi
eventualele vulnerabilitati ale unui sistem financiar.
In privinta tarilor sarace, Fondul Monetar International si-a fixat doua
obiective: restaurarea sau consolidarea marilor echilibre macroeconomice si promovarea
reformelor structurale ce intaresc potentialul de crestere economica. In ceea ce priveste
tarile care ies din criza, trei preocupari sunt in centrul atentiei sale: stabilizarea ratei de
schimb, consolidarea investitiilor private si punerea in practica a reformelor structurale.
Planurile de ajustare structurala nu au permis celor mai sarace tari sa iasa din situatia
lor. Pana la sfarsitul anilor 80, obiectand ca lupta contra saraciei nu era prevazuta in
statutele sale, FMI considera ca politicile structurale si distribuirea veniturilor era
problema exclusiva a guvernelor. Subliniind o neutralitate politica fata de aceasta
problema, Fondul se multumea sa aminteasca faptul ca lupta contra saraciei trecea prin
stabilitatea economica.
Numerosi oameni politici si economisti au subliniat efectele dezastruoase ale
politicilor macroeconomice impuse de F.M.I. asupra nivelului de viata din tarile in curs
de dezvoltare. Luand in considerare aceste critici, Fondul a inceput sa duca politici de
ajustare cu fata umana, largind gama imprumuturilor acordate tarilor in curs de
dezvoltare. Aceasta lipsa de flexibilitate a politicii Fondului l-a facut pe acesta sa se
intereseze mai mult de reformele structurale si de consecintele sociale ale politicilor de
ajustare puse in aplicare in aceste tari.
Pentru a aduce la indeplinire aceasta strategie, F.M.I. s-a dotat in noiembrie
1999 cu institutii pentru a reduce saracia si pentru cresterea economica, ce s-au
substituit institutiilor de ajustare structurala mai profunda. Pentru a putea beneficia de
acestea, tarile membre trebuie sa se angajeze sa puna in practica un program ce
decurge din cadrul strategic de lupta contra saraciei, program ce a fost elaborat in
intelegere cu societatea civila. Accentul este pus in mod special pe buna guvernare,
precum si pe transparenta si calitatea alocarii fondurilor publice, care trebuie sa fie in
mod clar orientate spre utilizari cu impact puternic in cadrul luptei contra saraciei. Aici
aflam si rolul F.M.I.:intarirea controlului utilizarii resurselor atribuite, pentru a le asigura
eficacitatea (si de asemenea pentru a evita fraudele) si in paralel intarirea sanctiunilor
contra nerespectarii de catre statele membre mai ales a conditiilor privind publicarea
datelor, lupta contra coruptiei (atat ca state primitoare a ajutorului, cat si chiar in sanul
institutiilor financiare internationale) si obligativitatea luptei contra delicventei
financiare. In sfarsit, F.M.I. a acceptat sa acorde o atentie sporita impactului social al
programelor de ajustare ce beneficiaza de sprijinul sau.
Prin largirea campului sau de actiune, F.M.I. s-a interferat oarecum
cu unele din competentele Bancii Mondiale, facand astfel ca aceste doua
institutii sa para a fi mai de graba concurente decat complementare.
Intr-adevar, Banca Mondiala a considerat ca F.M.I. avea tendinta de a pune
in practica unele conditii ce intrau in aria sa de competente, dar fara a se asocia la
definirea acestor conditii.
Obiectivele Fondului Mondial International
Statutul F.M.I. contine 31 articole ce definesc obiectivele si regulile
functionarii sale.Fondul Monetar International este o institutie permanenta
insarcinata cu mentinerea unei functionari armonioase a sistemului monetar
international. Pentru realizarea acestui scop, el trebuie sa favorizeze schimburile de
informatii intre tarile membre, sa incurajeze acordurile dintre responsabilii monetari si
sa puna in functie mecanisme de cooperare internationala pentru a impiedica actiunile
unilaterale. Acest cod de conduita, pe care F.M.I. trebuie sa-l faca sa fie respectat, nu
este un scop in sine, el are in primul rand menirea de a contribui la expansiunea
comertului international si deci de a crea locuri de munca in tarile membre. Mai exact,
Fondul trebuie sa contribuie la aplicarea unui sistem de paritati fixe si la
restabilirea liberei convertibilitati a monedelor pentru operatiuni curente.
Pe aceste baze, Fondul asigura trei tipuri de misiuni
principale: supravegherea, ajutorul financiar si asistenta tehnica. Recent, asa
cum am aratat, Fondul s-a ocupat de dezvoltarea uneimisiuni specifice de ajutorare a
celor mai sarace tari.
Supravegherea
Intr-o lume integrata, cum este cea de astazi, in care evolutia economica a
unei tari si deciziile pe care aceasta le ia pot afecta multe alte state, este util sa se
poata dispune de un mecanism care sa poata asigura coerenta politicilor economice
nationale. In baza Statutului sau, F.M.I. are mandat de a exercita o supraveghere a
politicii de schimb a statelor membre pentru a controla sistemul monetar international si
de a-i asigura buna functionare. In acest scop, stabileste daca politica si evolutia
economica a fiecarui stat membru sunt de natura sa favorizeze o crestere durabila si sa
asigure stabilitatea interna si externa. Facand aceasta, Fondul cauta sa ofere un sistem
de prevenire capabil sa semnaleze pericolele ce se profileaza si sa defineasca masurile
de precautie necesare.
Supravegherea exercitata de Fond consista deci in evaluarea politicilor de
schimb ale membrilor sai in cadrul unei analize aprofundate a situatiei economice
globale si a politicilor desfasurate de fiecare dintre acestia.
Fiecare stat membru are obligatia de a se supune unei consultari anuale din
partea F.M.I. pentru a discuta evolutia politicii sale economice. O a doua indatorire
impusa de Statutul Fondului (Art. VIII) este acea conform careia toti membrii F.M.I.
trebuie aiba monedele convertibile pentru operatiunile curente. Pentru, aceasta, statele
se angajeaza sa elimine restrictiile la cumpararea de devize straine in cazul rezidentilor
si non-rezidentilor pentru operatiunile curente, adica pentru operatiunile privind bunurile
si serviciile. Totusi o clauza de salvgardare este prevazuta la Articolul XIV, pentru a
permite statelor membre, care au dificultati cu balanta de plati, sa mentina un control al
schimburilor.
In ultimii ani, la lumina invataturilor trase din crizele mexicana si asiatica, F.M.I. a luat
mai multe initiative, intarind eficienta supravegherii, pentru a reduce sansele
reproducerii unor asemenea crize. Fondul cauta mijloacele de a repera mai bine primele
semne de vulnerabilitate si de a convinge tarile membre de a urma politici conforme cu
propriile lor interese, evitand totodata sa perturbe economia altor tari.
Fondul Monetar International este o institutie bazata pe cooperare,
asemanatoare sub unele aspecte cu o societate de credit mutual, in cadrul careia
guvernele tarilor membre acorda un ajutor financiar temporar oricarui stat membru care
intampina greutati in a-si plati bunurile si serviciile pe care le importa si in a asigura
serviciul datoriei sale; in schimb, statul membru este de acord sa-si reformuleze
politicile pentru a-si corecta problemele ce au stat la baza dificultatilor sale privind
balanta de plati. In baza celui de al saselea alineat al Articolului I din Statut, ajutorul
financiar temporar acorda statelor membre posibilitatea de a corecta dezechilibrele
balantelor lor de plati fara a recurge la masuri care sa prejudicieze prosperitatea
nationala sau internationala.
Ajutorul financiar ia forma de credite si imprumuturi pe care F.M.I. le acorda
tarilor cu dificultati in echilibrarea balantei de plati, pentru a le sustine programele de
ajustare si reformele. Astfel, la 31 decembrie 1999, F.M.I. avea de remis credite si
imprumuturi fata de 93 de tari, pentru o valoare de 57,5 miliarde DST, adica circa
75 miliarde USD repartizate cum urmeaza:
Prezentarea totalitatii creditelor si imprumuturilor
(la 31 decembrie 1999, in miliarde unitati)
Tabelul 27
Zona geografica Valoare
(DST)
Africa 6,6
Asia 17,9
Europa 17,4
Orientul Apropiat 0,7
Emisfera occidentala 17,9
Intreaga lume 57,5
Sursa: Fondul Monetar International
In 1964, ca raspuns la cererile a mai multe state africane si asiatice care
tocmai isi dobandisera independenta si aveau nevoie de ajutor pentru a-si pune in
functie bancile centrale si ministerele de finante, F.M.I. a inceput sa ofere asistenta
tehnica tarilor membre. Pe la mijlocul anilor 80, efectivele alocate asistentei tehnice se
dublasera practic si, la finele deceniului al noualea, F.M.I. a facut mai mult loc misiunilor
de experti, consultarilor si seminarelor de instruire, mai degraba de scurta durata decat
de lunga durata. In 1990, numeroasele tari ce treceau de la o economie planificata la o
economie de piata au apelat si ele la asistenta tehnica a F.M.I.. Acesta a depus, mai
ales in ultimii ani, mari eforturi coordonate, pentru a furniza rapid sfaturi recomandari
economice si operationale tarilor care au trebuit sa puna in functie institutiile publice
dupa grave tulburari civile. In prezent, F.M.I. furnizeaza tarilor membre circa 300
ani-persoane de asistenta tehnica pe an.
O declaratie de principiu, difuzata in martie 2000, inventaria obiectivele,
efectele si natura asistentei tehnice asigurata de Fondul Monetar International, modul
de stabilire a prioritatilor, rolul autoritatilor care primesc asistenta, difuzarea externa a
informatiilor, gestiunea interna a asistentei si rolul finantarii externe.
Asistenta tehnica este bazata pe sprijinul pe care F.M.I. il pune la dispozitia
membrilor sai in mai multe domenii:
Conceperea si aplicarea politicii monetare si bugetare;
Intarirea rolului institutiilor publice, cum ar fi Banca Centrala sau Trezoreria
Statului;
Executarea si contabilizarea tranzactiilor cu F.M.I.;
Strangerea si imbunatatirea datelor statistice:
Formarea de functionari la Institutul F.M.I. si, prin cooperare cu alte
organisme financiare internationale, la Institutul Multilateral de la Viena, la Institutul
Regional de Instruire de la Singapore, in cadrul Programului Regional de Instruire al
Orientului Mijlociu si la Institutul Multilateral al Africii.
In perioada 1999-2000, actiunile de asistenta tehnica au reprezentat aproape
14% din cheltuielile administrative ale Fondului. Repartizarea pe zone geografice este
aproape aceeasi ca in perioada 1998-1999, inregistrandu-se totusi o scadere a ponderii
tarilor din Asia si din zona Pacificului, ca urmare a iesirii acestora din criza financiara
asiatica.
Finantarea Fondului Monetar International
Majoritatea resurselor F.M.I. provin din subscriptii, din cotele-parti ale
tarilor membre, ce reflecta ponderea relativa a fiecarui membru in economia mondiala.
Acestea constituie, intr-un anumit fel, fondurile proprii ale institutiei. Cota-parte a
unui membru determina totalul maxim al resurselor financiare pe care acel membru
trebuie sa-l verse la F.M.I., numarul de voturi de care dispune in cadrul procesului
decizional al institutiei, transa din alocarile de drepturi speciale de tragere (DTS) ce i se
atribuie si, in final, ajutorul financiar la care se poate astepta sa-l primeasca din partea
institutiei. Ansamblul acestor venituri este inscris in contul general al F.M.I.
Tabelul 28
Resursele contului general al F.M.I.
(in miliarde DST)
Resurse 1998 1999 Apr.
2000
Resurse totale 165,1 214,2 214,4
Minus: resurse neutilizabile 111,5 119,3 106,2
Balanta: resurse utilizabile 53,6 94,9 108,2
A. resurse utilizabile neangajate nete 19,5 63,0 74,8
B. angajamente lichide 60,6 54,8 48,8
Rata lichiditatilor, A/B (in %) 32,2 115,0 153,1
Sursa: Fondul Monetar International. Raportul anual 2000
Resursele totale sunt constituite in principal de avutia in moneda a tarilor
membre. Aici sunt incluse de asemenea si avutia F.M.I. in DST si in aur, precum si alte
avutii, adica active diverse, de exemplu imobile.
Resursele neutilizabile corespund avutiei in aur* si in monede slabe.
Resursele utilizabile reprezinta avutia in moneda tarilor membre care au
balante de plati si rezerve puternice precum si avutia in DST.
Resursele utilizabile neangajate sunt disponibile pentru finantarea
programelor, in vreme ceangajamentele lichide sunt constituite in principal din pozitiile
tarilor membre in transa de rezerva, ce pot fi trase imediat si fara conditii de tarile
membre, si din suma eventualelor imprumuturi pe care F.M.I. trebuie sa le returneze,
de exemplu, ca acorduri de imprumut, fie ca este vorba de acorduri generale sau de noi
acorduri.
Rata lichiditatilor este raportul dintre resursele utilizabile neangajate nete si
din angajamentele lichide.
Pe langa contul general, exista mai multe conturi fiduciare a caror finantare
este asigurata atat de contributiile Fondului, cat si de contributiile bilaterale. Este cazul
in special al finantarilor noilor mecanisme pentru reducerea saraciei si pentru cresterea
economica.
Fiecaruia dintre statele membre ale Fondului Monetar International i se
atribuie o cota-parte sau o cota, element esential al participarii la viata institutiei, caci
serveste la determinarea valorii subscriptiei ce trebuie varsata, a importantei drepturilor
de vot si a drepturilor de tragere din resursele financiare ale Fondului. Cota-parte este
deci determinata de pozitia fiecarui stat in cadrul institutiei: ea determina influenta
statului respectiv asupra deciziilor si totodata stabileste valoarea creditelor pe care
acesta le poate obtine.
Membrii achita 25% din cota lor-parte in fonduri de rezerva internationale,
adica o deviza recunoscuta pe plan international (dolarul S.U.A., euro, yen sau lira
sterlina) ori in DST. Soldul se achita in moneda nationala, fie in bani lichizi, fie in titluri
la vedere din fondurile de rezerva ale tarii membre.
Tabelul 29
Partea diferitelor tari sau grupe de tari in capitalul F.M.I.
in procente din total
Tara 1945 1981 1990 2000
Tari industrializate, din care: 67,5 60,0 62,2 63,7
Statele Unite 32,0 20,0 19,9 17,7
Japonia - 4,0 4,7 6,3
Germania - 5,1 6,0 6,2
Franta 5,9 4,6 4,9 5,1
Regatul Unit al Marii Britanii si
Irlandei de Nord 15,3 7,0 6,9 5,1
Tari exportatore de petrol, din care: 1,4 9,3 10,8 7,0
Arabia Saudita - 3,5 3,5 3,3
Tari in curs de dezvoltare si in
tranzitie, din care: 31,1 30,7 26,9 29,3
Rusia - - - 2,8
China 7,2 3,0 2,6 2,2
India 5,0 2,8 2,4 2,0
Brazilia 2,0 1,6 1,6 1,4
TOTAL: 100,0 100,0 100,0 100,0
NB: Ponderea drepturilor de vot difera usor de cea a cotelor-parti. Intr-adevar, un minim de drept de
vot este atribuit tuturor tarilor, chir si celor mai mici, pentru a se respecta un minimum de
reprezentativitate pentru fiecare membru.
Sursa: Statistici financiare internationale ale Fondului Monetar International
S.U.A. au ramas primul contribuabil al F.M.I., dispunand de 37 114,3 milioane
DST, adica 17,52% din totalul cotelor-parti.
In vreme ce Germania si Japonia detineau amandoua 8 241,5 milioane DST,
adica 5,64% din totalul cotelor-parti, dupa cea de a XI
a
revizie generala a resurselor,
intrata in vigoare in anul 1999, Japonia a devenit al doilea contribuabil al Fondului, cu
13 312,8 milioane DST, adica 6,28% din totalul cotelor-parti, iar Germania se plaseaza
pe locul al treilea, cu 13 008,2 milioane DST, adica 6,14 din totalul cotelor-parti.
Franta si Regatul Unit isi pastreaza locul al patrulea, cu 10 738,5 milioane
DST, adica 5,07% din totalul cotelor-parti.
Statele membre care au dificultati ale balantei lor de plati isi pot mobiliza
DST-urile pentru a dobandi devize datorita unei tranzactii prin delegare. Un alt stat
membru, desemnat de F.M.I. in functie de soliditatea sa externa, isi vinde moneda sa
catre statul solicitant, primind in schimb DST-urile acestuia, drept cost al monedei
vandute. Statele membre sunt obligate sa accepte solicitarea F.M.I. in limita a de trei ori
valoarea cumulata a DST-urilor alocate. Acestea si statul in cauza pot, totusi, sa se
puna de acord asupra unor valori superioare, in mod voluntar. De altfel, statele membre
pot schimba intre ele in mod liber, de buna voie, DST-uri si monede nationale, sau orice
alte valori internationale de rezerva. In vreme ce, la inceputul anilor 80, transferurile
totale se limitau la circa 8 miliarde DST-uri pe an, in perioada 1997-1998 ele au ajuns la
valoarea record de 27,4 miliarde.
Lichiditatile de care dispune F.M.I. pentru a ajuta din punct de vedere
financiar tarile membre nu reprezinta decat o parte din resursele totale provenite din
cotele-parti. Intr-adevar, F.M.I. nu poate include in programul de tranzactii financiare
pe membrii care au deja imprumuturi in curs si nici membri a caror balanta de plati este
relativ fragila. De altfel, Fondul a angajat deja o parte importanta a resurselor sale in
tarile care au beneficiat de imprumuturi. In fine, F.M.I. trebuie sa pastreze suficient
credit pentru ca membrii ce detin creante lichide asupra institutiei sa le poata schimba
contra unor fonduri de rezerva internationale, in cadrul unor termene rezonabile. In
consecinta, resursele de care dispune Fondul Monetar International pentru a acorda
credite fluctueaza zilnic.
Pentru a asigura transparenta, Consiliul de Administratie a aprobat publicarea
planului de tranzactii financiare pe site-ul Internet al F.M.I., la capatul exercitiului
fiecarui plan trimestrial.
Acordarea de imprumuturi
Trei sunt izvoarele ce permit Fondului Monetar International sa-si majoreze
resursele, in afara cotelor-parti: acordurile generale de imprumut, noile acorduri de
imprumut si acordul de asociere cu Arabia Saudita. Combinarea acestora permite F.M.I.,
la nevoie, sa acorde imprumuturi.
Fondul Monetar International isi poate completa resursele provenite din
cotele-parti prin imprumuturi, mai ales in baza acordurilor generale de imprumut
(AGE) incheiate in 1962 cu unsprezece tari industrializate. Ele ii ofera posibilitatea de a
imprumuta sumele specificate de la cele unsprezece tari industrializate sau de bancile
centrale ale acestora, in conditii bine stabilite si cu o dobanda legata de cea a
pietei. Valoarea totala a creditelor ce pot fi puse la dispozitia F.M.I. in baza acordurilor
generale de imprumut (AGE) este plafonata la 17 miliarde DST, adica circa 23 miliarde
USD, la care se adauga 1,5 miliarde DST prevazuti in acordul cu Arabia Saudita.
Acordurile generale de credit au fost reinnoite la fiecare patru sau cinci ani, ultima oara
in noiembrie 1997.
Modul de organizare a Fondului Monetar International
Organele de conducere
Organele de decizie ale F.M.I. sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul
Monetar si Financiar International si Consiliul de Administratie. F.M.I. nu este
o institutie independenta, cum sunt unele banci centrale. Fondul este condus de
reprezentantii statelor membre, adunate in cadrul diferitelor instante decizionale.
La cel mai inalt nivel se afla Consiliul Guvernatorilor (82 de membri),
investit cu toate puterile, compus dintr-un Guvernator pentru fiecare stat membru, de
regula ministrul de Finante sau Guvernatorul Bancii Centrale. Consiliul se reuneste o
data pe an, ca Adunare Generala, in septembrie sau octombrie, pentru a examina
activitatile Fondului si pentru a adopta decizii majore, cum ar fi modificarile Statutului
sau admiterea de noi state membre.
Intrucat se reunesc rar, Guvernatorii deleaga o mare parte din puterile
lor Consiliului de Administratie. Cei 24 de Administratori activeaza in permanenta, la
New York. Cinci dintre acestia sunt numiti direct de tara lor: S.U.A., Japonia, Germania,
Franta si Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. La randul lor, Rusia, China si
Arabia Saudita au obtinut dreptul de a avea propriul lor Administrator in Consiliu.
Statele membre trebuie sa se adune in cadrul circumscriptiilor, adica pe grupuri de
tari: de exemplu, tarile scandinave, precum si tarile africane francofone. Consiliul de
Administratie dirijeaza afacerile curente relative la supravegherea politicii ratei de
schimb, la acordarea de sprijin financiar, la consultarile cu statele membre, cele privind
evolutia doctrinei, sau probleme administrative si bugetare. Deciziile Consiliului
Guvernatorilor si ale Consiliului de Administratie sunt luate cu majoritatea calificata a
voturilor.
In fruntea F.M.I. se afla un Director General care conduce serviciile si
prezideaza Consiliul de Administratie, organism care, la randul sau, alege Directorul
General pentru o perioada de cinci ani. Prin conventie tacita, Directorul General al F.M.I.
este din Europa, in vreme ce Presedintele Bancii Mondiale este din S.U.A.
Fiind vorba de luari de decizii contrar principiului un stat, un vot ce se
aplica in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite tarile membre ale Fondului au drepturi de
vot diferite: li se atribuie din oficiu un minimum de 250 de drepturi de vot la care se
adauga un vot suplimentar pentru fiecare transa de 100 000 DST, de cota-parte
varsata. Voturi formale au loc foarte rar, caci majoritatea deciziile sunt luate pe baza de
consens. Totusi, cand nu se poate ajunge la un consens, deciziile sunt luate pe baza
votului Administratorilor sau al Guvernatorilor. In acest caz, la majoritatea deciziilor se
aplica regula majoritatii simple, adica 51% din voturi. Regula majoritatii calificate, de
70% din voturi, se aplica anumitor decizii importante, in special cele ce privesc
comisioanele legate de creditele Fondului si de remunerarea fondurilor in DST. In fine,
majoritatea de 85% din voturi este necesara pentru deciziile ce angajeaza viitorul
Fondului, cum ar fi schimbarea cotelor-parti, alocatiile de DST sau vanzarile de aur. In
acest din urma caz, unele tari sau grupuri de tari pot, de fapt, sa-si exercite dreptul de
veto.
Tabelul 30
Repartizarea drepturilor de vot
ale administratorilor
LA 30 APRILIE 1993 LA 30 APRILIE 2000
1 Statele Unite 17,82 1 Statele Unite 17,35
2 Germania 5,55 2 Japonia 6,22
3 Japonia 5,55 3 Germania 6,08
4 Marea Britanie 5,00 4 Belgia
*
5,21
5 Franta 5,00 5 Marea Britanie 5,02
6 Belgia
*
5,00 6 Franta 5,02
7 Olanda
*
4,65 7 Olanda
*
4,92
8 Mexic
*
4,31 8 Mexic
*
4,34
9 Italia
*
4,00 9 Italia
*
4,23
10 Canada
*
3,70 10 Canada
*
3,76
11 Islanda
*
3,47 11 Finlanda
*
3,76
12 Arabia Saudita 3,47 12 Australia
*
3,38
13 Australia
*
3,28 13 Arabia Saudita 3,27
14 Egipt
*
3,10 14 Thailanda
*
3,18
15 Rusia 2,91 15 Angola
*
3,17
16 Indonezia
*
2,70 16 Egipt
*
2,99
17 Elvetia
*
2,71 17 Rusia 2,79
18 Iran
*
2,65 18 Elvetia
*
2,66
19 Brazilia
*
2,61 19 Brazilia
*
2,49
20 India
*
2,59 20 India
*
2,43
21 Zambia
*
2,54 21 India
*
2,42
22 China 2,29 22 China
*
2,20
23 Peru
*
2,15 23 Chile
*
2,03
24 Capul-Verde
*
1,55 24 Gabon 1,17
*
Administratori alesi de un grup de tari
Sursa: Fondul Monetar International Rapoarte Anuale
Organele consultative
Comitetul interimar a fost creat in 1974. Este format din 24 de membri, la
nivel de ministri sau de guvernatori ai bancilor centrale, ce se reunesc bi-anual,
primavara, la finele lui aprilie sau inceputul lui mai, si cu ocazia Adunarii Generale a
Guvernatorilor, pentru a propune Guvernatorilor orientarile majore privind sistemul
monetar international si functionarea F.M.I. Dimensiunea sa redusa, fata de cei 82 de
membri ai Consiliului Guvernatorilor, ii permit sa se constituie intr-un excelent for de
discutii. Al doilea amendament al Statutului Fondului, intrat in vigoare in anul 1978,
prevede inlocuirea comitetului interimar cu un colegiu permanent, fapt devenit concret
in septembrie 1999, cand a luat fiinta Comitetul Monetar si Financiar
International (CMFI), care printr-un comunicat semestrial, reflecta orientarile politice
majore ale Fondului.
Initial, Comitetul interimar nu era mandatat decat pentru probleme monetare,
CMFI in schimb are competenta mai largi, fiind legitimat sa trateze probleme financiare,
de exemplu punerea la punct de coduri si de standarde economice si financiare
internationale. CMFI intretine relatii stranse cu guvernele tarilor membre, fapt ce se
traduce in special prin pregatirea reuniunilor la nivel de supleanti, adica a inaltilor
functionari ai statelor membre. Astfel, directiile politice ale ministrilor sunt mai bine
reflectate iar guvernele sunt pe deplin investite in procesul de orientare.
Comitetul Monetar si Financiar International s-a reunit pentru prima data la
16 aprilie 2000, la Washington, cu ocazia reuniunii de primavara a F.M.I. si a Bancii
Mondiale. Ca si comitetul interimar, reuniunile sale au loc de doua ori pe an, cu ocazia
reuniunilor de primavara si a adunarilor din toamna.
Un al doilea organism consultativ, Comitetul pentru dezvoltare, compus
din 24 de membri, ministri sau Guvernatori, consilieri ai Guvernatorilor F.M.I. si ai Bancii
Mondiale, avizeaza asupra transferurilor de resurse spre tarile in curs de dezvoltare.
Reuniunile sale au loc in acelasi timp cu cele ale CMFI.
Organizarea administrativa si personalul
Desemnat de Consiliul de Administratie, Directorul General al
Fondului este asistat de un prim-director general adjunct si de doi directori generali
adjuncti. Administratia este organizata in general in departamente din punct de vedere
geografic si functional, sau cu rod de informare sau de legatura.
Cele 6 departamente sunt divizate in zone geografice: Africa, Asia si
Pacific, Europa I,Europa II, Orientul Mijlociu si Emisfera Occidentala. 75 de functionari
din cadrul acestor departamente sunt detasati pe langa guvernele tarilor membre, ca
reprezentanti rezidenti. Misiunile rezidente sunt in general compuse dintr-un singur
functionar, avand ca misiune facilitarea comunicarii recomandarilor Fondului catre
autoritatile nationale, precum si atragerea atentiei Fondului asupra eventualelor
derapaje in punerea in practica a politicii economice in statul gazda, acordand, pe loc,
sprijin pentru executarea programelor de ajustare.
Din departamentele functionale si serviciile specializate fac
parte Departamentul finantelor publice, Departamentul monetar si de schimb,
Departamentul pentru elaborarea si examinarea politicilor, Departamentul de studii,
Departamentul juridic, Departamentul de statistica, Departamentul
trezoreriei si Institutul F.M.I. La acestea se adauga: Departamentul resurselor umane,
cel de secretariat si cel al tehnologiei si al serviciilor generale. Pe langa Directia
Generala exista un birou de plasari, cel al bugetului si planificarii si cel al controlului si
inspectiei interne.
La 30 aprilie 2000, in cadrul F.M.I. functionau circa 2 300 de persoane
provenind din 127 de tari, din care 693 personal auxiliar si 1 600 cadre. Directorul
General este Horst Khler, de nationalitate germana, care i-a succedat francezului
Michel Camdessus. Personalului permanent i se adauga 444 colaboratori pe baza de
contract: experti, consultanti, s.a., remunerati dintr-un buget special.
Bugetul de functionare
Bugetul administrativ si cel pentru materiale al F.M.I. se inscriu in cadrul
perspectivelor bugetare trianuale si pe termen mediu, adica intr-un orizont de cinci ani.
Aceste perspective bugetare sunt reexaminate anual de Consiliul de Administratie.
Cheltuielile de functionare ale Fondului au crescut foarte mult dupa aderarea tarilor din
Europa Centrala si Rasariteana.
Aceste cheltuieli sunt finantate dintr-un comision prelevat din remunerarea
depozitelor si din dobanzile incasate. Tarile care obtin un imprumut sunt obligate sa
plateasca Fondului un comision cu o valoare superioara dobanzii pentru drepturile
speciale de tragere, iar statele care sunt creditoare Fondului primesc o remuneratie
stabilita sub dobanda pentru DST. Diferenta dintre comisioanele primite si remuneratiile
acordate sunt sursa unui venit net pozitiv al Fondului, pe care acesta il utilizeaza pentru
acoperirea cheltuielilor de functionare. Incepand cu anul 1987, o parte din aceste
venituri sunt folosite de Fond pentru constituirea de rezerve, un fel de provizion pentru
eventuale pierderi.
Bugetele aprobate la 24 aprilie 2000 pentru anul financiar 1 mai 2000
30 aprilie 2001 au cuprins, pentru bugetul administrativ suma de 649,8 milioane USD,
iar pentru bugetul de materiale suma de 50,6 milioane USD. Majorarea bugetului
administrativ rezulta in mare parte din cheltuielile cu personalul si in special din
recrutarea suplimentara a 108 experti, pentru a face fata noilor activitati, considerate
de statele membre ca prioritare, adica gestionarea mecanismelor pentru reducerea
saraciei si pentru dezvoltare, initiativa in favoarea tarilor sarace foarte indatorate, a
programelor sectorului financiar si a codurilor si normelor internationale, precum si
intarirea supravegherii si a asistentei tehnice.
Tabelul 31
Repartizarea in anul bugetar 2000/2001
a costurilor de functionare a F.M.I.
Activitati
Partea din
buget (in %)
Activitatea de supraveghere 23,3
Utilizarea resurselor Fondului (pregatirea si urmarirea programelor) 16,4
Asistenta tehnica 13,8
Concedii platite 15,1
Servicii administrative 14,3
Verificare si formare 11,9
Relatii externe 3,4
Activitati ale Consiliului de Administratie si ale Comitetului Monetar
si Financiar International 1,7
Sursa: Raport al Guvernului Frantei, depus in baza articolului 44 al Legii
rectificative a Finantelor pentru anul 1999, din iulie 2000
Punerea in aplicare a ajutorului financiar
F.M.I. furnizeaza o sustinere generala a balantei de plati a unei tari membre,
care se poate servi de acest sprijin pentru a efectua multiple plati internationale. Aceste
ajutoare financiare nu sunt special legate de o activitate sau de un proiect, contrar celor
ale Bancilor de Dezvoltare. Fondurile de rezerva pe care tara ce se imprumuta le obtine
de la F.M.I. sunt depuse la un organism financiar desemnat de tara in cauza, in mod
traditional aceasta fiind Banca sa Centrala, ele putand fi utilizate in mod liber, la fel ca si
alte rezerve internationale. Este deci imposibil de a preciza intrebuintarile exacte date
resurselor de la F.M.I. Fondul ajuta un membru care se imprumuta (cu exceptia
imprumuturilor in cadrul mecanismului pentru reducerea saraciei si pentru dezvoltare)
acordandu-i din fondurile de rezerva, sub forma devizelor unanim acceptate pe scara
internationala si D.S.T. furnizate de alti membri.
Astfel, statul care se imprumuta cumpara, cu ajutorul monedei sale
nationale, fonduri din rezerva F.M.I., fonduri ce provin din cotele-parti. Acest ajutor
financiar este apoi rambursat prin rascumpararea propriei sale monede detinute de
F.M.I. prin intermediul fondurilor de rezerva internationale. Aceste cumparari si
rascumparari, efectuate in contextul acordarii si inapoierii ajutorului financiar explica de
ce, pe plan contabil, suma globala a resurselor F.M.I. ramane stabila, variind doar
componentele resurselor Fondului.
Ajutorul financiar este, de regula, eliberat in transe, cu conditia respectarii,
inaintea oricarei plati, de catre tara care primeste imprumutul, a conditiilor stabilite in
domeniul politicii economice si financiare, a criteriilor de realizare sau a reperelor.
Aceste conditii sunt stabilite in cadrul acordurilor cu statul membru.
O scrisoare de intentie este necesara pentru cererile de trageri asupra
fondurilor F.M.I. Aceasta scrisoare, sau memorandum-ul asupra politicilor economice
care o insoteste, descrie programul economic pe care guvernul vrea sa-l puna in
practica si pentru care solicita sprijin. Aceste scrisori contin angajamente precise ale
puterii publice privind masurile de redresare, iar Fondul poate verifica buna lor punere
in practica.
Documentele-cadru de politica economica. Sunt utilizate doar in cadrul
mecanismelor pentru reducerea saraciei si pentru dezvoltare (FRPC), servesc la
anuntarea strategiei economice generale si mai ales a masurilor structurale, pe care
puterea publica vrea sa le puna in practica. Documentele in cauza sunt redactate de
autoritatile interesate, de misiunile Fondului si de cele ale Bancii Mondiale. Obiectivul lor
este de a mobiliza finantarile externe, inclusiv creditorii bilaterali, pe baza unei strategii
de dezvoltare economica si de reforma structurala.
Criteriile de indeplinit constituie obiectivele, cel mai adesea trimestriale, fixate
pe baza proiectiilor economice realizate de guvernul in cauza impreuna cu misiunile
Fondului. De regula, sunt utilizate limitele expansiunii creditului, deficitul bugetar si
datoria externa pentru a garanta faptul ca programul autoritatilor este conform cu
obiectivele initiale si pentru a semnala necesitatea de a pune in practica masuri de
corectare. Respectarea acestor criterii permite accesul la resursele Fondului, in vreme
ce neindeplinirea lor atrage oprirea platilor.
Conditionalitatea este un mod de a se asigura ca ajustarea este efectuata
intr-un mod eficace si ordonat si ca este benefica, deci, pentru ansamblul statelor
membre ale Fondului. Numeroase politici reglementeaza acordarea de ajutoare
financiare ale F.M.I. catre statele sale membre, iar aceste modalitati sunt definite in
functie de natura dificultatilor balantei de plati pe care le intampina statul care cere
imprumutul. Doua categorii de interventii ale Fondului corespund celor doua niveluri de
conditionalitate.
Pentru a-si echilibra balanta de plati, statele membre au dreptul de la
cumpara de la F.M.I. devizele straine de care au nevoie, platindu-le cu propria lor
moneda. Acesta este dreptul de tragere. De exemplu, o tara in curs de dezvoltare care
obtine un drept de tragere la Fond poate cumpara USD, EUR, in schimbul carora sunt
depuse la F.M.I. titluri de valoare din datoria publica a statului respectiv, exprimate in
moneda acestuia. La sfarsitul operatiunii, statul in cauza isi rascumpara propria valuta,
cu devizele straine pe care trebuie sa si le fi procurat intre timp. Aceste operatiuni de
cumparare sunt analoge cu acordarea unui credit si cu rambursarea sa ulterioara: statul
care cumpara (ia cu imprumut) devize straine cu moneda proprie plateste un
comision (dobanda) pentru aceasta tragere si trebuie apoi sa rascumpere (sa
ramburseze) moneda proprie contra aur sau in valuta forte aleasa de Fond. Mecanismul
de functionare este acelasi cu cel al unei institutii de credit mutual, la care membrii fac
depuneri si obtin credite, si fata de care ei sunt fie creditori, fie debitori, dupa cum
evolueaza nevoile lor de finantare.
Aceste trageri din resursele in devize ale Fondului sunt supuse unor reguli
stricte, caci ele cresc fondurile F.M.I. in monede slabe, reducand astfel fondurile in
devize puternice de care Fondul dispune. Pentru a evita epuizarea fondurilor de
devize puternice, tragerile sunt supuse unor conditii din ce in ce mai stricte.
Prima facilitate, statutara, priveste transa de rezerva, in baza careia un stat
membru poate dispune de un depozit de rezerve de schimb la F.M.I., care ramane
accesibil imediat. O tragere din transa de rezerva, limitata in practica la 25% din cota-
parte*, nu constituie un credit din partea Fondului, si poate fi efectuata in orice
momente, fara nici o conditie. Intr-adevar, transa de rezerva poate fi asimilata unui
depozit de rezerve de schimb la F.M.I., care ramane proprietatea statului in cauza.
Pana in prezent, ajutorul a fost acordat in principal in cadrul acordurilor de
confirmare, ce au ca tinta ajutorarea statelor in depasirea dificultatilor temporare sau
ciclice ale balantei de plati si trebuie rambursat intr-un termen cuprins intre trei ani si
trei luni si cinci ani. Aceste acorduri de confirmare, create de Consiliul de Administratie
in 1952, au permis punerea bazelor conditionalitatii, creand o legatura intre tragerile
mai mari de 25% din cota-parte (deci peste transa de rezerva) si criteriile
macroeconomice
Fonduri acorda de asemenea un sprijin sub forma de mecanism largit de
credit, pus la punct in 1974, pentru a sustine tarile ale caror dificultati in balanta de
plati sunt datorate mai ales factorilor structurali, si care poate fi rambursat pe o
perioada mai lunga, intre patru ani si sase luni si zece ani. Reformele necesare pot cere
o perioada de executie mai lunga si sa intarzie sa-si produca efectele pe deplin.
Politicile si mecanismele speciale
Facilitatea compensatorie de finantare permite ajutorarea tarilor care au
dificultati in balanta de plati, imputabile factorilor exogeni, care conduc la o reducere
temporara a incasarilor din export sau la o crestere temporara excesiva a costurilor
importurilor lor.
Prin intermediul mecanismului de finantare al stocurilor regulatorii, Fondul
putea sa-si sustina membrii care aveau dificultati ale balantei de plati in achitarea
contributiilor lor la stocurile regulatorii internationale. Creat in 1969, acest mecanism
viza prevenirea dificultatilor ce le-ar fi putut intalni statele membre ale caror incasari din
exporturi erau vulnerabile in fata unei degradari a preturilor materiilor prime. Din luna
ianuarie 1984, nu a fost efectuata nici o tragere in cadrul acestui mecanism, iar in
ianuarie 2000 acest mecanism a fost suprimat de Consiliul de Administratie al Fondului.
Asistenta financiara in caz de urgenta permite furnizarea unui ajutor financiar
tarilor membre care au, in caz de catastrofe naturale, probleme cu balanta de plati. In
anul 1995 acest ajutor a fost extins la tarile care, iesind dintr-un conflict armat
international ori din tulburari politice sau sociale, nu pot aplica un program normal
datorita dezorganizarii aparatului lor institutional si administrativ.
Mecanismul intarit de ajustare structurala, creat in 1987, prelungit si largit in
1994, transforma si intareste mecanismul pentru reducerea saraciei si pentru
dezvoltare.
Un mecanism pentru ajustare sistematica a fost creat in aprilie 1993 si a fost
inchis in aprilie 1995, pentru realizarea primei trageri incheiate ca urmare a unui acord
cu Fondul. Acest mecanism viza oferirea unei asistente financiare statelor membre
angajate in tranzitia spre economia de piata, in special pentru a face fata distrugerii
relatiilor lor comerciale traditionale efectuate in cadrul fostului CAER sau cresterii
costurilor energiei pe care aceste state o importau. Valoarea totala a resurselor
accesibile era egala cu 50% din cota-parte a statului membru. Rambursarea creditului
urma sa se faca intre patru ani si jumatate si zece ani de la fiecare tragere.
Mecanismul suplimentar de rezerva a fost instituit in decembrie 1997 in cadrul
planului de salvare a Coreei de Sud, pentru a completa resursele deblocate cu titlu de
acorduri confirmate si acorduri largite si pentru a furniza un sprijin suplimentar acelor
tari care se confrunta cu dificultati exceptionale ale balantei de plati din cauza unei
nevoi acute de finantare pe termen scurt, dificultati rezultate dintr-o pierdere brusca si
destabilizatoare a increderii pietei, ca in cazul crizelor ce au zguduit Mexicul in 1995 si
Asia in 1997.
Liniile de credit preventive sau linii de credit conditionale au fost stabilite in
1999 pentru a preveni propagarea unei crize financiare internationale, consimtindu-se la
o finantare pe termen scurt a acelor membri care pun in practica o politica economica
sanatoasa. Ele poate fi acordate chiar inaintea aparitiei oricarei dificultati a balantei de
plati. In schimb, acordarea creditului este conditionata de respectarea normelor
internationale in domeniul transparentei si in domeniul financiar. Valoarea acestor linii
de creditare nu este limitata, dar angajamentele trebuie sa se limiteze la un nivel
cuprins intre de trei ori si cinci ori cota-parte.
Dobanda aplicata ajutoarelor financiare de la F.M.I. corespunde cu nivelul
ratei dobanzii achitata creditorilor si prevede o marja pentru finantarea sporirii
rezervelor F.M.I. si pentru plata cheltuielilor administrative ale institutiei. Remuneratia
platita tarilor membre creditoare este echivalentul mediei ponderate a ratei dobanzii de
pe piata aplicata la instrumentele de credit pe termen scurt negociate pe pietele din
Franta, Germania, Japonia, Marea Britanie si S.U.A. Ajutoarelor financiare acordate in
baza mecanismelor suplimentare de rezerva si a liniilor de credit preventive sunt taxate
cu taxe suplimentare pentru dobanzi, de la 300 la 500 de puncte de baza, pentru a-i
obliga pe beneficiarii acestor ajutoare sa ramburseze creditele mai repede.
La inceputul anului 1999, F.M.I. s-a dotat cu o linie conditionala de
credit, destinata luptei impotriva instabilitatii financiare, si-si continua lucrarile
privind implicarea sectorului privat in gestiunea crizelor.
In prezent, cota de participare (capitalul subscris si varsat) a Romaniei este
de 1 030,2 milioane DST, din care 243,825 milioane DST in aur si valute si 786,375
milioane DST in lei, intr-un cont al FMI deschis la BNR.
Anul 2003
In relatia cu FMI, anul 2003 se remarca prin finalizarea, pentru prima data, a
unui aranjamentstand-by, din cele 6 incheiate din 1991 pana in prezent.
In perioadele 10-21 februarie si 14 iulie-1 august 2003, o misiune a FMI s-a aflat
la Bucuresti pentru a efectua impreuna cu autoritatile romane cea de-a treia si respectiv
a patra examinare a derularii programului inscris in Memorandumul cu privire la
politicile economice si financiare ale Guvernului Romaniei in perioada 2001-2002, care a
stat la baza aprobarii, la 31 octombrie 2001, a aranjamentului stand-by in valoare de
300 milioane DST. Din aceasta suma, prima transa, in valoare de 52 milioane DST, a
fost trasa la 5 noiembrie 2001, iar transele a II-a si a III-a, in valoare totala de 82,666
milioane DST, au fost trase cumulat la data de 3 septembrie 2002.
In sedinta din 25 aprilie 2003, Consiliul Executiv al FMI a aprobat prelungirea
acordului stand-by pana la data de 15 octombrie 2003 si eliberarea, la 30 aprilie 2003, a
celei de-a IV-a transe a aranjamentului stand-by in vigoare, in valoare de 55,111
milioane DST (aproximativ 76 milioane dolari SUA). In data de 15 octombrie 2003,
Consiliul Executiv al FMI a finalizat cea de-a patra si ultima examinare in cadrul
aranjamentului stand-by, ceea ce a permis eliberarea, la 17 octombrie 2003, a ultimei
transe in valoare de 110,223 milioane DST (aproximativ 158 milioane dolari SUA).
La solicitarea autoritatilor romane, Romania a fost inclusa in Programul Bancii
Mondiale si al Fondului Monetar International de evaluare a sectorului financiar
(Financial Sector Assessment Program FSAP).
Evaluarea a fost realizata in cursul semestrului I 2003 prin doua misiuni
commune BM-FMI care s-au aflat in Romania: (i) o misiune preliminara in saptamana
10-17 martie 2003 si (ii) misiunea principala in perioada 12-23 mai 2003. In urma
discutiilor cu autoritatile romane, expertii Bancii Mondiale si ai Fondului Monetar
International au realizat raportul Financial Sector Stability Assessment (FSSA).
Obiectivul raportului este de a identifica principalele vulnerabilitati ale sectorului
financiar romanesc si de a oferi un set de recomandari pentru corectarea acestora.
Misiunea FSAP a concluzionat ca autoritatile romane au inregistrat succese
remarcabile in stabilizarea economiei si a sectorului financiar pe parcursul ultimilor ani.
Pe baza analizei structurii capitalului si a finantelor la nivel corporativ si a
vulnerabilitatilor potentiale ale sistemului bancar, s-a constatat ca bancile pot face fata
unor socuri considerabile din partea sectorului corporativ. Mai mult,stress test-ele
pentru riscul de credit, riscul privind rata dobanzii si riscul de curs de schimb aplicate
sistemului bancar releva faptul ca sistemul este foarte rezistent la socuri. Indicatorii de
solvabilitate financiara indica rate inalte de adecvare a capitalului, lichiditate ridicata si
niveluri gestionabile ale creditelor neperformante.
Acest raport a fost prezentat Board-ului FMI in sedinta din 15 octombrie 2003 si
publicat pesite-ul FMI.
Romania este participant activ la General Data Dissemination System (GDDS),
prin care se furnizeaza publicului, periodic, date economice, financiare si socio
demografice cuprinzatoare, considerate esentiale pentru transparenta politicilor si
performantelor macroeconomice. De asemenea, Romania a demarat procesul de
subscriere la Special Data Dissemination Standard(SDDS), prin care se asigura cresterea
transparentei in compilarea si diseminarea datelor statistice.
In cadrul politicii FMI de protejare a resurselor Safeguards Assessments si dat
fiind faptul ca Romania utilizeaza resurse ale Fondului, BNR face si va continua sa faca
obiectul evaluarii FMI pana la rambursarea totala a creditelor. In cursul anului 2003,
BNR a intreprins o serie de masuri care au condus la finalizarea implementarii
recomandarilor raportului elaborat de reprezentantii FMI la 13 mai 2002.
In anul 2003 au fost rambursate catre FMI rate de credit in valoare de 79 608
334 DST si s-au platit dobanzi insumand 8 862 606 DST, din care 1 255 571 DST
dobanzi nete asupra DST (alocari-disponibil).
Anul 2004
In relatia cu FMI, anul 2004 a debutat prin prezenta la Bucuresti, in perioada 19
februarie- 5 martie, a unei misiuni a Departamentului Europa din cadrul FMI. Scopul
misiunii a fost acela de stabilire impreuna cu autoritatile romane a principalelor
elemente ale unui program macroeconomic ce urma a fi sustinut de un
aranjament stand-by de tip preventiv.
Concomitent cu aceasta misiune, in perioada 23-25 februarie 2004, directorul
adjunct al Departamentului Europa s-a aflat la Bucuresti in cadrul consultarilor periodice
prevazute la Art. IV din Statutul FMI.
Cu aceasta ocazie si ca o preconditie pentru aprobarea unui nou
aranjament stand-by a fost realizata si o evaluare a performantelor la nivel
macroeconomic ale Romaniei in cadrul programelor sustinute de aranjamentele cu
Fondul Monetar International in perioada anilor 1990. Aceasta evaluare a fost discutata
de Consiliul Executiv al FMI in sedinta din 12 aprilie 2004, prilej cu care Directorii
executivi ai FMI au recomandat Romaniei continuarea implementarii reformelor
structurale si sustinerea stabilitatii macroeconomice, precum si incheierea unui
aranjament stand-by de tip preventiv cu acces redus la resursele FMI. Raportul staff-
ului FMI Romania: Ex Post Assessment of Longer-Term Program Engagement este
publicat pe site-ul Fondului (www.imf.org).
Ca urmare a transmiterii de catre autoritatile romane, in 22 iunie 2004, a Scrisorii
de intentie si a Memorandumului de politici economice si financiare pentru perioada
2004-2006, Consiliul Executiv al FMI a analizat si aprobat, in sedinta din 7 iulie 2004,
incheierea unui aranjament stand-by pe o perioada de 24 de luni, pentru suma de 250
milioane DST (aproximativ 367 milioane dolari SUA). Intrucat autoritatile romane au
exprimat intentia de a nu efectua trageri in cadrul acestui aranjament, acesta este
considerat ca fiind un acord de supraveghere preventiva (precautionary). Raportul
personalului FMI, Scrisoarea de intentie si Memorandumul de politici economice si
financiare sunt disponibile atat pe site-ul reprezentantei FMI (www.fmi.ro) in limba
romana, cat si pe site-ul FMI.
Totodata, Consiliul Executiv a aprobat consultarea in cadrul Art. IV din Statutul
FMI. Raportul intocmit de personalul Fondului este disponibil atat pe site-ul
reprezentantei FMI, in limba romana, cat si pe site-ul FMI.
Prima analiza a performantelor economice ale Romaniei prevazuta in
Aranjamentul stand-byde supraveghere preventiva a fost finalizata in sedinta Consiliului