Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT
1)
I. Ceauşu – Dicţionar Enciclopedic Managerial – Ed. Academică de Mangement, Bucureşti, 2000.
e) control
2. Niveluri de management care exced celui al firmei sunt:
a) managementul proiectelor
b) managementul resurselor umane
c) managementul grupurilor de firme
d) managementul unor ramuri economice
e) managementul economiei naţionale.
2)
Legea nr. 31/16.11.1990 republicată în M.Of. nr. 953/27.10.2005, art. 1
3)
I. Ceauşu – Dicţionar Enciclopedic Managerial – Ed. Academică de Management, Bucureşti, 2000,
pag. 199 şi pag. 350
4)
Ion Stancu: Finanţe, pieţe financiare şi gestionarea portofoliului, investiţii reale şi finanţarea lor, analiza
şi gestiunea financiară a intreprinderii, Ed. a treia , Bucureşti, Ed. Economică, 2002, pag. 34, 35,39.
Cuvinte cheie: companie, firma, economie de subzistenţă, industrială, post-industrială,
economie bazată pe cunoştinţe.
Test de autoevaluare:
1. Care este rolul (obiectivul) major al companiei?
2. Care sunt factorii care supun activitatea şi structura companiilor unui proces de
transformare?
Apariţia banilor a adus după sine şi necesitatea creării unor instituţii specializate care să
se îndeletnicească cu gestionarea lor, consacrate sub numele de bănci. În acest context,
existenţa băncilor este legată de apariţia activităţii de intermediere între cei care au resurse
băneşti temporar disponibile (deponenţi) şi cei care au nevoie temporară de resurse băneşti
suplimentare (împrumutaţi).
Fiecare ţară dispune de un sistem bancar naţional constituit în general pe două paliere:
• Banca centrală (naţională) a ţării respective cu rol de emisiune, de control al stabilităţii
preţurilor, de menţinere a puterii de cumpărare a monedei naţionale, de reglementare şi
autorizare a celorlalte bănci din sistem etc.;
• Băncile comerciale care sunt răspunzătoare de îndeplinirea funcţiei de intermediere pe care
o are sistemul bancar.
În sens larg, ansamblul sistemelor bancare naţionale formează sistemul bancar
internaţional (mondial).
3.1. Conferinţa de la Bretton Woods, desfăşurată în perioada 1-22 iulie 1944 în SUA,
care a avut ca scop susţinerea reformei economiei mondiale.
În cadrul conferinţei, s-au plasat în centrul sistemului monetar internaţional dolarul
SUA împreună cu aurul, deoarece s-au stabilit parităţi fixe ale monedelor şi cursurilor valutare,
monedele naţionale având o valoare paritară stabilită în aur sau în dolari (1 USD = 0,8886 g
aur fin la 1 iulie 1944) .
De asemenea, au fost puse bazele Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Internaţionale
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
3.2. Tratatul de la Maastricht
Principalele ţări europene, care nu au fost favorizate prin aplicarea sistemului monetar
adoptat la Bretton Woods au pus în 1979 bazele sistemului monetar european, iar mai târziu a
unei uniuni economice şi monetare prin semnarea la 7 februarie 1992 a Tratatului de la
Maastricht.
Conform deciziilor ţărilor membre ale Uniunii Europene începând de la 1 ianuarie 1999 a
fost introdusă şi utilizată moneda unică – euro ca monedă de cont a statelor membre ale Uniunii
Economice şi Monetare Europene.
De la 1 ianuarie 2002, euro a devenit şi monedă efectivă, înlocuind practic monedele
naţionale din ţările care au aderat la Uniunea Economică şi Monetară, unele cu tradiţii
multiseculare (drahma grecească, francul francez, peseta spaniolă, marca germană etc.).
3.3. Globalizarea pieţei financiare
Sfârsitul celui de-al doilea mileniu a adus omenirii o nouă problemă, cea a globalizării.
Acest fenomen a cuprins ca o caracatiţă în tentaculele sale toate sferele vieţii economice,
sociale, de mediu, cultura etc.
Mişcarea liberă a capitalurilor a făcut ca fenomenul globalizării să cuprindă în primul rând
lumea finanţelor, detinătorii marilor capitaluri financiare fiind interesaţi în a putea transfera rapid
şi fără oprelişti fondurile dintr-o zonă în alta, dintr-o ţară în alta, spre a le pune la adăpost de
crize, devalorizări, confiscări, decizii ale autorităţilor naţionale şi alte pericole.
Globalizarea finanţei internaţionale se realizează nu numai geografic, la scară planetară,
dar şi structural, marile grupuri financiare internaţionale fiind adevărate conglomerate care
includ pe lânga bănci, societăţi de asigurare-reasigurare, fonduri de investiţii ori de pensii,
activităţi pe piaţa de capital, leasing, capabile să ofere aşa-numite servicii financiare integrate.
Prin Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară şi Legea nr. 34/1991 privind
statutul Băncii Naţionale a României, s-au pus bazele creării în România
democratică a unui sistem bancar pe două paliere:
a) Banca Natională a României, ca bancă centrală cu atribuţii de emisiune,
control si supraveghere, menţinerea stabilităţii preţurilor;
b) Sistemul băncilor comerciale, care funcţionează ca bănci de afaceri,
universale ori specializate.
În anul 1998 s-a ajuns la un număr de 45 de bănci autorizate să funcţioneze în
România, din care, 32 de bănci erau constituite cu capital integral sau majoritar
românesc.
Funcţiile principale ale unei bănci centrale sunt următoarele:
• funcţia de emisiune de bancnote care, deşi ca semne ale creditului ies din circulaţia
comercială propriu-zisă şi intră în circulaţia generală ca mijloace de plată legale;
• concentrarea rezervelor băneşti ale băncilor şi acordarea de credite, ca împrumutator de
ultimă instanţă acestor bănci;
• influenţarea directă sau indirectă a costului creditului în ţara respectivă;
• acordă împrumuturi statului şi păstrează tezaurul statului;
• elaborează şi aplică politica monetară în ţara respectivă;
• veghează asupra circulaţiei băneşti şi stabilităţii nivelului preţurilor;
• sprijină creşterea economică şi asigură echilibrul extern etc.
Rolul şi funcţiile băncilor comerciale. Rolul fundamental al băncilor
comerciale este acela de a asigura intermedierea bancară.
În cadrul rolului fundamental de intermediere bancară, băncile comerciale
îndeplinesc următoarele funcţii (operaţiuni) tradiţionale consacrate prin lege:
a) acceptarea de depozite;
b) contractarea de credite, factoring, scontarea efectelor de comerţ etc.;
c) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
d) plăţi şi decontari;
e) leasing financiar;
f) transferuri de fonduri;
g) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
h) tranzacţii în cont propriu al clienţilor cu:
i) intermedierea în plasamentul de valori mobiliare şi oferirea de servicii legate de acestea;
j) administrarea de portofolii ale clienţilor, în numele şi pe riscul acestora;
k) custodia şi administrarea de valori mobiliare etc.
Cuvinte cheie: sistem bancar, moneda euro, banca centrală, bănci comerciale
Test de autoevaluare:
1) Care sunt principiile şi criteriile de convergenţă generate de Tratatul de la Maastricht?
2) Care sunt funcţiile Băncii Centrale?
3) Care sunt funcţiile tradiţionale ale băncilor comerciale?
Test grila:
1. Funcţiile Băncii Centrale sunt:
a) păstrează tezaurul statului şi acordă împrumuturi statului
b) stabileşte caracteristicile produselor bancare oferite populaţiei
c) elaborează şi aplică politica monetară a statului
d) emite bancnotele statului respectiv
e) acordă consultanţă agenţilor economici.
2. Funcţiile tradiţionale ale băncilor comerciale sunt:
a) emit bancnotele statului respectiv
b) închiriază casete de siguranţă
c) emit garanţii pentru asumarea unor angajamente
d) acorda consultanţă financiar-bancară
e) administrează portofolii ale clienţilor în numele şi pe riscul acestora.
4. INTERMEDIERE BANCARĂ
Cuvinte cheie: comerţ cu bani, operaţiuni de capital, depozite, cont curent, corporate
banking, retail banking, piaţa monetară, piaţa valutară
Test de autoevaluare:
1) Ce includ operaţiunile de activ ale băncilor comerciale?
2) Ce includ operaţiunile de pasiv ale băncilor comerciale?
3) Care sunt facilităţile pe care banca centrală le oferă băncilor comerciale?
4) În ce constau cumpărările reversibile (REPO)?
Test grila:
1. Operatiunile de pasiv ale bancilor comerciale includ:
a) conturi de depozit ale clientilor
b) imprumuturi primite de la clientela financiara
c) imprumuturi primite de la banci
d) depozite primite de la banci
e) imprumuturi primite de la banca centrala.
2. Documentatia necesara unei banci pentru analiza acordarii unui credit
persoanelor juridice cuprinde:
a) extrasul de cont al contului curent
b) bilantul, raportul de gestiune, contul de profit si pierdere incheiate pentru ultimii ani
c) situatia prognozata a incasarilor si platilor (cash flow) aferenta perioadei de creditare
d) proiectul graficului de rambursare a creditului si de plata a dobanzilor
e) planul de afaceri.
5)
Gradul de adecvare a capitalului este un indicator calculat ca raport între capitalul băncii şi activele
deţinute de aceasta, ponderate cu gradul de risc corespunzator (100% pentru credite, 20% pentru alte
active acoperite cu contragaranţii bancare, 0% pentru active cu garanţii de stat sau cu depozite colaterale
etc.)
a) operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare
b) conturi curente ale clientelei
c) capitaluri proprii, asimilate si provizioane
d) conturi de depozit ale clientelei
e) credite de trezorerie acordate clientelei.
2. Fondurile proprii ale unei banci includ:
a) capitalul social vărsat
b) fondul de rulment
c) rezerva generală pentru riscul de credit
d) rezerve din diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului
e) fondul imobilizărilor corporale.
În cazul companiilor, previziunea financiară are drept principal scop precizarea politicilor
economice şi financiare ale acestora, precum şi căile tehnice care conduc la realizarea lor.
Planificarea activităţii într-o companie este de natura să confere avantaje
competitive în domeniul:
- studiului pieţei (identificarea clienţilor, necesităţile şi aşteptările lor, preţurile şi evoluţia lor pe
piaţă, marketing, căi de atragere a clientului etc.);
- personal (atributii, raspunderi, drepturi ale managementului, pe de o parte şi ale salariaţilor,
pe de alta parte, politici de angajare/concediere, motivarea personalului etc.);
- financiar (elaborarea cash-flow-ului, bilanţul, planul financiar, contul de profit şi pierderei,
analize de profitabilitate etc.).
Previziunea financiară vizează ansamblul activităţilor aferente unei serii de de indicatori
economico-financiari de volum şi de eficienţă.
Obiectivele previziunii financiare includ:
- colectarea capitalurilor proprii şi împrumutate, în condiţii de menţinere a
autonomiei financiare, cu costuri cât mai reduse;
- realizarea programelor previzionate;
- respectarea operaţiunilor curente de încasări şi plăţi, cu scopul menţinerii
lichidităţii entităţii;
- utilizarea raţională a resurselor financiare.
Previziunea financiară a unei companii se prezintă sub următoarele forme:
a) previziunea strategică, pe termen lung, care vizeaza mărfurile/serviciile ce se vor executa,
situaţia pieţelor de aprovizionare şi a celor de desfacere;
b) previziunea pe termen mediu – urmăreşte stabilirea resurselor materiale, umane şi finciare
ce vor fi mobilizate în circuitul economic pentru o perioada de 2-5 ani;
c) previziunea pe termen scurt – constă în întocmirea bugetelor (de exploatare, financiare
etc.).
Bugetul de exploatare include: bugetul vânzărilor, bugetul achizitionării/ cumpărării de
active de exploatare, bugetul de producţie etc.
Bugetul general al companiei include indicatorii de sinteză aferenţi tuturor activităţilor,
veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare.
Bugetul investiţiilor şi de finanţare reflectă planul de investiţii şi de finanţare pe termen
mediu şi lung.
Planul de finanţare pe termen lung include atât utilizările de fonduri, cât şi resursele
financiare de acoperire a acestora.
Bugetul de trezorerie grupează toate fluxurile financiare de încasări şi plăţi.
Trezoreria reprezintă diferenţa dintre fluxurile de intrare şi cele de ieşire de monedă.
Soldul trezoreriei depinde de volumil încasărilor şi plăţilor.
Gestiunea trezoreriei vizează:
a) asigurarea disponibilităţilor de finanţare;
b) încasarea operativă a tuturor creanţelor companiei;
c) eşalonarea echilibrată a scadenţelor obligaţiilor de plată ale companiei, cu menţinerea
lichidităţii acesteia.
În România entităţile economice, din categoria persoanelor juridice, gupate generic sub
denumirea „companii” sau „firme” sunt organizate şi funcţionează în conformitate cu prevederile
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, precum şi cu cele ale Legii nr.
15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice ca regii autonome şi societăţi comerciale.
În baza reglementărilor legale în vigoare, persoanele juridice sunt clasificate, după
forma de proprietate, astfel:
1) proprietate de stat6): regii autonome; societăţi comerciale cu capital integral de stat; societăţi
sau companii naţionale (organizate sub forma de societăţi comerciale pe acţiuni); alte unităţi
economice de stat; primării, consilii locale comunale, orăşenesti, judeţene (comunităţi locale);
ministere; instituţii de stat;
2) proprietate mixtă (cu capital de stat şi privat; cu capital autohton şi străin): societăţi
comerciale cu capital de stat autohton şi străin; societăţi comerciale cu capital de stat şi privat
autohton şi străin; societăţi comerciale cu capital de stat şi privat autohton; societăţi comerciale
cu capital de stat şi privat străin;
3) proprietate privată (cu capital privat autohton, privat autohton şi străin, privat străin, societăti
agricole): societăţi comerciale în nume colectiv; în comandită simplă; în comandită pe acţiuni;
societăţi comerciale pe acţiuni; cu răspundere limitată; societăţi agricole;
4) proprietate cooperatistă: cooperative de consum; meşteşugăreşti; cooperative şi
asociaţii agricole netrasformate; cooperative de credit;
5) proprietate obstească: fundaţii; asociaţii; societăţi comerciale aparţinând organizaţiilor
şi instituţiilor politice şi obsteşti; asociaţii de proprietari; asociaţii de locatari; biserici; partide
politice;
Entităţile fără personalitate juridică includ:
a) sucursale, alte sedii secundare (agenţii, reprezentanţe, puncte de lucru etc.) ale
persoanelor juridice;
b) aşezăminte etc.
În funcţie de modalitatea de asociere a acţionariatului societăţile comerciale pot fi:
societăţi comerciale în nume colectiv, societăţi comerciale cu răspundere limitată, societăţi
comerciale pe acţiuni; societăţi comerciale în comandită simplă etc.
6)
Unităţile de stat, cu exceptia regiilor autonome, a societăţilor naţionale şi a companiilor naţionale sunt
organizate sub formă de societăţi comerciale pe acţiuni sau societăţi comerciale cu răspundere limitată.
1. Dupa forma de proprietate, persoanele juridice sunt clasificate in:
a) persoane juridice proprietate de stat
b) persoane juridice proprietate mixta
c) regii autonome
d) persoane juridice proprietate privata
e) persoane juridice proprietate individuala.
2. Dupa modalitatea de asociere, societatile comerciale pot fi
organizate in:
a) societati comerciale in nume colectiv
b) societati agricole
c) societati comerciale pe actiuni
d) societati comerciale in comandita pe actiuni
e) societati comerciale in comandita simpla.
Managementul riscurilor
Orice activitate economică implică un risc, cu atât mai mult în cazul băncilor, unde,
ce poate fi mai riscant decât să colectezi bani disponibili de pe piaţă şi să-i
împrumuţi diverşilor clienţi – persoane fizice şi juridice – pe perioade mai lungi de
timp, bazându-te, în principal, pe promisiuni şi prognoze privind afacerea/
proiectul auditat şi mai puţin pe colaterale (non)cash.
Performanţa
Financiară
Serviciul A B C D E
Datoriei
0 – 15 zile Standard In observaţie Standard Substandard Îndoielnic Nu s-au
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere iniţiat
16 – 30 zile In observaţie Substandard Îndoielnic Pierdere Pierdere proceduri
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere judiciare
31 – 60 zile Substandard Îndoielnic Pierdere Pierdere Pierdere
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere
61 – 90 zile Îndoielnic Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere S-au iniţiat
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere proceduri
Minim 91 zile Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere judiciare
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere
3. Ratingul de credite
m. Rata valorii adăugate reprezintă ponderea valorii nou create de agentul economic în totalul
activităţii sale:
Valoarea adaugată/ Cifra de afaceri x 100
TOTAL VENITURI
Rata rentabilităţii, reflectă raportul între profitul net obţinut de bancă şi totalul
cheltuielilor efectuate pentru obţinerea lui şi exprimă eficienţa eforturilor băncii
(reflectate de volumul cheltuielilor cu resursele atrase, cu personalul etc.) pentru
obţinerea rezultatului dorit, respectiv profitul net.
Bibliografie
minimă obligatorie