Teza Credite Si Depozite

1
CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR.............................................................................................................3
INTRODUCERE...........................................................................................................................4
CAPITOLUL I. BAZELE METODOLOGICE ALE CONTABILITĂȚII CREDITELOR
ȘI A DEPOZITELOR ÎN VALUTĂ NAȚIONALĂ..................................................................9
1.1. Reglementări naționale aferente contabilității creditelor și a depozitelor în valută
națională......................................................................................................................................9
1.2 Noțiunea, caracteristica și clasificarea creditelor și depozitelor....................................13
CAPITOLUL II. CONTABILITATEA CREDITELOR ÎN VALUTĂ NAȚIONALĂ.......20
2.1. Creditele ca mijloc de finanțare a activității entității....................................................20
2.2. Contabilitatea creditelor pe termen scurt în valută națională......................................21
2.3. Contabilitatea creditelor pe termen lung în valută națională.......................................23
CAPITOLUL III. CONTABILITATEA DEPOZITELOR ÎN VALUTĂ NAȚIONALĂ...28
3.1. Depozitele și importanța acestora....................................................................................28
3.2. Contabilitatea depozitelor curente..................................................................................29
3.3. Contabilitatea depozitelor pe termen lung.....................................................................31
ÎNCHEIERE................................................................................................................................34
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................36
2
LISTA ABREVIERILOR
SNC- Standarde Naționale de Contabilitate

SRL- Societate cu Răspundere Limitată
CF- Codul Fiscal
SIRF- Standarde Internaționale de Raportare Financiară
UE- Uniunea Europeană
IFRS- Standardele Internaționale de Raportare Financiară
IASB - International Accounting Standards Board
RM- Republica Moldova
BNM- Bnaca Națională a Moldovei
3
INTRODUCERE
Importanța și actualitatea temei. Scopul de bază al oricărei entități este cel de a-și
asigura o sursă permanentă de venit. Veniturile pot fi obținute ca urmare a comercializării
bunurilor, prestării serviciilor, executarea lucrărilor. Aceste activități, indiferent de caracterul lor
economic, implică utilizarea unor resurse, fie umane, fie materiale sau informaționale.
Resursele economice pot fi finanțate din surse proprii sau împrumutate. În condițiile
economiei de piață, entitățile nu mai folosesc doar resurse proprii pentru acoperirea necesarului
de materiale, inventar tehnic sau resurse de altă natură economică.
În acest sens, un rol aparte îl au creditele bancare. Creditele bancare contractate, permit
finanțarea operațiunilor economice peste nivelul resurselor proprii. Deasemenea, acestea permit
clienților să cheltuiască mai mult decât veniturile obținute.
În cazul în care entitățile obțin mijloace financiare peste limita necesităților, aceștia le
reinvestesc. Investiția mijloacelor bănești poate fi făcută sub formă de investiții imobiliare sau
financiare. Din categoria investițiilor financiare fac parte și depozitele bancare.
Scopul lucrării. Scopul de bază al acestei lucrări constă în cercetarea modului de
contractare, utilizare și rambursare a creditelor în monedă națională, dar și particularitățile de
deschidere a conturilor de depozit și de calculare a veniturilor sub formă de dobânzi prin prisma
activităţii economico-financiare a unei entități.
Principalele întrebări la care se va încerca a da răspuns vizează particularitățile
contabilizării creditelor și depozitelor în monedă națională prin prisma activității desfășurată de
unitatea economică.
Obiectivele principale ale actualei teze sunt:
 Studierea specificului organizării activității întreprinderii, dar și a serviciului de
contabilitate al acesteia;
 Studierea particularităților contabilității creditelor bancare în cadrul entității;
 Studierea particularităților contabilității depozitelor bancare în cadrul entității;
 Examinarea conformității evidenței contabile cu prevederile reglementărilor naționale în
vigoare;
 Studierea posibilității de eficientizare și îmbunătățirea contabilității.
Obiectul cercetat îl constituie patrimoniul Societății cu Răspundere Limitată „Saniodor”.
Aceasta are statut de o persoană juridică ce îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
Prevederile Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002, Legii cu privire la
Societăţile cu răspundere limitată (Nr. 135-XVI din 14.06.2007), Legii Republicii Moldova
4
(Nr.845-XII din 14.06.1992) cu privire la antreprenoriat și întreprinderi și alte acte normative în
vigoare.
„Saniodor” S.R.L. a fost înființată la 10 iulie 2002. Potrivit extrasului din Registrul de stat
al persoanelor juridice (anexa 2), principalele genuri de activitate ale entității vizează comerțul
angro și cu amănuntul. Activitățile sunt desfășurate în mod independent, din proprie inițiativă,
din numele entității, pe riscul propriu și sub răspunderea sa patrimonială de către organele ei cu
scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri.
Informaţii generale:
 Denumirea organizaţiei economice: „Saniodor” S.R.L;
 Sediul societății: MD-2032, str. Grădina Botanică, 14/3, of. 307, mun. Chișinău
Republica Moldova;
 Forma organizatorico-juridică: Societate cu Răspundere Limitată;
 Forma de proprietate: Privată;
 Codul fiscal: 1003600152455;
 Administrator: Diacov Natalia;
 Fondator: Coroi Valeriu;
„Saniodor” S.R.L este înregistrată la Camera Înregistrării de Stat. La momentul fondării,
aceasta dispunea de un capital social în sumă de 5400 lei.
În conformitate cu Statutul și a extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice
(anexa 2) „Saniodor” S.R.L. desfășoară următoarele genuri de activitate:
 Comerțul cu amănuntul al produselor de tutun;
 Comerțul cu amănuntul al băuturilor alcoolice și altor băuturi;
 Lucrări de instalații electrice și montare a armăturii electrice;
 Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominant de produse
alimentare, băuturi și produse de tutun;
 Baruri;
 Comerț cu ridicata al produselor alimentare, băuturilor și produselor din tutun;
 Transporturi rutiere de mărfuri;
 Activități juridice;
 Construcțiile de clădiri și (sau) construcții inginerești, instalații și rețele tehnico-edilitare,
reconstrucțiile, consolidările, restaurările.
 Comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor pentru animale.
5
Tabelul 1
Tabelul 1. Analiza principalilor indicatori economico-financiari ai activităţii entității
„Saniodor” SRL
Perioada de gestiune Abaterea
Indicatori Anul precedent Anul curent absolută
(2015) (2016) (mii lei)
1 2 3 4=3-2
1. Venituri din vânzări, mii lei 831,9 688,5 -143,4
2. Costul vânzărilor, mii lei 784,3 593,6 -190,7
3. Profit brut (pierdere brută) , mii lei 47,6 94,9 +47,3
4. Alte venituri din activitatea operațională, mii lei 22,7 8,8 -13,9
5. Cheltuieli de distribuire, mii lei 21,9 19,4 -2,5
6. Cheltuieli administrative, mii lei 120,7 165,9 +45,2
7. Alte cheltuieli din activitatea operațională, mii lei 2,0 - -2,0
8. Rezultatul din activitatea operațională: profit -74,3 -81,6 +7,3
(pierdere), mii lei
9. Profit (pierdere) până la impozitare, mii lei -74,3 -81,6 +7,3
10. Cheltuieli privind impozitul pe venit, mii lei (1,7) +1,7
11. Profit net (pierdere netă), mii lei -74,3 -83,3 +9,0
12. Rentabilitatea veniturilor din
vânzări (%), calculată în baza:
12.1 profitului brut (rd.3 : rd.1×100) 5,7 13,8 +8,1
12.2 profitului din activitatea operaţională -8,9 -11,9 +8,3
(rd.8:rd.1×100) -8,9 -11,9 +8,3
12.3 profitului până la impozitare(rd.9 : rd.1×100) -8,9 -12,1 +3,2
12.4 profitului net (pierderii nete)(rd.11 : rd.1×100)
Sursa: Elaborat de autor în baza situațiilor financiare pentru anul 2016
Potrivit datelor din Tabelul de mai sus se observă o tendință negativă de reducere a
rezultatului până la impozitare, dar și a celui net. Astfel, dacă în anul 2015, „Saniodor” SRL a
înregistrat o pierdere netă în sumă de 74,3 mii lei, în anul 2016 aceasta este cu 7,3 mii lei mai
mare.
Majorarea piederii până la impozitare se datorează în mare parte creșterii cheltuielilor de
distribuire și a celor administrative cu 11% și respective circa 40%.
Pe de altă parte, analizând dinamica profitul brut, se observă o tendință pozitivă de creștere
a acestuia. Astfel, dacă în anul 2015 profitul brut a constituit 47,6 mii lei, atunci în anul 2016
acesta a fost cu 47,3 mii lei mai mare, constituind 94,9 mii lei. Această majorare se datorează
diminuării în anul 2016 față de anul 2015 a venitului din vânzări și a costului vânzărilor cu
143,4 mii lei și respectiv cu 190,7 mii lei.
Negativ se apreciază și rentabilitatea vânzărilor calculată în baza profitului net. Dacă în
anul 2015 la fiecare leu venit din vânzări „Saniodor” SRL obținea 8,9 bani pierdere netă, în anul
2016 aceasta obține cu 3,2 bani mai mult.
6
Un compartiment aparte în cadrul organizării contabilității îl constituie politicile contabile
ale entității. Politicile contabile ele a entității „Saniodor” S.R.L sunt elaborate conform
următoarelor acte normative:
 Legea contabilităţii Republicii Moldova Nr. 113-XVI din 27.04.2007
 Standardele Naţionale de Contabilitate aprobate de Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova, Nr. 119 din 06.08.2013;
 Planul general de conturi contabile, aprobat de Ministerul Finantelor prin ordinul nr.119
din 06 august 2013;
 Codul Fiscal, aprobat de Parlamentul RM din 24.04.1997;
 Alte legi și acte normative, inclusiv modificările acestora.
 Politicile contabile ale entității sunt o parte importantă a organizării contabilității.
Aceastea se elaborează şi se aprobă pentru fiecare an de gestiune. În calitate de bază
pentru elaborarea politicilor contabile servesc actele legislative şi normative ce se referă
la contabilitate.
Potrivit politicilor contabile ale entității „Saniodor” S.R.L. , contabilitatea se ține în baza
sistemului contabil în partidă dublă cu prezentarea situațiilor financiare complete și utilizarea
programului 1C versiunea 8. Cu ajutorul mijloacelor tehnice pentru prelucrarea informaţiei
contabile de care dispune entitatea, activitatea serviciului de contabilitate este mai eficient.
„Saniodor” S.R.L. utilizează formularele tipizate de documente primare, precum și
formulare elaborate de sine stătător. Faptele economice se contabilizează în baza documentelor
primare şi centralizatoare. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar
dacă aceasta este imposibil - nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea
evenimentului.
Documentele de casă, bancare şi de decontare, datoriile financiare, comerciale şi calculate
se semnează de către conducătorul entităţii și de către contabilului-şef. Corectări în documentele
primare care justifică operaţiunile de casă, bancare, de livrare şi achiziţie a bunurilor economice
şi a serviciilor nu se admit.
Potrivit Politicilor contabile, contabilitatea în cadrul „Saniodor” S.R.L este ținută de către
serviciul de contabilitate, fiind o structură independentă și direct subordonată administrației
întreprinderii. [1.1]
Răspunderea pentru ținerea și întocmirea situațiilor financiare revine conducătorului
entității Diacov Natalia. Deasemenea, acesta este obligat să organizeze şi să asigure ţinerea
contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării pînă la lichidarea entităţii, să asigure
elaborarea şi respectarea politicilor contabile în conformitate cu cerinţele legislației în vigoare, să
7
asigure elaborarea şi aprobarea planului de conturi contabile de lucru al entităţii, al procedeelor
interne privind contabilitatea de gestiune, a formularelor documentelor primare şi registrelor
contabile și a regulilor circulaţiei documentelor şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei
contabile.
Conducătorul entității asigură întocmirea şi prezentarea oportună, completă şi corectă a
documentelor primare, a registrelor contabile precum şi integritatea şi păstrarea acestora,
organizează sistemul de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii, dar și să asigure
documentarea faptelor economice ale entităţii şi reflectarea acestora în Contabilitate.
Contabilul-şef al entității „Saniodor” S.R.L. este și fondatorul acesteia, Coroi Valeriu.
Acesta asigură înregistrarea în conturile contabile a tuturor operaţiunilor economice legate de
mișcarea elementelor patrimoniale, inclusiv a rezultatului financiar, mijloacelor bănești și
contabilitatea salariului, calculul datoriilor față de buget, asigură oferirea informaţiei operative şi
întocmirea situațiilor financiare în termenii stabiliţi, asigură controlul asupra evidenței contabile
la întreprindere.
Contabilul-șef poartă răspundere pentru respectarea principiilor metodologice de
organizare a evidenţei contabile, la fel şi operațiunile cu alte conturi: active imobilizate și
amortizarea acestora, conturile de creanțe și datorii. Evidența mijloacelor bănești din caserie și
conturile bancare, sunt ținute de către contabilul-casier al entității.
Contabilului-şef i se interzice să primească spre executare documente privind faptele
economice ce contravin actelor legislative şi normative şi cele ce încalcă disciplina financiară şi
contractuală, informând despre aceasta în scris conducătorul entităţii. Astfel de documente se
primesc spre executare numai cu indicaţiile suplimentare în scris ale conducătorului entităţii
căruia, ulterior, îi revine răspunderea pentru aceasta.
8
CAPITOLUL I. BAZELE METODOLOGICE ALE CONTABILITĂȚII
CREDITELOR ȘI A DEPOZITELOR ÎN VALUTĂ NAȚIONALĂ
1.1. Reglementări naționale aferente contabilității creditelor și a depozitelor în valută

națională
Creditele și depozitele, pote contribui esențial la creșterea economică prin stimularea
dezvoltării unor activități noi, a entităților private mici și mijlocii, aflate la început de activitate,
precum și relansarea unor domenii vitale ale economiei. Deasemenea, depozitele pot constitui o
nouă sursă de venit și permite valorificarea mijloacelor bănești care nu sunt utilizate în
desfășurarea activității.
Creditele, în general, sunt contractate pentru finanțarea peste nivelul resurselor proprii.
Acestea pot fi contractate de la orice instituție financiară, fie că este vorba despre bănci
comerciale sau instituții de microfinanțare.
În Republica Moldova, operațiunile de creditare sunt efectuate pe baza urmatoarelor legi și
regulamente:
1. Legea instituțiilor financiare nr. Nr. 550 din 21.07.1995. În Monitorul Oficial Nr. 78-81
art Nr : 199;
2. Hotărârea BNM nr. 153 din 25.12.1997 privind aprobarea Regulamentului cu privire la
activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova. În Monitorul
Oficial Nr. 8 art Nr : 24;
3. Legea cu privire la anreprenoriat si intreprinderi;
4. Codul civil ;
5. Codul de procedura civilă nr. 225 din 30.05.2003. În Monitorul Oficial Nr. 111-115 art
Nr : 451;
6. Codul penal Nr. 985 din 18.04.2002. În Monitorul Oficial Nr. 72-74 art Nr : 195.
La contractarea unui credit, între agentul economic solicitant și instituție financiară se
încheie un contract de credit. Modul de încheiere a contractului de credit sunt reglementate de
Codul Civil al Republicii Moldova și Legea Parlamentului nr. 202 din 12.07.2013 privind
contractele de credit pentru consumatori.
Codul Civil stabilește regulile generale privind drepturile și obligațiile debitorului și ale
creditorului în cazul încheierii unui contract de credit.
Legea privind contractele de credit pentru consumatori are ca scop general dezvoltarea
cadrului legal necesar pentru asigurarea protecţiei intereselor economice ale consumatorilor prin
crearea de condiţii echitabile pentru obţinerea creditelor de consum, precum şi prin stabilirea
unor norme de comportament responsabil al creditorilor în acordarea creditelor pentru
consumatori.
9
Astfel, legea sus menționată prevede că informațiile incluse în contractele de credit trebuie
să fie prezentate într-un limbaj clar, concis şi lizibil, în acelaşi cîmp vizual şi cu caractere de
aceeaşi dimensiune. Informațiile privind creditele trebuie să conțină următoarele:
a. rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau flotantă, împreună cu informaţiile privind
orice costuri incluse în costul total al creditului;
b. valoarea totală a creditului;
c. dobânda anuală efectivă;
d. durata contractului de credit;
e. valoarea totală plătibilă de către consumator şi valoarea ratelor de plată;
f. atenţionarea consumatorului de către creditor asupra responsabilităţii de rambursare a
creditului.
Până la semnarea unui contract de credit (anexa 3), creditorul trebuie să furnizeze
următoarele informații debitorului:
 tipul de credit;
 denumirea şi sediul creditorului;
 valoarea totală a creditului şi condiţiile care reglementează tragerea creditului;
 durata contractului de credit;
 rata dobânzii aferente creditului, condiţiile de aplicare a ratei dobânzii aferente creditului
şi, unde este cazul, orice indice de referinţă aplicabil ratei iniţiale a dobânzii aferente
creditului, precum şi termenele, procedurile şi condiţiile în care variază rata dobânzii
aferente creditului; în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului
în circumstanţe diferite, se specifică informaţiile menţionate privind toate ratele
aplicabile;
 dobânda anuală efectivă şi valoarea totală plătibilă de către consumator, ilustrate prin
intermediul unui exemplu reprezentativ care menţionează toate ipotezele folosite pentru
calculul ratei respective; în cazul în care consumatorul a informat creditorul în legătură
cu una sau mai multe componente ale creditului preferat, precum durata contractului de
credit şi valoarea totală a creditului;
 suma, numărul şi frecvenţa plăţilor care vor fi efectuate de către consumator şi, dacă este
cazul, ordinea în care plăţile vor fi alocate, pentru rambursare, diferitelor solduri restante
fixate la rate diferite ale dobînzii aferente creditului;
 unde este cazul, costurile de administrare a unuia sau mai multor conturi care
înregistrează atît operaţiunile de plată, cât şi tragerile din credit, cu excepţia cazului în
care deschiderea unui cont este opţională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată,
10
atît pentru operaţiuni de plată, cît şi pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultînd
din contractul de credit, precum şi condiţiile în care aceste costuri pot fi modificate;
 dacă este cazul, informaţia privind obligativitatea consumatorului de a plăti taxe notariale
la încheierea contractului de credit;
 obligaţiile referitoare la încheierea unui contract privind un serviciu accesoriu aferent
unui contract de credit, în special o poliţă de asigurare, în cazul în care obţinerea
creditului sau obţinerea creditului conform clauzelor şi condiţiilor prezentate este
condiţionată de încheierea unui contract privind acest serviciu;
 rata dobânzii aplicabilă în cazul ratelor restante, măsurile pentru ajustarea acesteia şi,
unde este cazul, mărimea penalităţilor aplicate în caz de neachitare;
 o avertizare privind consecinţele neefectuării plăţilor;
 unde este cazul, garanţiile solicitate;
 dreptul de revocare;
 dreptul de rambursare anticipată, dacă acesta există, şi, dacă este cazul, informaţii privind
dreptul creditorului la compensaţie şi modul în care aceasta va fi stabilită;
 dreptul consumatorului de a fi informat gratuit;
 dreptul consumatorului de a primi, la cerere şi gratuit, un exemplar al proiectului de
contract de credit;
 dacă este cazul, termenul pe parcursul căruia informaţiile precontractuale au forţă
obligatorie pentru creditor.
Pentru efectuarea creditării eficiente, e necesară efectuarea urmatorilor pași:
a) definirea scopului creditării;
b) analiza informației și documentelor prezentate la bancă în vederea aprobării creditului;
c) analiza creditelor ;
d) asigurarea rambursării creditelor;
e) urmărirea creditelor .
Credite pot fi oferite in urmatoarele scopuri:
 cerearea unor fonduri fixe noi, extinderea, reconstrucția, reutilizarea tehnică a acelora în
acțiune și restabilirea celor uzate și in vederea majorarii capitalului de circulație al
agenților economici;
 acumularea rezervelor sezoniere de valori material-marfare, de producție nefinisată, de
producție finită și mărfuri;
 satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei;
 răscumpararea patrimoniului de stat;
11
 alte scopuri.
Pentru primirea unui credit agentul economic prezintă la bancă următoarele documente:
1. cererea clientului de acordare a creditului;
2. informația de bază despre client: dările de seamă- contabile pentru anul
precedent; contractele privind acțiunile creditare; business-planul pentru perioada
curentă; prognozarea circulatiei mijloacelor banești în perioada de folosire a creditului,
pe lângă aceasta, în cazul creditării pentru activitatea de investire trebuie prezentată
argumentarea tehnico-economică, documentația de proiect și deviz, concluzia respectivă
a organului corespunzător, concluzia expertizei ecologice, proiectul resurselor de
finanțare;
3. argumentarea tehnico-economica a creditului și termenul rambursarii acestuia
În dosarul personal al creditului se află umatoarele documente:
1. permisiunea de acordare a creditului, eliberată de organul competent
2. contractul de credit cu toate completările,
3. documentele prezentate de client
4. documentația privind asigurarea creditului
Odată ce a fost semnat contractual de credit, în conformitate cu prevederile contractuale, în
termenii stipulați, pe contul curent al debitorului se transferă mijloacele bănești solicitate.
Modul de contabilizarea a creditelor este reglementat de către SNC „Capital propriu şi
datorii”. Conform graficului, pentru creditul contractat, agenții economici sunt obligați să achite
și o dobândă. Contabilizarea calculului și achitarea dobânzii se efectuează în conformitate cu
SNC „Cheltuieli”.
Unele entități au disponibilități de mijloace bănești peste necesarul operațional. În acest
caz, acestea pot decide să le investească pentru a obține venituri suplimentare din deținerea
acestora. Una din posibilități este depunerea acestora în conturi de depozit deschise la băncile
comerciale. Fie ca e vorba de depozite la vedere sau la termen, pentru utilizarea acestor mijloace
bănești, instituțiile financiare plătesc o dobândă. Aceste dobânzi, în cadrul entităților, sunt
recunoscute drept venituri. Dobânzile obținute din depozitele plasate la bănci sunt recunoscute,
evaluate și contabilizate în conformitate cu SNC „Venituri”.
Până la 31.12.2015, dobânzile aferente depozitelor bancare depuse pe un termen ce
depăşeşte 3 ani, conform Legii nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a
titlurilor I şi II ale Codului fiscal, art.24 alin.(8), se considerau venituri impozabile. Însă, odată
cu aprobarea Legii Parlamentului nr.71 din 12.04.2015, aceste venituri se consideră
neimpozabile. Prezenta modificare a intrat în vigoare la 01.01.2016.
12
1.2 Noțiunea, caracteristica și clasificarea creditelor și depozitelor
Din punct de vedere etimologic, noțiunea de credit, își are originea în cuvântul latin
„creditum-credere” care înseamnă „a crede”, „a se increde” sau „a se avea încredere”.
În literatura de specialitate au fost formulate mai multe opinii cu privire la noțiunea de
credit .
O definiție este dată de profesorul W. Sombrat care aprecia că: „Creditul este puterea de
cumpărare, fără a deține numerar”. De asemenea o definitie lapidară a creditului este dată de
profesorul C. Gide care definește creditul ca fiind „schimbul unei bogății prezente contra unei
bogății viitoare”.
Profesorul F. Leitner dă o definiție mai detaliată a noțiunii de credit care este potrivit
opiniei sale un „act economic care face să nască în favoarea unui individ un drept de a dispune
de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui de un alt individ, în cadrul termenului pentru
care a fost acordat”.
În opinia profesorului V. Stănescu „este vorba de cedarea unei sume de bani, efectuata
întru-un moment dat, din partea unui subiect economic, cu obligatia pentru acesta din urma de a
restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primită, plus o sumă de bani care se cheamă interes
sau dobânda". Profesorul A. Page definește creditul ca fiind „schimbul unei valori monetare
prezente contra unei valori monetare viitoare".
Operațiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă de la relații între indivizi sub
forma unor acorduri personale simple, până la tranzacțiile formalizate ce se efectueaza pe piețe
monetare sau financiare foarte dezvoltate și formulate în cadrul unor contracte complexe.
Reieșind din complexitatea acestuia, creditul întrunește o serie de trăsături caracteristice.
Acestea pot fi evidențiate prin prezentarea caracteristicilor acestuia:
Subiectele raportului de creditare (creditorul și debitorul). Acestea prezintă o mare
diversitate în ce privește apartenența la structurile social-economice, motivele angajării în raport
de credit și durata angajării sale, astfel că ierarhizarea acestor laturi, în amanunt, este dificilă.
În calitate de creditori pot fi întreprinderile, care, pe de o parte, manevrează importante
disponibilități monetare, din circuitul cărora au loc considerabile degajări cu caracter temporar ce
pot fi angrenate în procesul de creditare. Pe de altă parte, întreprinderile, prin repartizarea
profitului, constituie fonduri și rezerve, remunerează acționarii, fapt ce majorează global
capacitatea de creditare a economiei mondiale.
Promisiunea de rambursare, element esențial al raportului de credit presupune riscuri, și
necesită, în consecintă, adesea, angajarea unei garanții.
În raporturile de credit pot apărea riscul de nerambursare sau riscul de imobilizare.
13
Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plății sau incapacității de plată
datorită conjuncturii, dificultăților sectoriale sau deficiențelor debitorului.
Riscul de imobilizare survine la bancă, sau la deținătorul de depozite, care nu este în
masură să satisfacă cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor
acordate.
Termenul de rambursare ca trăsătură specifică a creditului are o mare varietate. De la
termene foarte scurte și încheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani.
Pentru creditele pe termen scurt, credite acordate întreprinderilor, sau credite de consum,
este caracteristică rambursarea integrală la scadență.
Dobânda este o caracteristica esențială a creditului. Dobânda poate fi fixă sau flotantă. În
cazul dobânzii fixe dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă pentru ambele
parți, pentru întregul împrumut și pe toată durata creditului.
Tranzacția. Acordarea creditului. Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții
unice.Consimțirea tranzacției, respectiv acordarea creditului, este un act de mare importanță. În
acest sens băncile își creează un cadru propriu de informare și documentare, sau apelează la
agenți specializați, care au pus la punct un sistem de notație complexă.
Consemnarea și transferabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor
majoritate, prin înscrisuri
În economia de piață raporturile de credit se disting prin varietatea lor. Astfel, creditele
pot fi clasificate după mai multe criterii:
I. După calitatea debitorului:
- credit acordat persoanelor fizice;
- credit acordat persoanelor juridice.
II. După calitatea debitorului și a creditorului:
- credit privat;
- credit public.
III. După scopul acordării creditului:
- credit de producție;
- credit de circulație;
- credit de consum.
IV. Dupa natura garanțiilor:
- credite reale;
- credite personale.
V. După întinderea drepturilor creditorului:
- credite denunțabile;
14
- credite nedenunțabile;
- credite legate
VI. După modul de stingere al obligațiilor:
- credite amortizabile;
- credite neamortizabile.
VII. După termenul la care trebuie rambursat creditul:
- pe termen scurt;
- pe termen mediu;
- pe termen lung
Cea mai importantă clasificare este cea în funcție de natura economică a acestora.După
natura economică se disting:
 Creditul comercial- credite acordate sub formă de marfă;
 Creditul obligatar- se referă la relațiile de credit în care partenerii sunt institutiile statale
sau întreprinderile economice în calitate de debitori, care emit obligașiunile, în aceasta
calitate, pe de o parte, și creditorii, care-și angajează astfel capitalurile, în vederea
obținerii unui venit sigur sub forma principală de dobânzi.
 Creditul ipotecar- destinat activității imobiliare, fiind una din cele mai importante
categorii de credit din sistemul național în economia de piață.
 Creditul de consum- este creditul pe termen scurt sau mijlociu, acordat persoanelor
individuale destinat acoperirii costului bunurilor și serviciilor de care beneficiază prin
rețeaua de comercializare și servicii, sau pentru recreditarea creanțelor contractate în
acest scop.
 Creditul bancar - reprezintă orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul
dreptului la rambursarea sumei plătite, precum și la plata unei dobânzi sau a altor
cheltuieli legate de aceasta.
Indiferent de criteriile de clasificare utilizate, se pot desprinde câteva caracteristici
esențiale ale creditului în perioada actuală și anume:
 s-au produs schimbări în destinația creditului;
 se produc modificări frecvente ale nivelului dobânzii, cu scopul de a favoriza sau limita
dimensiunile creditului;
 se remarcă sporirea creditului bancar în detrimentul celui comercial;
 prin scontarea efectelor de comerț se realizează împletirea creditului comercial cu cel
bancar.
Cel mai des, entitățile din Republica Moldova contractează credite bancare.
15
În funcție de moneda în care sunt contractate, acestea pot fi:
 în monedă națională;
 în valută străină.
După termenul la care trebuie rambursat creditul se disting:
 credite pe termen scurt- contractate pe perioade care nu depășesc 12 luni;
 credite pe termen mediu- a caror durată de rambursare este de la 1 an la 5 ani;
 credite pe termen lung- a căror durată de rambursare depașește 5 ani. Această durată este
specifică creditelor pentru construcții de locuințe și a creditelor obligatare.
În cazul în care obligațiile de achitare nu sunt realizate în termenele contractuale,
conform Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale,
aprobat de BNM, acestea se evaluează și se includ în una din următoarele categorii:
 standard;
 supravegheat;
 substandart;
 dubios;
 compromis.
Creditele clasificate ca substandard, dubios şi compromis sunt considerate neperformante.
Creditul se consideră standard în cazul în care persistă următorii factori:
 nu are plăţi expirate;
 sunt respectate toate condiţiile contractuale, inclusiv cerinţele de constituire a garanţiei;
 nu a fost renegociat;
 situaţia financiară a contrapărţii şi fluxurile mijloacelor băneşti viitoare estimate atestă o
înaltă capacitate de executare a angajamentelor acesteia şi executarea obligaţiunilor
curente şi viitoare;
 banca dispune de informaţii actualizate privind situaţia financiară a contrapărţii (cel puţin
trimestrial) şi privind sursele de rambursare a datoriilor, precum şi alte documente aferente
activităţii contrapărţii;
 nu este nici un motiv de a considera că banca în prezent sau pe viitor va fi expusă riscului
pierderii.
Creditul se va considera supravegheat, în cazul în care capacitatea de plată a
contrapărţii/persoanei care constituie o garanţie personală (fidejusiune) este una bună, gradul de
lichiditate a obiectului gajului (constituit) are caracteristici stabile, banca a primit toate
informaţiile şi datele necesare evaluării situaţiei financiare, dar persistă şi, cel puţin, unul din
următorii factori:
16
 există probleme potenţiale legate de situaţia financiară a contrapărţii, iar în cazul creditului
şi de garantarea acestuia;
 există probleme potenţiale privind executarea obligaţiunilor contrapărţii din cauza
fluxurilor mijloacelor băneşti neregulate (cu excepţia celor cu caracter sezonier) şi dificil
de controlat, deşi bonitatea lor nu s-a deteriorat;
 recuperarea plăţilor se face cu întârziere de la 31 pînă la 90 de zile;
 a avut loc cel puţin o modificare ale termenelor de achitare a plăţilor prestabilite conform
contractului;
 nu se respectă îndeplinirea business-planului sau a argumentării tehnico-economice
(inclusiv cu modificările şi completările ulterioare);
 alţi factori similari care constituie motive pentru clasificarea activului ca supravegheat.
Creditul se consideră substandard în cazul în care, banca are certitudinea privind deservirea
şi rambursarea activului, dar există riscul pierderilor mai înalt decît cel obişnuit şi persistă, cel
puţin, unul din următorii factori:
 situaţia financiară a contrapărţii se înrăutăţeşte;
 garanţia (dacă aceasta există) este insuficientă sau se înrăutăţeşte;
 banca nu a primit informaţii actualizate suficiente privind situaţia financiară a contrapărţii
(cel puţin trimestrial), a persoanei care constituie o garanţie personală (fidejusiune),
sursele de rambursare a datoriilor, justificarea utilizării creditului conform scopului expus
în contractul de credit, precum şi alte documente aferente activităţii contrapărţii;
 activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevăzute în contract;
 fluxurile mijloacelor băneşti ale contrapărţii/persoanei care constituie o garanţie personală
(fidejusiune) sunt estimate a fi insuficiente pentru executarea regulată a
obligaţiunilor/executarea garanţiei;
 alţi factori similari care constituie motive pentru clasificarea activului ca substandard.
Creditul se consideră dubios (îndoielnic) în cazul în care există un risc înalt al pierderilor
provocat de, cel puţin, unul din următorii factori:
 există probleme, inclusiv legate de situaţia financiară şi mediul de afaceri al contrapărţii,
precum şi de deteriorarea surselor de rambursare a datoriilor, care pun la îndoială şi scad
probabilitatea satisfacerii creanţelor actuale/viitoare ale băncii aferente
activului/angajamentului condiţional în volum deplin în baza circumstanţelor, condiţiilor
create;
17
 probabilitatea pierderilor este extrem de mare, dar există anumiţi factori importanţi,
concreţi şi bine argumentaţi care în curînd se vor realiza şi care pot contribui la
satisfacerea totală sau parţială a creanţelor actuale/viitoare ale băncii aferente
activului/angajamentului condiţional;
 a fost intentat proces de insolvabilitate a contrapărţii pe parcursul relaţiilor contractuale
aferente acestui activ/angajament condiţional;
 activul face obiectul unui litigiu în instanţa de judecată
 alţi factori similari care constituie motive pentru clasificarea activului ca dubios
(îndoielnic).
Creditul se consideră compromis (pierderi), în cazul în care la momentul clasificării nu pot
fi satisfăcute creanţele actuale/viitoare ale băncii aferente acestuia, nu există argumente în
favoarea faptului că activul poate fi recuperat şi persistă, cel puţin, unul din următorii factori:
 contrapartea se află în proces de lichidare (cu excepţia băncilor în proces de lichidare din
Republica Moldova şi a contrapărţilor a căror datorii sunt garantate cu imobil);
 obiectul gajului lipseşte;
 recuperarea plăţilor se face cu întârziere de 361 de zile şi mai mult;
 alţi factori similari care constituie motive pentru a considera ferm că recuperarea activului
nu este posibilă.
În ceea ce privește depozitele, acestea se clasifică după următoarele criterii:
Cel mai des, entitățile din Republica Moldova contractează credite bancare.
Un depozit bancar reprezintă o sumă de bani depusă la bancă, pe o perioada definită,
pentru care banca platește depunătorului o dobândă.
Băncile pun la dispoziție o gamă largă de tipuri de depozite, atât din punct de vedere al
duratei, cât și în ceea ce priveste moneda de economisire, felul sau modul de restituire a
dobânzii.
Criteriul cel mai important pentru o persoană juridică care decide să își deschidă un depozit
este nivelul dobânzii. Atractivitatea unei bănci stă tocmai în valoarea anuală cât mai mare a
acestei dobânzi. Inflația influențează într-o manieră decisiva dobânda pe care bancile o oferă la
depozite.
În funcție de criterii specifice, există mai multe tipuri de depozite:
1) în funcție de moneda, depozitele pot fi:
a) în lei;
b) în valută.
18
2) în funcție de modalitatea de plată a dobânzii pot fi:
a) depozite cu capitalizare: periodic, dobânda se adaugă la suma depusă inițial;
b) depozite fără capitalizare: lunar, dobânda este virată într-un cont curent care îi asigură
titularului acces la aceasta.
3) în funcție de opțiunea de reînnoire a depozitului pe acelasi termen ca cel inițial:
a) dacă se optează pentru reînnoire automată la sfârșitul perioadei depozitului, depozitul se
prelungește automat;
b) dacă nu se dorește reînnoirea automată, depozitul va avea scadența unică, adică la
scadență suma depozitului se va transfera în contul curent sau suma va ramâne în acelasi
cont, fără dobândă;
4) în funcție de dobândă:
a) depozite cu dobânda variabilă- banca poate modifica rata dobânzii pe perioada
depozitului, în funcție de evoluția pieței;
b) depozite cu dobânda fixă - banca asigură o rată fixă a dobânzii pe perioada depozitului
indiferent de evoluția pieței.
O importață aparte pentru agenți economici este posibilitatea lichidării depozitelor. Din
punct de vedere al posibilității lichidării, depozitele se împart în două categorii:
 depozitele la termen-;
 depozitele la vedere.
Depozitele la vedere reprezintă un cont slab remunerat sau neremunerat, destinat să
primească sume de la titular în vederea unei utilizări pe termen scurt, soldul contului este
creditor şi poate fi retras în orice moment, fără preaviz. În lipsa unei scadenţe definite, durata
constituirii contului la vedere depinde de nevoile şi bunul plac al titularului.
Depozitele la termen reprezintă o sumă depusă de titular şi blocată la dispoziţia băncii până
la o anumită scadenţă stabilită prin contract, la momentul constituirii depozitului. Spre deosebire
de depozitele le vedere, depozitul la termen este remunerat la un nivel mai ridicat, care să
compenseze imobilizarea fondurilor depuse. Nivelul dobânzii se stabileşte între deponent şi
bancher în funcţie de puterea de negociere a fiecăruia ţinând cont de mărimea sumei depuse ţi de
scadenţă. De regulă nivelul ratei dobânzii este apropiat de cel al ratei dobânzii pe piaţa monetară
pentru o perioadă asemănătoare. Retragerea excepţională înainte de cadenţă se sancţionează
printr-o pierdere de dobândă
Depozitele la termen pot fi retrase numai la data scadenței acestuia, stabilită prin contract.
Spre exemplu un depozit pe o perioadă de 2 ani nu poate fi retras decăt la maturitate, adică după
scurgerea a 3 ani calendaristici de la data constituirii sale. Desigur optiunea de lichidare există în
19
orice moment, dar se face cu anumite costuri precum comision de retragere numerar înainte de
termen, și neplata dobânzii pentru o anumită perioadă stabilită contractual. Dacă depozitul la
termen nu permite careva retrageri, atunci depozitul la vedere permite oricând depuneri și
retrageri în și din cont.
Avantajul unui depozit la vedere constă în flexibilitatea pe care o permite dar la o dobândă
mai mică decât a depozitului la termen.
Pe piața internatională există și depozite hibride care sunt încadrate în categoria „la
termen” dar permit efectuarea de operațiuni în anumite limite înainte de maturitate, dar din
păcate acestea nu sunt prezente pe piața din Republica Moldova.
Depozitele la vedere au cea mai mare lichiditate, sunt caracterizate prin elasticitate, având
în vedere ca depunătorii pot dispune în orice moment de utilizarea lor pentru plăţile în cont sau
retrageri încont, potrivit intereselor lor, dar cele la termen creează pentru bănci o bază sigură
defructificare în procesul de creditare pe termene, corelate cu natura şi durata acestor resurse.
Pe plan naţional cât şi internaţional se utilizează următoarele categorii de depozite:
 cont curent în lei;
 contul curent în valută;
 contul de depozit la termen în lei;
 contul de depozit la termen în valută;
 certificatul de depozit;
 certificatul de depozit cu discont;
 depozitul pentru pensii;
 depozitul pentru vacanţă;
 depozitul pentru minori.
Contul curent în lei se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau entităţi
fără personalitate juridică rezidente.
Caracteristici principale:
 Clientul semnează cu banca o convenţie(contract) în vederea derulăriioperaţiunilor de
disponibilităţi;
 Prin contractul curent se pot efectua operaţiuni de alimentare în numerar sau prin
virament; eliberare de sume în numerar la cererea şi în favoarea deponentului;
operaţiunide plăţi prin virament în limita soldului disponibil;
 Pentru disponibilităţile existente în cont, deponentul primeşte o dobândă fixă sau
variabilă, în funcţie de clauzele scrise în convenţia de cont;
20
 La deschiderea contului curent, deponentul trebuie să depună o sumă minimăstabilită cu
banca şi să achite un comision.
Contul curent în valută se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau
entităţi fără personalitate juridică rezidente.Caracteristici principale:
 persoanele fizice şi juridice pot deschide conturi la bănci în valută numai pentru valutele
cotate de BNM;
 şi în acest caz, clientul semnează o convenţie (contract) de cont curent învalută.
 operaţiunile care pot fi efectuate în contul curent în valută cuprind:
 depunerea de numerar sau depuneri prin virament;
 încasări şi plăţi comerciale şi necomerciale în valută;
 retrageri de numerar în valută la cererea şi pe numele titularului pentru
cheltuieli mărunte(deplasări în străinătate) etc.
Contul de depozit la termen în lei se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi
juridice sau entităţi fără personalitate juridică.
Condiţii:
 semnarea unei convenţii de depozit cu banca prin care se stabilesc
suma,dobânda fixă sau variabilă, scadenţa, persoanele autorizate să efectueze
operaţiuni.
 existenţa unei sume minime pentru constituirea depozitului la termen;
 retragerea sumelor după expirarea scadenţei, în caz contrar clientul
putând beneficie doar de dobânda la vedere pe perioada de existenţă efectivă a
depozitului;
 termenele uzuale de constituire a depozitelor în lei sunt: 1, 3, 6, 9, 12 şi 18 luni;
 plata dobânzii se poate face lunar la scadenţa depozitului;
 retragerea depozitului şi a dobânzii aferente se efectuează de regulă, la
unitatea bancară la care a fost constituit.
Contul de depozit la termen în valută
 Se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau entităţi fără
personalitate juridică.
Condiţii:
 semnarea unei convenţii de depozit cu banca prin care se stabilescsuma, dobânda fixă sau
variabilă, scadenţa, persoanele autorizate săefectueze operaţiuni.
 existenţa unei sume minime pentru constituirea depozitului la termen,care diferă de la o
bancă la alta pe cele doua categorii de clienţi (persoane fizice şi persoane juridice);
21
 retragerea sumelor după expirarea scadenţei, în caz contrar clientulputând beneficie doar
de dobânda la vedere pe perioada de existenţă efectivă a depozitului;
 termenele uzuale de constituire a depozitelor în lei sunt: 3, 6, 12 şi 18 luni, dar băncile
pot accepta şi alte termene în cazul constituirii unor depozite de mărime semnificativă;
 retragerea dobânzii poate se poate efectua la scadenţă, din contulseparat în care a fost
bonificată, sau poate fi capitalizată prin constituirea unui nou depozit care include
şi dobânda bonificată anterior.
Certificatul de depozit reprezintă un titlu de credit pe termen emis de bancă , careatestă
depunerea unei sume de bani în baza căreia, la scadenţă, se poate în casa atât sumadepusă, cât
şi dobânda aferentă. Se adresează persoanelor fizice şi juridice care pot obţine certificate de
depozite contra unor sume de bani reprezentând valoarea nominală a acestora.
Condiţii:
 cupiura diferă de la o societate bancară la alta;
 termenele uzuale sunt de 3 şi 6 luni, sau chiar un an;
 dobânda este fixă şi se înscrie pe certificat la data cumpărării lui;
 certificatele de depozit pot fi nominale/cu parolă;
 plata dobânzii se face la scadenţă.
Certificatul de depozit cu discont se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi
juridice sau entităţi fără personalitate juridică rezidente. Certificatul de depozit cu discont este un
instrument bancar ce oferă posibilitatea cumpărătorului să intre în posesia unui astfel de titlu,
plătind o sumă mai mică decât valoarea nominală care se va încasa la scadenţă. Diferenţa între
suma de cumpărare şi valoareanominală acertificatului de depozit o reprezintă întocmai
„dobânda” care este „avansată” decătre bancă în momentul cumpărării.
Condiţii:
 sunt emise de bănci atât în monedă naţională cât şi în valută;
 maturitatea: până la 12 luni;
 cumpărarea: în fiecare zi în perioada de la emitere până la scadenţă;
 răscumpărarea: în oricare zi de la cumpărare până la scadenţă, cumpărătorul numai este
„penalizat” prin plata unei dobânzi la vedere în cazul răscumpărăriiînainte de scadenţă;
 dobânda este variabilă, certificatele de depozit cu discont fiind cotate zilnic debanca
emitentă;
 oferă posibilitatea deţinătorilor avizaţi de a efectua speculaţii licite pe bazaacestui
instrument.
22
Depozitele pentru pensii sunt oferite exclusiv pentru persoanele fizice, în care se pot
efectua depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii şi până la scadenţă.Condiţii:
 termenul de constituire este de regulă un an cu posibilitatea prelungiriiautomate la
scadenţă pe aceeaşi perioadă;
 dobânda este, de regulă, cea aferentă depozitelor la termen pe un an, cuavantajul că în
cazul acestui tip de depozit se pot efectua depuneri multipleîn acest cont, fără a fi nevoie
de încheierea unor convenţii cu banca, ca încazul depozitelor la termen obişnuite;
 calculul dobânzii de face lunar, iar bonificarea se face la scadenţă;
 avantajul acestui tip de depozit constă în faptul că banca permite depunerea sumelor în
orice moment, anterior scadenţei, condiţiile de dobândă şi termenul
rămânând neschimbate.
Depozitul pentru vacanţă se adresează persoanelor fizice, care pot efectua depuneri
încont pe întreaga perioadă de la deschidere până la scadenţă.
Condiţii:
 se constituie pe perioade de 6, 12 luni, cu posibilitatea prelungirii automate lascadenţă pe
aceeaşi perioadă;
 dobânda este de regulă cea aferentă depozitelor la termen pe perioada aferentă,variabilă
în funcţie de evoluţia pieţei, care se calculează lunar şi se bonifică lascadenţă ;
 în cazul retragerii sumelor înainte de scadenţă, banca bonifică dobânda lavedere pe
perioada existenţei efective a depozitului.
Depozitul pentru minori se adresează persoanelor fizice cu vârste între 14 -18 ani.
Condiţii:
 termenul poate fi de 1, 3, 6, 9, 12 sau 18 luni;
 valuta poate fi cea autohtonă, USD sau EUR;
 depunerile pot fi făcute de minor foră acordul altei persoane dacă suma totală a
depozitului se încadrează în plafonul de garantare a depozitelor în sistemul bancar stabilit
de Fondul de Garantare a depozitelor în sistemul bancar. Încazul depunerii unei sume mai
mari decât plafonul de garantare, este necesar acordul scris al părintelui/tutorelui.
 retragerile se pot face de minor numai cu acordul părinţilor/ tutorelui dat scrisîn faţa
notarului public;
Avantajul acestui tip de depozit este acela de a antrena, educa tinerii în spirituleconomisirii
şi gestionării responsabile a unor sume de bani de care potbeneficia cu ocazia majoratului.
Depozitele la termen se clasifică după mai multe criterii:
1) în funcţie de modalitatea de plată a dobânzii pot fi:
23
a) depozite cu capitalizare- periodic, dobânda se adăugă la suma depusă iniţial;
b) depozite fără capitalizare: lunar, dobânda se constituie într-un cont curent care-i asigură
titularului acces la aceasta; în cazul în care clientul îşi retragesuma depusă înainte de
scadenţa depozitului, dobânda aplicată va fi mai mică (dobânda pentru conturile curente).
2) în funcţie de opţiunea de reînnoire a depozitului pe acelaşi termen ca cel iniţial:
a) dacă se optează pentru reînnoire automată la sfârşitul perioadei depozitului, depozitul se
prelungeşte automat. În plus, dacă depozitul are opţiunea decapitalizare a
dobânzii, dobânda se adăugă la suma depusă iniţial. Pentru perioada următoare,
rata dobânzii se va aplica la suma iniţială plus dobândaobţinută pe perioada precedentă;
b) dacă nu se doreşte reînnoirea automată, depozitul va avea scadenţă unică,adică la
scadenţă suma depozitului se va transfera în contul curent (pentrucare se va calcula
dobândă la vedere) sau suma vă rămâne în acelaşi cont, fără dobândă.
2) în funcţie de dobândă:
a) depozite cu dobândă variabilă- banca poate modifica rata dobânzii pe perioada
depozitului, în funcţie de evoluţia pieţei;
b) depozite cu dobândă fixă- banca asigură o rată fixă a dobânzii pe perioadadepozitului
indiferent de evoluţia pieţei.
24
CAPITOLUL II. CONTABILITATEA CREDITELOR ÎN VALUTĂ
NAȚIONALĂ
2.1. Creditele ca mijloc de finanțare a activității entității

Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui sistem bancar care să asigure
mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară în
desfăşurarea de activităţi economice eficiente. În acest sens, creditul devine instrument activ
înstimularea dezvoltării economice a enitiăților, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea
anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.
Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o
importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist financiar pentru a orienta resursele
spre cele mai eficiente plasamente.
Evoluţia ultimilor ani au condus la modificări structurale atât pe partea cererii de credite,
cât şi pe partea ofertei. Procesul de restructurare a economiei împreună cu modificarea
comportamentului persoanelor juridice acţionează pe partea creşteri cererii de creditare atât în
scopul consumului cât şi pentru investiţii.
Creditul bancar este o operaţiune prin care debitorul intră în posesia imediată a
resurselor împrumutate în schimbul unei promisiuni irevocabile de a rambursa la o dată şi în
condiţii prestabilite suma respectivă. Creditul bancar reprezintă forma cea mai extinsă de credit.
Creditul bancar poate fi acordat atât de bănci, cât şi de instituţii financiare şi de credit şi acoperă
orice necesitate adebitorului, în condiţiile stabilite cu banca. Prin urmare, există o mare varietate
de credite bancare care se deosebesc între ele după obiectul creditului, după modalitatea de
garantare, dupădestinaţie, etc.
Categoria cea mai larg răspândită este creditul bancar, prin care se acordă un volum
suplimentar de mijloace de plată întreprinderilor ce au necesitate.
A utiliza creditul în mod raţional şi eficient constituie un puternic factor de diminuare a
fenomenului inflaţionist şi chiar de lichidare treptată a acestuia. Intervenția activă a creditului în
viața economică se reflectă în o serie de procese ce determină importante mutații, fără de care
desfășurarea normală a proceselor economice în cadrul entitiăților ar fi serios perturbată.
 creditul favorizează accelerarea concentrării capitalurilor. Economia modernă facilitează
existența unor societăți de mari dimensiuni a căror derulare de activități nu ar fi posibilă
fără mobilizarea unor fonduri adecvate, prioritar prin credite.
 creditul stimulează producția. Extinderea activității unui agent economic nu este posibilă
numai prin mijloace proprii. Organizarea creditului bancar oferă libertate de acțiune
și perspectivă în orientarea eficientă a activității sale.
25
 creditul favorizează organizarea procesului de producție și de comercializare, și stabilirea
unor prețuri reale, mai ales în condițiile producției sezoniere, când se înregistrează un
mare decalaj între momentul producției și cel al încasării contravalorii aferente.
În general, creditele bancare au în vedere două tipuri principale de nevoi de finanțare ale unui
agent economic:
 nevoi de finanțare rezultate din ciclul de exploatare, care au un caracter permanent,
situație în care banca propune un montaj financiar ce constă într-o combinație de credite
pe termen scurt, în funcție de activitatea întreprinderii, valabil pe o perioadă de un an,
având stabilite și plafoane de utilizare a diferitelor credite;
 nevoi de finanțare rezultate din ciclul de investiții, care nu sunt finanțate niciodată
integral prin credite bancare, întreprinderea contribuind și cu alte surse, cum ar fi
autofinanțarea, împrumuturi obligatare, aportul acționarilor, pentru finanțarea investi
iilor, agentul economic solicită credite bancare pe termen mediu si lung.
Creditele bancare joacă un rol important în derularea activității agenților economici
în țările cu economie în tranziție. În perspectiva depășirii acestei perioade de către acestea, statul
trebuie să întreprindă măsuri ferme pentru ca creditele contractate de agenții economici să
constribuie la bunăstarea economică a statului, prin următoarele măsuri:
 micșorarea nivelului dobânzii la credite;
 acordarea de priorități la creditare pentru agenții economici care realizează export;
 susținerea programelor de restructurare și modernizare ale agenților economici viabili
prin credite cu garanâție guvernamentală și dobândă bonificată;
 transformarea creditelor în participații la capitalul firmei.
2.2. Contabilitatea creditelor pe termen scurt în valută națională
Creditele pe termen scurt sunt mijloace băneşti primite de la bancă în urma încheierii unui
contract, suma cărora urmează a fi rambursate, plus dobânda calculată în baza contractului într-o
perioadă ce nu depășește 12 luni calendaristice.
Componența și regulile de recunoaștere, evaluare și contabilizare a creditelor pe termen
scurt sunt reglementate de SNC ”Capital propriu și datorii” și SNC ” Politici contabile,
modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”.
Contabilitatea creditelor pe termen scurt se ține cu utilizarea conturilor din Clasa 5
„ Datorii curente”, grupa de conturi 51 ”Datorii financiare curente”. Această grupă de conturi
este destinată pentru evidența generalizării informației privind datoriile financiare curente,
inclusiv privind creditele contractate.
26
Datoriile aferente creditelor se recunosc pe măsura primirii creditelor şi se înregistrează ca
majorare a numerarului concomitent cu majorarea datoriilor curente.
Din punct de vedere al documentelor justificative pot fi menționate contractele de credit,
documentele de negociere, situaţiile de calcul, extrasele de cont, graficele de rambursare, note
contabile.
Pentru evidenţa sintetică a creditelor bancare pe termen scurt este destinat contul 511
„Credite bancare pe termen scurt”. În creditul acestui cont se reflectă sumele creditelor
contractate , iar în debit – achitarea datoriilor față de instituțiile financiare. Soldul acestui cont
este creditor și se reflectă în rândul 450 din Bilanț şi reprezintă datoriile întreprinderii aferente
creditelor bancare la finele perioadei de gestiune.
Pentru evidența analitică a creditelor bancare pe termen scurt sunt destinate următoarele
conturi analitice de gradul întâi:
 511.1 „Credite bancare în monedă naţională”,
 511.2 „Credite bancare în valută străină”;
 511.3 „Credite bancare în monedă naţională restante”;
 511.4 „Credite bancare în valută străină restante”;
 511.5 „Alte credite bancare pe termen scurt”;
 511.6 „Dobânzi aferente creditelor bancare”.
Deoarece entitatea „Saniodor” S.R.L., în perioada de gestiune nu a contractat credite
curente în valută națională, mai jos vor fi analizate operațiunile de contractare și achitare a
creditelor în baza unui exemplu convențional.
Exemplu convențional: La data de 01.02.2016, entitatea a contractat un credit pentru
necesități de producție în monedă națională în sumă de 15 000,00 lei, pe un termen de 6 luni, la o
dobândă de 18% anual. Comisoanele aferente contractării creditului constitue 400 lei.
Conform contractului de credit și în baza extrasului de cont, la suma creditului contractat
entitatea face următoarele înregistrări:
Debitul contului 242 „ Conturi curente în monedă națională”, subcontul 242.1 „Numerar
la conturi nelegat” - 15 000,00 lei.
Creditul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt”, subcontul 511.1 „Credite
bancare în monedă națională”- 15 000,00 lei.
La suma comisioanelor achitate se face următoarea înregistrare contabilă:
Debitul contului 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională”, subcontul 714.3 „Alte
cheltuieli operaționale”- 400,00 lei;
27
Creditul contului 242 „Conturi curente în monedă națională”, subcontul 242.1 „Numerar
la conturi nelegat” - 400,00 lei.
Contractarea unui credit presupune și achitarea unei serii de comisioane.
Lunar, pe parcursul a jumătate de an, are loc calculul dobânzii aferente creditului pe
termen scurt în monedă națională. Astfel, în baza graficului de achitare a dobânzii se efectuează
următoarele înregistrări contabile:
Debitul contului 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională”, subcontul 714.3
„Cheltuieli privind dobânzile”- 225,00 lei;
Creditul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt”, subcontul 511.6 „Dobânzi
aferente creditelor bancare” – 225,00 lei.
Lunar, în baza ordinului de plată și a extrasului de cont, are loc rambursarea creditului și a
dobânzii calculate cu efectuarea următoarelor înregistrări. La suma ratei lunare a creditului:
Debitul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt”, subcontul 511.1 „Credite
bancare în monedă națională”- 2 500,00 lei;
La suma dobânzii de rambursat:
Debitul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt”, subcontul 511.1 6 „Dobânzi
aferente creditelor bancare” – 225,00 lei;
2.3. Contabilitatea creditelor pe termen lung în valută națională
Creditele bancare pe termen mediu și lung sunt o componenta a capitalurilor permanente și
reprezintă o sursă de finanțare cu caracter durabil, durata rambursării fiind cuprinsă între 1-5 ani
pentru creditele bancare pe termen mediu și peste 5 ani pentru creditele pe termen lung.
Asemenea credite se primesc de la institutiile bancare în lei și/sau în valută, sunt destinate
finanțării investițiilor. Astfel de credite se garantează cu activele întreprinderii sau de către terți
și sunt purtătoare de dobânzi.
Componența și regulile de recunoaștere, evaluare și contabilizare a creditelor pe termen
lung sunt reglementate de SNC ”Capital propriu și datorii” și SNC ” Politici contabile,
Contabilitatea creditelor pe termen lung se ține cu utilizarea conturilor din Clasa 4
„ Datorii pe termen lung”, grupa de conturi 41 ”Datorii financiare pe termen lung”. Această
28
grupă de conturi este destinată pentru evidența generalizării informației privind datoriile
financiare pe termen lung, inclusiv privind creditele contractate.
Datoriile aferente creditelor se recunosc pe măsura primirii creditelor şi se înregistrează ca
majorare a numerarului concomitent cu majorarea datoriilor pe termen lung.
Din punct de vedere al documentelor justificative pot fi menționate contractele de credit,
contabile.
Pentru evidenţa sintetică a creditelor bancare pe termen lung este destinat contul 411
„Credite bancare pe termen lung”. În creditul acestui cont se reflectă sumele creditelor pe termen
lung contractate , iar în debit – achitarea datoriilor față de instituțiile financiare. Soldul acestui
cont este creditor și se reflectă în rândul 400 din Bilanț şi reprezintă datoriile întreprinderii
aferente creditelor bancare pe termen lung la finele perioadei de gestiune.
Pentru evidența analitică a creditelor bancare pe termen lung sunt destinate următoarele
conturi analitice de gradul întâi:
 411.1 „Credite bancare în monedă naţională”,
 411.2 „Credite bancare în valută străină”;
 411.3 „Datorii convertibile privind creditele bancare”;
 411.4 „Alte credite bancare pe termen lung”;
Deoarece entitatea „Saniodor” S.R.L., în perioada de gestiune nu a contractat credite
bancare pe termen lung în valută națională, mai jos vor fi analizate operațiunile de contractare și
achitare a creditelor în baza unui exemplu convențional.
Exemplu convențional: La data de 01.08.2012, entitatea a contractat un credit pentru
procurarea utilajelor de producere în monedă națională în sumă de 138 000,00 lei, pe un termen
de 3 ani, la o dobândă de 12,5% anual, care se achită lunar. Rambursarea creditului se efectuează
anual în părţi egale. Comisoanele aferente contractării creditului constitue 620 lei.
Conform contractului de credit și în baza extrasului de cont, la 01.08.2016, la suma
creditului contractat entitatea face următoarele înregistrări:
Creditul contului 411 „Credite bancare pe termen lung”, subcontul 411.1 „Credite
bancare în monedă națională”- 138 000,00 lei.
Contractarea unui credit presupune și achitarea unei serii de comisioane. Astfel, la suma
comisioanelor achitate se face următoarea înregistrare contabilă:
29
Lunar, în perioada 01.09.2012-31.12.2012, are loc calculul dobânzii aferente creditului pe
termen lung în monedă națională. Astfel, în baza graficului de achitare a dobânzii se efectuează
Debitul contului 411 „Credite bancare pe termen lung”, subcontul 411.1 „Credite
bancare în monedă națională”- 319,44 lei;
Debitul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt”, subcontul 511.6 „Dobânzi
În anul 2013 se vor efectua următoarele înregistrări contabile:
Lunar, în perioada 01.01.2013-31.12.2013, are loc calculul dobânzii aferente creditului pe
termen lung în monedă națională. Astfel, în baza graficului de achitare a dobânzii se efectuează
bancare în monedă națională”- 319,44,00 lei;
30
la conturi nelegat” – 319,44 lei.
La 31 decembrie 2013 are loc înregistrarea cotei curente a datoriilor financiare pe termen
lung în sumă de 76 666,67 lei ca diminuare a datoriilor pe termen lung şi majorare a datoriilor
curente:
bancare în monedă națională”- 76 666,67 lei;
Creditul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt”, subcontul 511.1 „Credite
bancare în monedă națională” – 76 666,67 lei.
În anul 2014, în perioada 01.01.2014-31.07.2014 are loc calculul dobânzii aferente
creditului pe termen lung în monedă națională. Astfel, în baza graficului de achitare a dobânzii se
efectuează următoarele înregistrări contabile:
dobânzii calculate cu efectuarea următoarelor înregistrări:
La suma ratei lunare a creditului:
bancare în monedă națională”- 319,44,00 lei;
la conturi nelegat” – 319,44 lei.
31
În cazul în care enittatea nu achită în termenii stabiliți ratele creditului și adobânda aferentă
acestuia, instituția financiară calculează penalități de întârziere. Aceste penalități se înregistrează
ca alte cheltuieli ale activității operaționale prin următoarea formulă contabilă:
„Cheltuieli privind sancțiunile”- la suma penalităților de întârziere calculate;
la conturi nelegat” - la suma penalităților de întârziere calculate.
32
CAPITOLUL III. CONTABILITATEA DEPOZITELOR ÎN VALUTĂ
NAȚIONALĂ
3.1. Depozitele și importanța acestora

Depozitele reprezintă un mod de economisire și de obținere a unor venituri suplimentare
prin plasarea acestora la bănci, pentru care instituțiile financiare plătesc o dobândă.
Un moment important în plasarea depozitelor este acel de a alege corect instituția
financiară în care se vor plasa depozitele. În acest caz este necesar de a obține următoarele
informații privind instituțiile financiare respective:
 Acționarii;
 Performanța pe piață:
 Rețeaua de filiale și agenții;
 Orele de lucru cu publicul;
 Alte servicii oferite;
 Calitatea serviciilor.
După analiza informației privind instituția financiară, în cazul plasării depozitelor trebuie
se alege metoda de economisire, sau altfel spus, tipul depozitului: la termen sau la vedere.
Depozitul la termen reprezintă o sumă de bani depusă la bancă pe o perioadă definită de
timp numită maturitate a depozitului pentru care banca plătește depunătorului o dobândă. Pentru
a deschide un depozit la termen trebuie depusă o sumă minimă de bani în contul depozitului,
suma care în general diferă de la o instituție bancară la alta. La deschiderea unui depozit unele
banci solicită ți deschiderea unui cont curent.
Depozitele la termen pot beneficia de dobandă fixă sau variabilă. Dobânda fixă are o
valoare constantă pe intreaga perioadă a depozitului, în timp ce dobanda variabilă poate fi
modificată de către bancă in orice moment, modificarea aplicându-se din ziua respectivă
În afară de banii rezultați din dobândă , trebuie considerate și eventualele comisioane și
penalități adiționale, care pot interveni pe parcursul depozitului, în funcție de nevoile și dorințele
clientului. În cazul în care banca va solicita deschiderea unui cont curent, atunci este posibil să
existe comisioane suplimentare legate de acesta precum comision de deschidere cont, comision
de administrare cont etc.
Agenții economicii trebuie să se informeze și despre condițiile impuse de bancă la
închiderea depozitului înainte de termen și care este comisionul perceput pentru aceasta.
La scadență, întreprinderile au posibilitatea fie să închidă contul de depozit, fie să
prelungească automat depozitul. Prelungirea automată a unui depozit reprezinta continuarea
depozitului pentru o perioada egală cu cea anterioară; capitalului initial i se poate adăuga sau nu
33
dobânda obținută pe termenul anterior. Depozitul se va prelungi cu rata dobânzii practicată de
catre bancă la data prelungirii.
Depozitele, deși sunt considerate ca investiții financiare, potrivit specialiștilor din
domeniu, sunt incluse mai degrabă în categoria produselor de economisire decât în cea a
investițiilor.
Această părere este argumentată prin faptul că dobânzile pentru depozitele bancare sunt
destul de mici, iar profitabilitatea este la fel mică. Totuși, deși au dobânzi mici, ele sunt
importante ca rezerve de bani, pentru că pot fi schimbate destul de repede în alte investiții. De
asemenea, dobânzile lor se capitalizează pe termen lung.
Utilitatea depozitelor rezidă și din faptul că acestea sunt garantate de către stat, deci
esntitățile știu că banii lor sunt în siguranţă. Posibilitatea de a primi şi o anumită dobândă le-ar
putea face chiar atractive, doar că problema lor principală este legată chiar de mărimea acestei
dobanzi.
Dobânda pe care băncile o acordă la depozitele bancare poate să varieze foarte mult de la o
bancă la alta, dar, ca regulă generală, este foarte mică.
În Republica Moldova, de mulţi ani dobânzile se află pe un trend descendent și acelaşi
lucru se petrece şi în Europa.
3.2. Contabilitatea depozitelor curente
Depozitele curente sunt unele dintre cele mai cunoscute produse bancare. Perioada
depozitelor bancare variază în funcție de banca la care sunt plasate. La fel și suma minimă
necesară pentru a deschide un cont de depozit.
Componența și regulile de recunoaștere, evaluare și contabilizare a depozitelor curente
sunt reglementate de SNC ” Creanţe şi investiţii financiare” și SNC ” Politici contabile,
În contabilitate, depozitele curente sunt considerate investiții financiare curente. Depozitele
curente se recunosc ca active în baza contabilităţii de angajamente în cazul în care:
 există o certitudine întemeiată că în deţinerii depozitelor entitatea va obţine beneficii
economice viitoare;
 valoarea depozitelor poate fi evaluată în mod credibil.
Diferenţele de curs valutar şi de sumă aferente depozitelor curente se contabilizează în
conformitate cu prevederile SNC "Diferenţe de curs valutar şi de sumă".
În contabilitate, depozitele curente se clasifică după gradul de afiliere al acestora după cum
urmează:
 depozite curente aferente părţilor afiliate;
 depozite curente aferente părţilor neafiliate.
34
Depozitele curente se consideră curente dacă termenul de achitare nu depăşeşte 12 luni de
la data raportării. În celelalte cazuri depozite curente se tratează ca depozite pe termen lung.
Contabilitatea depozitelor curente se ține cu utilizarea conturilor din Clasa 2 „Active
circulante”, grupa de conturi 25 ”Investiții financiare curente”. Această grupă de conturi este
destinată pentru evidența generalizării informației privind investițiile financiare, inclusiv privind
depozitele cuente plasate.
Din punct de vedere al documentelor justificative pot fi menționate contractele de depozit,
contabile.
Pentru evidenţa sintetică a depozitelor curente sunt destinate următoarele conturi:
251 „Investiții financiare curente lung în părți neafiliate”;
252 „Investiții financiare curente lung în părți afiliate”.
În debitul acestor conturi se reflectă depozitele curente plasate sub formă de investiții, iar
în credit închiderea conturilor de depozit. Soldul acestor conturi este debitor și se reflectă în
rândurile 80 din Bilanț şi reprezintă soldul depozitelor curentela finele perioadei de gestiune.
Deschiderea depozitelor bancare se contabilizează ca majorare a investiţiilor financiare şi
diminuare a numerarului. Închiderea depozitelor bancare se contabilizează ca majorare a
numerarului şi diminuare a investiţiilor financiare.
Evidența analitică a depozitelor curente se mai ține pe tipuri sau pe surse de intrare.
Deoarece entitatea „Saniodor” S.R.L., în perioada de gestiune nu a plasat depozite curente
în valută națională, mai jos vor fi analizate operațiunile de plasare și realizare a venitului din
dobânzi în baza unui exemplu convențional.
Exemplu convențional: La data de 21.04.2016, entitatea a plasat un depozit curent la o
bancă comercială în monedă națională în sumă de 40 000,00 lei, pe un termen de 7 luni, la o
dobândă de 1,5% anual. Conform condiţiilor contractuale dobînda nu se capitalizează, se
calculează şi se achită la termenul de scadență. Comisoanele aferente deschiderii contului
constitue 180 lei.
Conform contractului de depozit și a dispoziției de plată, la suma depozitului entitatea face
următoarele înregistrări:
Debitul contului 251 „Investiții financiare curente lung în părți neafiliate”, subcontul
251.3 „Depozite”- 40 000,00 lei.
Creditul contului 242 „ Conturi curente în monedă națională”, subcontul 242.1 „Numerar
35
La expirarea termenului depozitului, în baza notelor de calcul al băncii se înregistrează
suma veniturilor din dobânzi și închiderea contului de depozit curent.
Astfel, la suma dobânzii calculate se efectuează înregistrarea:
Debitul contului 234 „Alte creanțe curente”, subcontul 234.3 „Creanțe privind alte
operații”- 350,00 lei;
Creditul contului 622 „ Venituri financiare”, subcontul 622.6 „Venituri din dobânzi
aferente altor activități” - 350,00 lei.
La suma contului de depozit se face următoarea înregistrare contabilă:
Creditul contului 251 „Investiții financiare curente lung în părți neafiliate”, subcontul
251.3 „Depozite”- 40 000,00 lei.
La suma veniturilor din dobânzi încasate în contul curent se face următoarea înregistrare
contabilă:
Creditul contului 234 „Alte creanțe curente”, subcontul 234.3 „Creanțe privind alte
3.3. Contabilitatea depozitelor pe termen lung
Componența și regulile de recunoaștere, evaluare și contabilizare a depozitelor pe termen
lung sunt reglementate de SNC ” Creanţe şi investiţii financiare” și SNC ” Politici contabile,
În contabilitate, depozitele pe termen lung sunt considerate investiții financiare pe termen
lung. Depozitele pe termen lung se recunosc ca active în baza contabilităţii de angajamente în
cazul în care:
 există o certitudine întemeiată că în deţinerii depozitelor entitatea va obţine beneficii
economice viitoare;
 valoarea depozitelor poate fi evaluată în mod credibil.
Diferenţele de curs valutar şi de sumă aferente depozitelor pe termen lung se
contabilizează în conformitate cu prevederile SNC "Diferenţe de curs valutar şi de sumă".
36
În contabilitate, depozitele pe termen lung se clasifică după gradul de afiliere al acestora
după cum urmează:
 depozite pe termen lung aferente părţilor afiliate;
 depozite pe termen lung aferente părţilor neafiliate.
La data raportării, entitatea determină cota curentă a investiţiilor financiare pe termen lung,
care se înregistrează ca majorare a investiţiilor financiare curente şi diminuare a investiţiilor
financiare pe termen lung.
Contabilitatea depozitelor pe termen lung se ține cu utilizarea conturilor din Clasa 1
„Active imobilizate”, grupa de conturi 14 ”Investiții financiare pe termen lung”. Această grupă
de conturi este destinată pentru evidența generalizării informației privind investițiile financiare,
inclusiv privind depozitele pe termen lung plasate.
Din punct de vedere al documentelor justificative pot fi menționate contractele de depozit,
contabile.
Pentru evidenţa sintetică a depozitelor la vedere sunt destinate următoarele conturi:
 141 „Investiții financiare pe termen lung în părți neafiliate”;
 142 „Investiții financiare pe termen lung în părți afiliate”.
În debitul acestor conturi se reflectă depozitele pe termen lung plasate sub formă de
investiții, iar în credit închiderea conturilor de depozit. Soldul acestor conturi este debitor și se
reflectă în rândul 70 din Bilanț şi reprezintă soldul depozitelor pe termen lung la finele perioadei
de gestiune.
Deoarece entitatea „Saniodor” S.R.L., în perioada de gestiune nu a plasat depozite pe
termen lung în valută națională, mai jos vor fi analizate operațiunile de plasare și realizare a
venitului din dobânzi în baza unui exemplu convențional.
Exemplu convențional: La data de 21.04.2012, entitatea a plasat un depozit pe termen
lung la o bancă comercială în monedă națională în sumă de 890 000,00 lei, pe un termen de 4
ani, la o dobândă de 3% anual. Conform condiţiilor contractuale dobînda se capitalizează.
Aceasta se calculează trimjestrial şi se achită la expirarea termenului de scadență. Comisoanele
aferente deschiderii contului constitue 150 lei.
Conform contractului de depozit și a dispoziției de plată, la suma depozitului entitatea face
următoarele înregistrări:
141.3 „Depozite”- 890 000,00 lei.
37
Creditul contului 242 „ Conturi curente în monedă națională”, subcontul 242.1 „Numerar
La finele trimestrelor, conform notelor de calcul emise de banca comercială, entitatea
înregistrează veniturile din dobânzi recunoscute. Astfel, la suma dobânzii calculate, convențional
850 lei, se efectuează înregistrarea:
Debitul contului 234 „Alte creanțe curente”, subcontul 234.3 „Creanțe privind alte
Creditul contului 622 „ Venituri financiare”, subcontul 622.6 „Venituri din dobânzi
aferente altor activități” - 850,00 lei.
La 31.12.2015 are loc înregistrarea cotei curente a investițiilor pe termen lung în sumă de
47 250 lei ca diminuare a investițiilor pe termen lung şi majorare a investițiilor curente:
251.3 „Depozite”- 47 250,00 lei.
141.3 „Depozite”- 47 250,00 lei.
La expirarea termenului depozitului, în baza notelor de calcul al băncii se înregistrează
încasarea veniturilor din dobânzi și închiderea contului de depozit curent.
La suma contului de depozit se face următoarea înregistrare contabilă:
la conturi nelegat” - 890 000,00 lei;
141.3 „Depozite”- 890 000,00 lei.
La suma veniturilor din dobânzi încasate în contul curent se face următoarea înregistrare
contabilă:
la conturi nelegat” – la suma dobânzii calculate și capitalizate;
Creditul contului 234 „Alte creanțe curente”, subcontul 234.3 „Creanțe privind alte
operații”- la suma dobânzii calculate și capitalizate.
38
ÎNCHEIERE
Scopul de bază al oricărei entități este cel de a-și asigura o sursă permanentă de venit.Surse
d3e venit pot fi obținute ca urmare a desfășurărrii unor activități. Activitățile, indiferent de
caracterul lor economic, implică utilizarea unor resurse, fie umane, fie materiale sau
informaționale.
Resursele economice pot fi finanțate din surse proprii sau împrumutate. În condițiile
economiei de piață, entitățile nu mai folosesc doar resurse proprii pentru acoperirea necesarului
de materiale, inventar tehnic sau resurse de altă natură economică.
Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui sistem bancar care să asigure
mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară în
desfăşurarea de activităţi economice eficiente. În acest sens, creditul devine instrument activ
înstimularea dezvoltării economice a enitiăților, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea
anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.
Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o
importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist financiar pentru a orienta resursele
spre cele mai eficiente plasamente.
Evoluţia ultimilor ani au condus la modificări structurale atât pe partea cererii de credite,
cât şi pe partea ofertei. Procesul de restructurare a economiei împreună cu modificarea
comportamentului persoanelor juridice acţionează pe partea creşteri cererii de creditare atât în
scopul consumului cât şi pentru investiţii.
În acest sens, un rol aparte îl au creditele bancare. Creditele bancare contractate, permit
finanțarea operațiunilor economice peste nivelul resurselor proprii. Deasemenea, acestea permit
clienților să cheltuiască mai mult decât veniturile obținute.
În cazul în care entitățile obțin mijloace financiare peste limita necesităților, aceștia le
reinvestesc. Investiția mijloacelor bănești poate fi făcută sub formă de investiții imobiliare sau
financiare. Din categoria investițiilor financiare fac parte și depozitele bancare.
Analizând reglementările naționale și internaționale aferente contabilizării depozitelor și
creditelor în valută națională poate fi menționat faptul că nomenclatorul informaţiilor aferente
depozitelor și creditelor în valută națională stabilite în standardele naționale are un caracter
general şi nu reflectă, în deplină măsură, procedeele specifice aferente contabilizării. Ca urmare,
cerinţele de dezvăluire a informaţiilor în situaţiile financiare nu asigură prezentarea unor
informaţii veridice, credibile şi transparente, care sunt necesare tuturor categoriilor de utilizatori
pentru luarea deciziilor manageriale şi economice. În acest scop, se recomandă ca, în anexele la
39
situaţiile financiare, să fie dezvăluite mai detaliat informaţiile aferente depozitelor și creditelor
bancare.
Astfel, se recomandă ca în notele explictaive să fie dezvăluite informații aferente sumelor
creditelor contractate de către entitate dar și depozitelor plasate, cu specificarea instituțiilor
finnaciare și termenele acestora. Aceasta ar permite obținerea de informaţii veridice, credibile şi
transparente utilizatorilor pentru luarea deciziilor.
Referitor la serviciul de contabilitate, se poate menționa faptul că „Saniodor” SRL dispune
de un personal- contabil calificat care asigură ținerea evidenței contabile în conformitate cu
prevederile reglementărilor naționale. Modul de organizare a activității întreprinderii, în special a
secției contabilitate din cadrul firmei este unul eficient. Secţia de contabilitate este bine
organizată, evidenţa contabilă se face în mod automatizat, ceea ce reduce semnificativ din timpul
şi volumul de lucru al contabilului.
40
BIBLIOGRAFIE
1. ACTE NORMATIVE
1.1 Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007; În Monitorul Oficial Nr. 90-93 din
29.06.2007.
1.2 Planul general de conturi contabile, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 119
din 06.08.2013. În Monitorul Oficial nr.233-237/1534 din 22.10.2013.
1.3 Standardul Naţional de Contabilitate „Cheltuieli”, aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanțelor nr. 119 din 06.08.2013. În Monitorul Oficial nr.233-237/1534 din 22.10.2013.
1.4 Standardul Naţional de Contabilitate „Capital propriu şi datorii”, aprobat prin Ordinul
Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013. În Monitorul Oficial nr.233-237/1534 din
22.10.2013.
1.5 Standardul Naţional de Contabilitate „Venituri”, aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013. În Monitorul Oficial nr.233-237/1534 din 22.10.2013.
1.6 Standardul Naţional de Contabilitate „Diferenţe de curs valutar şi de sumă”, aprobat prin
Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013. În Monitorul Oficial nr.233-
237/1534 din 22.10.2013.
1.7 Standardul Naţional de Contabilitate „Contracte de leasing”, aprobat prin Ordinul
Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013. În Monitorul Oficial nr.233-237/1534 din
22.10.2013.
1.8 Standardul Naţional de Contabilitate „Prezentarea situațiilor financiare”, aprobat prin
Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013. În Monitorul Oficial nr.233-
237/1534 din 22.10.2013
1.9 Ordinul Nr. 166 din 28.11.2013 cu privire la aprobarea Recomandărilor metodice privind
tranziţia la noile Standarde Naţionale de Contabilitate şi modificarea şi completarea
ordinelor nr.118 şi 119 din 6 august 2013. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
2013, Nr. 291-296, art Nr : 1833.
1.10 Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 105 cu privire la acceptarea, publicarea și modificarea
Standardelor Internaționale de Raportare Financiară din 17 iulie 2015 În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova. 2015 Nr. 197-205 art Nr: 1339.
1.11 Hotărîrea Guvernului nr. 238 privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare
Financiară pe teritoriul Republicii Moldova din 29 februarie 2008 În Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.47-48/302 din 07.03.2008.
1.12 Codul Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163 din 24.04.1997, cu modificările ulterioare.
41
1.13 Legea instituțiilor financiare nr. Nr. 550 din 21.07.1995. În Monitorul Oficial Nr. 78-81
art Nr : 199;
1.14 Hotărârea BNM nr. 153 din 25.12.1997 privind aprobarea Regulamentului cu privire la
activitatea de creditare a băncilor care operează în Republica Moldova. În Monitorul Oficial
Nr. 8 art Nr : 24;
1.15 Legea cu privire la Societăţile cu răspundere limitată Nr. 135-XVI din 14.06.2007;
1.16 Legii Republicii Moldova Nr.845-XII din 14.06.1992 cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi;
1.17 Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002;
1.18 Codul de procedura civilă nr. 225 din 30.05.2003. În Monitorul Oficial Nr. 111-115 art
Nr : 451;
1.19 Codul penal Nr. 985 din 18.04.2002. În Monitorul Oficial Nr. 72-74 art Nr : 195.
2. MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI
2.1 NEDERIȚĂ, Alexandru. Corespondența conturilor contabile. Chișinău. 2007. 639 p. ISBN
978-9975-9546-4-8.
2.2 NEDERIȚĂ. Alexandru. Probleme metodologice ale contabilității veniturilor și
cheltuielilor întreprinderii. Chișinău. 2007. 277 p.
2.3 NEDERIȚĂ, Alexandru. BUCUR, Vasile. Contabilitate financiară. Chișinău: ACAP. 2003.
640 p. ISBN 9985-9701-1-4.
2.4 GRIGOROI, Lilia. LAZARI, Liliana. Contabilitatea întreprinderii. Chișinău: Cartier. 2011.
508 p. ISBN 978-9975-79-703-0.
2.5 Analele ASEM, Ediția a XII-a. Nr.1/2014.
2.6 BUNEA, Ștefan. Bazele contabilității o abordare europeană. București: Economica. 2002.
280 p. ISBN 973-590-715-1
2.7 GRIGOROI, Lilia. LAZARI. Liliana. Bazele contabilității. Chișinău: Cartier. 2012. 236 p.
ISBN 978-9975-79-743-6
2.8 GRIGOROI, Lilia. Bazele teoretice ale contabilității. Chișinău: Cartier. 2009. 336 p. ISBN
978-9975-79-552-4.
2.9 ȚURCANU, Viorel, BAJEREAN, Eudochia. Bazele contabilității. Chișinău F.E.-P.
„Tipografia Centrală”, 2004. ISBN 9975-78-278-7.
2.10 BĂDICU, Galina. Actualitatea și perspectivele de dezvoltare a contabilității rezultatelor
financiare și prezentării informațiilor aferente în situațiile financiare. Chișinău: ULIM,
2012, 0.40 c.a. ISSN 1857-226X, Categoria C.
2.11 DEMETRESCU, C.G. Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
42
2.12 BĂDICU, Galina. Cheltuielile și veniturile întreprinderii. Chișinău: ASEM, 2001, nr.3
(33).
2.13 FRECĂUŢEANU, Alexandru. Contabilitate financiară - 2. Ch: Centrul Editorial al
UASM 2007, ISBN 978-9975-64-079-410.
2.14 Colectiv de аutori: NEDERIŢĂ, Аlexаndru, BUCUR, Vаsile, CАRАUŞ, Mihаil.
Contаbilitаte finаnciаră, Ediţiа а II-а, Chişinău 2003, АCАP,640 p, ISBN 9975-9702-1
2.15 BOTNАRI, Nаdejdа, Finаnțele întreprinderii, Chișinău 2008, Editerrа PRIM, 238 p,
ISBN 978-9975-9801-0-4.
2.16 RISTEА, Mihаi, Contаbilitаteа întreprinderii vol.I, Bucureşti 1997, Mărgăritаr, 515 p,
ISBN 973-96154-1-4.
2.17 GRIGOROI, Liliа, LАZĂR, Liliаnа, BÎRCĂ, Аlionа, Contаbilitаteа întreprinderii,
Chișinău 2011, Cаrtier, 508p, ISBN 978-9975-79-703-0.
2.18 CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ, 2012, Manual de audit financiar și audit de
conformitate, Curia rationum, 324p.
2.19 ȚIRIULNICOVA. Natalia. Analiza rapoartelor finanicare. Chișinău: ACAP . 2011. 400
p. ISBN 978-9975-78-995-0
3. RESURSE ELECTRONICE
3.1 Stаndаrde nаţionаle de contаbilitаte lа situаţiа din 09.04.2016 [online]. Disponibil:
http://www.mf.gov.md/аctnorm/contаbil/stаndаrts;
3.2 RECOMANDĂRI METODICE privind tranziţia la noile Standarde Naţionale de
Contabilitate la situația din 02. 04.2016 [online]. Disponibil:
http://www.contabilsef.md/newsview.php?l=ro&idc=499&id=9307;
3.3 ROBU Doina Maria. Bilanțul contabil. [online] Disponibil:
http://www.contaconta.ro/miscellaneous/756_miscellaneous_contabilitate_files%20756_.pdf
3.4 Analiza economico-financiară a firmei pe baza bilanțului financiar. [online] Disponibil:
http://www.contabilsef.md/newsview.php?l=ro&idc=13&id=7480 din 12.09.2013 ;
3.5 ROBU Vasile, GEORGESCU Nicolae. Analiza economico-financiară. Cap.3.
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb;
3.6 Bilanțul contabil - procedeu de bază al contabilității. [online] Disponibil:
http://conspecte.com/Bazele-Contabilitatii/bilantul-contabil-procedeu-de-baza-
alcontabilitatii.html
3.7 http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&id=9213&idc=290 din 12.03.2014.
43

Teza Credite Si Depozite

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Credite Si Depozite

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

SNC- Standarde Naționale de Contabilitate

1.1. Reglementări naționale aferente contabilității creditelor și a depozitelor în valută

2.1. Creditele ca mijloc de finanțare a activității entității

3.1. Depozitele și importanța acestora

S-ar putea să vă placă și