1

2
Mobiasbancă — Groupe Société Générale
Istoric
La 4 iulie 1990 BC Mobiasbancă şi-a început activitatea ca bancă independentă cu statut legal de
societate cu răspundere limitată. La 27 iunie 1996 banca a fost transformată în societate pe
acţiuni. Până la februarie 1997 deţinătorii băncii au fost companii şi persoane fizice, rezidenţi ai
Republicii Moldova. În februarie 1997, 32,45% din capitalul acţionar al băncii au fost procurate
de fondul de investiţii Development Capital Corporation (Moldova), din Insulele Caymane, care
a fost acţionarul majoritar al băncii. În iunie 1999, acţionarul majoritar şi-a majorat cota pînă la
59,3%, în continuare majorând-o până la 63,68%.
La 11 ianuarie 2007 acţionarii majoritari au vândut acţiunile Băncii în favoarea Société Générale
şi ca rezultat al acestei tranzacţii, Société Générale a devenit acţionarul majoritar care deţine
70,57% din capitalul băncii. În mai 2007 Société Générale şi-a majorat cota sa în Bancă prin
procurarea suplimentară a 24,78%. Pe parcursul anului 2008, s-a atestat o majorare a capitalului
acţionar al Băncii, în urma căreia structura acţionarilor majoritari s-a schimbat, adăugânduse doi
acţionari noi: BRD – Groupe Société Générale S.A., deţinând 20%, şi Banca Europeană de
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), deţinând 8,84% din capitalul acţionar al Băncii. Astfel, în
rezultatul acestei tranzacţii, cota parte a Société Générale s-a micşorat, şi la sfârşitul anului 2008
a constituit 67,85%. La sfârşitul anului 2008, acţionarii minoritari deţineau 3,31% din capitalul
acţionar al Băncii (2007: 4,57%). Preţul de piaţă al acţiunilor a fost stabil pe parcursul anului
trecut.
În 2008 denumirea băncii s-a schimbat în BC „Mobiasbancă – Groupe Société Générale” S.A.
La data de 31 decembrie 2009, Mobiasbancă – Groupe Société Générale este a şasea bancă în
Moldova la total active. În ceea ce priveşte activitatea creditară — deţine o cotă de piaţă de
8,5%. Banca numără peste 720 de angajaţi şi o reţea de peste 50 de puncte de vânzare.
Société Générale a fost înfiinţată în 1864 ca societate bancară înregistrată în Franţa. Sediul său
central se află pe 29 Boulevard Haussmann, 75009, Paris, Franţa, iar acţiunile sale sunt listate la
Bursa de Valori din Paris.Société Générale este unul dintre grupurile financiare lider în Europa,
care este prezentă în 83 de ţări cu 156 681 de angajaţi de 128 de naţionalităţi. Cele mai mari
unităţi ale băncii din lume se află în Rusia, Republica Cehă, România, Egipt, Maroc şi SUA.
Grupul Société Générale este organizat în jurul a 5 domenii de activitate:
-Reţeaua din Franţa
-Reţeaua internaţională de retail
-Finanţări specializate şi asigurări
-Activitate bancară privată, investiţii globale şi servicii

3
-Activitate bancară corporate şi de investiţii
În Republica Moldova, Mobiasbancă este prezentă în Chişinău, Bălţi, Cahul, Comrat, Edineţ,
Orhei, Ungheni, Anenii-Noi, Drochia,Hânceşti şi Soroca. Deţine o reţea largă de filiale şi
reprezentanţe în municipiul Chişinău.

Recunoaşterea performanţelor şi calităţii serviciilor:

Medalia de aur (2000) din partea Societăţii Franceze de Asistenţă a Industriei Naţionale (SPI)
pentru merite în menţinerea stabilităţii şi abilităţii de supravieţuire în condiţiile de criză
financiar-economică
Revista financiară internaţională „The Banker” acordă premiul „Banca Anului 2003 din
Republica Moldova”
Premiul Mare „Mercuriul de Aur” obţinut la concursul „Marca comercială a anului 2003” pentru
marca: „Mobiasbancă – Este Banca Dumneavoastră!”
Premiul pentru cea mai bună bancă a anului 2004, acordat de „Global Finance"
Marca comercială „Credit Retail” a obţinut Mercuriul de Aur pentru „Debutul Anului 2005”
Marca comercială „NEOS” a obţinut Medalia de Onoare pentru „Debutul Anului 2006”
Cea mai activă bancă de finanţare a comerţului din Moldova, pentru contribuţia consistentă la
succesul Programului de Facilitare a Comerţului (TCP) în anul 2007 şi 2008
Premiul „Olimpul Financiar 2008”, acordat de publicaţia „Standard Financiar”, „Pentru atragerea
şi implementarea tehnicilor bancare moderne”
Premiul Mare „Mercuriul de Aur” în cadrul concursului „Marca Comercială a Anului 2009”, la
categoria „Instituţii financiare, Produse şi Servicii”, nominalizarea „Inter”.

Direcţii strategice

Modernizarea şi optimizarea organizării reţelei şi abordării comerciale

Lărgirea gamei de produse oferite atât persoanelor fizice cât si juridice
Lărgirea reţelei de bancomate
Perfecţionarea si optimizarea sistemelor informaţionale ale băncii
Continuarea integrării in grupul Societe Generale si a implementării standardelor internaţionale.

4
1.OPERAŢIUNILE ACTIVE

Operaţiunile active reprezintă pentru băncile comerciale operaţiunile de utilizare a resurselor

mobilizate de către instituţiile bancare sub forma atragerii de depozite, a contractării de
împrumuturi sau din alte surse în vederea îndeplinirii funcţiilor specifice.
Aşa cum se cunoaşte, o bancă are un volum de capital redus în raport cu totalul pasivelor sale,
aşa încât plasamentele efectuate vor fi corelate cu resursele pe termen scurt, mediu şi lung atrase.
Operaţiunile pasive sunt direct corelate cu cele active. Pe de o parte, din punct de vedere al
maturităţilor, iar pe de altă parte, din punct de vedere al dobânzilor.
Astfel, datorită preferinţei către lichiditate, deponenţii vor urmări să efectueze depuneri pe
termene de 12 sau 18 luni, care să le permită şi încasarea unei dobânzi
superioare depozitelor la vedere. Dobânzile pasive reprezintă pentru băncile comerciale
angajarea unor cheltuieli către titularii de depozite şi creditori.
Pentru a înregistra profit băncile trebuie să utilizeze cât mai eficient resursele atrase,
astfel încât plasarea lor să se efectueze la rate active de dobândă mai înalte decât cele plătite.
La nivel agregat, eficienţa este dată de o diferenţă pozitivă între plasamente şi resurse, respectiv
între dobânzile încasate (active) şi cele plasate (pasive).

Principalele operaţiuni active ale băncilor sunt:

- disponibilul aflat în casierie;
- conturile curente şi depozitele plasate la alte bănci comerciale;
- conturile curente deschise la banca centrală;
- titlurile de trezorerie şi alte titluri deţinute de bancă;
- creditele de diverse categorii;
- creanţele din leasing;
- titlurile de participaţie;
- imobilizările corporale;
- fondul de comerţ;
- imobilizările necorporale;
- alte categorii de active.

Din analiza principalelor active bancare, remarcăm aşezarea lor în ordinea descrescătoare a
gradului de lichiditate.

5
Astfel, numerarul din casierie şi depozitele deschise la alte bănci sunt cele mai lichide. Spunem
că au un grad înalt de lichiditate.
Titlurile deţinute au un grad mediu de lichiditate, întrucât valorificarea lor pe piaţă poate să
presupună un anumit timp.
Creditele, atâta vreme cât sunt restituite la timp (partea de principal + dobânda aferentă), având
un serviciu al datoriei corespunzător nu pot fi rambursate înainte de scadenţă la cererea instituţiei
bancare, ci numai la iniţiativa beneficiarilor lor.
Există situaţia în care băncile pot „vinde” o parte din credite unor instituţii specializate. În
ţările Uniunii Europene titlurizarea sau securitizarea este foarte dezvoltată. În Germania, ea este
apanajul băncilor ipotecare (pfandbrief) şi de economii (bausparkasse), în Franţa există
Fondurile Comune de Creanţe, iar în
Marea Britanie şi ţările nordice Special Purpose Vehicle. Această vânzare special reprezintă în
fapt o transformare a creditelor în obligaţiuni, prin mecanismul
securitizării sau titlurizării activelor, care va fi analizat într-un paragraf distinct. Imobilizările
corporale au un grad scăzut de lichiditate, însă existenţa lor este esenţială bunei desfăşurări a
activităţii bancare.
O perspectivă diferită asupra activelor bancare presupune clasificarea lor în active valorificabile
şi active nevalorificabile.
Încadrarea în una sau în alta dintre categorii are în vedere veniturile generate de deţinerea
activelor respective.
Trebuie precizat că fără existenţa imobilizărilor corporale (clădiri, terenuri,mijloace de
transport, echipamente IT etc.) şi necorporale (brevete, licenţe, mărci etc.) instituţiile bancare nu
şi-ar putea desfăşura în condiţii normale activitatea, iar veniturile generate de credite, deţineri de
titluri şi altele nu ar mai putea fi realizate.
Apariţia creditului este strâns legată de cea a băncilor comerciale. Mobilizareadisponibilităţilor
monetare de pe piaţă şi plasarea lor eficientă către solicitanţii defonduri se realizează prin
intermediul creditării.
Creditul este operaţiunea prin care o parte numită creditor, pune la dispoziţieresurse proprii sau
împrumutate unei alte părţi, numită debitor, în schimbul unui preţ (dobânda) şi sub constrângerea
respectării unor condiţii minimale.
Condiţiile privesc elemente cum sunt:
a) identificarea subiecţilor raportului de creditare: debitorul şi creditorulCreditorii tradiţionali
sunt băncile, însă în aceeaşi categorie se mai înscriu şi persoanele fizice, şi corporaţiile care
cumpără obligaţiuni, precum şi autorităţilelocale sau centrale. Gama creditorilor este

6
diversificată, iar în perioada actuală nu se mai pot identifica „creditori puri” sau „debitori puri”.
Afirmaţia se poate ilustra prin următorul exemplu: o bancă comercială acordă împrumuturi pe
diverse termene (este în poziţia de creditor) şi primeşte împrumuturi pe termen scurt de la alte
bănci pe piaţa interbancară (este în poziţia de debitor).
Aşadar, încadrarea în una sau alta dintre categorii depinde de modul din care se efectuează
analiza. Cu toate acestea, este recunoscut faptul că un creditor trebuie să dispună de un excedent
monetar pe care urmăreşte să îl plaseze în condiţii avantajoase.
Raporturile juridice consfinţesc dreptul creditorului asupra debitorului şi obligaţia
acestuia din urmă faţă de primul, în legătură cu suma împrumutată şi cu preţul
creditului.
b) promisiunea de rambursare a sumei împrumutate, respectiv de stingere a obligaţiei asumate.
Rambursarea creditului vizează nu numai principalul, ci şi dobânda aferentă acestuia.
Promisiunea de rambursare este asumată de debitor din momentul acceptării condiţiilor din
contractul de credit şi a semnării acestuia.
Suma împrumutată de către bancă este supusă riscului de nerambursare. Acesta se poate
manifesta ca urmare a falimentului debitorului, ca urmare a unor dificultăţi financiare temporare
sau datorită relei voinţe a debitorului.
Pentru contracarearea riscului de nerambursare, banca solicită garanţii beneficiarului creditului.
Garanţiile sunt de două tipuri:
- reale;
- personale.
Garanţiile reale vizează bunuri materiale, mobile sau imobile care pot fi executate de bancă în
ipoteza nerambursării împrumutului.
Garanţiile personale constau în angajamentul unui terţ de a plăti în locul debitorului dacă acesta
nu îşi poate îndeplini obligaţiile.
c) Dobânda.
Dobânda este preţul plătit de debitor băncii în schimbul capitalului împrumutat.
Preţul creditului poate avea ca referinţă o rată de dobândă fixă sau una variabilă.
Rata fixă rămâne nemodificată pe toată perioada împrumutului dacă în contractul de credit nu se
prevede altfel. În această rată banca include, pe lângă dobânda normală, anticiparea privind
modificarea acesteia în viitor, o primă de risc şi marjabancară. Rata variabilă este cea mai
utilizată întrucât îi permite creditorului să se protejeze într-o anumită măsură de riscul ratei
dobânzii.
Ratele de referinţă cele mai utilizate pe plan european sunt EONIA şi EURIBOR.

7
EONIA (Euro Overnight Index Average) este rata dobânzii de referinţă la operaţiunile overnight
pentru EURO. EONIA se calculează ca medie ponderată a tuturor tranzacţiilor overnight
desfăşurate pe piaţa interbancară din zona monedei unice europene. EONIA este utilizată şi ca
suport pentru tranzacţiile cu produse derivate. EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate) este
rata dobânzii la care sunt oferite depozitele la termen pe piaţa monedei euro de către o bancă
altei bănci.
Alegerea băncilor în panelul EURIBOR este bazată pe condiţii selective: calitatea
înaltă a creditului, cota de piaţă, gradul de notorietate.
Legea bancară stipulează ca:
1. sunt credite pe termen scurt cele sub 1 an;
2. sunt credite pe termen mediu cele între 1 şi 5 ani;
3. sunt credite pe termen lung cele peste 5 ani.
Clasificarea creditelor se poate efectua pornind de la criterii numeroase însă ne vom
mărgini la cea din punct de vedere al debitorului şi creditorului:
1. credit bancar – creditorul este banca;
2. credit comercial – creditorul este furnizorul, iar debitorul beneficiarul mărfii;
3. credit ipotecar – creditori pot fi: banca, statul, societatea ipotecară;
4. credit de consum – creditor este o bancă sau o societate financiară;
5. credit obligatar – creditor este cumpărătorul de obligaţiuni (investitorul), iar
debitor emitentul de titluri cu venit fix.

2.Operatiunile Valutare, Tipuri si Modul Organizarii lor.

Operaţiuni valutare:
a) operaţiunile legate de trecerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi (fără a obţine în
schimb alte active) asupra valutei străine, valorilor mobiliare şi instrumentelor de plată exprimate
în valută străină, precum şi operaţiunile în cadrul cărora valuta străină şi instrumentele de plată
exprimate în valută străină se utilizează în calitate de mijloc de plată;
b) operaţiunile legate de trecerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi (fără a obţine în
schimb alte active) asupra monedei naţionale, valorilor mobiliare şi instrumentelor de plată
exprimate în monedă naţională, precum şi operaţiunile în cadrul cărora moneda naţională şi
instrumentele de plată exprimate în monedă naţională se utilizează în calitate de mijloc de plată;
c) importul şi exportul în/din Republica Moldova al valorilor valutare;
d) transferurile unilaterale efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi în/din Republica Moldova;

8
e) transferurile unilaterale în valută străină efectuate de rezidenţi şi nerezidenţi pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi transferurile unilaterale în monedă naţională efectuate de
nerezidenţi pe teritoriul Republicii Moldova.
Operaţiunile valutare includ, după caz, încheierea şi derularea tranzacţiilor şi operaţiunilor,
precum şi plăţile şi transferurile care se primesc/se efectuează în cadrul acestor tranzacţii şi
operaţiuni.
Operaţiunile valutare sînt supuse autorizării din partea Băncii Naţionale a Moldovei dacă aceasta
este prevăzută de prezenta lege.
Operaţiunile valutare dintre rezidenţi şi nerezidenţi se divizează în operaţiuni valutare curente şi
operaţiuni valutare de capital:
1.Operaţiunile valutare curente reprezintă operaţiuni valutare între rezidenţi şi nerezidenţi care se
efectuează în alte scopuri decît transferul de capital.
Plăţile şi transferurile în cadrul operaţiunilor valutare curente cuprind, fără a se limita la acestea:
a) plăţi efectuate în cadrul comerţului internaţional cu mărfuri şi servicii, inclusiv lucrări, precum
şi plăţi şi transferuri în cadrul facilităţilor bancare de creditare aferente comerţului internaţional
(de exemplu, acreditive, credite overdraft, overnight, carduri de credit), cu termenele iniţiale de
rambursare ce nu depăşesc un an;
b) plăţi care reprezintă dobînda la împrumuturi/ credite şi venitul net din alte investiţii;
c) plăţi în vederea rambursării împrumuturilor/ creditelor sau amortizării investiţiilor directe;
d) transferul de mijloace băneşti destinate cheltuielilor pentru întreţinerea familiei (denumit în
continuare cheltuieli familiale);
e) plăţi şi transferuri efectuate în cadrul altor operaţiuni, care nu sînt de natura operaţiunilor
valutare de capital, de exemplu: plăţi legate de achitarea tratamentelor medicale, cheltuielilor de
călătorie, cheltuielilor de studii; plăţi legate de impozite şi taxe, cu excepţia impozitelor şi
taxelor aferente moştenirilor; amenzi; plăţi legate de cheltuieli de judecată; plăţi şi transferuri în
cadrul asistenţei tehnice; plăţi aferente asigurărilor sociale, inclusiv pensii; plata cotizaţiilor de
membru al organizaţiilor internaţionale, obşteşti, religioase sau al altor organizaţii necomerciale.
2.Operaţiunile valutare de capital reprezintă operaţiuni valutare între rezidenţi şi nerezidenţi,
precum şi unele transferuri unilaterale în/din Republica Moldova, efectuate în scopul transferului
de capital.
Operaţiunile valutare de capital includ operaţiunile valutare, altele decît :
a) operaţiuni aferente investiţiilor directe;
b) operaţiuni cu bunuri imobile;
c) operaţiuni cu instrumente financiare;

9
d) împrumuturi/credite comerciale;
e) împrumuturi/credite financiare;
f) garanţii;
g) operaţiuni în conturi curente şi în conturi de depozit la instituţii financiare;
h) operaţiuni aferente asigurării de viaţă;
i) operaţiuni cu caracter personal;
j) importul şi exportul valorilor valutare;
k) alte operaţiuni de capital.
2.1.Investiţiile directe se efectuează prin următoarele modalităţi:
a) constituirea unei unităţi de drept aparţinînd integral investitorului care furnizează capitalul
social (sau echivalentul acestuia); majorarea de către investitor a capitalului social (sau a
echivalentului acestuia) al unităţii de drept care aparţine integral investitorului; cumpărarea
integrală a unei unităţi de drept existente;
b) participarea într-o unitate de drept nouă sau într-una existentă în scopul stabilirii sau
menţinerii legăturilor economice durabile;
c) acordarea şi primirea împrumuturilor/ creditelor pe termen lung (pentru o perioadă mai mare
de 5 ani) în scopul stabilirii sau menţinerii legăturilor economice durabile;
d) construirea de clădiri sau alte bunuri imobile, procurarea de terenuri, clădiri sau alte bunuri
imobile necesare pentru desfăşurarea activităţii unităţii de drept care este obiect al investiţiei
directe;
e) reinvestirea veniturilor obţinute din investiţiile directe în scopul menţinerii legăturilor
economice durabile.
Operaţiunile aferente investiţiilor directe se clasifică în cele efectuate:
a) de către nerezidenţi în Republica Moldova;
b) de către rezidenţi în străinătate.
Operaţiunile aferente investiţiilor directe reprezintă operaţiuni ce ţin de efectuarea investiţiilor în
scopul stabilirii sau menţinerii legăturilor economice durabile între persoana care investeşte
capitalul (investitor) şi unitatea de drept în care se investeşte acest capital (denumite în
continuare investiţii directe), precum şi operaţiunile ce ţin de lichidarea/vînzarea investiţiilor
directe.
2.2. Operaţiunile cu bunuri imobile reprezintă operaţiuni care se efectuează în vederea
construirii de clădiri sau alte bunuri imobile, procurării de terenuri, clădiri sau alte bunuri
imobile în scop de cîştig sau folosinţă personală, precum şi operaţiuni ce ţin de vînzarea acestor
bunuri imobile.

10
2.3. Operaţiunile cu instrumente financiare reprezintă:
- operaţiuni cu instrumente financiare tranzacţionate în mod obişnuit pe piaţa de capital si
pe piaţa monetară, şi anume cu valori mobiliare de stat, certificate de depozit, instrumente
financiare derivate, titluri de credit şi alte instrumente specifice pieţei monetare avînd scadenţa
iniţială ce nu depăşeşte, de regulă, un an;
-operaţiuni cu unităţi ale organismelor de plasament colectiv, şi anume cu certificate de
acţiuni, înscrieri în conturi sau alte forme de confirmare a participării investitorului la fonduri de
investiţii şi alte organisme constituite în scopul realizării de investiţii colective în instrumente
financiare şi în alte active.
2.4. Împrumuturile/creditele comerciale reprezintă:
a) împrumuturi/credite contractate în cadrul tranzacţiilor de comerţ cu mărfuri şi servicii la care
participă un rezident (plăţi în avans, plăţi în rate pentru etape intermediare de execuţie sau plăţi
la solicitarea furnizorilor de mărfuri/servicii, precum şi plăţi la un anumit termen de la livrarea
mărfurilor/prestarea serviciilor);
b) finanţarea tranzacţiilor, la care participă un rezident, prin acordarea împrumuturilor/ creditelor
de către bănci şi/sau organizaţii specializate în domeniul acordării împrumuturilor/creditelor;
c) operaţiuni de factoring , la care participă un rezident.
2.5.Împrumuturile/creditele financiare includ împrumuturile/creditele pe bază contractuală care
reprezintă finanţări rambursabile de orice natură, inclusiv finanţarea tranzacţiilor de comerţ cu
mărfuri şi servicii la care nu participă nici un rezident, şi orice modalitate prin care creditorul
stinge sau preia o obligaţie a debitorului faţă de un terţ. În această categorie se includ şi
împrumuturile/ creditele ipotecare, împrumuturile/ creditele de consum, precum şi leasingul
financiar.
Împrumuturile/creditele financiare pot fi:
a) pe termen scurt (ce nu depăşeşte un an);
b) pe termen mediu (mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani);
c) pe termen lung (mai mare de 5 ani).
2.6. Garanţiile reprezintă modalităţi şi instrumente prin care se garantează, inclusiv de către terţi,
îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale debitorului faţă de creditor şi includ: garanţia bancară,
fidejusiunea, avalul, depozitul de garanţie, dreptul de gaj etc.
2.7.Operaţiunile în conturi curente şi în conturi de depozit la instituţii financiare reprezintă
deschiderea conturilor curente şi de depozit în valută străină sau în monedă naţională la bănci şi
la alte instituţii financiare (care au dreptul de a atrage depozite la vedere şi/sau la termen sau

11
echivalente ale acestora şi de a desfăşura alte activităţi financiare) şi derularea operaţiunilor prin
aceste conturi.
2.8. Operaţiunile aferente asigurării de viaţă reprezintă operaţiuni legate de încheierea
contractelor de asigurare de viaţă, precum şi derularea acestora prin efectuarea transferurilor ce
ţin de plata primelor de asigurare şi a sumelor asigurate.
2.9. Operaţiunile cu caracter personal reprezintă operaţiuni între persoanele fizice rezidente şi
nerezidente, precum şi unele transferuri unilaterale ale persoanelor fizice în/din Republica
Moldova, care includ:
a) împrumuturi;
b) donaţii sub diferite forme (cum ar fi: cadoul, darul, ajutorul gratuit);
c) moşteniri şi legate;
d) achitarea de către imigranţi a datoriilor în ţara în care aceştia au avut stabilit anterior
domiciliul sau reşedinţa;
e) transferuri în străinătate ale economiilor nerezidenţilor în perioada de şedere a acestora în
Republica Moldova;
f) transferuri în străinătate efectuate de către persoanele fizice rezidente care se stabilesc cu
domiciliul în străinătate.
2.10. Alte operaţiuni de capital includ:
a) impozite şi taxe aferente moştenirilor;
b) despăgubiri rezultate din operaţiunile valutare de capital;
c) restituiri de sume în cazul anulării ori rezilierii contractelor sau restituiri de sume nesolicitate
spre plată, care decurg din operaţiunile valutare de capital;
d) transmiterea/cesionarea drepturilor asupra invenţiilor, desenelor sau modelelor industriale,
asupra mărcilor şi asupra altor obiecte de proprietate intelectuală în sfera ştiinţei şi inovării;
e) cîştiguri din jocuri de noroc;
f) transferuri de mijloace băneşti necesare pentru prestarea de servicii
g) alte operaţiuni de capital.

Western Union şi MoneyGram sunt probabil cele mai cunoscute sisteme de transfer
electronic de fonduri între persoane. Atât expeditorul cât şi receptorul trebuie să fie de regulă
prezenţi într-una din agenţiile care poartă însemnul unuia din cele două sisteme (locaţiile
agenţiilor sunt de regulă în bănci) (22).

12
 Western Union, care aparţine gigantului First Data Corporation, dispune de peste 170.000
de locaţii în peste 190 de ţări din toată lumea, iar MoneyGram, care aparţine companiei Viad,
dispune de peste 60.000 de locaţii în 160 de ţări din toată lumea.
Western Union oferă numeroase servicii de transfer de fonduri între persoane, sau de plăţi
de la persoane către companii, sau de la companii către persoane, iniţiate din agenţiile sale, de la
telefon sau prin Internet.
În serviciul cel mai răspândit, un expeditor-persoană fizică intră într-o agenţie, înmânează
operatorului suma de transferat în numerar, la care adaugă comisioanele (10%-15% din valoare),
indică numele destinatarului căruia îi trimite banii, şi la ce adresă de agenţie, iar operatorul
iniţiază tranzacţia la calculator şi îi comunică expeditorului MTCN (Money Transfer Central
Number) – numărul tranzacţiei de transfer de bani. Banii se expediază în mai multe valute şi se
primesc la destinaţie în moneda locală sau în dolari SUA. Expeditorul va comunica
destinatarului acest număr, iar destinatarul va putea ridica banii de la agenţia de destinaţie pe
baza acestui număr de tranzacţie, şi arătând că ştie cât, cine, şi de unde, i-au fost trimişi banii.
Compania foloseşte sistemul propriu de telecomunicaţii pentru transmiterea tranzacţiei, care are
forma unui mesaj ce constituie un ordin de plată către banca în care se află agenţia destinatarului.
Destinatarul poate încasa banii de regulă în câteva minute (maxim 10 minute de la depunerea de
către expeditor).
De pe teritoriul american banii se pot transfera şi prin telefon sau Internet, pornind de la un
cont de card Visa sau MasterCard. În cazul iniţierii transferului prin telefon, expeditorul va
telefona la un număr special (1-800-CALL-CASH) al companiei unde va comunica suma,
destinaţia (nume, adresă) şi datele cardului său. În cazul iniţierii transferului prin Internet, va
completa un formular afişat de monitorul său după cuplarea pe situl specializat al companiei
(utilizatorii acestui serviciu trebuie să se inregistreze, furnizând şi datele contului de plată, după
care primesc un nume şi o parolă).
Utilizatorii pot face plăţi prin Money Order (ordin de plată) pentru orice plăţi care se fac
printr-un cec, iar prin serviciul BidPay pot plăti cumpărăturile rezultate dintr-o licitaţie câştigată
pe siturile de licitaţii eBay, MSN, Amazon, Yahoo şi altele.
MoneyGram Payment System Inc., oferă servicii similare de transfer de bani între persoane
sau către companii – trimitere de bani din agenţiile companiei şi, de pe teritoriul SUA, şi prin
Internet, la costuri în general mai mici decât cele ale Western Union, şi cu servicii suplimentare
(3 minute de telefon gratuit pentru anunţarea destinatarului, un mesaj de 10 cuvinte care
acompaniază tranzacţia, şi garantarea trimiterii).

13
 Serviciile Utility Bill Payment şi ExpresPayment ale MoneyGram permit plata regulată a
utilităţilor şi a altor facturi periodice

Sistemul ANELIK – este un sistem international de transferuri banesti rapide ale persoanelor
fizice, care activează în Federaţia Rusă, ţările CSI şi alte în ţări.
-Operativitatea primirii transferului-in decurs de 24 ore.
-Beneficiarul nu suporta cheltuieli.
-Valuta transferului- USD, EURO, RUB.
-USD si EURO – de la 3% pina la 4%
-RUB - 1,5%
-Transferurile neridicate in dcecurs de 30 zile se returneaza expeditorului.
-Transferurile pot fi eliberate in lei moldovenesti conform cursului commercial de cumparare a
valutei in CSV in ziua eliberarii.

CONTACT este sistemul international de transferuri banesti si plati accelerate pentru persoane
fizice fara deschiderea conturilor bancare prin reteua de banci corespondente si institutii
financiare.Geografia transferului – mai mult de 29000 puncte de deservire în 81 de ţări ale lumii
(Rusia, ţările CSI, Baltice şi în străinatate).
Valuta transferului – dolari SUA, EUR, RUB.
Costul transferului – 2% din suma transferului în dolari SUA, Ruble şi EUR.
Timpul de parcurgere a transferului - de la 1 min.
Suma minimală a transferului - lipseşte.
Perfectarea transferului – în cîteva minute şi în cîteva ore veţi primi banii.
Beneficiarul nu suportă cheltuieli.
Transferurile neridicate în decurs de 30 zile se returnează expeditorului.
Transferurile pot fi eliberate în lei moldoveneşti conform cursului comercial de cumpărare a
valutei în CSV în ziua eliberării.
Banca acceptă şi investighează plîngerile clienţilor privitor la deservirea transferurilor prin
sistemă cu promptitudine, dar la plîngerile, primite sub formă scrisă comunică solicitantului
despre decizia în conformitate cu cerinţele actelor normative existente.

Acreditiv documentar reprezintă angajamentul ferm asumat de o bancă la ordinul clientului său
către o altă bancă solicitând băncii căreia îi este adresat să efectueze plata sau să accept sau să

14
negocize o cambie la sau la ordinul unei terţe persoane – beneficiarul – contra unor documente
solicitate în anumite termene şi condiţii.
În majoritatea băncilor din lume, acreditivele documentare sunt guvernate de un cod de practici
emis de către Camera Internaţională de Comerţ şi Industrie de la Paris. Codul se numeşte „The
Uniform Customs and Practice for Documentary Credits” (Reguli şi practici uniforme pentru
acreditivul documentar). Ultima variantă a acestor reguli a fost actualizată în anul 1993.
Aceste reguli poartă numele de „ICC Publication No. 500”. În baza acestor reguli, acreditivul
documentar reprezintă:
- „un aranjament între un client şi o bancă care să efectueze o platăcătre, sau la ordinul
beneficiarului,
- sau să plătescă sau accepte o cambie trasă de către beneficiar,
- sau să autorizeze o altă bancă să efectueze o astfel de plată, sau săplătescă, sau accepte, sau
- să negocieze cambii,
- contra documentelor solicitate, în conformitate cu termenele şi condiţiile stipulate în contract.”
Procedura acreditivului constă în emiterea unui acreditiv în favoarea exportatorului (beneficiar)
de către banca importatorului (banca emitentă) la cererea importatorului (ordonator).
Schema acreditivului documentar constă în:

15
Principalele etape în desfăşurarea acreditivului documentar sunt:
- încheiarea contractului de comerţ internaţional între importator şi exportator prin care se
stipulează că cei doi sunt de acord ca plata să se efectueze prin acreditiv documentar.
- exportatorul îşi pregăteşte mărfurile pentru expediere.
- importatorul îi solicită băncii sale deschiderea unui acreditiv documentar.
- banca importatorului (banca emitentă) emite acreditivul documentar (în cazul în care consideră
că importatorul are credibilitate) incluzând în el, în mod detaliat, documentele pe care
exportatorul le va prezenta.
Acreditivul documentar se trimite apoi băncii exportatorului.
- banca exportatorului (banca notificatoare) îl notifică pe exportator despre faptul că acreditivul a
fost primit, dupa care exportatorul livrează documentele pentru a demonstra că marfa a fost
trimisă. Trimiţând documentele, în conformitate cu termenii acreditivului, exportatorul poate fi
sigur de efectuarea plăţii.
- exportatorul trimite marfa importatorului.
- exportatorul prezintă documentele pentru a arăta că marfa a fost expediată.
- banca exportatorului verifică documentele şi dacă ele sunt:
A) corecte – se efectuează plata exportatorului, iar documentele sunt trimise băncii
importatorului care apoi va plăti înapoi băncii exportatorului;
B) incorecte – exportatorul va trebui să obţină documente noi.
- dacă documentele sunt corecte banca importatorului va plăti băncii exportatorului aşa cum s-a
stabilit în acreditiv.
- importatorul va primi documentele şi îşi va prelua marfa.
Documentele utilizate în derularea acreditivului documentar sunt în general aceleaşi documente
utilizate şi în cazul incasso-ului (facturi, documente de transport şi documente de asigurare).
Aşa după cum aţi observat în schema prezentată, părţile implicate în acreditul documentar sunt:
1. Ordonatorul. Importatorul sau ordonatorul este responsabil de iniţierea acreditivului. El va
completa un formular de deschidere de acreditiv adresat băncii sale detaliind termenii şi
condiţiile acreditivului.

În general, termenii şi condiţiile acreditivului constau în:

- cât de mult se va plăti şi unde;
- o descriere a mărfurilor;
- o listă a documentelor de transport care va fi prezentată de către beneficiar;

16
- datele între care mărfurile vor trebui să fie expediate şi documentele
prezentate.

2. Banca emitentă. Aceasta va fi în mod normal banca ordonatorului.

Banca emitentă va verifica, de asemenea:
a) Dacă termenii şi condiţiile acreditivului sunt clare şi concise;
b) Dacă regulile sale şi orice reguli de control valutar sunt îndeplinite.
3. Banca notificatoare. Această bancă primişte detalii cu privire la
acreditiv de la banca emitentă.

Banca notificatoare va verifica acreditivul pentru:

a) autenticitate;
b) fezabilitiate;
c) reglementări de control valutar,
înainte de a-l transmite beneficiarului.

4. Beneficiarul. Acesta este exportatorul (sau vânzătorul mărfurilor).

La primirea acreditivului, el trebuie să verifice dacă acesta corespunde cu termenii şi condiţiile
menţionate în contract.
Acreditivul irevocabil – asigură acoperirea riscurilor comerciale
Acreditivul irevocabil confirmat – asigură, suplimentar, acoperirea riscului de insolvabilitate a
băncii emitente, precum şi a riscurilor de ţară – politice şi de transfer, în cazul în care banca
confirmatoare se află în altă ţară decât cea a băncii emitente. În funcţie de prevederile
contractuale, puteţi opta pentru acreditivul cu plată: la vedere, la termen (diferată), prin acceptare
sau prin negociere.

Incasso –ul documentar

Consta in ordinul pe care il exportatorul bancii sale de a incasa contravaloarea unei tranzactii
comerciale si de a o vira in contul sau; in acest sens, el depune la banca sa documentele care
atesta executarea obligatiilor sale contractuale.

17
Mecanismul derularii incasso-ului documentar :

1. Contract comercial international care contine ca si clauza plata prin incasso

2. Exportatorul livreaza marfurile , in acest moment se completeaza setul de documente care care
atesta livrarea marfurilor conform clauzelor contractului
3. Exportatorul remite bancii sale ordinul de incasare, precum si setul de documente
4. Banca exportatorului transmite bancii importatorului ordinul de incasare si setul de documente
5. Banca importatorului avizeaza importatorul de sosirea documentelor si i le elibereaza
6. Importatorul plateste documentele sau accepta tragerea unei cambii asupra sa
7. Banca importatorului plateste contravaloarea documentelor bancii exportatorului 8. Banca
exportatorului vireaza in contul clientului sau o suma echivalenta cu valoarea marfurilor livrate
de acesta
Consideratii importante
Decontarea prin incasso este relativ simpla, ieftina, dar negarantata bancar , bazandu-se in
principal pe obligatia de plata a cumparatorului asumata prin contractul comercial international,
fara angajamentul de plata al bancilor antrenate in derulare.

18
Ordinul de incasare este un document tipizat, in care exportatorul specifica: importatorul, banca
importatorului, numarul si tipul documentelor solicitate, comisioanele, etc; la depunerea
documentelor, banca nu realizeaza decat un control formal asupra lor
Elemente specifice incasso-ului
Din punct de vedere al bancii, operatiunea este o simpla vehiculare de documente, obligatia
bancii rezumandu-se la prestarea unui serviciu in conditiile impuse de exportator.
Documentele cu care lucreaza bancile pot fi clasificate in doua categorii:
Documente financiare (cambii, cecuri, bilete la ordin, ordine de plata).
Documente comerciale (facturi, documente de transport, de proprietate, etc).

Tipuri de incasso
In functie de documentele vehiculate, distingem:
-Incasso simplu (documente financiare).
-Incasso documentar (documente financiare insotite de documente comerciale).
In functie de momentul platii, distingem:
-Incasso “documente contra plata” – banca remite importatorului documentele de livrare numai
contra platii facturii ce indica valoarea tranzactiei.
-Incasso “documente contra acceptare” – banca remite importatorului documentele de livrare
numai contra acceptarii unei cambii cu scadenta conforma cu termenul de plata din contractul
comercia.
Inconvenientele incasso-ului
Pentru exportator: marfa este livrata pe adresa cumparatorului, fara nici o garantie de plata;
aceasta nu inseamna ca importatorul va intra in posesia marfurilor fara sa achite contravaloarea
acestora, ci faptul ca, in caz de neplata, marfa trebuie returnata sau relocata pe cheltuiala
exportatorului. Incasso-ul este intotdeauna domiciliat in tara cumparatorului, ceea ce va
determina intarzierea incasarii valutei.
Pentru importator – exista inconvenientul ca acesta nu vede marfa in mod normal decat dupa ce
o achita.

-Garanţia bancară - reprezintă un angajament scris asumat de Bancă (Banca-garantă) în

favoarea unei alte persoane (Beneficiarul garanţiei) de a plăti acestuia o sumă de bani, în cazul în
care o altă persoană (Ordonatorul) în numele căruia se emite garanţia, nu a onorat o anumită
obligaţie asumată printr-un înscris, sau a onorat-o defectuos, faţă de beneficiarul garanţiei.
Garanţii se oferă pentru garantarea îndeplinirii obligaţiunilor de livrare sau achitare a mărfurilor,

19
prestare a serviciilor, precum şi în scopul amînării taxelor vamale sau TVA la import sau
îndeplinirii obligaţiunilor asumate în cadrul participării la tendere, etc. Garanţii simple se emit
prin eliberarea unei scrisori de garanţie pe hîrtie. Garanţii documentare se emit prin intermediul
SWIFT.

Tipuri de scrisori de garantie:

-de participare la licitatie,
-de buna executie,
-de buna plata,
-de returnare a avansului,
-de garantare a platii chiriei,
-de garantare a platii taxelor vamale.

Garantia bancara reprezinta o obligatie ferma, irevocabila si neconditionata a bancii de a plati o

anumita suma Beneficiarului in cazul neindeplinirii de catre clientul bancii (Ordonator) a
obligatiilor contractuale (de a onora o plata sau de a presta un serviciu).

Aceste angajamente au limite fixe si se stabilesc in general pentru o perioada de pana la un an, cu
posibilitate de reinnoire.

3.Operatiunile de schimb valutar.

Băncile cu autorizaţia de categoria „A" au dreptul să deschidă case de schimb doar pentru
deservirea populaţiei, iar băncile comerciale cu autorizaţii de categoria „B" şi „C" deservesc atit
persoanele fizice, cit şi pe cele juridice. Orarul de lucru al acestora se stabileşte de conducătorul
băncii in funcţie de necesităţile clienţilor şi de regimul intern de lucru al băncii. Banca
comercială poate avea o reţea cu un număr nelimitat de case de schimb valutar prin intermediul
cărora va deservi persoanele fizice rezidente şi nerezidente.
- Persoanele juridice pot să cumpere valută străină numai in cazul in care aceasta este
necesară pentru efectuarea plăţilor permise din străinătate şi in cazul rambursării creditelor in
valută străină, acordate de băncile comerciale ale Republicii Moldova. Banca comercială
stabileşte cursurile de vinzare/cumpărare a valutei străine in tranzacţiile cu persoanele juridice.

20
In acelaşi timp, respectivele cursuri pot fi unice pentru toţi clienţii sau individuale in funcţie de
valoarea tranzacţiei sau de alte criterii.
- Persoanele fizice rezidente şi nerezidente pot să cumpere/vindă valută străină numai de la
băncile autorizate, de la casele de schimb valutar şi de la
punctele organizate pe lingă hoteluri. Cumpărarea sumelor ce depăşesc 50000 de dolari SUA de
la clienţi se efectuează cu permisiunea BNM. La vinzarea valutei străine persoanelor fizice nu li
se eliberează permisiunea de a scoate valuta străină peste hotare.
- In contextul măsurilor prevăzute de legislaţie cu privire la prevenirea şi
combaterea'spălării banilor, BNM a decis luarea măsurilor pentru identificarea clienţilor caselor
de schimb in cazul efectuării unor operaţiuni de schimb valutar in valoare egală sau care
depăşeşte echivalentul a 500 de dolari SUA. Astfel, оn aşa cazuri pentru persoanele fizice
(rezidenţi /nerezidenţi) este prevăzută obligativitatea prezentării unui act de identitate. In baza
datelor respective de identificare, funcţionarul casei de schimb va perfecta un buletin de schimb
valutar. De asemenea, dacă suma unei operaţiuni оn numerar sau a cвtorva operaţiuni derulate pe
parcursul unei luni de unul şi acelaşi client depăşeşte cumulativ 300 000 de lei, funcţionarul
casei de schimb urmează să perfecteze un formular special, aprobat de către Procuratura
Generală, in scopul raportării operaţiunilor respective. Iar persoanele juridice au posibilitate să
efectueze o tranzacţie in valută fără a se perfecta formularul necesar in cazul cind suma
tranzacţiei nu va depăşi 500 000 de lei.
-Banca autorizată pentru a deschide case de schimb valutar este obligată să solicite
inregistrarea fiecăreia la Banca Naţională a Moldovei . In acest scop, printr-un aviz in scris,
banca comercială comunică BNM această hotărire cu 3 zile inainte de a deschide casa de schimb
valutar.
-Avizul inaintat BNM trebuie să conţină informaţii referitoare la:
• sediul casei de schimb valutar (adresă, telefon). Casele de schimb valutar deschise trebuie să se
afle оn оncăperea băncii comerciale şi să fie amplasate in sala de operaţiuni оn numerar. Ele pot
fi amplasate şi in afara băncii: in оncăperile magazinelor, instituţiilor, gărilor, оn alte edificii;
Normele BNM cu privire la organizarea şi funcţionarea pe teritoriul Republicii Moldova a
caselor de schimb şi a punctelor de schimb de pe lвngă hoteluri, nr. 10018-20 din 06.05.1994.
• dotarea tehnică şi documentară trebuie să corespundă cerinţelor s.lite de BNM, astfel casa de
schimb valutar trebuie dotată cu mijloace tehnice şi materiale informativ-documentare necesare
efectuării raţiunilor оn valută: case de marcaj (computer cu programul automatzat bancar
respectiv), aparate pentru verificarea autenticităţii bancnotelor, telefon, seif etc. Casierii de la
casele de schimb valutar trebuie deţină registre pentru evidenţa operaţiunilor efectuate, buletine,

21
schimb valutar, norme, instrucţiuni, indrumare privind valutele străine şi alte materiale cu
caracter instructiv şi de control;
• asigurarea serviciului de pază. Conducătorul băncii trebuie să asi păstrarea mijloacelor băneşti
in valută şi securitatea casieriilor valutar; Casa de schimb valutar poate efectua activităţi numai
conform normei bancare şi autorizaţiei eliberate de Banca a Naţională Moldovei.
Casa de schimb valutar are dreptul să efectueze următoarele operaţiuni:
• operaţiuni de cumpărare a valutei in numerar şi a cecurilor de călătorii de la persoane fizice din
contul mijloacelor lor proprii;
• operaţiuni de vinzare a valutei in numerar şi a cecurilor de călătorie persoanelor fizice din
contul mijloacelor lor proprii;
• operaţiuni de schimb valutar оn numerar pe o altă valută;
• operaţiuni de schimb valutar prin intermediul cardurilor;
Operaţiunile de cumpărare a valutei străine de la persoanele fizice se efectuează la cursul de
cumpărare pentru persoane fizice оn ziua de efectuare a operaţiunii. Operaţiunile de vinzare a
valutei persoanelor fizice se efectuează la cursul de vвnzare pentru persoane fizice in ziua de
efectuare a operaţiunii.
-Banca autorizată stabileşte cursul caselor de schimb valutar de cumpărare şi cursul de
vinzare a valutei străine pentru persoane fizice. In acelaşi timp, diferenţa dintre cursul de
cumpărare şi cursul de vinzare constituie comisionul băncii. Casa de schimb valutar poate incasa
comision pentru efectuarea operaţiunilor, stabilit de către conducerea băncii printr-o dispoziţie.
Lista tarifelor şi a cursurilor stabilite trebuie să fie accesibilă clienţilor. Cursul de cumpărare şi
cursul de vвnzare se stabilesc zilnic printr-o dispoziţie semnată de conducătorul băncii şi se
legalizează prin ştampila băncii. Copia acestei dispoziţii trebuie plasată la toate casele de schimb
valutar ale băncii. Dispoziţiile privind cursurile stabilite trebuie оnregistrate оntr-un registru
numerotat, cusut şi vizat prin semnătura conducătorului, contabilului-şef şi prin ştampila băncii.
Primele exemplare ale acestor dispoziţii se păstrează in dosarele casei de schimb valutar. Zilnic,
cu excepţia zilelor de odihnă, pвnă la orele 12 dimineaţa banca comercială este obligată să
informeze Banca Naţională a Moldovei despre cursurile stabilite de cumpărare şi vinzare a
valutei străine a caselor de schimb valutar proprii. Banca autorizată poate stabili acelaşi curs de
cumpărare şi acelaşi curs de vinzare pentru toate casele de schimb valutar sau un curs diferit
pentru fiecare filială, fiind оn funcţie de cererea şi oferta la locul de amplasare al casei.
-Casa de schimb valutar nu are dreptul sa modifice in decursul zilei lucrătoare cursurile de
cumpărare şi vinzare stabilite. In cazul in care casa de schimb valutar funcţionează 24 de ore,
atunci:

22
a) cursurile de cumpărare şi vinzare pot fi stabilite de două ori: primul
schimb - pentru intervalul de la orele 8 dimineaţa pină la orele 20 seara şi al doilea schimb –
pentru intervalul de la orele 20 seara pină la orele 8 dimineaţa din ziua următoare;
b) in cazul activităţii pe mai multe schimburi (mai mult de două), se interzice a folosi diferite
cursuri pe durata unui schimb.
-La inceputul zilei operaţionale, urmează a fi eliberate funcţionarilor unei case valutare a
băncii pentru schimbul valutei (indiferent de numărul ghişeelor) avansuri in lei moldoveneşti şi
in valută, suma cărora trebuie să constituie echivalentul a cel puţin 100000 de lei moldoveneşti.
Echivalentul in valută străină se determină cu aplicarea cursului oficial stabilit de BNM valabil
in ziua respectivă. Nu se admite transmiterea mijloacelor băneşti (in valută şi in lei
moldoveneşti), pe parcursul zilei operaţionale. Casa de schimb valutar este obligată să
оnregistreze la casa de marcaj toate operaţiunile de schimb valutar prestate persoanelor fizice.
Pentru fiecare tip de operaţiune se deschide un registru aparte in care se ţine evidenţa оndeplinirii
operaţiunii. оn acelaşi timp, operaţiunile de schimb valutar efectuate pentru persoanele fizice
prin utilizarea cecurilor din carnete de cecuri sau prin in transfer trebuie trecute in registre
aparte, diferit de modul de efectuare a aceloraşi operaţiuni din contul leilor moldoveneşti in
numerar. Drept confirmare a efectuării operaţiunii (de cumpărare/vinzare), funcţionarul casei va
inmina clientului buletinul de schimb valutar, in care trebuie să fie inregistrate următoarele date:
denumirea băncii, numărul casei de schimb valutar, data efectuării operaţiunii, tipul operaţiunii,
cursul de cumpărare/vinzare a valutei, comisionul incasat, valoarea valutei propuse spre
vinzare/cumpărare şi semnătura funcţionarului responsabil. Un exemplar al buletinului rămine in
casa de schimb valutar şi va fi depus in mapa cu documentele la zi. La efectuarea operaţiunilor
de vinzare a valutei străine (in numerar sau in cecuri de călătorie) din contul mijloacelor proprii,
funcţionarul casei de schimb valutar nu are dreptul sa elibereze cetăţeanului permisiunea de a
scoate această valută peste hotare. La finele zilei lucrătoare soldurile in lei moldoveneşti, in
valută străină, in documente şi alte valori pot fi păstrate in casa de schimb valutar numai dacă
aceasta dispune de o incăpere special dotată, conform normelor tehnice şi de securitate. In caz
contrar, casa de schimb valutar va preda la finele zilei lucrătoare soldurile in lei moldoveneşti, in
valută străină şi alte valori.

4.Operatiunile de Factoring, Leasing si de Trust ale Bancii Comerciale.

Factoringul este un contract (convenţie) încheiat între factor şi aderent (vânzătorul creditor), prin
care aderentul transferă factorului o parte sau toate creanţele (facturile) pe care le posedă asupra

23
terţilor debitori, după care factorul se obligă să încaseze şi să suporte riscul insolvabilităţii
debitorilor.
Operaţiunile de factoring implică apariţia raporturilor de credit între vânzătorul-creditor şi
cumpărătorul-debitor şi un participant nou – factorul.
Scopul operaţiunii de factoring este anularea riscularea riscului provenit din operaţiunile
creditoare şi efectuarea plăţilor în termen ale alegenţilor economici. Operaţiunile de factoring
sunt favorabile vânzătorilor (furnizorilor) deoarece vânzătorul este interesat de a obţine cât mai
rapid sumele datoare de clienţii săi şi implicit de a-şi micşora riscul în caz de neplată.
Obiecte ale operaţiunii de factoring pot fi: facturile – documente comerciale întocmite de
vânzător şi predate cumpărătorului (sau factorului) în vederea specificării mărfurilor vândute
(denumire, sortiment, cantitate, preţ, suma totală, etc.), care constituie totodată documente
comerciale de plată şi probe pentru cumpărător privind provenienţa mărfii cumpărate; titlurile de
creanţă (trate, bilete de ordin).
Vânzătorul vinde mărfuri în credit comercial unui cumpărător, care se obligă, la scadenţa
stabilită între părţi, să achite mijloacele băneşti vânzătorului. Dar până la scadenţă vânzătorul,
fiind posesor de facturi sau de titluri de creanţă şi având nevoie de mijloace băneşti, se adresează
factorului care preia datoriile debitorului de la vânzător şi efectuează plăţile necesare contra unui
comision de factoring. Factorul preia asupra sa, de la creditor, titlurile de creanţă asupra
debitorilor săi, devenind faţă de aceştea beneficiarul creanţelor respective. Prin urmare, factorul
preia întregul risc pe care îl implică eventuala neplată a creanţelor de către debitor. La scadenţa
creanţelor debitorul îşi va achta datoriile factorului.
Factorului îi revin:
dobânda aferentă pentru perioada până la scadenţa fiecărei creanţe. Această rată, de obicei este
cu 1-2% mai mare decât dobânda de bază a creditelor pe termen scurt;
comisionul pentru efectuarea operaţiunilor de încasare a titlurilor de creanţă, inclusiv o cotă de
acoperire a riscurilor şi cheltuielilor suplimentare, legate de cumpărător (se stabilesc, în funcţie
de valoarea totală a facturii, 1,5 – 3%). Cu cât valoarea facturii e mai mare, cu atât comisionul
este mai mare. Comisionul se stabileşte pentru fiacare creanţă în mod separat.
Operaţiunile de factoring, în funcţie de anumite trăsături specifice, pot fi clasificate în mai multe
categorii:
1. Conform modului de efectuare a operaţiunii de factori se disting:
factoringul deschis , reprezentând operaţiunea de factoring prin care cumpărătorul –debitor este
înştiinţat despre faptul că vânzătorul-creditor a vândut creanţele factorului;

24
factoringul închis, reprezentând operaţiunea prin care cumpărătorul nu este anunţat despre
vânzarea creanţelor decătre aderent factorului. În acest caz, cumpărătorul îşi achită datoria direct
vânzătorului în termenul stabilit, care după încasarea disponibilităţilor băneşti respective trebuie
să le vireze factorului pentru rambursarea creditului.
2. În funcţie de convenţiile încheiate între furnizor şi factor, oparaţiunea de factoring poate fi:
cu drept de regres, ceea ce îi dă dreptul factorului, în cazul neonorării plăţii de către cumpărător,
de a cere rambursarea creditului de la aderent;
fără drept de regres – operaţiunea în cazul căreia factorul nu are dreptul de a solicita rambursarea
creditului de la aderent, în cazul neonrării obligaţiunilor cumpărătorului faţă de el.
3. În funcţie de sectorul pieţii unde se efectuează operaţiunile de factoring:
factoring intern, în care toţi participanţii implicaţi în afacere sunt din aceeaşi ţară;
factoring internaţional, în care unul din participanţi (factorul sau aderentul) este dintr-o ţară
străină.
În R. Moldova operaţiunile de factoring sunt puţin dezvoltate deoarce nu este dezvoltată piaţa
titlurilor financiare şi volumul majoritar al plăţilor este efectuat între agenţi în numerar.

Leasing.

Leasingul este activitatea de antreprenoriat de investire a unor mijloace temporar disponibile sau
împrumutate, pe bază de contract, conform căruia locatorul (creditorul finanţelor) procură cu
titlu de proprietate echipamentul, indicat de locatar, de la vânzătorul (furnizorul) stabilit de
aceata şi îl acordă contra plată locatarului în posesiune şi folosinţă temporară în scopuri de
întreprinzător.
Obiecte ale leasingului sunt: mijloacele de transport, complexele tehnologice şi echipamentele,
calculatoarele, liniile de fabricaţie, congelatoarele de producţie, etc.
Penetrarea băncilor pe piaţa serviciilor de leasing este legată, în primul rând, de faptul că
leasingul este unbusiness cu o necesitate de capital foarte mare, iar băncile sunt deţinătorii
resurselor băneşti de bază din economie. În al doilea rând, operaţiunile de leasing, fiind o formă
a creditului şi anume a creditului comercial, sunt strâns legate de creditarea bancară.
Leasingul diferă de contractul de vânzare – cumpărare prin aceea că dreptul de proprietate nu
trece de la vânzător la cumpărător, ci locatarul menţine dreptul de proprietate asupra obiectului
închiriat, iar locatarul posedă doar dreptul de utilizare temporară a acestuia. La expirarea
termenului contractului locatarul poate procura obiectul la un preţ negociat, poate prelungi
contractul de leasing sau poate restitui utilajul proprietarului.

25
Operaţiunile de leasing pot fi clasificate în mai multe categorii.
Există 2 tipuri de bază ale leasingului: leasing operativ şi financiar.
Leasingul operativ se mai numeşte de obicei leasing cu recuperare incompletă. În acest caz
cheltuielile locatorului, legate de procurarea şi menţinerea echipamentului de leasing, nu se
recuperează complet la sfârşitul perioadei de leasing. Dat fiind faptul că termenul contractului de
leasing este mai mic ca termenul de funcţionare a echipamentului, locatorul este nevoit să dea în
chirie temporară echipamentul de mai multe ori şi atunci va creşte riscul de recuperare a costului
rămas dacă cererea pentru el va dispărea. Obligaţia de deservire tehnică, reparaţia, asigurarea e
pe seama locatorului.
Leasingul financiar se mai numeşte leasing cu recuperarea echipamentului de leasing. Perioada
pe care i se dă echipamentul în chirie se apropie ca durată de termenul de exploatare şi
amortizare integrală a echipamentului. În perioada acordului de leasing locatorul, prin plăţile de
leasing, recuperează costul total al proprietăţii sale. În Republica Moldova băncile comerciale
pot efectua numai operaţiuni de leasing financiar.
În funcţie de sectorul pieţei în care se efectuează operaţiunile de leasing se disting 2 forme:
Leasing intern, în care toţi participanţii implicaţi în afacere sunt din aceeaşi ţară;
Leasing internaţional, în care unul din participanţi (locatorul sau locatarul) este dintr-o ţară
străină. Leasingul internaţional se efectuează în formă de leasing de import şi de export.
În funcţie de termenul leasingului se disting:
Leasing pe termen scurt – echipamentul se acordă în leasing pe o perioadă de maximum 3 ani;
Leasing pe termen lung – perioada de acordare în leasing a echipamentului variază de la 3 la mai
mulţi ani.
Documentul de bază al afacerii de leasing, în care se reflectă raporturile esenţiale, este contractul
de leasing. Contractul de leasing se încheie între locatar şi locator. În el se indică în ce condiţii
locatarul primeşte în leasing pentrru exploatare echipamentul. Contractul de leasing are putere
juridică din momentul semnării procesului-verbal de predare a echipamentul şi are putere
juridică pe tot termenul negociat. Procesul-verbal de predare se întocmeşte de locatar şi se
semnează de toate părţile participante la afacerea de leasing. După întocmirea acestuia locatorul
nu poartă nici o răspundere faţă de locatar. În procesul de exploatare a echipamentului locatarul
trebuie să utilizeze echipamentul conform recomandaţiilor şi instrucţiunilor tehnice ale
furnizorului, să menţină echipamentul în stare de funcţiune, să efectueze deservirea necesară,
reparaţia curentă din cont propriu, dacă aceste condiţii sunt stipulate în contract.

Activitatea de trust

26
Operaţiunile bancare de trust reprezintă nişte relaţii de încredere între părţi, la care una din ele
primeşte asupra sa obligaţiunile despre administrarea patrimoniului în folosul mandatarului sau
persoanei terţe.
Subiecţii operaţiunilor de trust sunt:
fondatorul trustului – persoan fizică sau juridică ce dispune legal în proprietate de anumite
bunuri sau valori mobiliare care, la rândul lor, sunt transmise companiei de trust conform
contractului încheiat;
compania de trust – persoana juridică care, din ordinul fondatorului, ia în gestiune anumite
active;
beneficiarul – persoana fizică sau juridică în folosul căreia este executat contractul încheiat între
fondator şi compania de trust.
Categoriile principale de trust:
servicii de trust personale (pentru persoane particular);
servicii de trust instituţionale (pentru firme);
servicii de tipul „master trust” (pentru fondurile de pensii sau alte companii).
În Republica Moldova băncile au dreptul de a presta următoarele servicii de trust:
primirea şi schimbarea în baza contractelor a bunurilor societăţilor supuse privatizării şi
administrarea acţiunilor nou-emise;
depozitarea şi păstrarea valorilor mobiliare;
acordarea serviciilor de consulting fuduciar (trust).
Operaţiunile de trust sunt operaţiuni noi în practica bancară naţională. Evoluţia rapidă a acestor
operaţiuni în practica bancară internaţională ţine de mai multe cauze: atragerea noilor clienţi;
întreţinerea concurenţei interbancare pe piaţa de capital; prestarea şi dezvoltarea a noi servicii
bancare; obţinerea unor venituri suplimentare.

5.Evaluarea activitatii economice a Bancii.

Din punct de vedere financiar-contabil, veniturile băncii reprezintăvalorile sau sumele încasate sau de
încasat din dobânzi aferente creditelor acordate şi altor plasamente, livrări de bunuri, executările de
lucrări, pre-stările de servicii şi din avantajele pe care banca a consimtit să le primeas-că, executarea
unei obligatii legale sau contractuale din partea tertilor,venituri exceptionale. În cadrul veniturilor
pentru determinarea rezultatului exercitiului se cuprind, de asemenea, veniturile din vânzarea
activelor, productia de imobilizări şi diminuarea sau anularea provizioanelor.

27
 Cifra de afaceri în activitatea bancară se obtine prin însumarea veniturilor rezultate din:
− dobânzi şi venituri asimilate (din operatiuni de trezorerie şi operatiuni interbancare, din operatiuni
cu clientela, din operatiuni cu obligatiuni şi alte titluri cu venit fix şi alte dobânzi şi venituri similare);
− venituri din titluri cu venit variabil;
− comisioane;
− câştiguri sau pierderi din operatiuni financiare (rezultatul net din operatiuni cu titluri de
tranzactii, de plasament şi din operatiuni de schimb);
− alte venituri din activitatea de exploatare.
Pentru înregistrarea veniturilor se are în vedere caracterul de procesal activitătii consumatoare de
resurse şi producătoare de rezultate. Efectuarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive
sau simultanîn timp.
Exemplu:
Crearea veniturilor este momentul în care se constituie rezultatul ca produs al activitătii consumatoare
de resurse. De exemplu, stabilirea dobânzilor de încasat de la debitori, hotărârea de a vinde active.
Facturarea constă în transferarea dreptului de proprietate de la unitatea bancară către client sau, spre
exemplu, momentul acordării creditului. Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se
transformă în bani. De exemplu, încasarea efectivă a dobânzii pentru creditul acordat, încasarea
activului vândut. Încorporarea este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în
rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.După natura lor, veniturile bancare pot fi
împărtite în următoarele categorii, care stau şi la baza creării grupelor de conturi de venituri din clasa
7 – Venituri:
− venituri din activitatea de exploatare bancară;
− venituri diverse de exploatare;
− venituri din provizioane şi recuperări de creante amortizate;
− venituri exceptionale;
− venituri din reluarea rezervei generale pentru riscul de credit.
Veniturile din activitateade exploatare bancară:
Veniturile din activitatea de exploatare bancară reprezintă cea mai diversă şi mai importantă categorie
de venituri. Acestea sunt detaliate înmod asemănător cheltuielilor din activitatea de exploatare, fiind
compuse din dobânzi încasate la operatiuni de creditare şi la depozite create la bănci, din comisioane
încasate, din dobânzi, dividende şi diferente favorabile înregistrate la operatiunile cu titluri şi devize,
ca şi veniturile create la operatiunile de finantare prin leasing. Cesiunile de imobilizări pot crea,
deasemenea, venituri de exploatare bancară.

28
Veniturile din operatiunile de trezorerie şi operatiunile interbancare se referă la următoarele categorii
de venituri: dobânzi aferente disponibilitătilor în cont curent la BNM, în conturile de correspondent
Nostro, depozitelor constituite la bănci, creditelor acordate băncilor, comisioanelor diverse încasate şi
alte venituri.
Veniturile din operatiunile cu clientela se referă la:
– dobânzile aferente creantelor comerciale şi creditelor acordate clientelei nebancare, creditele
acordate clientelei financiare, creditele acordate pe baza valorilor primite în pensiune;
– dobânzile percepute la conturile curente ale clientelei;
– dobânzi aferente creantelor restante şi îndoielnice din operatiunile cu clientela şi alte categorii de
venituri.
Veniturile din operatiunile cu titluri reflectă venituri din: dobânzi şi vărsăminte asimilate aferente
creditelor acordate pe baza titlurilor primite în pensiune livrată, câştiguri (diferente favorabile) din
reevaluarea sau cesiunea titlurilor de tranzactie la pretul pietei, inclusiv din reevaluarea titlurilor date
cu împrumut, dobânzi aferente titlurilor cu venit fix, pe perioada reziduală cu cupon nescurs,
dividende şi venituri asimilate aferente titlurilor de plasament cu venit variabil, diferente favorabile
rezultate din cesiunea titlurilor de plasament, dobânzi aferente titlurilor deinvestitii pe perioada
reziduală – cu cupon nescurs, comisioane aferenteoperatiunilor cu titluri.
Veniturile din operatiunile de leasing, locatie simplă şi asimilată cuprind: veniturile din chirii
aferente bunurilor mobiliare, imobiliare şi activelor necorporale date în leasing şi locatie cu
optiune de cumpărare, veniturile din cesiunea bunurilor respective, sumele repre-zentând
diminuarea sau anularea provizioanelor constituite pentru de-precierea imobilizărilor date în
leasing şi locatie, veniturile din chirii,din cesiunea bunurilor date în locatie simplă, sumele
reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor constituite pentru deprecierea bunurilor
mobiliare şi imobiliare date în locatie simplă, dobânzi aferente creantelor restante şi îndoielnice din
operatiunile de leasing, locatie cuoptiune de cumpărare şi locatie simplă.
Veniturile din credite subordonate, părti în cadrul societătilor comerciale legate, titluri
de participare, titluri ale activitătii de porto-foliu se referă la dobânzi şi venituri asimilate, aferente
creditelor subordonate la termen, pe durată nedeterminată, dividende şi venituri asimilate,aferente
părtilor în cadrul societătilor comerciale legate, titlurilor de parti-cipare şi titlurilor activitătii de
portofoliu şi dobânzi aferente creantelor restante şi îndoielnice privind creditele subordonate.
Veniturile din operatiunile de schimb cuprind: diferentele favorabile din operatiunile de schimb şi
arbitraj, rezultatele din operatiunile devânzarecumpărare de devize, evaluări periodice ale
operatiunilor în devize şi ale metalelor pretioase, aflate în proprietatea băncii şi comisioane pentru
operaiunilor de schimb şi arbitraj.

29
Veniturile din operatiunile în afara bilantului cuprind următoarele categorii de venituri:
– comisioane pentru acorduri de refinantare, sanctiuni, avaluri, ando-sări şi alte garantii date de bancă,
comisioane de angajament, de confirmare, de deschideri, de credite;
– alte comisioane privind angajamentele date.
Venituri din prestatiile de servicii financiare cuprind:
comisioanele cuvenite băncii, aferente serviciilor de mandat, prestate clientele pentru gestionarea şi
depozitarea portofoliului de titluri, operatiunile cutitluri efectuate în contul clientelei, fără mandat, la
ordinul acesteia, comisioane pentru asistentă şi consiliere, inginerie financiară precum şi pentru alte
prestatii care ajută la înfiintarea şi dezvoltarea agentilor economici,comisioane pentru mijloace de
plată la dispozitia clientilor (cecuri, cărtibancare, documente pentru retrageri de numerar şi pentru
viramente bancare), precum şi comisioane aferente operatiunilor de încasări şi plătiefectuate pentru
clientelă, venituri obtinute de bancă pentru prestatiile deservicii financiare conexe: obtinerea de
informatii (solvabilitatea saupozitia financiară a clientilor şi a băncilor), comisioane aferente
valorilorremise la încasarea şi alte venituri din prestările de servicii financiare.
Alte venituri din activitatea de exploatare bancară se referă la:
veniturile cuvenite băncii care privesc operatiile efectuate în comun decătre două sau mai multe bănci
pentru realizarea de produse bancare(ex.: cărtile bancare), cheltuielile refacturate de către bancă
privind operatiunile de exploatare bancară efectuate în comun, transferarea cheltuielilorde exploatare
bancară la data închiderii contabile, fie într-un cont de bilant, fie într-un alt cont de cheltuieli, venituri
din vânzarea valorilor dinaur, metale şi pietre pretioase, precum şi alte venituri diverse de exploatare
bancară.
Alte venituri din operatiunile bancare
Pe lângă veniturile din activitatea de exploatare bancară, activitatea bancară generează şi alte categorii
de venituri:
– venituri diverse din exploatare;
– venituri din provizioane şi din creante nerecuperabile;
– venituri exceptionale.
Din punct de vedere financiar-contabil,cheltuiala exprimă o constatare, înregistrată în conturi, a unui
consum de valori materiale, de muncă vie sau bănească, a unui fapt generator de cheltuieli în viitor
pentru acoperirea unei datorii contractate sau o pierdere de valoare care trebuiesă fie acoperită.
Cheltuielile institutiilor bancare reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru:
împrumuturile primite şi alte surse atrase, serviciile prestate şi lucrările executate de care beneficiază
banca, materialele consumabile, cheltuielile cu personalul, executarea unor obligatii legale sau
contractuale, cheltuieli exceptionale.Pentru înregistrarea cheltuielilor se are în vedere caracterul

30
deproces al activitătii consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.Efectuarea cheltuielilor se
derulează în mai multe etape succesive sausimultan în timp.
Exemplu:
Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligatia bănească generatoare de plăti sau
consumatoare de resurse. De exemplu,în cazul contractării unui împrumut, angajarea cheltuielilor
intervine înmomentul în care s-a creat obligatia bănească de a rambursa ratele decredit, inclusiv
dobânda aferentă. Consumul este specific utilizării sau „sacrificării” resurselor în scopul satisfacerii
cerintelor activitătii bancare. De exemplu, utilizarea împrumutului primit în scopul pentru care a fost
contractat. Plata constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relatiilor financiare.
De exemplu, achitarea unei sume de bani fată decreditor reprezintă o plată ca echivalent. În schimb,
plata impozitului peprofit reprezintă un transfer fără echivalent. Imputarea reprezintă momentul când
cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra rezultatelor obtinute.
După natura lor, cheltuielile bancare pot fi împărtite în următoarele categorii:
cheltuieli de exploatare bancară;
− cheltuieli cu personalul;
− cheltuieli cu impozite şi taxe;
− cheltuieli cu materiale, lucrări şi servicii efectuate de terti;
− cheltuieli diverse de exploatare;
− cheltuieli cu amortizările privind imobilizările;
− cheltuieli cu provizioane şi pierderi din creante nerecuperabile;
− cheltuieli exceptionale;
− cheltuieli cu impozitul pe profit.

6.Rapoartele financiare ale bancii comerciale.

Bilanţul reprezintă un instrument contabil de mare importanţă în procesul conducerii, fiind

necesar atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finanţarea, utilizarea şi
recuperarea fondurilor, cât şi pentru organizarea controlului asupra realizăriideciziilor luate,
precum şi pentru stabilirea unor drepturi şi obligaţiişi a unor răspunderi şi
cointeresări provenite din activitatea de gospodărire şi dezvoltare a patrimoniului.
Bilanţul se întocmeşte începând cu apariţia contabilităţii, iar denumirea sa provine, după
mai multe opinii, din latinescul„bilanx”,care înseamnă „cu două talgere” sau din cel
de„billancium”, care semnifică un cântar, însă prin noţiunea de bilanţ se înţelege o balanţă cu
două talere, aflate într-un echilibru permanent. Totodată, se reţine că dicţionarul explicativ al

31
limbii române defineşte bilanţul contabil ca un „tablou contabil al activului şi
pasivului unui agent economic sau al unei activităţi financiare pe o anumită perioadă de timp”.
Bilanţul contabil poate fi definit ca reprezentând documentul de sinteză cel mai important,
care asigură centralizarea şi generalizarea datelor agenţilor economici şi instituţiilor publice,
întro formă sintetică şi unitară, care permite o prezentare de ansamblu,o analiză detaliată şi un
control al activităţii derulate şi rezultatelorobţinute la sfârşitul fiecărei perioada de gestiune.
Condiţia fundamentală pe care trebuie s-o îndeplinească bilanţul o constituie reflectarea
realităţii privind elementele de activ şi de pasiv existente la dispoziţia agentului economic. În
acest scop este necesar ca operaţiile economice să fie înregistrate integral corect şi la timp, pe
baza documentelor justificative în care au fostconsemnate.
Pentru asigurarea conţinutului real al bilanţului contabil estefoarte important să se calculeze cât
mai exact costul efectiv, iar evaluarea indicatorilor raportaţi să se facă la aceste costuri sau
lapreţuri efective, după caz, ceea ce determină stabilirea corectă a rezultatelor financiare finale şi
respectiv a volumului total real al elementelor de activ şi a celor de pasiv. Calitatea bilanţului
contabil se apreciază, de asemenea, prin caracterul său simplu şi clar, deziderat necesar
pentru analiza activităţii fiecărui agent economic de către cei interesaţi, operaţiune care să
poată efectua cu uşurinţă şi care să conducă la aprecieri în deplină concordanţă cu realitatea.
Informaţiile sau indicatorii din bilanţ se impune să fie prezentate simplu şi clar în vederea
analizei lor cu uşurinţă în scopuldocumentării necesare pentru elaborarea prevederilor pentru anii
următori.
Conţinutul bilanţului contabil:
Bilanţul contabil propriu-zis asigură prezentarea, la un moment dat, a tuturor
elementelor de activ şi de pasiv grupate după destinaţie şi respectiv, provenienţa lor.
Pentru a calcula şi comunica informaţia privind profitul şi pierderea se întocmeşte contul
de rezultate, denumit în ţara noastră contul de profit şi pierdere. Acesta reprezintă un tabel
capitulativ (centralizator)privind mărimea cheltuielilor şi veniturilor,
clasificate în raportde diverse criterii. De regulă, aceste criterii sunt cel al naturii sau al estinaţiei
cheltuielilor şi veniturilor. Cheltuielile, după destinaţia lor, sunt grupate pe feluri de activităţi:
-de exploatare,
-financiare,
-extraordinare.
Veniturile, după natura lor, sunt grupate pe feluri de activităţi:

32
-de exploatare,
-financiare,
-extraordinare.
Standardele de contabilitate
În procesul desfăşurat activităţilor sale, BC „Mobiasbanca – Groupe Société Générale” S.A. (în
continuare „Banca”) utilizează Standarde, Regulamente, Instrucţiuni, Norme şi Proceduri de
evidenţă contabilă şi dări de seamă financiare elaborate în baza Legii contabilităţii
113/27.04.2007 şi Standardelor Naţionale de Contabilitate („SNC”) emise de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova şi Planului de conturi al evidenţei contabile în bănci si alte
Regulamente relevante emise de Banca Naţională a Moldovei („BNM”).
Perioada contabilă
Exerciţiul financiar în anul gestionar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, şi
include toate operaţiunile economice efectuate în bancă în perioada respectivă.
Situaţiile financiare interimare
Începând cu anul 2011 Banca va pregăti situaţiile financiare interimare pentru perioada de
şase luni încheiata la 30 iunie.
Situaţiile financiare
Situaţiile financiare ale Băncii sunt emise anual şi includ următoarele elemente majore
conform cerinţei în baza Standardelor Naţionale de Contabilitate („SNC”) Nr. 30 „Dezvăluirea
situaţiilor financiare ale băncilor”:
• Raportul privind rezultatele financiare
• Bilanţul contabil
• Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti
• Raportul privind fluxul capitalului propriu
• Note explicative la rapoarte financiare
Rapoartele financiare sunt prezentate în lei moldoveneşti („MDL”), care reprezintă moneda
funcţională şi de prezentare a Băncii.
Banca prezintă informaţia comparativ cu anul precedent pentru toate elementele situaţiilor
financiare, la fel şi pentru toate cazurile de dezvăluiri.
Indicii financiari prezentaţi în rapoarte urmează să reflecte toate operaţiunile economice şi
tranzacţiile care s-au petrecut în perioada gestionară. Indicii financiari prezentaţi în
rapoartele întocmite conform SNC corespund rezultatelor reale.
Întocmirea rapoartelor financiare reprezintă o informaţie sistematizată despre evenimentele
şi operaţiunile economice, care influenţează asupra rezultatelor activităţii băncii.

33
 Rapoartele financiare ale Băncii sunt întocmite în baza costului istoric, cu excepţii pentru:
• Instrumentele financiare derivate sunt evaluate la valoarea justă;
• Instrumentele destinate pentru vânzare sunt evaluate la valoarea justă cu excepţia acelor
instrumente financiare pentru care nu este disponibilă o estimare sigură a valorii juste, în acest
caz astfel de instrumente sunt evaluate la cost minus provizioanele pentru pierderi.
Rezervele obligatorii plasate la BNM
Banca menţine în scopuri de lichiditate o rezervă minimă obligatorie calculată la o rată specifică
aplicată la soldurile medii la mijloacele atrase de bănci pe parcursul ultimelor 15 zile ale lunii,
inclusiv toate depozitele clienţilor. Din mijloacele atrase în lei moldoveneşti (MDL) şi valută
neconvertibilă, rezerva obligatorie se menţine în lei moldoveneşti. Din mijloacele atrase în valută
liber convertibilă, rezerva obligatorie se menţine în dolari SUA şi/sau Euro.
Banca menţine rezervele obligatorii în contul curent deschis la BNM din mijloacele atrase în lei
moldoveneşti şi valute ne-convertibile. Rezervele din mijloacele atrase în dolari SUA şi EURO
sunt menţinute într-un cont special al rezervelor obligatorii deschis la BNM.
Instrumente financiare
Activele financiare generate de Bancă reprezintă creditele şi creanţele pe care Banca le-a
constituit în procesul acordării de mijloace băneşti unui debitor, cu excepţia celor ce au fost
create cu scopul de a obţine un profit pe termen scurt. Activele financiare generate de
Bancăcuprind mijloacele băneşti datorate de bănci precum şi creditele şi avansurile acordate
clienţilor.
Activele financiare păstrate până la scadenţă reprezintă activele financiare cu sumele de
rambursare fixe sau determinabile şi scadenţă fixă, pe care Banca intenţionează şi este capabilă
să le păstreze până la scadenţă. Acestea cuprind bonuri de trezorerie emise de Ministerul
Finanţelor şi certificate emise de BNM cu maturitatea mai mica de un an şi obligaţiuni de stat
cu maturitatea mai mare de un an în monedă naţională. Bonurile de trezorerie şi certificatele
emise de BNM sunt evaluate la costul nominal minus scontul amortizat liniar. Obligaţiunile de
stat sunt evaluate la valoarea nominală şi dobânda aferentă este acumulată uniform pe parcursul
perioadei de maturitate.
Activele financiare destinate pentru vânzare reprezintă activele financiare ce nu sunt generate de
Bancă, sau păstrate în scopuri de tranzacţionare sau până la scadenţă.
Instrumentele financiare cumpărate pentru vânzare includ investiţiile în capitalul social al altor
întreprinderi.
Politici de contabilitate
Instrumente financiare derivate:

34
Instrumentele financiare derivate sunt recunoscute iniţial la valoarea justă. După recunoaşterea
iniţială, instrumentele financiare derivate sunt evaluate ulterior la valorile juste, fără scăderea
costurilor de tranzacţie ce urmează să fie suportate la vânzare sau ieşire.
Active nemateriale
Cheltuielile pentru dezvoltarea şi menţinerea programelor de soft operaţional automatizat, sunt
recunoscute ca cheltuieli pe măsură ce sunt suportate. Cheltuielile ce se referă direct la
elaborarea produselor de soft identificabile şi unice, ce se află în posesia Băncii şi este probabil
să genereze beneficii economice ce vor depăşi cheltuielile într-un an, sunt recunoscute ca active
nemateriale. Cheltuielile directe includ remunerarea angajaţilor responsabili de dezvoltarea
softului şi o parte corespunzătoare de cheltuieli indirecte.
Cheltuielile de dezvoltare a softurilor operaţionale automatizate sunt recunoscute ca active şi
sunt amortizate prin metoda lineară, pe baza duratei de viaţă utilă de 5 ani.
Alte venituri şi cheltuieli
Veniturile si cheltuielile se constata si se reflecta in rapoartele financiare in perioada in care s-au
produs,indiferent de momentul efectiv al încasării sau plaţii mijloacelor băneşti.
În cazul relaţiilor contractuale între Bancă şi o persoană terţă ce presupune
împărţirea/refacturarea a tuturor sau a unei părţi a costurilor, o parte a costurilor care urmează să
fie refacturate se reflectă pe un cont de tranzit în bilanţul contabil şi este revărsată la decontare.
Venituri si cheltuieli aferente taxelor şi comisioanelor
Veniturile aferente taxelor şi comisioanelor sunt generate în timpul serviciilor financiare
prestate de Bancă, ce includ generarea creditelor, taxele de angajament, taxele pentru carduri,
serviciile de administrare a numerarului, serviciile de brokeraj. Veniturile şi cheltuielile aferente
taxelor şi comisioanelor sunt reflectate în momentul prestării sau primirii serviciului respectiv.
Licenţele sunt capitalizate pe baza costurilor de achiziţionare a licenţei respective. Aceste costuri
sunt amortizate pe baza perioadei de valabilitate a licenţei (5-20 de ani).
Cheltuieli ulterioare
Cheltuielile pentru dezvoltare sunt capitalizate în cazul în care produsul sau procesul este fezabil
din punct de vedere tehnic şi comercial şi Banca dispune de resurse suficiente pentru finalizarea
acestora. Cheltuielile capitalizate includ cheltuielile directe privind remunerarea muncii şi o
parte corespunzătoare de cheltuieli indirecte. Alte cheltuieli pentru dezvoltare sunt reflectate în
raportul privind rezultatele financiare pe măsură ce sunt suportate.

Secţia Contabilitate Generala centralizat calculează toate impozitele conform legislaţiei în

vigoare, transferă sumele calculate în buget în termenii stabiliţi de lege, întocmeşte toate dările

35
de seamă ce ţin de impozite şi le prezintă la Inspectoratul Fiscal de Stat, Casa Naţională de
Asigurări Sociale şi Medicale.
Pe parcursul anului banca nu va calcula, preventiv nu va reflecta la cheltuieli si nu va transfera
anticipat in buget impozitul pe venit. La finele anului banca in mod obligatoriu va întocmi
declaraţia anuala cu privire la impozitul pe venit pe perioada fiscala curenta si o va prezenta la
Inspectoratul Fiscal de Stat teritorial.
Pe parcursul anului 2007 Banca a semnat un acord cu autorităţile fiscale, în baza căruia Banca
beneficiază de facilitate fiscala în mărime de 50%. Acordul are un termen de valabilitate de 5 ani
şi expiră la 31 decembrie 2011.
Impozitul pe venit pentru perioada de gestiune cuprinde impozitul curent şi impozitul amânat.
Impozitul pe venit se reflectă în raportul privind rezultatele financiare, cu excepţia cazurilor când
acesta se referă la articole raportate direct la creşterea sau diminuarea capitalului propriu. În
acest caz impozitul pe venit se reflectă în capitalul propriu.
Impozitul pe venitul curent reprezintă suma totală a impozitului calculată pentru întreaga sumă a
venitului impozabil aferent perioadei de gestiune, utilizând cota impozitului pe venit în vigoare
sau care se află în proces de aprobare la data întocmirii bilanţului contabil, şi orice ajustări
privind impozitul pe venit calculat pentru toate perioadele de gestiune precedente.
Impozitul amânat este calculat şi constatat prin metoda obligaţiei bilanţiere, ce presupune
constituirea unui provizion pentru diferenţele temporare între venitul calculat conform
contabilităţii financiare şi cel calculat conform legislaţiei fiscale, ce apar într-o perioadă şi se
corectează în una din perioadele viitoare. Efectele fiscale ale diferenţelor temporare apărute în
perioada curentă se calculează utilizând rata de impozitare în vigoare.
Cota impozitului pe venit în vigoare în 2011 va constituie 0% (2010 – 0%).
Activul de impozit amânat este recunoscut doar în măsura în care poate fi obţinut un profit
impozabil suficient, faţă de care să poată fi utilizat activul respectiv. Activele de impozit amânat
sunt reduse pe măsură ce nu mai există o probabilitate de realizare a beneficiului fiscal
corespunzător impozitului amânat.

7.Normative economice obligatorii ale activitatii bancii comerciale.

Lichiditatea bancara
În scopul promovării unui sector financiar puternic şi competitiv, neadmiterii riscului excesiv în
sistemul financiar, protejării intereselor deponenţilor şi menţinerii de către instituţiile financiare
a unui nivel adecvat de lichiditate, prin prezentul Regulament Banca Naţională a Moldovei

36
stabileşte următoarele reguli, care au scopul de a stabili o legătură adecvată dintre suma
fondurilor investite ale băncii (activele) şi suma resurselor financiare (pasivele).
NOŢIUNI PRINCIPALE
1. Lichiditatea este capacitatea băncii de a asigura în orice moment îndeplinirea angajamentelor
sale.
2. Principiul I al lichidităţii prevede, ca suma activelor băncii cu termenul de rambursare mai
mult de 2 ani să nu depăşească suma resurselor ei financiare.
3. Principiul II al lichidităţii prevede, ca lichiditatea curentă a unei bănci, exprimată ca
coefficient al activelor lichide la activele totale, nu trebuie să fie mai mică decât rata procentuală
stabilită de prezentul Regulament.
4. Termenul rămas până la rambursarea creditului - perioada restantă după care creditul va fi
achitat pe deplin, calculat începând cu data gestionară.
5. Termenul rămas până la rambursarea unui depozit - perioada restantă după care depozitul
trebuie achitat, calculat începând cu data gestionară.
6. Depozitul de economii al persoanei fizice reprezintă un tip al conturilor la vedere şi la termen
plasat pentru economia mijloacelor băneşti în anumite scopuri, ce se plăteşte la cerere sau în
conformitate cu scadenţa lui pentru care banca emite cărticica de economii sau un certificat.

1. Principiul I
Suma activelor băncii în formă de:
(1) credite acordate băncilor cu termenul rămas până la rambursare 2 ani şi mai mult;
(2) credite şi plăţi cu avans acordate clienţilor cu termenul rămas până la rambursare 2 ani şi mai
mult;
(3) leasing financiar cu termenul rămas până la rambursare 2 ani şi mai mult;
(4) cote de participare în capitalul agenţilor economici (inclusiv a băncilor);
(5) hârtii de valoare investiţionale cu termenul rămas până la scadenţă 2 ani şi mai mult;
(6) mijloace fixe; minus mijloacele rezervate în fondul de risc; amortizarea mijloacelor fixe şi
rezervele pentru reevaluare a activelor menţionate mai sus, nu trebuie să depăşească suma
următoarelor resurse financiare:
- capitalul normativ total, determinat în conformitate cu Regulamentul cu privire la suficienţa
capitalului ponderat la risc.
-pasivele obţinute de la bănci şi pasivele obţinute de la clienţi (excluzând depozitele de
economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas până la rambursare 2 ani şi mai mult;

37
- 50% ale pasivelor obţinute de la bănci şi ale pasivelor obţinute de la clienţi (excluzând
depozitele de economii ale persoanelor fizice) cu termenul rămas până la rambursare de la 1 până
la 2 ani;
- 10% ale pasivelor la vedere obţinute de la clienţi (excluzând depozitele de economii ale
persoanelor fizice);
- depozitele de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas până la rambursare 2 ani şi
mai mult;
- 60% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice cu termenul rămas până la rambursare
de la 1 până la 2 ani;
(7) 30% ale depozitelor de economii ale persoanelor fizice la vedere şi cu termenul rămas până la
rambursare de până la 1 an;
(8) obligaţiuni în circulaţie şi alte hârtii de valoare emise de bancă cu termenul rămas până la
scadenţă 2 ani şi mai mult;
(9) 50% ale obligaţiunilor în circulaţie şi altor hârtii de valoare emise de bancă cu termenul
rămas până la scadenţă de până la 2 ani;
(10) 60% ale rezervelor pentru pensiile lucrătorilor băncii.
2. Principiul II (lichiditatea curentă)
Coeficientul exprimat ca procentaj dintre
1) suma activelor unei bănci, în formă de:
a. numerar şi metale preţioase,
b. depozite la Banca Naţională a Moldovei,
c. hârtii de valoare lichide;
d. credite şi împrumuturi interbancare nete* cu termenul rămas până la rambursare până la 1
lună,
2) şi suma activelor totale ale bilanţului (excluzând rezervele în fondul de risc) niciodată nu
trebuie să fie mai mic de 20%.
RAPORTAREA
1. Băncile raportează lunar Băncii Naţionale a Moldovei în conformitate cu instrucţiunea Băncii
Naţionale a Moldovei cu privire la modul de întocmire şi prezentare a rapoartelor financiare.
2. Primul raport urmează să fie prezentat la situaţia din 31 decembrie 1997.
V. CONFORMARE
1. Începând cu 31 decembrie 1997 băncile trebuie să atingă şi să menţină coeficientul lichidităţii
curente (principiul II) de cel puţin 10%.

38
2. Începând cu 30 iunie 1998 băncile trebuie să atingă şi să menţină coeficientul lichidităţii
curente (principiul II) de cel puţin 15%.
3. Începând cu 30 noiembrie 1998 şi în continuare băncile trebuie să atingă şi să menţină
coeficientul lichidităţii curente (principiul II) de cel puţin 20%.

GESTIUNEA CAPITALULUI BANCAR

Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate sectoare din întreaga societate,
iar regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă din aceste
reglementări. Aceastăi m p o r t a n ţ ă d e o s e b i t ă c a r e s e a c o r d ă c a p i t a l u l u i b a n c a r s e
d a t o r e a z ă f a p t u l u i c ă b ă n c i l e s u n t , d e f a p t , intermediari pe piaţa financiară, şi astfel nu-şi
folosesc decât într-o măsură foarte mică propriile resurse.
Funcţii ale capitalului:
:- asigurarea cadrului de funcţionare instituţională ;- asigurarea necesarului iniţial de lichiditate şi
acoperirea riscului de faliment;- factor de încredere în potenţialul instituţiilor de profil, legat de
siguranţa depunerilor şi deposibilitatea onorării solicitărilor
clientelei ;- regulator al creşterii instituţionale.Necesitatea gestiunii capitalului propriu se
determină în funcţie de doua aspecte:1. din punct de vedere al corespunderii cerinţelor
de reglementare2. din punct de vedere al creşterii volumului şi calităţii lui.
Din punct de vedere conceptual, resursele atrase bancare pot fi privite în dublu sens:- ca resurse
atrase ce constituie obligaţii ale băncilor faţă de depunători;- ca şi creanţe creditoare faţă de
bancă ale depunătorilor.Calitatea resurselor atrase se va determina după următoarele criteria :
1componenţa resurselor atrase
- se cunosc resurse atrase depozitare şi nedepozitare. Volumulresurselor depozitare se planifică
în conformitate cu necesarul de plasamente. În caz de necessitatese vor atrage resurse
nedepozitare.Evaluarea necesarului de resurse nedepozitare de va efectua
dupăformula:discrepanţa fondurilor=suma plasamentelor planificate- suma depozitelor
planificate. În cazul cândapare rezultatul negativ, banca va procura resurse nedepozitare sub
forma:
-creditelor interbancarecaracteristicele lor sunt:au un termen foarte scurtse vor utiliza pentru
complectarea necesarului de lichidităţi imediate;pot fi procurate de băncile cu un surplus de
lichidităţi, care sunt cointeresate săle plaseze pe termen scurt
-credite centralizate
-emisiune de certificate de deposit
-emisiune de cambii

39
-emisiune de obligaţiunifactorii care influienţează alegerea resurselor nedepozitare
sunt:- c o s t u l r e s u rs e l o r - riscul asociat fiecărul tip de resurs- t e r m e n u l d e s c a d e n ţ
ă
-mărimea băncii, de care depinde tiupul de resurs la care ea poate avea
acces- necesaru de depunere a gajului- norme de reglementare din partea statului.

8.Activitatea de marketing a bancii.

DEPARTAMENTUL STRATEGIE Şl MARKETING

-Departamentul Strategie şi Marketing (STMA) animă procesul de urmărire, de reflecţie şi de decizie

strategică al MBSG ;
-Se asigură de coerenţa de ansamblu al mixului de marketing (oferta produse/servicii; tarificare;
comunicare; distribuţie) pe pieţele persoane fizice, persoane juridice, piaţa BIZPRO, piaţa e-banking în
colaborare cu subdiviziunile implicate;
-Exercită responsabilitatea operaţională directă, în interiorul acestui mix, a părţilor şi în special:
-ofertă (crearea şi modificare produselor şi serviciilor);
-monitorizarea permanentă şi propunerea de modificare a preţurilor şi tarifelor băncii;
-comunicarea comercială, promoţii, publicitate;
-gestiunea, din punct de vedere funcţional, a produselor si serviciilor CLIPRI, CLICOM, MICRO şi E-
BANKING;
ORGANIZARE-ORGANIGRAMA
-STMA este o structură funcţională şi operaţională;
-STMA este subordonat Vice preşedintelui - Directorului Comercial şi Directorului Comercial Adjunct;
-STMA este condus de Şeful de Departament.
-Conform organigramei (anexa 1) STMA cuprinde:
Secţia Studii de Piaţă {STMA/MS);Secţia Marketing Operaţional (STMA/MOP);
-Proiectul NovaBank (STMA/NB) Direcţia Pieţe şi Produse, compusă din:
Secţia Persoane Fizice (STMA/PRI);
Secţia BIZPRO (STMA/PRO);
Secţia Persoane Juridice (STMA/COM);
Secţia E-Banking (STMA/EB);
SECŢIA PIAŢI MICRO

40
-Are o răspundere operaţională pe piaţa sa, care implică crearea si evoluţia produselor (ofertelor) sau
serviciilor ca şi răspunderea bancară a proiectelor aferente;
-Formează în colaborare cu departamentul financiar preţurile la produsele şi serviciile băncii din segmentul
pieţei'persoanelor juridice;
-Creează planuri de promovare pentru produsele şi serviciile băncii din segmentul pieţei persoanelor micro
şi urmăreşte executarea lor;
-Creează planuri de distribuţie (plasare) pentru produsele şi serviciile băncii din segmentul pieţei
persoanelor micro şi urmăreşte executarea lor;
-Defineşte în colaborare cu entităţile implicate ofertele prioritare care trebuie promovate şi concepe un plan
de acţiuni comerciale pe piaţa persoanelor micro. Astfel, răspunde de încadrarea operaţiunilor de promoţie
şi de marketing operaţional in planul de acţiune; de optimizarea promoţiilor, a tarificării şi proceselor de
distribuţie, a politicii de formare şi a Planului de Acţiune Comercială.
-Gestionează din punct de vedere funcţional a produsele şi serviciile ce ţin de Piaţa MICRO, precum şi
aplicaţiile de acceptare şi gestiune a acestora;
-Veghează la calitatea funcţionării aplicaţiilor şi a controlului coerenţei datelor introduse în aplicaţiile de
credit scoring si in alte aplicaţii de acceptare a creditelor;
-Asistă Reţeaua şi asigură interfaţa cu terţii, în cadrul gestiunii zilnice a produselor administrate
-Gestionează Baza de Risc MICRO, oferă unităţilor asistenta tehnica/HELP DESK cu privire la gestiunea
Tranzact precum şi alte aplicaţii.
-Asigură interfaţa operaţională cu dezvoltătorii interni şi externi ai aplicaţiilor informatice: formalizează şi
trimite cererile de schimbare, prin DPO;
- Supraveghează riscul MICRO şi analizează lunar gradul de nerambursare; Prezintă rapoarte trimestrial
Şefului de Departament
-Asigură suport în derularea activităţii filialelor, elaborarea măsurilor de corectare a activităţilor zilnice si a
procedurilor de închidere a lunii raportoare;
-Participă la formularea conceptului, elaborarea tehnologiei de vânzare şi măsurilor de promovare a
produselor noi, dezvoltarea produselor existente
-Participă la instruirea personalului din filiale responsabil de prestarea produselor şi serviciilor MICRO.
-Colaborarea acestei secţiei cu secţia similară din Departamentul Reţea.
-Alte atribuţii în conformitate cu necesităţile strategice şi planul de acţiuni al băncii.
SECŢIA PERSOANE JURIDICE
-Are o răspundere operaţională pe piaţa sa, care implică crearea si evoluţia produselor (ofertelor) sau
serviciilor ca şi răspunderea bancară a proiectelor aferente;

41
-Formează în colaborare cu departamentul financiar preţurile la produsele şi serviciile băncii din segmentul
pieţei persoanelor juridice;
-Creează planuri de promovare pentru produsele şi serviciile băncii din segmentul pieţei persoanelor juridice
şi urmăreşte executarea lor;
-Creează planuri de distribuţie (plasare) pentru produsele şi serviciile băncii din segmentul pieţei
persoanelor juridice şi urmăreşte executarea lor;
-Defineşte în colaborare cu entităţile implicate ofertele prioritare care trebuie promovate şi concepe un plan
de acţiuni comerciale pe piaţa persoanelor juridice. Astfel, răspunde de încadrarea operaţiunilor de
promoţie şi de marketing operaţional in planul de acţiune; de optimizarea promoţiilor, a tarificării şi
proceselor de distribuţie, a politicii de formare şi a Planului de Acţiune Comerciala.
-Gestionează din punct de vedere funcţional a produselor şi serviciilor legate de CLICOM, precum şt
aplicaţiile de acceptare şi gestiune a acestora;
-Asistă Reţeaua şi asigură interfaţa cu terţii, în cadrul gestiunii zilnice a produselor administrate
-Veghează la calitatea funcţionării aplicaţiilor şi a controlului coerenţei datelor introduse în aplicaţiile de
acceptare a creditelor;
-Supraveghează riscul CLICOM şi analizează lunar gradul de nerambursare; Prezintă rapoarte trimestrial
Şefului de Departament.
-Realizează analize lunare privind evoluţia riscului CLICOM, întocmeşte propuneri privind tarifele la
produsele si serviciile CLICOM;
-Gestionează tarifele şi comisioanele aferente produselor şi serviciilor bancare şi asigură atractivitatea pentru
client a produselor şi serviciilor prestate de Bancă din punct de vedere al calităţii şi al tarifelor şi
comisioanelor aplicate;
-Defineşte strategia comercială şi administrează relaţiile comerciale cu Partenerii, persoanele şi organizaţiile
din afara Băncii în cadrul businessului dat;
-Asigură suport în derularea activităţii filialelor .elaborarea măsurilor de corectare a activităţilor zilnic si
procedurilor de închidere a lunii raportoare;
-Participă la formularea conceptului, elaborarea tehnologiei de vânzare şi măsurilor de promovare a
produselor noi, dezvoltarea produselor existente;
-Participă la instruirea personalului din filiale responsabil de prestarea produselor şi serviciilor CLICOM.
-Colaborarea acestei secţiei cu secţia similară din Departamentul Reţea.
-Alte atribuţii în conformitate cu necesităţile strategice şi planul de acţiuni al băncii.
SECŢIA PIAŢĂ E- BANKING
-Are o răspundere operaţională pe piaţa sa, care implică crearea si evoluţia produselor (ofertelor) sau
serviciilor ca şi răspunderea bancară a proiectelor aferente;

42
-Formează în colaborare cu departamentul financiar preţurile la produsele şi serviciile băncii din segmentul
e-banking;
-Creează planuri de promovare pentru produsele şi serviciile băncii din segmentul e-banking şi urmăreşte
executarea lor;
-Creează planuri de distribuţie (plasare) pentru produsele şi serviciile băncii din segmentul e-banking şi
urmăreşte executarea lor;
-Defineşte în colaborare cu entităţile implicate ofertele prioritare care trebuie promovate şi concepe un plan
de acţiuni comerciale pe piaţa e-banking. Astfel, răspunde de încadrarea operaţiunilor de promoţie şi de
marketing operaţional in planul de acţiune; de optimizarea promoţiilor, a tarificării şi proceselor de
distribuţie, a politicii de formare şi a Planului de Acţiune Comercială.
-Gestionează din punct de vedere funcţional şi urmăreşte activitatea la nivelul întregii Bănci activitatea E-
produse (produse ce ţin de card şi serviciile conexe, ATM-urilor si POS+urilor; client-bancă; internet-
banking etc.);
-Asigură suport pentru Reţea si clienţi in vederea încheierii contractelor de acceptare;
-Monitorizează şi gestionează modul de circulaţie a documentelor şi procedurile de conectare la sistemul
Client-bancă şi serviciul vizualizare;
-Iniţializează instalarea POS-urilor;
-Asigură consultarea operaţional-funcţional-comercială pentru Reţea şi comercianţi cu privire la activitatea
de cârduri;
-Contribuie la dezvoltarea parcului de ATM-uri si POS-uri stabilind relaţii comerciale cu comercianţii;
-Participă la instruirea personalului din filiale responsabil de prestarea E-produse
-Colaborarea acestei secţii cu secţia similară din Departamentul Reţea.
-Alte atribuţii în conformitate cu necesităţile strategice şi planul de acţiuni al băncii.

43
 BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE

1.Legea RM „Cu privire la Banca Naţională a Moldovei” nr.548-XII din 21 iulie

1995.În:monitorul Oficial al Republicii Moldova, 8/56-77, cu modificări şi completări.
2.Legea RM „Instituţiilor financiare”, nr.550-XII din 21 iulie 1995. În:monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 1995, № 1, cu modificări şi completări.
3.Legea RM „Privind societăţile pe acţiuni”, nr.11-34 din 2 aprilie 1997. În:monitorul
Oficial al Republicii Moldova, № 38-39, cu modificări şi completări.
4.Legea RM „Privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar” nr.
575-XV din 26.12.2003. În:monitorul Oficial al Republicii Moldova № 30-34/169 din
20.02.2004.
5.Legea „Privind reglementarea valutară”, nr.62-XVI din 21 martie 2008. În:monitorul
Oficial al Republicii Moldova № 127-130/496 din 18.07.2008.

II. REGULAMENTE ŞI ACTE INSTRUCTIVE

6. Regulamentul BNM „Privind decontările interbancare pe teritoriul Republicii Moldova”

nr.12003-39. În Monitorul Oficial al Moldovei nr.41-42 din 28 iulie 1995.
7. Regulamentul BNM „Cu privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale Băncii Naţionale a
Moldovei cu valori mobiliare de stat”, aprobat prin hotărîrea Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a Moldovei nr. 33 din 11 septembrie 1997, în vigoare din 18.09.1997,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62/103 din 18.09.1997, cu modificările şi
completările ulterioare .
8. Regulamentul BNM „Cu privire la suficienta capitalului ponderat la risc”,aprobat prin
Hotarirea Consiliului de Administratie al Bancii Nationale a Moldovei nr.269 din 17 octombrie
2001.
9. Regulamentului BNM „Privind utilizarea acreditivul documentar irevocabil şi acoperit pe
teritoriul Republicii Moldova”, nr. 122 din 29 mai 2003.
10. Regulamentul BNM ,,Cu privire la lichiditatea băncilor comerciale” din 08.08.1997.

44
 11. Legea RM ,, Cu privire la leasing ”din 15 februarie 1996.
12. Legea ,,Privind reglementarea valutară pe teritoriul RM ” Nr.62-XVI din 21.03.2008
13. Regulamentul BNM cu privire la acivitatea de creditare a BC ale RM nr.153.
III. MANUALE, ARTICOLE

14. Grigoriţă C. „Activitate bancară”, ediţia a III-a. Chişinău: Cartier, 2005. 423 pag.

III. SURSE STATISTICE ŞI PRACTICE

15. http://bnm.md/
16. http://mobiasbanca.md/

45
ANEXE

46