Sunteți pe pagina 1din 74

Cuprins:

Cuprins:.............................................................................................................................................1
Introducere........................................................................................................................................1
CAPITOLUL I Rezultatul financiar- element esenţial al activităţii intreprinderii............4
1.1 Conţinutul, factorii de formare şi formele de exprimare a rezultatelor financiare...................4
1.2. Rentabilitatea- indicator de bază a aprecierii eficienţei activităţii.........................................10
1.3. Pragul de rentabilitatea- modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale intreprinderii. 18
Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare în cadrul întreprinderii SA “Floare Carpet”...24
2.1. Caracteristica generală a SA”Floare Carpet”.........................................................................24
2.4. Oportunităţi de creştere a rezultatelor financiare şi a rentabilităţii pentru SA „Floare Carpet”
......................................................................................................................................................51
Capitolul III Modalităţi de sporire a rezultatelor financiare ale întreprinderii ....................55
Factorii de influienţă asupra profitului şi oportunităţi de optimizare a valorii acestora...............55
3.2. Problematica sporirii rezultatelor financiare pentru intreprinderile din Republica Moldova 56
Concluzii şi recomandări...............................................................................................................63
Bibliografie......................................................................................................................................70

Introducere

Actualitatea temei. Procesul de privatizare, de liberalizare a preţurilor şi


activităţilor economice, deşi sunt componente esenţiale ale economiei de piaţă, s-au
dovedit a fi insuficiente în vederea constituirii unei economii de piaţă eficace.
Capacitatea redusă de autofinanţare, insuficienţa de mijloace circulante, preţurile
înalte la resursele financiare şi energie, necompetivitatea producţiei şi pierderea
pieţelor tradiţionale de desfacere, conducerea administrativă greoaie n-au permis
1
întreprinderilor s-ă facă faţă noului sistem economic, ci, dimpotrivă, a condus la o
stare dezastruoasă a acestora.
În decursul ultimului deceniu volumul producţiei industriale s-a redus cu 63%,
capacităţile de producţie se utilizează doar la nivelul de 10-30%. Mai mult de
jumătate din numărul întreprinderilor industriale generează pierderi, unele abia de-şi
acoperă cheltuielile.
Drept rezultat, creşte numărul întreprinderilor falimentare, iar economia
Republicii Moldova este ameninţată de pericolul dezindustrializării. Pornind de la
situaţia creată, problema centrală în practica economică contemporană a devenit
căutarea unor soluţii eficiente de redresare economică şi financiară a acestui sector
de maximă importanţă pentru însăşi existenţa Republicii Moldova. Procesul de
elaborare a soluţiilor menţionate trebuie conceput, însă, cu evaluarea rezultatelor
înregistrate de sectorul întreprinderilor industriale pentru a se reuşi identificarea
factorilor şi a cauzelor care le-au generat. Şi în acest sens, diagnosticul este chematt
să devină fundamentul acestor soluţii.
În acest context, tema prezentei lucrări se dovedeşte oportună, deoarece pe o
direcţie de studiu de un apreciabil interes teoretic şi, îndeosebi pragmatic.
Scopul lucrării constă în studierea, cercetarea şi evidenţierea metodelor
progresive ale diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare a întreprinderilor
Republicii Moldova.
Scopul propus a impus rezolvarea următoarelor sarcini:
1) examinarea riguroasă a sistemului de indicatori ce reflectă rezultatele

financiare ale unităţilor de producţie, conţinutul lor, metodele de calcul şi


apreciere;
2) descrierea metodelor diagnosticului şi aprecierea indicatorilor financiari

sub aspectul complexităţii legăturilor reciproce dintre indicatorii rezultativi


şi factorii corelaţi;
3) calculul şi aprecierea influenţei factorilor respectivi asupra modificării

indicatorilor rezultativi;

2
4) evidenţierea rezervelor interne de majorare a rezultatelor financiare şi

elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea lor pe viitor;


5) perfecţionarea mecanismului analitic în domeniul temei de cercetare în

baza rezultatelor financiare şi posibilităţilor utilizării ei pe parcursul


elaborării programului previzional de dezvoltare a unităţilor de producţie;
În baza scopului lucrării autorul a elaborat următoarea structură a tezei, care
constă din: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie şi anexe referitoare la
informaţia utilizată din rapoartele financiare pe anii 2005-2006 de la întreprinderea
analizată.
În CAPITOLUL I: „Rezultatul financiar – element esenţial al activităţii
intreprinderii” se studiază conceptele teoretice privind rezultatele financiare ale
întreprinderii. Se studiază importanţa, sarcinile diagnosticului şi sursele
informaţionale, legătura reciprocă dintre raportul financiar şi bilanţul contabil prin
intermediul indicatorilor generalizatori de eficienţă şi concordanţa indicatorilor
privind rezultatele financiare şi rentabilitate.
În CAPITOLUL II: „Analiza rezultatelor financiare în cadrul SA “Floare
Carpet”” S-a studiat concepte teoretice privind rezultatele financiare şi rentabilitatea.
S-a efectuat nemijlocit analiza structurii profitului perioadei de gestiune până la
impozitare, a profitului din activitatea operaţională şi a profitului brut, ulterior s-a
analizat rentabilitatea activelor, rentabilitatea economică, cît şi rentabilitatea
financiară.
În capitolul III: „Modalităţi de sporire a rezultatului financiar la întreprindere
” S-a studiat concepte a potenţialului rezultativ al întreprinderii elaborându-se
prognoze economice sub aspect strategic
Tema cercetării o constituie studierea rezultatelor financiare ale activităţii de
producţie, influenţa lor asupra viabilităţii acestei activităţi în condiţiile tranziţiei la
economia de piaţă, cît şi modelul analitic ce reflectă etapele de bază ale
diagnosticului şi aprecierii acestor rezultate în dinamica şi în plan strategic.

3
Obiectul cercetării are un caracter multilateral şi cuprinde aspectele teoretice,
metodice şi aplicative ale diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale
unităţilor de producţie.
Metodologia de diagnosticare financiară prezentată în cadrul lucrării este
valorificată practic pe exemplul societăţii pe acţiuni „Floare-Carpet ”. Această
metodologie este cea propusă de catedra “Analiza activităţii economico-financiare”
din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, propusă şi ajustată
conform condiţiilor şi situaţiei economice create în Republica Moldova la momentul
actual.
Deci, partea practică a lucrării, adică Capitolul II şi Capitolul III este
elaborată în baza materialelor „Floare-Carpet” S.A. pentru activitatea desfăşurată în
perioada anilor 2005-2006.

CAPITOLUL I Rezultatul financiar- element esenţial al


activităţii intreprinderii

1.1 Conţinutul, factorii de formare şi formele de exprimare a rezultatelor


financiare
“Pentru adaptarea la schimbări
capacitatea de a privi cu câţiva paşi
înainte joacă un rol esenţial………”
Alvin Tofller “Şocul viitorului”
4
Implementarea standardelor naţionale de contabilitate, precum şi modificarea
esenţială a rapoartelor financiare ale agenţilor economici din Republica Moldova,
necesită elaborarea şi adoptarea unui sistem de indicatori rezultativi, care va permite
să determine potenţialul economico-financiar al unităţilor de producţie pe termen
prin analiza lor expresă.
Toată informaţia trebuie să fie prezentată şi prelucrată astfel încât conţinutul
ei să corespundă cerinţelor şi necesităţilor tuturor utilizatori interni şi externi.
În practica analitică pot fi propuse pentru utilizare mai multe modele în acest
sens. Însă, după opinia specialiştilor în domeniu, prezintă un deosebit interes
următorul model pentru analiza expresă şi estimarea potenţialului economico-
financiar al întreprinderii.
Modelul respectiv va da posibilitate conducătorilor întreprinderilor de a
determina justificativ nu numai potenţialul economico-financiar realizat, ci şi
strategia de dezvoltare orientată în această direcţie.
Defacto, agenţii economici din Republica Moldova trebuie să dispună de un
model Analitic justificat în acest domeniu, ţinând cont de cerinţele Noului Sistem
Contabil şi necesităţile dezvoltării sferei de producţie pe viitor.
În conformitate cu cerinţele dure ale pieţei, corelaţia indicatorilor
generalizatori, ce reflectă procesul de producţie şi rezultatele acestuia suferă o
modificare esenţială şi este determinată de ritmul de creştere a profitului perioadei
de gestiune până la impozitare obţinut prin următoarea corelaţie a indicatorilor
generalizatori:
 profitul perioadei de gestiune până la impozitare;

 volumul din vânzări;

 volumul producţiei vândute;

 volumul producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor prestate);

 resursele materiale;
 mijloace fixe de producţie;

 forţa de muncă.

5
Deci, cererea de factori de producţie şi compensarea unui factor prin altul
sunt determinate de preţul de piaţă şi de veniturile la care pretind întreprinderile.
De regulă, fiecare producător trebuie să-şi manifeste spiritul gospodăresc în
activitatea pe care o desfăşoară. Aceasta se exprimă prin argumentarea şi rezolvarea
permanentă a acelor trei probleme de bază:
1. Ce bunuri să producă şi în ce cantităţi?

2. În baza cărui potenţial intern de resurse materiale, umane, financiare şi

informaţionale se va realiza procesul de producţie?


3. Cum trebuie combinate aceste resurse în producerea bunurilor respective

pentru a obţine rezultate financiare avantajoase?


Pornind de la aceasta, este propusă o viziune asupra acestui proces, ţinând
cont de toţi factorii semnificativi, îmbinaţi în activitatea de producţie prin conţinutul
lor cantitativ, cât şi calitativ (Schema 2 – Anexa 2)
Modelul prezentat are la bază trei compartimente cu o legătură reciprocă pe
verticală şi orizontală.
Primul compartiment este dedicat factorilor de strategie, care reflectă triada
rezultatelor financiare: profitabilitatea vânzărilor, recuperabilitatea activelor şi
rentabilitatea surselor depuse în patrimoniul întreprinderii.
Compartimentul doi cuprinde factorii de reglare care, după conţinut reflectă
formele şi metodele noi de organizare a procesului de producţie şi de muncă
conform condiţiilor actuale de dezvoltare. La rândul său profunzimea examinării
factorilor de reglare prevede evidenţierea şi cercetarea următoarelor elemente
constructive:
1 Formele noi de organizare a muncii şi dirijare a activităţii;
2 Necesitatea investigaţiilor în dezvoltarea şi perfecţionarea procesului de
producţie;
3 Evidenţa factorilor de risc pentru determinarea pierderilor posibile şi
preîntâmpinarea lor deplină sau parţială.
Compartimentul trei include în sine factorii de potenţial care, actualmente
joacă un rol deosebit în autogestiunea unităţilor de producţie.

6
Acest compartiment constă din următoarele elemente consecutive:
1. asigurarea deplină şi la timp cu resurse necesare;

2. utilizarea eficientă a resurselor implicate în procesul de producţie;

3. oprimizarea consumurilor şi cheltuelilor întreprinderii.

Avantajul acestui model, constă în faptul că, determinarea şi aprecierea


fiecărui compartiment în parte se poate efectua atât direct, cât şi indirect, ţinând cont
de legătura strânsă dintre indicatorii şi factorii corelaţi. Astfel, având o imagine clară
asupra factorilor strategici putem argumenta şi determina factorii de potenţial.
Totodată, concordanţa reciprocă dintre aceste două grupe de factori depinde în mare
măsură şi de eficienţa utilizării factorilor de reglare. Legătura aceasta, condiţionată
de cerinţele dure ale economiei de piaţă, poate fi explicată prin modificarea anuală a
fiecărui indicator generalizator nominalizat mai sus pas cu pas, luând în consideraţie
următoarele graniţe de timp:
1. ritmul lor de creştere pe parcursul a doi ani de gestiune (în exemplul
nostru anii 2005-2006);
2. ritmul lor strategic în decursul următorilor 3 ani ( 2004 programat, 2005
proiect, 2006 prognoză).
Specialiştii din acest domeniu, care au participat la elaborarea acestui sistem
de indicatori, consideră că fiecare conducător va avea posibilitatea de a determina şi
a supraveghea nu numai strategia sa de dezvoltare, ci şi strânsa legătură a ritmului de
creştere a indicatorilor generalizatori pe viitor, care reflectă utilizarea eficientă şi
creatoare a efortului propriu al colectivului de muncă în activitatea de producţie
(Anexa 3).
În condiţiile economiei de piaţă un rol semnificativ îl au sursele de informare
privind rezultatele financiare. Conform Standardelor Naţionale de Contabilitate,
începând cu 1 ianuarie 1998 s-au modificat complet atât conţinutul, cît şi elementele
structurale ale indicatorilor care participă la formarea acestor rezultate.
Bilanţul contabil reflectă situaţia financiară a întreprinderii la una anumit
moment de timp, pe când raportul privind rezultatele financiare generează
operaţiunile economice efectuate într-un interval de timp concret, anumită perioadă

7
de gestiune. În prezent raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte
trimestrial cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune.
Întreaga totalitate de indicatori prezentaţi în raportul privind rezultatele
financiare poate fi subdivizată în trei grupe:
1. venituri;
2. cheltuieli;
3. rezultate financiare (profituri sau pierderi), care reprezintă diferenţa
dintre venituri şi cheltuieli.
În practica mondială raportul privind rezultatele financiare se întocmeşte sub
formă de o treaptă sau mai multe trepte. În primul caz se grupează separat toate
cheltuielile şi veniturile întreprinderii, a căror sumă algebrică reflectă rezultatul
financiar. A doua modalitate este bazată pe o serie de calcule intermediare ale
profitului (pierderilor) sub aspectul unor feluri distincte de activităţi ale
întreprinderii (operaţională, de investiţii, financiară) şi ca urmare a evenimentelor
excepţionale. Anume această formă de întocmire a raportului privind rezultatele
financiare este adoptată actualmente în Republica Moldova.
Deci rapoartele financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată
despre evenimentele care influenţează activitatea întreprinderii şi operaţiile
economice. Scopul rapoartelor financiare cu destinaţie generală îl constituie
prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali
privind:
1 situaţia financiară a întreprinderii;

2 indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti;

3 resursele economice şi datoriile întreprinderii;

4 componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi

modificările lor;
fiind necesară în luarea deciziilor economice.
Rapoartele financiare se întocmesc conform formularelor–tip aprobate de
Ministerul Finanţelor, se prezintă în termenele prevăzute de legislaţia Republicii
Moldova şi cuprind:

8
• Bilanţul Contabil (formularul nr.1);
• Raportul privind rezultatele financiare(formularul nr.2);
• Raportul privind fluxul capitalului propriu (formularul nr.3);
• Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti (formularul nr.4);
• anexele la rapoartele financiare;
• nota explicativă.
Noi ne vom opri mai detaliat la al doilea formular (nr.2) informaţia din el fiind
utilizat pe parcursul cercetării temei în cauză. (Anexa 4)
Raportul privind rezultatele financiare se consideră ca una dintre cele mai
importante şi esenţiale părţi a rapoartelor financiare, care prezintă un interes deosebit
atât pentru conducerea întreprinderii, cît şi pentru alţi utilizatori de informaţii.
În conformitate cu S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” raportul
privind rezultatele financiare cuprinde 15 indicatori care reflectă veniturile,
cheltuielile şi profiturile (pierderile) realizate în cursul perioadei curente de gestiune
şi perioadei corespunzătoare a anului precedent.
Primii opt indicatori componenţi ai raportului nominalizat caracterizează
veniturile, cheltuielile şi rezultatele din activitatea operaţională a întreprinderii,
determinată de statutul acesteia, care reprezintă în fond o activitate curentă, ce se
reînnoieşte continuu.
Apoi în raport sunt prezentate rezultatele financiare aferente activităţii
întreprinderii, care nu constituie pentru ea o activitate de bază. În special, se
reflectă rezultatul din operaţiunile efectuate în domeniile suplimentare ale
activităţii de afaceri a întreprinderii, cum sunt activitatea de investiţii şi cea
financiară. În afară de aceasta, separat se înregistrează rezultatul apărut ca urmare
a evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale.
Analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter semnificativ,
deoarece permite managerilor să aleagă direcţiile principale de desfăşurare ale
activităţii întreprinderii atât pentru perioada curentă, cât şi pentru cea previzională.
Totodată, rezultatele acestei analize permit investitorilor potenţiali să-şi decidă
strategia îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar pentru
9
investiţiile depuse în activitatea întreprinderii concrete.Este necesar de menţionat, că
între informaţia reflectată în Bilanţul Contabil şi Raportul privind rezultatele
financiare există o legătură cu o interacţiune reciprocă. Pentru a înţelege mai bine
conţinutul acestei legături, ne vom opri succint asupra elementelor, care contribuie la
formarea rezultatelor financiare la nivel de întreprindere, reflectate în rapoartele sus
menţionate prin următoarele două scheme . (Schema 3 – Anexa 5 şi Schema 4 –
Anexa 6)
În prima schemă ţine de formarea indicatorului-cheie al activităţii de gestiune
a unităţilor de producţie – profitabilitatea (rentabilitatea) vânzărilor.
Modelul prezentat are un caracter complex şi se bazează pe câteva
compartimente cu o interconexiune pe verticală şi orizontală. Primul compartiment
cuprinde mecanismul de formare a veniturilor din vânzări. Al doilea compartiment
cuprinde mecanismul formării costului acestor vânzări. Al treilea – formarea
profitului brut şi ultimul compartiment cuprinde formarea profitabilităţii vânzărilor.
Este necesar de menţionat că fiecare din aceste compartimente joacă un rol
semnificativ atât pentru desfăşurarea procesului de producţie, cît şi a activităţii de
desfacere. A doua schemă ţine de legătura dintre informaţia reflectată în Raportul
privind rezultatele financiare şi Bilanţul contabil prin conţinutul indicatorului
generalizator – rentabilitatea activelor întreprinderii. Care după conţinut reflectă
eficienţa utilizării activelor investite în activitatea întreprinderii, indiferent de sursele
de provinienţă a lor.

1.2. Rentabilitatea- indicator de bază a aprecierii eficienţei activităţii

Profitul constituie raţiunea activităţii de producţie şi practic determină


prosperarea întreprinderii în perioada previzională. De regulă, toate unităţile de
producţie, care se dovedesc a fi neprofitabile, şi deci, nerentabile, sunt supuse
falimentului.
Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei economice
fiind criteriul esenţial ce stă la baza adoptării deciziilor economice-financiare. În
funcţie de acest criteriu, managerii stabilesc continuitatea, extinderea, restrângerea

10
sau reorientarea deciziilor. Deci, putem cert menţiona că contabilitatea şi analiza
rezultatelor financiare şi a rentabilităţii reprezintă un studiu complex, cu ajutorul
căruia se poate determina multitudinea influenţei factorilor, care contribuie la
modificarea acestor indicatori pe parcursul unei perioade de activitate. În baza
acestui studiu pot fi elaborate decizii necesare în domeniul economic-financiar
pentru ameliorarea situaţiei nefavorabile şi crearea unor activităţi noi cu facilităţi
adăugate pentru activitatea de producţie.
Obţinerea profitului este raţiunea de a fi a întreprinderii, scopul principal pe
care îl are antreprenorul înainte de a iniţia o afacere.
E cunoscut faptul, că valoarea relativă a profitului este reflectată în formă de
rentabilitate. Deci, dacă masa profitului în unităţi valorice ne demonstrează suma
profitului obţinut, apoi rentabilitatea în formă procentuală reprezintă eficacitatea
activităţilor desfăşurate: operaţională, de investiţii şi operaţională. Formula generală
a rentabilităţii, din punct de vedere a conţinutului economic, reflectă raportul dintre
efect şi efort. Însă, în condiţiile economiei de piaţă se utilizează un sistem larg de
indicatori ce aderă la rentabilitate ţinând cont de necesităţile analizei, şi anume:
 rentabilitatea produselor fabricate;
 rentabilitatea produselor vândute;
 rentabilitatea comercială;

 profitabilitatea vânzărilor;

 rentabilitatea mijloacelor de producţie;

 rentabilitatea activelor;
 rentabilitatea capitalului permanent;

 rentabilitatea capitalului propriu.


Fiecare din aceşti indicatori îşi are formula sa de calcul. Esenţa lor este
identică: reflectă eficacitatea la diferite niveluri de activităţi.
În acest context, sarcinile principale ale analizei sunt:
 aprecierea generală a tendinţei modificării indicatorului examinat de

rentabilitate în dinamică;

11
 calculul şi aprecierea influenţei factorilor respectivi asupra modificării

acestui indicator;
 evidenţierea rezervelor interne ce ţin de sporirea rentabilităţii pe viitor şi

elaborarea măsurilor concrete pentru mobilizarea lor.


Sursele de informaţii sunt următoarele:
 Datele calculaţiilor individuale pe fiecare produs aparte fabricate şi

vândute, pentru analiza rentabilităţii pe produse;


 Datele raportului financiar, inclusiv bilanţul contabil şi raportul privind

rezultatele financiare pentru analiza rentabilităţii activelor, capitalului


propriu şi capitalului permanent;
 Alte surse de informaţie necesare pentru examinarea aprofundată a

indicatorilor de rentabilitate evidenţiate din evidenţa operativă, statistică


şi contabilă.
Rata de rentabilitate economică reprezintă rata de rentabilitate a
ansamblului capitalurilor atrase de aceasta de la proprietarii şi creditorii săi. Într-o
accepţiune mai largă, rata rentabilităţii economice exprimă eficienţa capitalului
economic alocat activităţii productive a întreprinderii. În limbajul anglo-saxon, rata
rentabilităţii economice poartă denumirea de rata rentabilităţii activului; de aceea, ea
se prescurtează prin ROA („Return on Assets”, unde „Assets” = activ).
Modul uzual de calcul al rentabilităţii economice (Rre) este următorul:

Rezultatul din exploatare net Profit net + Dobânzi


Rre = =
Activ economic Capitaluri proprii + Datorii financiare
În cadrul relaţiei de calcul anterioare, activul economic este contrapartida
din activul bilanţier a resurselor atrase, prezente în pasiv; activul economic
reprezintă ansamblul activelor finanţate pe seama acestor resurse, respectiv activele
imobilizate nete la care se adaugă activele circulante nete.
AE = CPR + Datfin = IMO + ACRnete

unde:
AE = activul economic

12
CPR = capitalurile proprii ale întreprinderii
IMO = valoarea netă a activelor imobilizate din proprietatea întreprinderii
Datfin = datorii financiare
ACRnete = active circulante nete
Rata rentabilităţii economice trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 rata rentabilităţii economice trebuie să fie mai mare decât rata inflaţiei
pentru a asigura menţinerea valorii sale;
 în termeni reali, rata rentabilităţii economice trebuie să remunereze
capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie
a dobânzii) şi al riscului economic şi financiar pe care şi le-au asumat furnizorii de
capitaluri (acţionarii şi creditorii întreprinderii);
 de asemenea, rata rentabilităţii economice trebuie să permită
întreprinderii reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o perioadă de timp cât mai
scurtă.
Aşadar, rentabilitatea economică reprezintă rentabilitatea ansamblului
capitalurilor investite. Mărimea sa este strâns legată de nivelul rentabilităţilor
obţinute de fiecare investitor de capitaluri în parte. Dacă ţinem cont că acţionarii şi
creditorii sunt cei mai importanţi investitori de capitaluri, atunci rentabilitatea
economică poate fi estimată pornind de la rentabilităţile obţinute de aceştia. Ca atare,
aceasta poate fi calculată ca o medie ponderată a rentabilităţii capitalurilor proprii,
respectiv a celor împrumutate. Ponderile reprezintă proporţia fiecărui tip de capital
în totalul capitalurilor atrase de întreprindere pentru finanţarea activităţilor sale,
astfel:

CPR DATfin
Rec = R * + Rd *
fin
AE AE

unde:
Rec = rentabilitatea economică
Rfin = rentabilitatea financiară
CPR = capitaluri proprii

13
AE = activ economic
Rd = rata dobânzii
DATfin = datorii financiare
Noua determinare a rentabilităţii economice este foarte utilă mai ales
atunci când suntem interesaţi să calculăm nivelul acceptabil al acesteia care asigură
remunerarea cerută de investitorii de capitaluri. În condiţiile în care rata de
rentabilitate cerută de proprietari nu coincide cu rentabilitatea financiară realizată,
apare o neconcordanţă între rentabilitatea economică ce ar trebui obţinută de
întreprindere şi cea efectiv realizată. În schimb, dacă rentabilitatea financiară
obţinută corespunde aşteptărilor acţionarilor, putem spune că nivelul de rentabilitate
economică atins asigură remunerarea cerută a capitalurilor atrase de la investitori.
Prin urmare, dacă firma nu va face eforturi pentru a-şi majora rentabilitatea
financiară, ea riscă să-şi piardă acţionarii. În condiţiile în care firma este listată la
bursă sau pe RASDAQ, capitalizarea sa bursieră va înregistra un declin, consecinţă a
problemelor în domeniul profitului. Pentru evitarea pierderii acţionarilor,
întreprinderea va apela la măsuri1 de criză sau de compromis, dintre care se pot
menţiona:
 transferul unei părţi din resursele ce revin statului către proprietari, prin
practicarea pentru asociaţi a unor salarii cu mult peste nivelul mediu al ramurii.
Astfel, întreprinderea realizează în primul rând o economie de impozit, inversând în
acelaşi timp, ordinea plăţii celor implicaţi în afacere: întâi proprietarii, apoi statul;
 acumularea datoriilor către stat, în condiţiile reeşalonărilor şi
exonerărilor deja tradiţionale ale plăţii impozitelor şi penalităţilor aferente, probând
un management financiar realizat cu „acordul” statului de o parte din firmele
româneşti.
Analiza factorială a rentabilităţii presupune descompunerea ratelor de
rentabilitate pe factorii de influenţă a acestora. Pus în practică de către Du Pont
Powder Company, acest tip de analiză se dovedeşte şi astăzi util în cadrul
managementului rentabilităţii firmei.

1
Dragotă, V- op.cit; p. 254.

14
Ideea centrală a acestui tip de analiză constă în identificarea principalilor
factori care influenţează direct sau indirect rentabilitatea întreprinderii şi integrarea
mărimii lor într-un sistem de rate ce condiţionează nivelul acesteia. Astfel, în funcţie
de priorităţile managementului în gestiunea rentabilităţii, descompunerea factorială a
acesteia diferă.
A. Descompunerea factorială a rentabilităţii economice

Ratele de rentabilitate economică2 sunt compuse din două rate:


 de structură valorică a cifrei de afaceri (rate de marjă)
 de rotaţie a capitalurilor, prin cifra de afaceri.
Pornind de la aceste consideraţii, rata de rentabilitate economică (Rre) se
poate exprima astfel:

Rezultat din exploatare net EBIT - Impozit


Rre = = =
Activ economic Activ economic

EBIT - Impozit Cifra de afaceri EBIT - Impozit CA


= x = x AE
Cifra de afaceri Activ economic CA

rata marjei rotaţia capitalurilor

Rre = Rata de structură valorică a CA x Rata de rotaţie a capitalurilor


(prin CA)

Fiecare din aceste rate serveşte la o analiză financiară aprofundată a


întreprinderii. Astfel, ratele de structură caracterizează condiţiile de exploatare
economică (capitalurile consumate), iar ratele de rotaţie caracterizează eficacitatea
capitalurilor angajate de întreprindere în desfăşurarea activităţii sale economico-
financiare (capitalurile alocate).

2
Stancu, I- Finanţe; editura Economică; Bucureşti, 2002; p. 856

15
În fapt, descompunerea ratelor de rentabilitate evidenţiază influenţa a două
grupe de factori:
 un factor cantitativ (marja de acumulare);
 doi sau mai mulţi factori calitativi (rotaţia capitalurilor, structura
financiară).
Mărimea efectivă a acestor rate exprimă o anumită combinare între
factorul cantitativ şi factorii calitativi de creştere a rentabilităţii.
Drept urmare, rata rentabilităţii economice poate fi majorată, fie prin
creşterea marjei de acumulare (diferenţa dintre cifra de afaceri şi cheltuielile de
gestiune), fie prin creşterea rotaţiei capitalurilor. În perioadele de dezvoltare,
capitalurile investite pot să crească mai repede decât rentabilitatea întreprinderii. De
aceea, este posibil ca, în ciuda creşterii ratei marjei brute, să se înregistreze o rată
scăzută a rentabilităţii economice (efectele profitabile ale investiţiilor se vor propaga
în timp).

EBIT - Impozit EBIT - Impozit Valoare adăugată Imobilizări


Rre = = x =
AE Valoare adăugată Imobilizări AE
(1) (2) (3)

unde:
relaţia (1) = rata marjei asupra valorii adăugate (RmVA)
relaţia (2) = randamentul imobilizărilor (Rimo)
relaţia (3) = coeficientul investiţiilor (Cinv)
Astfel, rata de rentabilitate economică se mai poate exprima într-o nouă formulare:

Rre = RmVA x Rimo x Cinv

Rentabilitatea economică este astfel pusă în corelaţie cu rentabilitatea


factorului muncă, cu randamentul investiţiilor în active fixe şi cu structura
investiţiilor (respectiv, ponderea investiţiilor strategice).

16
B. Descompunerea factorială a rentabilităţii financiare
Rata rentabilităţii financiare poate fi descompusă în două (sau mai multe)
rate componente:

Profit net Profit net Cifra de afaceri


Rfin = = x
Capital propriu Cifra de afaceri Capital propriu

rata marjei nete rata rotaţiei


capitalurilor proprii

sau

Profit net Profit net Cifra de afaceri Activ economic


Rfin = = x x
Cifra de afaceri Activ economic Capital propriu
Capital propriu

rata marjei nete rata de rotaţie rata de structură a


a capitalurilor capitalurilor

În felul acesta se evidenţiază dependenţa rentabilităţii financiare de rata


marjei nete de rentabilitate, de rotaţia capitalurilor şi de structura finanţării (în timp)
a investiţiilor întreprinderii.
Este de remarcat că o creştere a rentabilităţii financiare poate fi obţinută, în
anumite condiţii, prin creşterea îndatorării. Contractarea de credite poate determina o
creştere a rentabilităţii capitalurilor investite de proprietari pe două căi:
 câştigul realizat dintre diferenţa între rata de rentabilitate economică a
întreprinderii şi rata de dobândă plătită creditorilor pentru capitalurile investite de
aceştia în firmă;
 economia de impozit obţinută de societatea comercială prin deducerea
cheltuielilor cu dobânzile plătite, implicând un cost al resurselor împrumutate mai
mic decât rata de dobândă aferentă creditului contractat.
Atunci când se doreşte analiza rentabilităţii financiare din această
perspectivă, este indicată următoarea descompunere factorială:

EBIT - Impozit Cifra de afaceri Activ economic Profit net


Rfin = x x x
Cifra de afaceri Activ economic Capital propriu EBIT – Impozit
17
(1) (2) (3) (4)
relaţia (1) = rata marjei brute (Rmb)
relaţia (2) = rata de rotaţie a capitalurilor (Rrk)
relaţia (3) = rata de structură a capitalurilor (Rsk)
relaţia (4) = rata structurii remunerării (Rsr)
Astfel, rata de rentabilitate financiară se mai poate exprima într-o nouă formulare:

Rfin = Rmb x Rrk x Rsk x Rsr = Rre x L


unde:
Rmb x Rrk = rata rentabilităţii economice (Rre)
Rsk x Rsr = levierul financiar (L)

1.3. Pragul de rentabilitatea- modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale


intreprinderii

Activitatea unei întreprinderi este supusă riscului economic (operaţional)


întrucât aceasta nu poate să prevadă cu certitudine diferitele componente ale
rezultatului său (cost, cantitate, preţ) şi ale ciclului de exploatare (cumpărări,
prelucrări, vânzări). Riscul economic evaluează posibilitatea înregistrării (obţinerii)
unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Deci, riscul activităţii economice
evidenţiază „incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp şi cu cele mai mici

18
costuri, eforturi, variaţiei mediului economic; mai exact, el exprimă volatilitatea
rezultatului economic la condiţiile de exploatare”3.
Riscul afacerilor variază de la o ramură de activitate la alta şi de la o firmă la
alta, în cadrul aceleiaşi ramuri de activitate. În plus, riscul afacerilor poate fi
schimbător în timp. În general, firmele mici şi cu un singur produs, au un grad
ridicat al riscului afacerilor. În literatura de specialitate se apreciază că riscul
economic depinde de următorii factori:
- variabilitatea cererii; cu cât cererea pentru produsele unei firme este mai
instabilă, cu atât riscul economic este mai mare;
-variabilitatea preţului de vânzare; firmele ale căror produse sunt vândute pe
pieţe caracterizate de fluctuaţii însemnate, sunt expuse unui risc economic mai
ridicat, comparativ cu firmele ale căror produse sunt vândute pe pieţe stabile;
-variabilitatea costului întrărilor (aprovizionărilor) în sensul că firmele care
se aprovizionează la costuri incerte, sunt expuse unui risc economic ridicat.
-capacitatea de a ajusta preţurile produselor la costurile intrărilor. Astfel, cu
cât capacitatea firmei de a ajusta preţul produselor la modificarea costului de
producţie este mai mare, cu atât nivelul riscului economic este mai scăzut;
- ponderea cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor firmei; dacă cheltuielile
fixe deţin o pondere însemnată în valoarea cheltuielilor totale şi nu se pot diminua pe
măsură ce scade cererea pentru produsele firmei, riscul economic este mai ridicat.
Riscul de exploatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, acelaşi
nivel al cheltuielilor fixe fiind mai bine absorbit de o cifră de afaceri mai mare.
Structura cheltuielilor, în special repartiţia între cheltuielile fixe şi cheltuielile
variabile în raport cu cifra de afaceri, exercită o influenţă semnificativă asupra
rentabilităţii, ceea ce justifică determinarea unui “efect de levier operaţional / al
exploatării4”. Acesta indică influenţa cheltuielilor fixe de exploatare asupra

3
Vintilă, G- op.cit; p.102
4
În fizică, efectul de levier implică utilizarea unei pârghii pentru a ridica un obiect greu, folosind o forţă minimă.
În politică, oamenii care beneficiază de “efect de levier” pot să realizeze foarte multe, numai printr-un simplu
cuvânt. În terminologia de afaceri, un efect de levier operaţional ridicat înseamnă – dacă se consideră toate
celelalte elemente constante – că o modificare relativ mică a cifrei de afaceri, va duce la o modificare importantă a
profitului de exploatare.

19
profitului din exploatare (profit înainte de plata impozitelor şi dobânzii – “earnings
before interests and taxes” - EBIT).
Studiul său este asociat cu analiza Cost – Profit – Volum şi cu cea a punctului
neutru sau “mort”.
În mod concret, pentru un produs dat, problema este aceea de a şti care trebuie
să fie cantitatea produsă şi respectiv vândută, astfel încât volumul vânzărilor (cifra
de afaceri) să acopere cheltuielile totale (fixe şi variabile). Altfel spus, punctul
“mort” denumit şi prag de rentabilitate evidenţiază nivelul minim de activitate la
care trebuie să se situeze întreprinderea pentru a nu lucra în pierdere. Depăşind acest
nivel, activitatea întreprinderii devine rentabilă. Riscul economicva fi cu atât mai
mic, cu cât nivelul punctului mort va fi mai redus.
Determinarea pragului de rentabilitate se face,după caz, în unităţi fizice,
valorice sau în număr de zile, pentru un singur produs sau pentru întreaga activitate a
întreprinderii.
La întreprinderile monoproductive (care fabrică un singur produs) pragul de
rentabilitate în unităţi fizice se determină pornind de la ipoteza unui cost variabil
unitar constant în raport cu creşterea volumului producţiei. Aceasta înseamnă că,
indiferent de volumul fizic al producţiei vândute (Q), cheltuielile variabile pe
unitatea de produs sunt constante, variind în schimb volumul total al acestora (CV).
De asemenea, se porneşte de la ipoteza că preţul unitar de vânzare (P) este constant,
indiferent de volumul produselor fizice vândute (Q). Altfel spus, piaţa absoarbe toată
producţia la acelaşi preţ.
Exemplu:Considerăm un produs al cărui preţ de vânzare unitar (P) este 200
u.m., cheltuielile variabile unitare (CVu) sunt 100 u.m., cheltuielile fixe proprii (CF)
sunt 40.000 u.m. Presupunem că toate produsele se vând. Datele permit construirea
următorului tabel:
Tabelul nr. 1
Cantitate Vânzări Cheltuieli Cheltiuieli Cheltuieli Venit
a produsă totale fixe (CF) variabile totale operaţionale operaţional
(Q) (CA) (CV) (CT) (EBIT)
- tone - CA = CV=CVuxQ CT =CF+CV EBIT=CA–CT
QxP

20
100 20.000 40.000 10.000 50.000 -30.000
200 40.000 40.000 20.000 60.000 -20.000
300 60.000 40.000 30.000 70.000 -10.000
400 80.000 40.000 40.000 80.000 0
500 100.000 40.000 50.000 90.000 10.000
600 120.000 40.000 60.000 100.000 20.000
700 140.000 40.000 70.000 110.000 30.000
800 160.000 40.000 80.000 120.000 40.000

În baza acestor ipoteze pragul de rentabilitate reprezintă volumul fizic al


producţiei vândute care acoperă totalul cheltuielilor (cheltuieli fixe + cheltuieli
variabile), iar rezultatul exploatării este nul. Din Tabelul nr. 8 se observă că există
egalitate între vânzările totale (CA) şi cheltuielile totale, pentru producţia Q = 400 t.
Această cantitate reprezintă punctul neutru sau pragul de rentabilitate, adică:
〉 în acest punct nu există nici profit, nici pierderi;
〉 peste acest punct, toată producţia vândută conduce la obţinerea de profit.
Pragul de rentabilitate se mai determină după relaţia:
CA = CT
CA = CF + CVu x Q
PQ = CF + CVu x Q
Q (P - CVu) = CF
CF 40 .000
Q= = = 400 t
P − CV u 200 − 100

Analiza pragului de rentabilitate examinează relaţia dintre venituri şi vânzări,


pe baza costurilor fixe şi variabile şi reprezintă o analiză pe termen scurt. Ca urmare,
Costuri şi CA
cheltuielile cu(mii
dobânzile
u.m.) nu se includ în analiză, ele reprezentând costuri financiare
Venit
şi nu costuri
160 de exploatare (operaţionale) şi cu impact
CA = PQpe termen lung. Din acest
operaţional
Profit
analiza pragului de rentabilitate calculează pragul de (EBIT)
motiv, 140 sau profit
rentabilitate
din exploatare
înaintea
120 Ct
120
plăţii dobânzilor. Elementele esenţiale ale analizei pragului de rentabilitate sunt
Pierderi
100
100
reprezentate grafic în Figura nr. 1. Numărul de unităţi produseTotal
şi vândute
costuri
apar pe
80 CV
variabile
abscisă (OX), iar costurile şi veniturile se măsoară pe ordonată (OY).
60
CF
40
Total costuri
20 fixe
50
0 100
100 200 300 400 500 600 700 800 Qt
0
Qpr 21

Figura nr. 1 Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate


Presupunem că numărul de unităţi produse este egal cu numărul de unităţi
vândute. Costurile fixe, în valoare de 40.000 u.m. sunt reprezentate cu o linie
orizontală, deoarece ele rămân neschimbate indiferent de numărul de unităţi produse.
Costurile variabile sunt 100 u.m./t, astfel încât:
 totalul costurilor variabile se determină prin multiplicarea valorii de 100
u.m./t cu numărul de tone produse;
 linia costurilor totale are o pantă ascendentă de 100 u.m. (pe ordonată) la o
tonă produsă şi vândută (pe abscisă).
Din acest motiv, costurile totale (CP = CF + CV) sunt reprezentate grafic ca o
linie dreaptă cu punctul de intersecţie al ordonatei la valoarea de 40.000 u.m. Pe
baza reprezentării grafice din Figurii nr. 1 se pot desprinde următoarele concluzii:
- în punctul Qpr, întreprinderea nu degajă nici profit, nici pierdere.
Instabilitatea profitului este cu atât mai mare, cu cât întreprinderea este mai aproape
de punctul său critic. Atunci când nivelul cifrei de afaceri (CA) se situează în
vecinătatea punctului critic, o mică variaţie a cifrei de afaceri antrenează o mare
variaţie a profitului;
- în cazul în care Q < Qpr , costurile depăşesc CA, iar întreprinderea lucrează
în pierdere;
- în cazul în care Q > Qpr , costurile sunt compensate de CA suficient de mare
pentru a degaja profit. Cu cât producţia Q este mai mare faţă de acest punct critic, cu

22
atât mai mult va creşte profitul, deoarece cheltuielile fixe sunt absorbite deja de
vânzările realizate până în punctul mort.
Analiza pragului de rentabilitate evidenţiază o serie de limite5 ce decurg din
aplicarea în practică a acesteia şi anume:
- cheltuielile fixe se repartizează asupra întregii producţii şi vor fi cu atât mai
reduse pe unitatea de produs, cu cât volumul producţiei este mai mare. Ele se
recuperează prin vânzările iniţiale (realizate până la atingerea punctului critic). Însă,
în realitate, cheltuielile fixe nu sunt constante pentru toate nivelurile de activitate. În
asemenea cazuri, chiar dacă costurile fixe sunt direct proporţionale cu volumul
producţiei, modificarea costurilor totale generează un nou prag de rentabilitate;
- în condiţiile economiei de piaţă, preţul de vânzare nu poate rămâne constant,
datorită modificărilor specifice mediului concurenţial. Astfel, în cazul scăderii
cererii pe piaţă (neprevăzută de întreprindere), preţurile vor scădea. Acest fenomen
va fi însoţit de întârzierea plăţilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru
exploatare, cât şi a celor pentru riscuri şi cheltuieli. Ca urmare, cheltuielile relativ
constante sporesc considerabil, iar profitul va înregistra o scădere semnificativă. În
consecinţă, va creşte nivelul pragului de rentabilitate, iar în reprezentarea grafică
acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor;
- în cazul în care pe piaţă creşte cererea de produse, atât preţurile cât şi
profitul vor creşte, determinând o scădere a punctului critic, deci o deplasare spre
stânga pe axa absciselor.

5
Vintilă, G. – op. cit.; p. 104

23
Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare în cadrul întreprinderii
SA “Floare Carpet”
,,Mulţi oameni consideră profiturile ca reprezentând un
surplus inutil şi nejustificat din punct de vedere economic, însuşit
de factorii de producţie. Asemenea păreri sunt alimentate de
inegalităţile care se formează in timp între diferitele grupuri
sociale pe baza veniturilor asigurate din profit."
(Paul A. Samuelson)

2.1. Caracteristica generală a SA”Floare Carpet”

“Floare-Carpet” S.A., cu sediul în mun. Chişinău, str. Grădina Botanică, 15,


iniţial s-a fondat în baza acordului interguvernamental de colaborare între ex - URSS
şi RDG din 21.06.1978 şi în baza Dispoziţiei Sovetului Miniştrilor al RSSM Nr.342
din 02.09.1978, fiind declarată ca întreprinderea experimentală de filat şi producere
24
a covoarelor juguard cu o densitate înaltă a pluşului, cu o capacitate de 900 mii metri
pătrati covor pe an, cu regimul de lucru în trei schimburi. Începând cu anul 1978 s-a
început darea în exploatarea întreprinderii:
1978-81 -producerea de ţesut
1986 -producerea de filat şi vopsire (pentru a putea asigura întreprinderea cu materie
primă, fire de lână de calitate înaltă, au fost date în exploatare linii tehnologice de
filat şi vopsire).
Începând cu 1 ianuarie 1992, a fost pusă în aplicare legea cu privire la
Societăţile pe Acţiuni. Această lege stabileşte bazele juridico - organizatorice,
economice ale creării, funcţionării şi încetării activităţii societăţilor pe acţiuni pe
teritoriul Republicii Moldova. Legea defineşte Societatea pe Acţiuni ca întreprindere
ce dispune de capital statutar divizat completamente în acţiuni.
Începând cu 27 mai 1993, conform Certificatului de înregistrare Nr. 104025
eliberat de Camera de Înregistrare de Stat pe lîngă Ministerul Justiţiei a Republicii
Moldova, fabrica este declarată Societatea pe Acţiuni “Floare-Caropet”.
În baza reorganizării întreprinderii şi în baza legislaţiei în vigoare, capitalul
statutar înregistrat la data de 27 mai 1993 era de 24344836 lei, care include şi cota
depusă de stat în valoare de 14932440 lei care reprezintă 59,49% din totalul
capitalului statutar.
“Floare-Carpet” S.A оşi desfăşoară activitatea în forma organizatorico-
juridică de Societate pe Acţiuni de tip deschis, fiind fondată pe un termen nelimitat.
Capitalul statutar al societăţii constituie 24344836 lei şi este în întregime
împărţit în 6086209 acţiuni cu valoarea nominală a 4 lei fiecare.
Principalul gen de activitate, este producerea covoarelor pluşate, producerea
ţesăturilor pentru mobilă, producerea covoarelor moldoveneşti nepluşate ş.a

25
2.2. Analiza formării profitului în cadrul SA “Floare Carpet”.
Actualmente, în practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză
aferente diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale unităţilor de producţie.
Avînd la bază unele aspecte comune, ele, totuşi diferă una de alta, ţinînd cont de
necesităţile analizei şi de gradul profunzimii acesteia.
De regulă, analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter
concret, deoarece permite managerilor să determine posibilităţile şi direcţiile
principale de diversificare a activităţii de bază.
Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potenţiali
să-şi decidă strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar
pentru investiţiile depuse în întreprinderea dată pe o perioadă durabilă.

26
Ca orice fenomen economic, profitul poate fi examinat sub aspect structural
şi factorial. Prin urmare, analiza profitului trebuie să asigure incertitudinea coerentă
a acestor două aspecte, ţinând cont atât de necesităţile analizei respective, cît şi de
posibilităţile reale de utilizare a unui set suplimentar de informaţie cu conţinut
sintetic şi analitic.
Pentru a ilustra conţinutul metodelor respective, cît şi etapele principale de
analiză, am apelat la sursele de informaţie de la o unitate de producţie din municipiul
Chişinău: SA „Floare Carpet”.
Studiul rezultatelor financiare obţinute pe parcursul anilor 2005-2006 de
această întreprindere , reflectate în raportul financiar respectiv ne-a oferit
posibilitatea să deducem că:
1) modificările absolute şi relative în dinamică sunt condiţionate de influenţa

unui sistem larg de factori;


2) cuantificarea acestor factori, calculul şi aprecierea acţiunii lor justificate

asupra modificării indicatorilor rezultativi joacă un rol predominant în


determinarea viabilităţii unităţilor de producţie în cauză pe viitor;
3) efortul propriu depus de colectivele de muncă în obţinerea acestor

rezultate, nu totdeauna determină obiectiv mărimea lor finală.


De regulă, analiza profitului începe cu examinarea profitului perioadei de
gestiune pînă la impozitare, care reprezintă suma rezultatelor obţinute din cele trei
tipuri de activităţi (operaţională, de investiţii, financiară) şi rezultatul excepţional,
ceea ce poate fi exprimat prin relaţia:

P = RAO RAI  RAF  RE


unde P reprezintă profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare:
RAO - rezultatul din activitatea operaţională;
RAI - rezultatul din activitatea de investiţii;
RAF - rezultatul din activitatea financiară;
RE - rezultatul excepţional;

27
Acest indicator sintetizează atât rezultatele activităţilor desfăşurate de
întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune, cоt şi mediul în care sînt
desfăşurate aceste activităţi. El se determină prin însumarea datelor din rîndurile
„Rezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere)” şi
„Rezultatul excepţional: profit (pierdere)”.
Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a
evidenţia, din care surse principale de venituri întreprinderea analizată оşi acoperă
consumurile şi cheltuielile, care este evoluţia lor şi cоt de stabile sînt acestea.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare nu trebuie confundat cu
venitul impozabil, care se determină în baza profitului contabil şi poate să devieze de
la ultimul cu mărimea diferenţelor permanente şi temporare. Venitul impozabil se
calculează în declaraţia fiscală completată anual, conform legislaţiei în vigoare.
Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare se utilizează pe larg în
procesul analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor
şi altor indicatori, care caracterizează eficienţa activităţii unităţilor de producţie.
În cadrul analizei se examinează structura acestui indicator generalizator şi
gradul în care fiecare compartiment a contribuit la modificarea lui. Diagnosticul şi
estimarea acestui indicator generalizator începe examinarea structurii lui în
dinamică, prin utilizarea următorului tabel analitic (tab.1).
Aprecierea structurii profitului perioadei de gestiune pnă la impozitare al
„Floare Carpet” SA n dinamică
Tabelul 1.

Anul precedent Anul de gestiune


Abaterea, 
(2005) (2006)
Suma, Ponderea, Suma, Ponderea,
mii lei %
mii lei % mii lei %
A 1 2 3 4 5 6
1. Rezultatul din
activitatea operaţiona-
2.3 0,33 973.4 120,23 971.1 +119,90
lă: profit (pierdere)
(F.2, rd.080)
2. Rezultatul din 241.7 34,61 109.2 13,48 -132.5 -21,13
activitatea investiţii:
profit (pierdere) (F.2,
28
rd.090)
3. Rezultatul din
activitatea financiară:
454.3 65,06 (273.0) (33,72) 727,3 +98,78
profit (pierdere) (F.2,
rd.100)
4. Rezultatul din
activitatea economico-
698,3 100 809,6 100 +111,3 x
financiară: profit
(pierdere) (F.2, rd.110)
5. Rezultatul
excepţional: profit x x x x x x
(pierdere) (F.2, rd.120)
6. Profitul (pierderea)
perioadei de gestiune
698,3 100 809,6 100 +111,3 x
pînă la impozitare
(F.2, rd.130)

În baza datelor din tabel la „Floare Carpet” SA se observă o tendinţă de


creştere a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare faţă de anul precedent
cu 111,3 mii lei ( 809,6-698,3 ).
Această abatere a fost condiţionată de influenţa modificărilor pozitive a
primelor două elemente ce stau la baza formării indicatorului analizat. O mare
micşorare a fost înregistrată la rezultatul din activitatea de investiţii cu 132,5 mii lei
(109,2-241,7 ). Majorarea rezultatului din activitatea financiară cu 727,3 mii lei (-
273,0-454,3) este condiţionată de majorarea venitului primit din diferenţa de curs
valutar.
Majorare de întreprindere a profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare
merită o apreciere pozitivă, deoarece prin aceasta se asigură un interval de siguranţă
suficient pentru a suporta unele influenţe nefavorabile externe, cum ar fi, de
exemplu, sporirea preţurilor la materiile şi materiale confecţionate; la combustibil şi
resursele energetice, a tarifelor la transport şi serviciile comunale etc
Dat fiind faptul că profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare pentru
întreprinderile de producere este compus din profitul din activitatea operaţională,
apare necesitatea unei analize mai profunde a acestui indicator, inclusiv a factorilor
care au contribuit la modificarea lui în dinamică.
Rezultatul din activitatea operaţională oferă utilizatorilor rapoartelor
financiare o imagine fidelă privind mărimea profitului obţinut de întreprindere în
29
perioada de gestiune din tipurile de activităţi determinate de statutul acesteia, care în
fond ordinare şi se reînnoiesc în continuu.
Rezultatul din activitatea operaţională este o parte componentă a profitului
perioadei de gestiune pînă la impozitare, şi în mod direct influenţează mărimea
acestuia. Analiza separată a profitului din activitatea operaţională ne permite
depistarea evoluţiei nesatisfăcătoare a lui sub influenţa diverşilor factori, precum şi
posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a favoriza evoluţia lui pe viitor.
Deci, pentru a analiza mai detaliat influenţa asupra rezultatului din activitatea
operaţională, se utilizează metoda balanţieră, luînd ca bază următoarea formulă:

RAO = PB + AVO – ChCOM – ChG.şiAdm. – AChOP.

unde RAO reprezintă rezultatul din activitatea operaţională:


PB - profitul brut;
AVO - alte venituri operaţionale;
ChCOM - cheltuieli comerciale;
ChG.şiAdm. - cheltuieli generale şi administrative;
AChOP. - alte cheltuieli operaţionale.
Este evident că fiecare parte componentă din formulă influenţează asupra
rezultatului financiar din activitatea operaţională a întreprinderii. Primii doi
indicatori au o acţiune directă, iar restul – o acţiune indirectă.
La nivel general, analiza factorială a profitului din activitatea operaţională se
efectuează utilizînd următorul tabel analitic (Tab. 2 ), în baza datelor din Raportul
privind rezultatele financiare (anexa 2 la raportul financiar anual).

Calculul influenţei factorilor asupra modificării profitului din activitatea


operaţională n dinamică
Tabelul 2, mii lei
Rezultatul
Anul Anul de
Nr. Abaterea influenţei
crt.
Indicatori precedent gestiune
(+;-) factorilor
(2005) (2006)
(+;-)
A 1 2 3=2-1 4

30
1. Profitul brut (rd.030, f.nr.2) 12135,9 13861,9 1726 1726

Alte venituri operaţionale


2. 1270,3 1016,7 -253,6 -253,6
(rd.040, f.nr.2)
Cheltuieli comerciale
3. 1746,5 2012,9 -(+266,4) -266,4
(rd.050, f.nr.2)
Cheltuieli generale şi
4. 5909,6 6757,6 -(+848) -848
administrative (rd.060, f.nr.2)
Alte cheltuieli operaţionale
5. 5747,8 5134,6 -(-613,2) +613,2
(rd.030, f.nr.2)
Rezultatul din activitatea
6. 2,3 973,4 +971,1 x
operaţională: profit (pierdere)

Din tabel rezultă că la „Floare Carpet” SA sporirea profitului din activitatea


operaţională faţă de anul precedent în mărime de 971,1 mii lei a fost asigurată pe
baza modificărilor pozitive a unuia din factorii indirecţi, şi anume a altor cheltuieli
operaţionale, care a contribuit la majorarea indicatorului rezultativ cu 613,2 mii lei.
Această modificare pozitivă a fost influenţată de reducerea considerabilă a altor
cheltuieli operaţionale privind arenda curentă, amenzi, penalităţi, despăgubiri
achitate sub formă de sancţiuni, de reducerea plăţii dobânzilor pentru credite şi
împrumuturi şi a cheltuielilor indirecte nerepartizate de producţie, a altor cheltuieli
operaţionale.

Concomitent, sub influenţa negativă a majorării cheltuielilor generale şi


administrative cu 848 mii lei şi majorării cheltuielilor comerciale cu 266,4 mii lei, şi
a micşorării altor venituri operaţionale cu 252,6 mii lei au contribuit la reducerea
indicatorului rezultativ cu 3367 mii lei.
Dacă analizăm factorii de influenţă negativă, atunci:
1.modificarea altor venituri operaţionale – au fost influenţate negativ de
reducerea vânzărilor a altor active curente, veniturilor din arenda curentă, şi a altor
venituri operaţionale;

31
2.modificarea cheltuielilor comerciale – au acţionat negativ prin majorarea
operaţiilor de marketing, cheltuielilor de transport privind desfacerea, privind
reclama, datoriilor dubioase, şi a altor cheltuieli comerciale;
3.modificarea cheltuielilor generale şi administrative – au contribuit la
reducerea rezultatului din activitatea operaţională prin majorarea cheltuielilor
privind uzura mijloacelor fixe, privind reparaţia mijloacelor fixe şi întreţinerea
acestora, plata impozitelor, taxelor şi a altor plăţi cu excepţia impozitului pe venit,
prin majorarea donaţiilor şi a cheltuielilor în scopuri de binefacere şi sponsorizare, şi
alte cheltuieli generale şi administrative;
Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul din activitatea
operaţională, la următoarea etapă de analiză se recomandă a examina cît mai profund
mărimea absolută a acestui indicator, inclusiv sub aspectul estimării efortului
propriu al colectivului de muncă în obţinerea lui.
Profitul brut (pierderea globală) reprezintă diferenţa dintre volumul venitului
din vânzări şi costul vînzărilor, modelul de calcul fiind:

Profit brut = Venitul din vînzări – Costul vînzărilor


De regulă, profitul brut al perioadei de gestiune poate să difere de cel obţinut
în perioada precedentă ca urmare a influenţei unui sistem de factori. De aceea pe
parcursul analizei este necesar să se examineze nu numai modificarea acestui
indicator în dinamică, ci să se studieze minuţios acest sistem de factori, care include:
1 Modificarea volumului venitului din vînzări;

2 Modificarea structurii şi sortimentului producţiei vândute, lucrările


executate şi serviciile prestate;
3 Modificarea costului vînzărilor;

4 Modificarea preţurilor la producţia vândută, lucrările executate şi serviciile

prestate.
Pentru a determina în mod justificat rezultatele obţinute în urma calculului
influenţei acestor factori asupra modificării profitului brut, în condiţiile actualului
sistem contabil apare necesitatea unei prelucrări suplimentare a informaţiei utilizate

32
în procesul analizei. Astfel, este necesară recalcularea volumului venitului din
vînzări şi costului vînzărilor obţinute în perioada de gestiune, luînd în consideraţie
condiţiile de activitate în perioada precedentă şi/sau nivelul programat.
Această recalculare poate fi efectuată prin mai multe metode de calcul, cum ar
fi:
1 Metoda analitică;

2 Metoda sintetică;

3 Metoda combinată (în care persistă atît calculul analitic, cît şi cel sintetic).

De regulă, cea mai corectă este recalcularea efectuată prin metoda analitică,
care presupune înmulţirea cantităţii produselor vîndute efectiv în perioada de
gestiune cu costul şi preţul unitar din perioada de comparaţie.
Recalcularea efectuată prin metoda sintetică presupune corectarea volumului
venitului şi costului din vînzări reflectate în rd.010 şi 020 din Raportul privind
rezultatele financiare în baza unor coeficienţi de recalculare, care preventiv se
determină prin mai multe variante specifice de calcul. Rezultatele obţinute prin
această metodă sînt mai puţin corecte, deşi pot fi utilizate cu succes în condiţiile cînd
nu dispunem de informaţie detaliată în acest compartiment de analiză.
În condiţiile cînd întreprinderea analizată dispune de un sortiment larg de
produse fabricate şi, prin urmare, recalcularea analitică este foarte voluminoasă, se
recomandă să se utilizeze metoda de recalculare combinată. Ea prevede că 55-60%
din volumul venitului din vînzări şi costul vînzărilor se recalculează prin metoda
analitică, iar restul – prin metoda sintetică.
Rezultatele obţinute pe fiecare capitol în parte se însumează şi astfel se
determină valoarea totală a costului vînzărilor şi venitului din vînzări calculate.
Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic ( tab. 3)6. Concomitent
este de menţionat că la capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii” datele din
coloniţele 7, 9, 10 şi 12 se determină ca diferenţa dintre total şi suma rezultatelor
obţinute pentru fiecare produs în parte. Cоt priveşte datele din col. 8 şi 11 acestea se
determină prin metoda sintetică astfel:

33
La costul vînzărilor:
1. se calculează ritmul de creştere în dinamică la capitolul „Alte produse,

lucrări şi servicii”:
(31296.5 / 28096,8 ) x 100 = 111,38 %
2. se calculează ritmul de creştere în dinamică a costului total al vînzărilor:

(49545,8 / 45864,2 ) x 100 = 108,02%

3. se calculează coeficientul de recalculare la capitolul „Alte produse, lucrări

şi servicii”:

111,38 / 108,02 = 1,0312

4. se determină valoarea recalculată la capitolul „Alte produse, lucrări şi

servicii”:

28096,9 x 1,0312 = 28973,4 mii lei.

5. se introduce rezultatul obţinut la capitolul „Alte produse, lucrări şi

servicii” col. 8 din tabelul 2.3.1.


6. se adună toate rezultatele obţinute în col. 8 pe fiecare capitol în parte şi se

află costul total al vînzărilor. La întreprinderea „Floare Carpet” SA el


constituie 46733,7 mii lei.
Aceleaşi calcule se efectuează şi la volumul venitului din vînzări în capitolul
„Alte produse, lucrări şi servicii” (col. 11).
Astfel, la întreprindere , pentru a determina volumul venitului din vînzări recalculat
se respectă următoarele proceduri analitice:
1 Se calculează ritmul de creştere a volumului venitului din vînzări la
capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii”:
(35229,6 / 30564,1) x 100 = 115,26 %
2 Se calculează ritmul de creştere a volumului total al venitului din vînzări:
(63407,8 / 58000) x 100 = 109,32 %
3 Se calculează coeficientul de recalculare pentru volumul venitului din
vînzări la capitolul „Alte produse, lucrări şi servicii”:

34
115,26 / 109,32 = 1,0543

În continuare, pentru a trece la analiza factorială a profitului brut se


recomandă ca informaţia selectată din tabelul 3 să fie transferată în alt tabel analitic
(tabelul 4).
Date iniţiale privind analiza factorială a profitului brut n dinamică
Tabelul 4, mii lei
Anul de gestiune (2005)
ţ Recalculat în
condiţiile anului Efectiv
precedent
A 1 2 3 4
1. Volumul venitului din
VV 58000 64567,7 63407,8
vînzări

2. Costul vînzărilor CV 45864,2 46733,7 49545,8

3. Profitul brut (rd.1 – rd.2) PB 12135,8 17834 13862

Dispunând de informaţia necesară reflectată în tabelul 4, analiza factorială se


efectuează în următoarea ordine:
1. se calculează abaterea absolută a profitului brut (ca diferenţă între

profitul obţinut în anul de gestiune şi mărimea anului precedent):


12135,8- 13862 = -1726,2 mii lei
2. se calculează ritmul de creştere a volumului venitului din vînzări în baza

costului acestor vînzări (ca raportul dintre costul recalculat şi costul vînzărilor
din anul precedent înmulţit cu 100%):
(46733,7 / 45864,2) x 100 = 101,89 %
Δ% = 101,89 - 100 = +1,89 %
3. se calculează influenţa fiecărui factor în parte asupra modificării

profitului brut:
3.1. modificarea volumului venitului din vînzări (pentru aceasta Δ% se
înmulţeşte cu mărimea profitului din anul precedent şi se оmparte la 100):

35
ΔPb (f l) = ((+1,89) x 12135,8) / 100 = +229,36 mii lei
3.2. modificarea structurii şi sortimentului producţiei vîndute (pentru
aceasta, din mărimea profitului brut recalculat se scade mărimea profitului
brut din anul precedent, apoi din rezultatul obţinut se scade influenţa
primului factor):
ΔPb (f 2) = (17834 – 12135,8) – 229,36 = 5468,84 mii lei.
3.3. modificarea nivelului de consum şi cheltuieli la producţia vîndută
(pentru aceasta din valoarea efectivă a costului vînzărilor din anul de
gestiune se scade valoarea recalculată a costului vînzărilor):
ΔPb (f 3) = -(49545,8 – 46733,7) = -(+2812,1) mii lei.
3.4. modificarea preţurilor la producţia vîndută (lucrările efectuate şi
serviciile prestate) (pentru aceasta din volumul venitului din vînzări din anul
de gestiune se scade volumul venitului din vînzări recalculate):
ΔPb (f 4) = 63407,8 – 64567,7 = -1159,9 mii lei.
BIF: +229,36 + (5468,84) + (-2812,1) + (-1159,9) =
= 1726,2 mii lei.
Pentru a ilustra mai amplu calculele efectuate, se recomandă ca ele să fie
prezentate sub formă de tabel analitic ( tabelul 5).
Calculul şi aprecierea influenţei factorilor asupra modificării profitului
brut din activitatea operaţională n dinamică
Tabelul 5
Rezultatul
Nr. Denumirea
Calculul influenţei factorilor influenţei (+,-),
crt. factorilor
mii lei
Modificarea volumului venitului
1. (+1,89) x 12135,8 / 100
+229,36
din vînzări

Modificarea structurii si sortimen-


2. (17834 – 12135,8) – (+229,36) +5468,84
tului producţiei vîndute
Modificarea nivelului consumu-
3. rilor şi cheltuielilor la producţia - (49545,8 – 46733,7) -2812,1
vîndută

36
Modificarea preţurilor la producţia
4. vîndută (lucrările efectuate şi ser- 63407,8 – 64567,7 - 1159,9
viciile prestate)
5. TOTAL x 1726,2
Verificare: 13862 – 12135,8 = 1726,2 mii lei.
In baza rezultatelor obţinute se poate constata că la întreprinderea „Floare
Carpet” SA profitul brut din activitatea operaţională s-a majorat comparativ cu anul
precedent cu1726,2 mii lei. Aceasta abatere a fost determinată de influenţa negativă
a factorilor 3 şi 4 ( tabelul 5), care au contribuit la reducerea indicatorului rezultativ
respectiv cu 2812,1 şi 1159,9 mii lei.
Concomitent, sub influenţa pozitivă a factorilor 1 şi 2 indicatorul rezultativ s-a
majorat respectiv cu 229,36 şi 5468,84 mii lei. Şi totuşi, pentru o apreciere mai
obiectivă a rezultatelor obţinute este necesar de introdus unele rectificări in
concluzia prezentată, ţinând cont de conţinutul fiecărui factor in parte.
Astfel, majorarea profitului brut sub influenţa factorului 2 (modificarea
structurii şi sortimentului producţiei vândute) nu poate fi neglijată, deoarece aceasta
foarte mult depinde de întreprinderea analizată.
In acest context profitul brut la „Floare Carpet” SA sub aspectul estimării
efortului propriu al colectivului de s-a majorat nu cu 1726,2 mii lei.
Rezerva internă de majorare a profitului brut pe viitor in urma utilizării
depline a factorului 3 (modificarea nivelului consumurilor şi cheltuielilor la
producţia vîndută) va constitui 2812,1mii lei.

37
2.3. Analizarentabilităţii intreprinderii şi a foctorilor de
influienţăasupra acesteia
De obicei, pentru aprecierea rentabilităţii se determină raportul dintre profit
şi următorii indicatori:
 Venitul din vânzări;
 Valoarea totală a activelor;
 Capital propriu.
În practica analitică, rezultatele activităţii de desfacere a produselor finite se
examinează cu ajutorul indicatorului generalizator de eficienţă – rentabilitatea
venitului din vânzări sau profitabilitatea vânzărilor, care reflectă în ce măsură
întreprinderea este capabilă să obţină profit din activitatea de desfacere sau
profitabilitatea acesteia. Rentabilitatea venitului din vânzări se calculează cu
ajutorul următoarei formule:

Rv = P/ VV x 100 (%)

38
Unde:

Rv - rentabilitatea venitului din vînzări;

P – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare;

VV –venitul din vînzări în perioada de gestiune;


Însă la baza rezultatelor venitului din vânzări stă profitul brut. În acest
context formula de bază poate fi transformată astfel:

RV = (P / VV) x (Pb / Pb) = Cr x RC


Unde:
Pb - profitul brut;
Cr - corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi
profitul brut;
RC - rentabilitatea comercială.
Pentru a reprezenta acesta în dinamică, vom utiliza tabel de mai jos (tabelul
6)
Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii venitului din vnzări
Tabelul 6.
Unitate Dinamica
Nr. Anul de Anul
Indicatori a de
crt. măsură
gestiune precedent (+,-)
1. Venitul din vînzări mii lei 63407 58000 +5407
2. Profitul brut mii lei 13861,9 12135,9 +1726
Profitul perioadei de gestiune
3. mii lei 809,6 698,3 +111,3
până la impozitare
Corelaţia dintre profitul
perioadei de gestiune până la
4. - 0,0584 0,0575 + 0,0009
impozitare şi profitul brut
(3/2)
Rentabilitatea comercială
5. % 21,86 20,92 +0,94
(2/1) x 100%
Rentabilitatea vînzărilor (3/1)
6. % 1,27 1,20 +0,07
x 100 sau (4x5)%

39
În baza datelor din tabelul 6 rezultă că la întreprinderea analizată
rentabilitatea venitului din vânzări s-a majorat comparativ cu aceeaşi perioadă a
anului trecut cu 0,42 puncte procentuale. Pentru a calcula influenţa factorilor
respectivi asupra modificării rentabilităţii vânzărilor vom utiliza metoda substituţiei
în lanţ. Pentru a demonstra aceasta vom crea un nou tabel (tabelul 7).
Calculul influenţei factorilor asupra modificării rentabilităţii venitului din
vânzări (prin metoda substituţiei în lanţ)
Tabelul 7
Indicatorii ţ ţ
R RC
1 0 0,0575 20,92 1,20 x x x
2 1 0,0584 20,92 1,22 0,22-1,20 +0,02 ΔCr
3 2 0,0584 21,86 1,27 1,27-0,22 +0,05 ΔRC
TOTAL x x x x +0,07 x
Verificare: 1,27– 1,20 = +0,07 puncte procentuale.
În baza rezultatelor obţinute se poate constata că majorarea rentabilităţii
venitului din vânzări cu 0,07 puncte procentuale a fost determinată de influenţa
pozitiva a factorului întâi (ΔCr), care a contribuit la majorarea indicatorului
rezultativ cu 0,02 puncte procentuale si sub influenţa pozitivă a factorului doi
(ΔRC) indicatorul rezultativ s-a majorat cu 0,05 puncte procentuale.
Şi totuşi, dimensiunea indicatorului examinat este cu mult sub nivelul celui
recomandat în literatura de specialitate. În condiţii normale de activitate mărimea
acestui indicator trebuie să fie nu mai mică de 20%.
Un alt indicator care se examinează în procesul de analiză este numărul de
rotaţii a activelor sau nivelul recuperabilităţii activelor. Rata recuperabilităţii
activelor reflectă gradul de rotaţie a tuturor activelor de care dispune întreprinderea
la un moment dat pe baza datelor din bilanţul contabil şi face parte din şirul
indicatorilor folosiţi în practica economică pentru eficienţa utilizării activelor.
Acest indicator se calculează după următoarea formulă:

ra = VV / TA

40
unde:
ra - rata recuperabilităţii activelor;
VV - venitul din vânzări;
TA - valoarea totală a activelor.
Numărul de rotaţii a activelor reflectă de câte ori mijloacele investite în
circuitul economic al întreprinderii au fost recuperate prin veniturile obţinute din
vânzări. În baza numărului de rotaţii uşor se determină viteza de rotaţie a activelor
care se calculează după următoarea formulă:

Vra = 360 / ra
unde:
ra - numărul de rotaţii a activelor;
Vra - viteza de rotaţie a activelor.
Acest indicator se calculează în zile şi reflectă durata medie a unei rotaţii.
Durata în zile a unei rotaţii se modifică proporţional cu valoarea medie anuală a
activelor şi invers proporţional cu mărimea venitului din vânzări. Pentru analiza
acestor indicatori sunt necesare următoarele date iniţiale, care vor fi reflectate în
următorul tabel (tabelul 8):
Date iniţiale pentru analiza vitezei de rotaţie a activelor
Tabelul 8

Nr. Anul de
Indicatori Anul precedent
crt. gestiune
1. Venitul din vânzări , mii lei 63407,8 58000
2. Valoarea totală a activelor , mii lei 104131,3 103487,4
3. Rata recuperabilităţii activelor , rotaţii 0,6089 0,5605

Pentru a asigura o activitate eficientă de producţie mărimea acestei rate


trebuie să fie supraunitară. La întreprinderea „Floare Carpet” SA însă această rată
este mult sub mărimea unitară, şi totuşi rata recuperabilităţii activelor a crescut în
anul de gestiune faţă de anul precedent cu 0,0484puncte şi a constituit 0,6089

41
rotaţii pe an. Pentru analiza factorial a vitezei de rotaţie vom folosi metoda
substituţiei în lanţ:
Calculul influenţei factorilor asupra modificării vitezei de rotaţie a activelor
Tabelul 9
Indicatorii
Valoarea Venitul ţ
ţ
totală a din
activelor vânzări
1 0 103487,4 58000 642,8 x x x
2 1 104131,3 58000 654.5 654.5 - 642,8 + 11.7 ΔTA
3 2 104131,3 63407,8 590.2 590.2 – 654.5 - 64.3 ΔVV
Total x x x x -52.6 x
Verificare: 590.2 – 642,28 = - 52.6 zile.
Conform datelor din tabelul 2.4.4. se observă accelerarea vitezei de rotaţie a
activelor cu 52.6 zile. Această modificare se datorează majorării venitului din
vînzări în această perioadă, care a condiţionat accelerarea vitezei de rotaţie cu 64.3
zile. Concomitent, sporirea valorii totale a activelor a condiţionat reducerea vitezei
de rotaţie cu 11.7 zile.
La etapa actuală de analiză putem constata că eficienţa utilizării
patrimoniului întreprinderii „Floare-Carpet” SA are o tendinţă pozitivă. Aceasta ne
vorbeşte accelerarea vitezei de rotaţie a activelor, creşterea rentabilităţii venitului
din vânzări, creşterea în dinamică cоt şi majorarea ponderii activelor curente din
suma totală a activelor. Însă trebuie de menţionat că nivelul acestor indicatori este
foarte mic pentru desfăşurarea unei activităţi durabile.În sistemul de indicatori ai
rentabilităţii un rol primordial îi revine rentabilităţii activelor, care după conţinut
reflectă eficienţa utilizării patrimoniului întreprinderii, indiferent de sursele
provenienţei acestuia. Însă, după părerea specialiştilor în domeniu, eficienţa
utilizării activelor trebuie examinată în strânsă concordanţă cu eficacitatea
activităţii operaţionale ale întreprinderii. În acest context formula generală de
calcul a rentabilităţii activelor poate fi descompusă în felul următor:
P P TAC VV Pb
Ra = TA x 100 = TA x TAC x VV x Pb =

42
TAC VV P Pb
= TA x TAC x Pb x VV

= Pac x rac x Cr x Rc

I II III IV
unde:
P - profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
Pb - profitul brut;
TA - valoarea totală a activelor;
TAC - valoarea totală a activelor curente;
VV - venitul din vânzări;
Pac - ponderea activelor curente în valoarea totală a activelor întreprinderii;
Rac - recuperabilitatea activelor curente;
Cr - corelaţia dintre profitul impozabil şi profitul brut;
Rc - rentabilitatea comercială sau a venitului din vânzări;
În baza acestor transformări rentabilitatea activelor poate fi examinată prin 4
factori, care după conţinut asigură nu numai estimarea justificată a acestui indicator
în dinamică, ci şi legătura reciprocă dintre datele din Raportul privind rezultatele şi
Bilanţul contabil la un moment dat (de regulă, la finele perioadei de gestiune).
Preventiv toată informaţia necesară pentru analiză o acumulăm în următorul
tabel ( tabelul 10)
Date iniţiale privind analiza rentabilităţiiactivelor n dinamică
Tabelul 10
Nr. Anul Anul deAbaterea
crt.
Indicatori
precedent gestiune (+;-)
A 1 2 3=2-1

Venitul din vânzări (rd.010, f.nr.2), mii


1. 58000 63407,8 +5407,8
lei
Costul vânzărilor (rd.020, f.nr.2), mii
2. 45864,2 49545,8 +3681,6
lei

3. Profitul brut (rd.030, f.nr.2), mii lei 12135,9 13861,9 +1726

43
Profitul perioadei de gestiune până la
4. 698,3 809,6 +111,3
impozitare (rd.130, f.nr.2), mii lei
Valoarea totală a activelor curente
5. 34520,2 34990,3 +470,1
(rd.460, f.nr.1), mii lei
Valoarea totală a activelor (rd.470,
6. 103487,4 104131,3 +643,9
f.nr.1), mii lei
Ponderea activelor curente în valoarea
7. 33,36 33,60 +0,24
totală a activelor, % [(rd.5 : rd.6) x 100]
8 Recuperabilitatea activelor curente,
1,6802 0,1812 -1,499
. (rd.1 : rd.5)
Corelaţia dintre profitul impozabil şi
9. 5,75 5,84 +0,09
profitul brut, [(rd.4 : rd.3) x 100]
Rentabilitatea venitului din vânzări, %
10. 20,92 21,86 -0,94
[(rd.3 : rd.1) x 100]
Rentabilitatea activelor, %
11. 0,68 0,77 +0,09
[(rd.4 : rd.6) x 100]

Din tabel rezultă că la întreprinderea „Floare-Carpet” SA se observă o tendinţă


de majorare a rentabilităţii activelor în anul de gestiune faţă de anul precedent de la
0,68 la 0,77% sau cu 0,09 puncte procentuale ( 0,77-0,68 ).
Şi totuşi, pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor obţinute, trecem la
analiza factorială a modificării acestui indicator, folosind metoda „substituţiei în
lanţ” ( tabelul 11).
Conform rezultatelor obţinute se poate constata că majorarea rentabilităţii
activelor comparativ cu anul precedent cu 0,09 puncte procentuale a fost
condiţionată de influenţa negativă a factorului 1 (modificarea ponderii activelor
curente) în valoarea totală a activelor, care a contribuit la micşorarea indicatorului
rezultativ respectiv cu: 0,01 puncte procentuale. Concomitent, sub influenţa pozitivă
a factorilor 2 (modificarea recuperabilităţii activelor curente) , 3 (modificarea
corelaţiei dintre profitul impozabil şi profitul brut şi 4 (modificarea rentabilităţii
comerciale) indicatorul rezultativ s-a majorat respectiv cu 0,06, 0,01 şi 0,33 puncte
procentuale.

44
După cum se observă, ponderea principală în modificarea indicatorului
rezultativ оi revine modificării corelaţiei dintre profitul impozabil şi profitul brut.
Aceasta se datorează influenţei următorilor factori:
1. majorării profitului brut cu 1726 mii lei (influenţat negativ de elementele
„Alte venituri operaţionale” şi „Alte cheltuieli operaţionale”, respectiv cu );
2. de creşterea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu 111,3 mii
lei (influenţat negativ de „Rezultatul din activitatea investiţii” şi pozitiv de
„Rezultatul din activitatea operaţională” respectiv cu –132,5 şi 13,2miilei)7.
În teoria şi practica economică de specialitate se folosesc doi indicatori de
rentabilitate în analiza capitalurilor întreprinderii, şi în special:
1. rentabilitatea capitalului permanent;
2. rentabilitatea capitalului propriu.
Rentabilitatea capitalului permanent, sau în unele surse se mai denumeşte
(rentabilitatea economică după varianta franceză). Acest indicator se calculează ca
raportul dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi capitalului
permanent:
P
RCP = CP x 100 (%)
unde:
RCP - rentabilitatea capitalului permanent;
P - profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
CP - valoarea capitalului permanent.
Capitalul permanent reprezintă capitalul pe care un agent economic îl
utilizează pe o perioadă mai mare de un an, adică include capitalul propriu şi
datoriile pe termen lung. Pentru o analiză mai detaliată este nevoie de a descompune
rentabilitatea capitalului permanent în următorii factori:
P P PN CPr
RCP = CP x 100 = CP x PN x CPr

7
Anexa

45
CPr P PN
= CP x PN x CPr x 100 =

= (P% x CR x RF) x 100


unde:
CPr - valoarea capitalului propriu;
PN - profitul net;
P% - ponderea capitalului propriu în capitalul permanent;
Cr - corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi profitul
net;
Rf - rentabilitatea financiară.
Din formula de mai sus se poate constata că rentabilitatea capitalului permanent
este influenţată de următorii factori:
1) modificarea ponderii valorii capitalului propriu în valoarea totală a
capitalului permanent;
2) modificarea corelaţiei dintre profitul perioadei de gestiune până la
impozitare şi profitul net;
3) modificarea rentabilităţii financiare.
Preventiv, toată informaţia necesară pentru a efectua analiza rentabilităţii
capitalului permanent se va acumula în tabelul de mai jos (tabelul 12).
Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii capitalului permanent
Tabelul 12
Semne Anul Anul de
Nr. Abaterea
crt.
Indicatori conven- precedent gestiune
ţionale (+;-)
(2005) (2006)
A B 1 2 3=2-1
Valoarea capitalului propriu
1. CPr 85923.3 86411.7 + 488.4
(rd.650, f.nr.1), mii lei
Valoarea capitalului permanent
2. CP 90546.8 90785.5 +238.7
(rd.650 + rd.770, f.nr.1), mii lei
Profitul perioadei de gestiune până
3. P 698.3 809.6 + 111.3
la impozitare (rd.130, f.nr.2), mii lei

4. Profitul net (rd.150, f.nr.2), mii lei PN 264.5 847.5 + 583

46
Ponderea capitalului propriu în
5. P% 94.89 95.18 + 0.29
capitalul permanent, % (rd.1/rd.2)
Corelaţia dintre profitul până la
6. C 2.64 0.95 -1.69
impozitare şi profitul net, (rd.3/rd.4) r
Rentabilitatea financiară, %
7. Rf 0,31 0,98 +0,67
(rd.4/rd.1)
Rentabilitatea capitalului
8. RCP 0,78 0.88 + 0.1
permanent, % (rd.5 x rd.6 x rd.7)

În baza datelor din tabelul 3.3.1. observăm că rentabilitatea capitalului


permanent are o tendinţă de majorare faţă de anul precedent cu 0,1 puncte
procentuale (0,88 - 0.78). Şi totuşi nivelul atins la „Floare Carpet” SA este cu mult
inferior celui necesar (20 – 25%) pentru desfăşurarea unei activităţi profitabile în
contextul cerinţelor dure ale pieţei.
Pentru a da o apreciere mai obiectivă rezultatelor obţinute, în continuare vom
apela la analiza factorială, care se efectuează prin metoda „substituţiei în lanţ”
(tabelul 13)8.
În baza rezultatelor obţinute putem constata că majorarea rentabilităţii
capitalului permanent faţă de anul precedent a fost obţinută cub influenţa pozitivă a
factorilor 1 (ΔP%), şi 3 (ΔRf), respectiv cu 0,01 şi 0,6 puncte procentuale. Totodată,
sub influenţa negativă a factorului 2 (ΔCr ) indicatorul rezultativ s-a redus cu 0,5
puncte procentuale.
Deci, rezultatele analizei factoriale ne dau posibilitate să deducem că „Floare
Carpet” SA dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe
viitor. Astfel, dacă ponderea profitului perioadei de gestiune până la impozitare în
profitul net ar putea fi menţinută la nivelul anului precedent, rentabilitatea
capitalului permanent se va majora încă cu 0,5 puncte.
Pentru a mobiliza rezervele evidenţiate în practică se consideră sporirea
rentabilităţii capitalului permanent poate fi asigurată prin mai multe modalităţi, însă
cele de bază pot fi:

8
Anexa 3

47
a) majorarea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu un ritm
mai accelerat decît cel obţinut atât din activitatea operaţională, cît şi din
celelalte activităţi desfăşurate de întreprindere;
a) perfecţionarea structurii surselor de constituire a patrimoniului
întreprinderii în favoarea capitalului propriu.
Din punct de vedere al conţinutului economic rentabilitatea financiară
reflectă gradul de autofinanţare a întreprinderii, sau cu alte cuvinte, arată capacitatea
întreprinderii de a utiliza capitalul propriu în vederea desfăşurării unei activităţi
normale ale producţiei. Acest indicator se determină prin raportarea profitului net la
capitalul propriu al întreprinderii. Deci, formula de bază poate fi reflectată prin
următoarea relaţie:

PN
Rf = CPr x 100 (%)

unde:
PN - reprezintă suma profitului net;
CPr - valoarea capitalului propriu.
De regulă, modificarea rentabilităţii financiare este supusă influenţei unui sistem de
factori. Pentru a înţelege mai bine atât conţinutul acestor factori, cоt şi analiza lor, se
recomandă ca formula de bază să fie supusă unor transformări succinte, şi anume:
PN PN TA P PN TA P
Rf = CPr x 100 = CPr x TA x P = P x CPr x TA

= (Ep x Pf x Ra) x100


unde:
Rf - rentabilitatea financiară;
PN - profitul net;
TA - valoarea totală a activelor;

48
P - profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
CPr - valoarea capitalului propriu;
Ep - efectul de pârghie;
Pf - ponderea profitului net în profitul perioadei de gestiune până la
impozitare (presiunea fiscală);
Ra - rentabilitatea activelor.
Este necesar de menţionat că efectul de pârghie după conţinut reflectă gradul
în care utilizarea unor resurse suplimentare contribuie la majorarea rentabilităţii
capitalului propriu (sau rentabilităţii financiare).
Din formula de mai sus se poate constata că asupra rentabilităţii financiare
influenţează următorii trei factori:
1. modificarea efectului de pârghie;
2. modificarea presiunii fiscale;
3. modificarea rentabilităţii activelor.
La prima etapă toată informaţia necesară pentru analiză vom prezenta-o în
tabelul 14:
Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii capitalului propriu (rentabilităţii
financiare)
Tabelul 14
Semne Anul Anul de
Nr. Abaterea
crt.
Indicatori conven- precedent gestiune
ţionale (+;-)
(2005) (2006)
A B 1 2 3=2-1
Valoarea capitalului propriu
1. CPr 85923.3 86411.7 + 488.4
(rd.650, f.nr.1), mii lei
Valoarea totală activelor (rd.470,
2. TA 103487.4 104131.3 + 643.9
f.nr.1), mii lei
Profitul perioadei de gestiune până
3. P 698.3 809.6 + 111.3
la impozitare (rd.130, f.nr.2), mii lei

4. Profitul net (rd.150, f.nr.2), mii lei PN 264.5 847.5 + 583

Ponderea profitului net în profitul


5.
global, % (rd.4/rd.3)
Pf 37.88 104.68 + 66.8

6. Efectul de pârghie, (rd.2/rd.1) Ep 1,20 1,21 + 0.01

49
Rentabilitatea activelor, %
7. Ra 0,68 0,77 +0,09
[(rd.3/rd.2) x 100]
Rentabilitatea financiară, %
8. RF 0,31 0,98 +0,67
[(rd.4 / rd.1) x 100]

Conform datelor din tabel observăm că rentabilitatea financiară s-a majorat pe


parcursul anului de gestiune cu 0,67 puncte procentuale (0,98 – 0,31).
Concomitent, menţionăm că din cei trei factori, care contribuie la modificarea
rentabilităţii financiare, efectul de pârghie are o tendinţă de majorare (de la 1,20 la 1,21
puncte), atât şi rentabilitatea activelor, cît şi ponderea profitului net în profitul perioadei de
gestiune până la impozitare – au o tendinţă de majorare.
Pentru o apreciere mai obiectivă a acestor modificări trecem la analiza factorială
care se efectuează prin metoda „substituţiei în lanţ” (tabelul 15)9:
În baza rezultatelor obţinute putem constata că majorarea rentabilităţii
financiare la „Floare Carpet” SA în anul de gestiune faţă de anul precedent a fost
cauzată de influenţa pozitivă a factorilor 1 (ΔPf) şi 3 (ΔRa), care au contribuit la
sporirea indicatorului rezultativ cu 0,54şi 0,13 puncte procentuale.
Deci, rezultatele analizei factoriale ne dau posibilitatea să deducem că „Floare
Carpet” SA dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe
viitor.
Ca şi la indicatorii precedenţi ai rentabilităţii este necesar de menţionat că
nivelul rentabilităţii financiare atins în anul de gestiune este cu mult sub nivelul
necesar pentru a desfăşura o activitate de producţie prosperă.

9
Anexa

50
2.4. Oportunităţi de creştere a rezultatelor financiare şi a rentabilităţii
pentru SA „Floare Carpet”

Prin mecanismul său de dezvoltare economia de piaţă se bazează pe


concurenţă şi competitivitate.
Reuşesc întotdeauna acei manageri care au o deosebită capacitate de
conducere şi organizare şi care se adaptează rapid la cerinţele pieţei.
În condiţiile actuale suntem martori ai unui proces în care unele întreprinderi
îşi demonstrează viabilitatea şi posibilităţile de dezvoltare pe viitor, în timp ce alte
întreprinderi bat pasul pe loc sau sunt într-o stare de falimentare. Aceasta se
întâmplă, din cauza lipsei unor obiective generale şi specifice, clar formulate,
precum şi a unor strategii aferente realizării acestora. Conducerea întreprinderii, ale
cărei performanţe realizate sunt la un nivel scăzut, se concentrează la rezolvarea
problemelor curente, îşi bazează activitatea pe realizarea unor obiective pe termen
scurt, fără a avea o perspectivă clară asupra dezvoltării în concordanţă cu cerinţele şi
exigenţele economiei de piaţă.

51
Rezultatele unor cercetări cu privire la utilizarea instrumentelor de planificare
în întreprinderi au condus la următoarele concluzii:
• În condiţiile unei concurenţe intense şansă de reuşită au doar

întreprinderile planificabile;
• Întreprinderile care practică planificarea activităţii lor s-au dovedit a fi

superioare celor care nu desfăşoară activitatea de planificare.


Pentru a putea răspunde cerinţelor create, întreprinderile trebuie să
urmărească o perfecţionare continuă prin realizarea unor procese bine gândite şi
concretizarea acestora în programe de dezvoltare economică pe o perioadă de 3-5 ani
“… numai o strategie bine formulată va ajuta conducătorul să aloce resursele într-o
viziune unică şi viabilă, bazată pe competenţele şi disfuncţionalităţile interne, pe
schimbările anticipate în mediu şi mişcările concurenţilor inteligenţi”

În urma procesului de elaborare a programului previzional de dezvoltare a


întreprinderii pot apărea o mulţime de variante. Însă variantele posibile pot fi reduse
la trei. Vom încerca să le determinăm:
varianta I. Când rezultatele obţinute sunt mai mici decât cele care au fost
programate
Pe baza parametrilor obţinuţi putem conchide, că la momentul estimării
unitatea economică în cauză avea posibilităţi reduse pentru o activitate sigură de
producţie. Cauza principală a fost lipsa mijloacelor necesare pentru activitatea de
producţie. Acest şi alţi factori au contribuit la faptul că şi nivelul programat nu a fost
atât de pronunţat, deşi s-a observat o tendinţă de majorare la toţi indicatori
nominalizaţi.
De aici reiese necesitatea abordării şi realizării unor măsuri concrete care ar
permite obţinerea parametrilor necesari. Realizarea lor trebuie prevăzută pentru
următorii doi ani de activitate. De exemplu creşterea gradată a profitabilităţii
vânzărilor depinde direct de potenţialul activităţii de producţie la nivel de
întreprindere şi /sau particularităţile ramurii respective din economia naţională. Din
practica elaborării programului previzional de dezvoltare a unităţilor de producţie se

52
recomandă susţinerea ritmului de creştere al acestui indice la un nivel de 2,0-5,0%
anual. Dacă nu este posibilă menţinerea acestui ritm în baza activităţii operaţionale,
apoi o anumită creştere a profitului întreprinderii poate fi prevăzută prin
diversificarea acestei activităţi (asimilarea altor surse şi obţinerea profitului
respectiv). În ce priveşte rentabilitatea activelor, aici apare necesitatea stingherentă
de a revizui conţinutul şi structura patrimoniului întreprinderii pe baza unei
inventarieri riguroase a tuturor bunurilor de care dispune unitatea economică la
momentul aprecierii. Aceasta ne va oferi posibilitatea, în primul rând, să evidenţiem
bunurile, care pe parcursul ultimilor 3-5 ani nu participă la procesul de producţie şi
respectiv nu aduc venit, sau nu sunt necesare întreprinderii date. Surplusurile de
bunuri trebuie vândute şi /sau achitate în contul datoriilor curente altor agenţi
economici sau partenerilor de activitate.

Varianta a II-a. Rezultatele obţinute la toţi indicatori sunt aproximativ


egale sau puţin mai mari decât cele convenţional programate.

Însă pentru o apreciere mai obiectivă a nivelului atins este necesar să


determinăm modificarea acestor indicatori faţă de anul precedent, cît şi ritmul lor de
creştere. Examinând modificările indicatorilor la întreprinderea dată faţă de anul
precedent autorul observă că ele sunt foarte pronunţate, deşi nu sunt specifice pentru
o perioadă mai îndelungată. Astfel reorientarea întreprinderii la un sortiment şi
structură mult mai favorabilă a producţiei fabricate cît şi majorarea esenţială a
volumului vânzărilor nete faţă de anul precedent în baza acestor modificări au
contribuit la sporirea profitului brut. Acest ritm nu poate fi susţinut din an în an. El
trebuie să fie adus la un nivel rezonabil, ţinând cont de concordanţa tuturor
indicatorilor ce contribuie la formarea rezultatelor financiare. Aici vom mai
menţiona că dacă ritmul de creştere a profitului vânzărilor nu este mai mic de 5%
anual, atunci întreprinderea analizată a intrat pe o pistă sigură, unde apare
posibilitatea de prognozare a creşterii în perspectivă a acestui indicator. Concomitent
se stabileşte un ritm de creştere treptată a profitabilităţii pe tot parcursul perioadei

53
previzionale, iar deficitul de profit trebuie redus prin diversificarea activităţii de
bază.

Varianta a III-a . Rezultatele obţinute la indicatorii triadei sunt cu mult mai


mari decât parametrii unor dimensiuni convenţional programate.

Aici putem remarca, că în condiţiile crizei economice pot să nu existe


întreprinderi de producţie cu astfel de rezultate. Şi totuşi în cazul dat este necesar de
a corecta toate rezultatele în funcţie de modificarea profitului net, deoarece numai
prin intermediul acestui indicator se poate reflecta obiectiv gradul înalt atins în acest
caz.
În paralel aceasta este nevoie de a ordona următorii paşi ai strategiei prin
indicatorul profitul net, al cărui ritm de creştere se determină individual, pornind de
la condiţiile concrete şi posibilităţile ale activităţii acestor întreprinderi în
perspectivă.
După cum se observă, în toate variantele accentul se pune pe indicatorul
“profitabilitatea vânzărilor”. În opinia autorului , nivelul profitabilităţii poate fi
apreciat în felul următor:
1) minim - până la 10%;
2) suficient - de la 10% la 15%;
3) mediu - de la 15% la 30%;
4) înalt - de la 30% la 40%;
5) foarte înalt - peste 40%;
Cât priveşte volumul vânzărilor nete, apoi în condiţiile actuale de activitate
dimensiunile lui depind, în cea mai mare măsură, nu de potenţialul de producţie a
întreprinderii ci de piaţa de desfacere a produselor fabricate, care orişicând poate să
se modifice, luând în consideraţie variaţiile conjuncturii.. Însă producătorii trebuie să
fie cointeresaţi ca marfa lor să se vândă cît mai repede, pentru a contribui la un
circuit normal de dezvoltare. Însă este insuficientă numai dorinţa acestora. Unitatea
de producţie trebuie să cunoască cît mai detaliat desfacere a mărfurilor respective

54
atât pe piaţa internă cît şi cea externă. Cu cît piaţa de desfacere a mărfurilor produse
este prospectată mai bine, cu atât circuitul lor este mai convenabil pentru producători
şi cumpărători. Astăzi întreprinderea să producă numai marfă calitativă este foarte
puţin, trebuie tot mai insistent S.A “Floare-Carpet” să se înveţe a vinde această
marfă prin utilizarea diferitelor metode şi forme favorabile de afaceri.

Capitolul III Modalităţi de sporire a rezultatelor financiare ale


întreprinderii

Factorii de influienţă asupra profitului şi oportunităţi de optimizare a valorii


acestora.

55
3.2. Problematica sporirii rezultatelor financiare pentru intreprinderile din
Republica Moldova

Analiza financiară reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea


şi implimentarea soluţiilor strategice de оmbunătăţire a performanţelor curente ale
întreprinderii.
Metoda diagnosticului şi aprecierii rezultatelor financiare descrisă în capitolul
doi dă posibilitate fiecărui producător să-şi aprecieze cu suficientă exactitate gradul
de profitabilitate şi rentabilitate a activităţii pe care o desfăşoară.
Existenţa unei multitudini de metode de previzionare impune necesitatea
evaluării şi selectării celei mai adecvate metode, care să facă posibil rezolvarea cît
mai rapidă şi corectă a problemelor, să asigure un grad înalt de precizie şi de
validitate cerut.
Pentru prognozarea indicatorilor sus numiţi s-a convenit utilizarea metodei de
extrapolare, care se bazează pe presupunerea că tendinţele observate în trecut
reflectă influieinţa factorilor, care vor acţiona şi în viitor.

56
În continuare autorul va examina rezultatele financiare la S.A “Floare- Carpet
“ sub aspect strategic, luând în calcul informaţia prezentată în tabelele de mai jos.
Tot odată menţionăm, că pentru anii 2004- 2006 rezultatele au fost elaborate de
autor , ţinând cont de tendinţa modificării rezultatelor financiare pe parcursul anilor
anteriori la această unite economică şi de cerinţele dure faţă de mărimea acestor
indicatori pentru perioada previzională de dezvoltare a sferei de producţie.
Variantele prezentate pot fi discutabile, deoarece la elaborarea lor s-a luat în
consideraţie condiţiile neuniforme de activitate (capacitatea de producţie, gradul de
aprovizionare, asigurarea cu materie primă şi materiale, piaţa de desfacere, nivelul
consumurilor şi cheltuielilor, preţul mediu unitar la produse finite etc.) în mod
divers, ţinând cont de gradul profunzimii cercetărilor acestora.
Un element de bază al planului de afaceri este aprecierea şi argumentarea
justificată a căilor de bază ce contribuie la obţinerea rezultatelor financiare. Drept
sursă principală de informaţie în acest caz serveşte “Darea de seamă despre
rezultatele financiare şi folosirea lor” . De regulă mărimea absolută a rezultatului
financiar este determinată de veniturile provenite din activitatea de bază sau din
vânzarea mărfurilor. Pentru a evidenţia căile de bază care determină rezultatele
financiare se recomandă următorul tabel

Prognoza rezultatelor financiare al S.A “Floare-Carpet” pe anii 2004-2006

Tabel 16
Nr. Indicii Anii
2005 2006 2007 2008 2009
program proiect prognoză
1 Vânzări nete 58000 63407 68008,5 73000,7 78000,4
2 Costul vînzărilor 45864.2 49545.8 53231 56896.3 60589.1
3 Profitul brut 12135.8 13861.9 14777.5 16104.4 17411.3
4 Cheltuieli 1746.5 2012.9 2279.7 2507.8 2775.9
comerciale
5 Cheltuieli generale 5909.5 6757.5 7582.6 8300.6 9261
6 Alte cheltuieli 5747.8 5134.6 4509.2 3878.2 3279.8
operaţionale
7 Alte venituri 1270.3 1016.7 765.3 662.7 436.8
operaţionale

57
8 Rezultatul din 2.3 973.4 1171.3 2080.5 2531.4
activitatea
operaţională
9 Rezultatul din 241.7 109.2 - - -
activitatea de
investiţii
10 Rezultatul din 454.3 -273 253,4 379 415,6
activitatea financiară
11 Profit pînă la 698.3 809.6 925.6 1065.6 1279.6
impozitare

Examinând datele din tabel, constatăm că la S.A “Floare-Carpet” rezultatele


din activitatea operaţională comparativ cu anul de gestiune 2006-2006 acest
indicator va creşte de la 973,5 la 2531,4 mii lei sau suplimentar cu 1557,9 mii lei.
Elementul de bază, care va contribui la majorarea beneficiului de bilanţ îl
prezintă volumul vânzărilor. Se prevede că în anul 2006 faţă de anul 2006 vânzările
se vor majora de la 63407,8 la 78000,4 mii lei.
Astfel conducerea S.A “Floare-Carpet” se va strădui să acorde o atenţie
deosebită problemei legate de diversificarea activităţii de bază prin elaborarea unor
măsuri suplimentare, ce vor contribui la deschiderea şi lărgirea reţelei de magazine
proprii, precum şi la prestarea în diferite regiuni ale ţărilor occidentale, ţărilor CSI
a serviciilor la comandă .
Comparând informaţia prezentată în tabelele respective observăm, că
colectivul de muncă al S.A “ Floare- Carpet” vor trebui să depună eforturi esenţiale
în obţinerea unei activităţi durabile pe următorii trei ani de activitate.

Necesitatea înzestrării permanente a procesului de producţie cu mecanisme şi


utilaje noi, cît şi inventarierea judicioasă a fondurilor fixe care pe parcursul ultimilor
doi ani nu sunt implicate în circuitul de activitate din diferite motive, şi deci nu aduc
profit, vor contribui la obţinerea rezultatelor financiare obţinute din vânzarea
fondurilor fixe. Dar acest domeniu de activitate necesită o atenţie deosebită, bine
gândit ca să nu ducă la rezultate negative.

58
Previziunea volumului de producţie în condiţiile de instabilitate economică
în care se află Republica Moldova decurge din bugetul vânzărilor şi întreprinderea
trebuie să ţină cont de :
• Cererea pe piaţă şi canalele de realizare a producţiei;

• Asigurarea întreprinderii cu mijloacele de producţie necesare;

• Utilizarea maximă a capacităţii de producţie.


Planul vînzărilor şi producţiei la “Floare- Carpet” S.A. pentru anii 2004- 2006
Tabelul 17
INDICATORII Anii
2004 program 2005 proiect 2006 prognoză
1. Vânzări nete- 68008,5 73000,7 78000,4
Inclusiv:
a. Covoare jacord 100% lînă 16636,3 22547,4 22143,3
b. Covoare jacord 80% lînă 48267,2 47234,2 51263,1
c. Alte tipuri de producţie 3105 3219,1 4594
2. Volumul producţiei fabricate 65120 66100 67000
Dacă volumul producţiei va creşte, necesarul de active de asemenea va trebui
să crească. Întreprinderea va avea nevoie de numerar suplimentar pentru a fi imediat
investit în stocuri de materii prime şi materiale, iar când se va atinge capacitatea
maximă, sunt necesare fonduri şi pentru investiţii în active fixe.
Accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor de mărfuri şi materiale, precum şi
reducerea duratei de încasare a creanţelor vor permite S.A. “Floare-Carpet”
obţinerea în următorii trei ani a unui flux pozitiv al mijloacelor băneşti, fapt ce atestă
o situaţie financiară favorabilă pe viitor. Pentru întreprindere este şi mai favorabil
dacă în decursul perioadei previzionale ponderea desfacerii de mărfuri pe piaţa
externă şi pe cea internă treptat va creşte.

Suma încasărilor din activitatea de bază la S.A “Floare-Carpet” pe piaţa


internă şi cea externă
Tabel 18
Indicatorii Unitatea 2006 2004 2005 2006
de efectiv. estim. prognoz. prognoz.
măsură

Comerţul interior
Vînz. de mărf. cu amănuntul mil.lei 33 890 34230 35500 36800

59
în % faţă de anul precedent % x 101,1 103,6 103,6
Comerţul exterior
Vănzări de mărfuri (covoare) mil. USD 2300 2500 2550 2600

Examinând datele din tabel, se observă că la S.A “Floare-Carpet” pe parcursul


următorilor trei ani 2004-2006 volumul desfacerilor de mărfuri pe piaţa externă
predomină în suma totală din activitatea de bază. Concomitent pentru toată perioada
previzională se observă o tendinţă pozitivă de creştere a ponderii desfacerii de
mărfuri. Această situaţie va contribui pozitiv la obţinerea surselor valutare necesare
pentru procurarea mijloacelor circulante..

Previziunea activităţii întreprinderii 2004-2006


Tabel 19
INDICII Unit a. 2005 a.2006 a.2007 a.2008 a. 2009
efectiv estimat program proiect prognoza

Vinzari nete m.lei 58000 63407 68008,5 73000,7 78000,4

Datorii m.lei 17263 13000 11000 8500 6500


debitoare

Datorii m.lei 12940 10450 7800 5250 2750


creditoare

Profit-net m.lei 264.5 550 600 610 620


Numarul scriptic
mediu pers 857 863 863 870 871

Salariu mediu lei 889-02 1150-00 1200-00 1330 1450


Export volumul 18377.7
Pondere m.lei 25400 27300 27900 28800
% 41.9 42.2 43.0
Rezultat pozitiv pozitiv pozitiv pozitiv pozitiv
financiar
Volumul
productiei in 56392 62020 65120 68400 69800
preturi curente
Volumul
productiei in Mii 327 333 340 350 357
expresie m2
naturala

60
Din diagnosticul efectuat au rezultat câteva concluzii de mare importanţă,
care oferă oportunităţi pentru decidenţii interesaţi în îmbunătăţirea
funcţionalităţii întregului sistem:
1. Există un sistem raţional de aprovizionare şi asigurare cu materia primă

şi materiale, ar fi necesar să se perfecţioneze acest sistem de aprovizionare cu


materie primă şi resurse materiale, contractele încheiate cu furnizorii (în baza
contractelor încheiate cu furnizorii pe o perioadă mult mai îndelungată şi să
includă careva elemente de atragere )
2. Să fie o concordanţă mult mai favorabilă între patrimoniul întreprinderii

şi gradul utilizării acestuia


3. Piaţa de desfacere este bine determinată de cererea consumatorilor

străini, astfel întreprinderea ar trebui să perfecteze piaţa internă de desfacere care


este limitată din cauza capacităţii reduse de cumpărare a consumatorilor
4.Să tindă mereu spre un ritm de creştere a profitului perioadei de gestiune
până la impozitare în paralel cu sporirea veniturilor din vânzarea produselor finite
presupune şi o reducere esenţială a cheltuielilor întreprinderii pentru activitatea
operaţională, cît şi pentru cea neoperaţională (de investiţii şi financiară).

Un compartiment aparte în planificarea financiară îl ocupă previziunea


rezultatelor financiare, care pornesc de la compararea cheltuielilor prevăzute pentru
fiecare tip de activitate.
Următorul tabel cuprinde diagnosticul şi argumentarea structurii cheltuielilor
de producţie pe elemente economice. Acest tabel se completează după datele privind
următoarele elemente economice generalizatoare: cheltuieli materiale, cheltuieli
aferente serviciilor prestate de terţi, uzura activelor pe termen lung, cheltuieli privind
retribuirea muncii, contribuţii privind asigurările sociale de stat, alte cheltuieli.
Actualmente o atenţie deosebită se acordă retribuţiilor, ponderea cărora în
structura cheltuielilor, după opinia autorului este foarte redusă. Sperăm că în viitor
mărimea acestor cheltuieli se va majora.

61
Celelalte două elemente cum sunt cheltuieli materiale, având o tendinţă de
majorare absolută, necesită o reducere relativă pe tot parcursul perioadei
previzionale
Structura consumurilor şi cheltuieliolor întreprinderii l a S.A “ Floare-Carpet”
Tabel 20
Elementele 2005 2006 2004 program 2005 proiect 2006 prognoza
economice
%

1.Total Cheltuieli 57132 100 66178,5 100 75225 100 84468 100 93992 100
2.Cheltuieli 36627 64,1 42487,6 64,2 48278 64,2 54127 64,1 59967 63,8
materiale
3. Ch. aferente serv 2822.9 4,94 2484,6 3,75 2166,5 2,88 1816 2,15 1560 1,66
prest. de trţi
4.Uzura 2226.1 3,89 1855,6 2,8 1481,9 1,97 1098 1,3 3666 0,39
Mijloacelor Fixe
5.Ch. retribuirea 8714550 15,3 11621,5 17,6 14669 19,5 18160 21,5 22088 23,5
muncii
6.Contribuţii asigur 2424.8 4,24 3221492 4,86 4257,7 5,66 5710 6,76 7096 7,55
sociale
7. Alte cheltuieli 4316,8 7,55 4507672 6,81 4370,5 5,81 3556 4,21 2914 3,1

Concomitent se observă o tendinţă de reducere relativă a acestor cheltuieli în


perioada previzională. Astfel comparativ cu anul 2005, cheltuielile materiale în
valoarea absolută se vor majora de la 36627 mii lei la 59966,8 mii lei în anul 2006
sau cu 23339,8 mii lei (59966,8-36627), iar ponderea lor în structura cheltuielilor se
va reduce de la 64,10 la 63,80%.
Modificările enunţate vor da posibilitate conducerii S.A “Floare-Carpet” să
majoreze cheltuielile privind retribuirea muncii în această perioadă de la 8714,5 la
22088 mii lei, respectiv ponderea acestora în structura tuturor cheltuielilor va
constitui de la 15,25 la 23,50 la sută. Această tendinţă va servi drept factor
determinant al ameliorării stării materiale a membrilor colectivului de muncă la S.A
“Floare-Carpet” în viitor.

62
Concluzii şi recomandări

Aş dori să menţionez faptul că această temă este destul de impunătoare şi


actuală în procesul de tranziţie de la o economie planificată la cea de piaţă, din motiv
că diagnosticul constituie controlul medical al firmei şi ca rezultat este prescrisă cura
pe care întreprinderea este obligată să o urmeze, de altfel ea va fi sortită
falimentului.

Astfel încât sfera de bază a unei economii naţionale reprezintă sfera de


producţie, raţiunea producătorului constă în faptul, că el nici odată nu-şi va permite
să producă marfa, care nu este solicitată pe piaţa de desfacere, sau care nu poate să-i
asigure profitul scontat. Scopul fiecărui agent economic este de a obţine un profit cît
mai mare în raport cu efortul depus.
În lucrarea dată am examinat căile principale de obţinere a profitului
caracteristice pentru unităţile de producţie, cît şi metodele principale de diagnostic şi
estimare a acestor rezultate: începînd cu profitul brut şi terminănd cu cel pînă la
impozitare.
În cadrul cercetării am apelat şi la un sistem de indicatori relativi ai profitului, cum
ar fi: rentabilitatea activelor, rentabilitatea financiară şi economică etc., care ne ddau

63
posibilitatea unei aprecieri mai riguroase, sub diferite astpecte, a rezultatelor
financiare obţinute.
În procesul cercetării am divizat sistemul de factori care influenţează modificarea
profitului şi rentabilităţii sub aspectul concordanţei factorilor interni – care depind
de activitatea întreprinderii şi a celor externi – care în cea mai mare măsură nu
depinde de activitatea acesteia.
Deci, în baza temei studiate în teza respectivă aş putea conchide următoarele
lucruri:
1. Un rol important în acest proces оl are profitul, care prin conţinutul său
economic în condiţiile atuale este sursa principală de autofinanţare a unităţilor de
producţie şi abunăstării vieţii sociale în ăntregime. În viziune a noilor cerinţe ale
economiei de piaţă, orice producător, în perioada derulării unei activităţi, trebuie să-
şi determine foarte clar potenţialul său de dezvoltare în ramura respectivă şi efortul
propriu în obţinerea unor rezultate financiare mai avantajoase.
2. Pornind de la analiza situaţiei reale a „Floare Carpet” SA, starea actuală
a întreprinderii poate fi caracterizată prin:
 Lipsa capitalului pe termen lung pentru înnoirea şi diversificarea
producţiei, deoarece capitalul pe termen lung pe care îl are la moment în
bilanţ sunt doar datorii faţă de buget, privind impozitul pe venit istorice;
 Degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după sine
creşterea cheltuielilor de întreţinere şi reparare;
 Micşorarea randamentului mijloacelor fixe;
 Costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în
pătrunderea acesteia pe piaţa externă şi la concentrarea pe piaţa internă care
are o capacitate de absorbţie prea mică;
 Lipsa unei strategii de dezvoltare de lungă durată şi lipsa echipelor de
manageri capabili să realizeze astfel de strategii, nefolosirea şi
necunoaşterea stilurilor noi de management, ce ar genera posibilităţi
sinergetice de dezvoltare;

64
 Inexistenţa unui proces continuu de instruire economică şi a unei
reacţionări prompte la schimbările de mediu.
3. Pentru depăşirea situaţiei în care se află la moment întreprinderea
„Floare Carpet” SA şi pentru crearea unor premise de transformare a acestei
companii într-un agent esenţial ai economiei de piaţă aş propune un set de măsuri de
ordin metodologic şi practic, după cum urmează:
a) Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o întreprindere
creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a
supravieţui depinde de capacitatea managerilor de marketing de a promova
noi idei pentru produse noi, a managerilor financiari de a utiliza maximum
eficient resursele financiare, pe baza căreia este posibilă creşterea
profitabilităţii întreprinderii;
c) Creşterea volumului venitului din vânzări. Pentru îmbunătăţirea acestui
indicator aş propune următoarele acţiuni:
• Lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing;
• Urgentarea realizării activelor neutilizate. În condiţiile în care
întreprinderea dispune de echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate
sau date în folosinţă micilor întreprinzători, asigurând, pe de o parte,
evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi morală şi creşterea fluxului
financiar de intrare, pe de altă parte, creşterea cifrei vînzărilor şi,
corespunzător, sporirea profitului;
d) Reducerea costului vânzărilor. Conform datelor din tabelul 2.3.3.,
întreprinderea industrială „Floare Carpet” SA a înregistrat reducerea a
profitului brut pe seama creşterii costului vânzărilor în valoare de -5180,8 mii
lei. Adică, aceasta s-a răsfrînt implicit asupra rentabilităţii. Deci pentru
reducerea costului întreprinderea trebuie să:
• Dezvolte şi modernizeze tehnologiile de fabricaţie;
• Reducă personalul angajat la întreprindere;

• Diversifice furnizorii de materie primă şi materiale, energie şi


combustibil.

65
e) Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului. În acest context, o poziţie
prioritară revine operaţiunilor privind sporirea ritmului de încasare a
producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a documentelor
de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii, adresarea de
scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul
evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind
relaţiile cu clienţii, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor
moderne.
f) Pentru o activitate durabilă în condiţiile economiei de tranziţie este

nevoie de asigurarea unui suport legal din partea statului, de stabilizarea


situaţiei economice prin reducerea inflaţiei şi promovarea investiţiilor în
Republica Moldova.
4. În perspectiva de lungă durată, compania „Floare Carpet” SA ar trebui
să dezvolte o strategie de dezvoltare a întreprinderii în condiţiile actuale de piaţă,
prin:
• Competitivitatea producţiei. Sporirea competitivităţii producţiei atât
pe piaţa internă, cât şi pe cea externă este posibilă prin:
• Creşterea calităţii producţiei. Pentru a obţine victori în lupta
concurenţială, „Floare Carpet” SA trebuie mereu să lucreze asupra
calităţii şi să producă această marfă mai repede decât concurenţii lor.
Un pas spre succes „Floare Carpet” SA a înregistrat în întroducerea
sistemului standart de calitate ISO – 9001;
• Însuşirea noilor tipuri de producţie competitivă pe piaţă şi lărgirea
sortimentului de mărfuri în scopul substituirii producţiei de import de
calitate inferioară. Aceasta din urmă necesită rezolvarea unor
probleme ce ţin de pregătirea cadrelor calificate, creşterea
potenţialului inovaţional, a calităţii managementului şi structurii de
conducere.
• Competitivitatea tehnologiilor. Conform spuselor economistului
american A.I.Ross, sporirea volumului de producţie în statele dezvoltate cu

66
50-60% este obţinută pe baza înnoirii tehnologiilor şi nu a creşterii
consumului de resurse. Cvreşterea competitivităţii tehnologiilor constă în
retehnologizarea şi modernizarea permanentă a procesului de producţie.
• Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii şi
gestionării. Pentru ca mijloacele investite în noile tehnologii să se
recupereze, este necesar să se echilibreze nivelul tehnic al producţiei cu
necesităţile pieţei concurenţiale. O altă modalitate ar fi atragerea
investiţiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii şi
modernizării bazei tehnico-materiale a industriei şi aplicării tehnologiilor
moderne de producere.
5. În final, aş putea menţiona faptul ponderea rezultatului din activitatea
operaţională este mult mai mică decât cea din activitatea de investiţii şi din cea
financiară, ceea ce nu este normal pentru o întreprindere de producere. Deci toate
aceste concluzii şi propuneri ţin de orientarea managerilor spre alegerea unor decizii
optime de sporire a competitivităţii, dar realizarea în practică mai depinde încă de
mulţi factori interni şi externi, care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind
posibilă doar în urma analizei financiare a activităţii propriei întreprinderi, dar şi
acelor concurente.
Propunerea programului de acţiune şi a măsurilor de ameliorare a
rezultatelor întreprinderii

Deoarece situaţia financiară la S.A “Floare-Carpet este favorabilă la etapa


actuală, ca şi orişicare agent economic se doreşte o transformare a lor în agenţi
esenţiali ai economiei de piaţă, astfel autorul propune un set de măsuri de ordin
metodologic şi practic care să conducă la creşterea profitabilităţii .
Printre căile şi modalităţile ce ar putea fi avute în vederea în sporirea
eficientizării activităţii S.A. “Floare – Carpet” se enumără:
1. Perfecţionarea managementului financiar. Modul în care o
întreprindere creşte şi se dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a
supravieţui depinde de capacitatea managerilor de a promova noi idei pentru noi

67
produse, asigurând astfel lărgirea sortimentului de produse comercializate şi pe
această bază fiind posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;
2.Creşterea volumului vânzărilor. Pentru оmbunătăţirea situaţiei în
perspectivă în ceea ce priveşte indicatorul “cifra vânzărilor” se propun unele
categorii de măsuri:
- lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing. În condiţiile actuale,
când întreprinderea dispune de stocuri greu vandabile activitatea specialiştilor
din domeniului marketingului trebuie să fie îndreptată spre:
- determinarea potenţialului pieţei, care presupune studierea cerinţelor şi
problemelor clienţilor, a capacităţii concurenţiale;
- acomodarea la maximum a procesului de producţie la cerinţele pieţei, la
studierea şi caracterul cereri;
- asigurarea creşterii vânzărilor prin intermediul reclamei şi publicităţii
profesionale, încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.;
- modificarea sortimentului producţiei conform cerinţelor pieţei;
- organizarea expoziţiilor cu vânzare în oraşele republicii şi peste hotare.
Astfel întreprinderea va putea produce nu doar pentru acoperirea
capacităţilor de producţie şi creşterea stocurilor de produse, ci pentru piaţă şi
necesităţile sale.
3. Reducerea costului vânzărilor.
Aici putem menţiona că agravarea situaţiei financiare a unei întreprinderi
industriale, creşterea costurilor de producţie constituie un fenomen marcant al
ultimei perioade.
Principalele cauze care au determinat creşterea costurilor de producţie sunt:
creşterea costurilor fixe ca urmare a reducerii considerabile a capacităţilor de
producţie, creşterea preţurilor la materia primă, la energie, sporirea cheltuielilor
legate de creşterea ratei dobânzii pentru creditele primite ş.a., toate acestea
conducând la diminuarea profitului
Pornind de la influenţa cheltuielilor totale asupra profitului şi , implicit, asupra
rentabilităţii, trebuie avute în vedere unele măsuri pentru reducerea costurilor:

68
- realizarea produselor pe baza criteriilor de eficienţă economică, care
presupune practicarea unor preţuri de vânzare care să permită acoperirea costului de
producţie şi obţinerea unui profit
- dezvoltarea şi modernizarea potenţialului tehnic al întreprinderii, care să
antreneze cheltuielile financiare cît mai reduse şi vinderea activelor neutilizate.
- perfecţionarea personalului angajat la întreprinderi;
• diversificarea furnizorilor de materie primă şi materiale, energie şi
combustibil. Este necesară existenţa la întreprindere a unui sistem de
informare privind furnizorii, caracteristicile şi preţurile materiilor prime.
4. Accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului care conduc la sporirea
numerarului şi care fiind plasat în acţiuni profitabile va genera profit. În acest
context, o poziţie prioritară revine operaţiilor privind sporirea ritmului de
încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a
documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii,
adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În
scopul evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici
privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor
moderne.
În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare
generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor
financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulţime de factori interni şi
externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi, aceasta fiind posibil doar în rezultatul
analizei financiare a activităţii de producţie a întreprinderii cît şi a concurenţei.
Deci în cadrul procesului de prognozare a dezvoltării întreprinderii industriale
S.A “Floare –Carpet”, sunt incluşi cei mai semnificativi indicatori de apreciere a
situaţiei financiare printre care: volumul vânzărilor, profitul, etc. O importanţă
deosebită a revenit selectării metodelor de previziune, chemate să asigure un grad
înalt de precizie şi de validitate cerut. Pentru prognozarea indicatorilor sus- numiţi,
s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe presupunerea că
tendinţele observate în trecut reflectă influenţa factorilor care vor acţiona şi în viitor.

69
Bibliografie

Legi, Hotărîri a Republicii Moldova:


1. Codul fiscal. Serviciul fiscal de Stat al Republicii Moldova. - Chişinău, 2001. -
98 p.
2. Comentarii cu privire la aplicarea Standardelor Naţionale de Contabilitate,
aprobate prin ordinul ministrului finanţelor al R Moldova nr.16 din 29 ianuarie
1999. // Monitorul Oficial nr. 35-38 din 15.04.99.
3. Legea privind societăţile pe acţiuni nr.H34-Xin din 2 aprilie 1997. // Monitorul
Oficial nr. 38-39, iunie 1996.
4. Ordinul Ministerului Finanţelor nr.16 din 29 ianuarie 1999 „Modificarea şi
completarea nr.1 la S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare".
5. Privind volumul, modul de întocmire şi prezentare a dării de seamă financiare
anuale de către agenţii economici pentru anul 1998. Scrisoarea
Departamentului Analize Statistice şi Sociologice nr.08-05-81 din 29
decembrie 1998 şi a Minislciului Finanţelor nr.03/2-7478 din 31 decembrie
1998.

70
6. Standardele Naţionale de Contabilitate, aprobate prin ordinul
ministrului finanţelor al R Moldova nr 16 din 29 ianuarie 1999 // Monitorul
Oficial nr. 35-38 din 15.04.99.
Literatura de specialitate:
7. Ana, Gheorghe I. Profitul: concept, norme, politici. - Bucureşti: Ed.
Economică, 1998.-184 p.
8. Analiza activităţii economice a întreprinderilor. - Bucureşti: Ed. Didactică şi
Pedagigică, 1982.-397 p.
9. Bălănuţă, V. Diagnosticul financiaral activităţii firmei. Chişinău, 2001, 56p.
10. Botnari, N. Analiza financiară - instrument de apreciere şi fundamentare a

strategiei financiare a întreprinderilor industriale: spec.08.00.10 - Finanţe,


monedă şi credit: autoref. tez. de dr. în şt.econom. - Chişinău: A.S.E.M., 2000.
11. Bran, P. Decizia financiară în unitatea economică. - Bucureşti, 1980. - 248 p.

12. Buhociu, R., Negoescu, Gh. Analiză economică. - Brăila: Evrica, 1999. - 224p.

13. Dalotă, M., Donam, L. Managementul firmei prin planul de afaceri. -Timişoara:

Ed. Sedona, 1997. - 248 p.


14. Dobrotă, Niţă. Economie politică. -Bucureşti: Ed. Economică, 1997. - 591 p.

15. Epuran, M., Cotlet, D., Ineovan, F., Pereş, I. Contabilitatea financiară în noul

sistem contabil. Volumul II. - Timişoara: Editura de Vest, 1995. - 307 p.


16. Gheorghescu, N. Analiza bilanţului contabil. - Bucureşti: Ed. Economică,

1999.-304 p.
17. Gheorghiu, Al. (coord.) Analiza activităţii economice a întreprinderilor.

-Bucureşti: Ed. Didactica şi Pedagogica, 1982. - p.


18. Işfânescu, A. Ghid practic de analiză economico-fînanciară. - Bucureşti:

Tribuna economică, 1999. - 447 p.


19. Işfanescu, A., Robu, V., Angliei, L, Tutu, A. Evaluarea întreprinderii.

-Bucureşti: Ed. Tribuna Economică, Ediţia a Il-a, 1999. – p.


20. Luca, G., Olariu, N. Elemente de management financiar: Profitabilitate şi

competitivitate. Profit, preţ şi calitate. Risc şi certitudine. - Iaşi: Dosoftei,


1994.-248 p.

71
21. Marx, Karl. Capitalul. Vol.II. - Chişinău: Cartea moldovenească, 1968. 610p.

22. Mărgulescu, D (coord ) Analiza economico-fînanciară a întreprinderii: metode

şi tehnici Bucureşti, Ed Tribuna Economică, 1994. - 388 p.


23. Mărgulescu, D., Niculescu, M., Robu, V. Diagnostic economico-fînanciar.

-Bucureşti: Ed.Romcart, 1994 -p.


24. Nederiţă, A., Bucur, V., Cărăuş, M. Noul sistem contabil al agenţilor economici

din Republica Moldova. - Chişinău: MARP, 1998. V.l. - 432 P.


25. Niculescu, M. Diagnosticul global strategic. - Bucureşti: Ed. Economică, 1997.-

455 p.
26. Oatu, C. Analiză economică. Iaşi: Ed. Fundaţiei Chemarea, 1995. - 340 p.

27. Paraschivescu, M., Păvăloaie, W. Modele de contabilitate şi analiză financiară.

- Bucureşti: Ed. Neuron, 1994 - 564 p.


28. Smith, Adam. "Avuţia naţiunilor: cercetare asupra naturii şi cauzele ei".

Chişinău. Universitas 1992. - 326 p.


29. Ţugui, Alexandru. Model de analiză a senzitivităţii profitabilităţii. // Reforme

economice în Republcia Moldova şi România: Realizări, tendinţe, probleme:


Simpozion ştiinţific: Chişinău, 24-25 septembrie 1998, Vol.2, p.246-249.
Articole şi reviste din ziare:
30. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi aprecierea eficienţei utilizării factorilor de

producţie în contextul restructurării întreprinderilor. // Contabilitate şi audit,


1996.nr.lO,p.l9-22.
31. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea activităţilor în sfera businessului mic şi

microbussinesului. // Economie şi finanţe, 2001, nr.5, p. 67-69.


32. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi aprecierea stabilităţii financiare a întreprinderii

(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,


1997.nr.9, p.41-49.
33. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea gradului de credibilitate al întreprinderii

(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,


1998.nr.5,p.85-88.

72
34. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi eficienţei

utilizării activelor în contextul restructurării activităţii de producţie. //


Contabilitatea şi audit, 1999, nr.65 p.46-50.
35. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului economico-financiare al

întreprinderii în contextul analizei expres. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.35


p.38-44.
36. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea potenţialului rezultativ al întreprinderii

(firmei) în contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit,


1997,nr.ll,p.25-29.
37. Bălănuţă, V. Diagnosticul şi estimarea surselor de constituire a patrimoniului

întreprinderii şi eficienţei utilizării pasivelor. // Contabilitate şi audit, 1999,


38. . Bălănuţă, V. Diagnosticul şi strategia de dezvoltare a agenţilor economici în

contextul elaborării planurilor de afaceri. // Contabilitate şi audit, 1996, nr.12,


p. 9-13.
39. Bălănuţă, V., Sandul, T., Fratea, N. Diagnosticul şi estimarea rentabilităţii

economice şi financiare în contextul restructurării activităţii de producţie.


Contabilitate şi audit, 1998, nr.7, p.66-71.
40. Bătrâncea, loan, Barb, A., Todea N. Diagnosticul economic al firmei. // Tribuna

economică, 1999. nr.15, p. 14-15.


41. Carauş, V., Diagnoza impune decizii ferme de restructurare. // Economica

1997, nr. 4, p. 38-39.


42. Gortolomei, V., Gheorghită, M., Tehnici de analiză a rezultatelor financiare sub

aspectul aplicării S.N.C. // Contabilitate şi audit, 1999, nr.7-8, p.93-95.


43. Işfănescu Aurel , Diagnosticul întreprinderii în dificultate. // Tribuna
economică, 1997, nr.28, p. 14-15
44. Nederiţă, A., Tiriulnicov, N., Paladi, V., Gavriliuc, L. Recomandări practice la

raportul privind întocmii ea notei explicative la raportul financiar anual. //


Contabilitate şi audit, 1999, nr.4, p.40-74.

73
45. Plămădeală, N Diagnostciul şi estimarea patrimoniului întreprinderii şi

eficienţei utilizării activelor în contextul restructurării activităţii de producţie. //


Contabilitate şi audit, 1999, nr.6, p.48-51
46. Pântea, P., Deaconu, A. Bilanţul financiar în diagnosticul financiar al

întreprinderii. // Finanţe, credit şi contabilitate, 1997, nr.7-8, p.4-10.


47. Staicu Florea , diagnostic inern – premisă a investiţiilor unei firme.// Tribuna

economică, 2006, nr. 13, p. 16-18.

74