P. 1
Analiza Financiara a Intreprinderii

Analiza Financiara a Intreprinderii

|Views: 68|Likes:
Published by r_diana2010

More info:

Published by: r_diana2010 on Apr 20, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/13/2013

pdf

text

original

Capitolul 1.Circuitul financiar fundamental.

1.1 Descrierea circuitului. Statul, pentru a-si exercita functiile, are nevoie de surse sau fonduri financiare a caror mobilizare, repartizare si utilizare dau nastere unor raporturi exprimate in forma baneasca si care reprezinta esenta finantelor publice. Procese de formare, repartizare si utilizare a fondurilor au loc nu numai la nivelul statului ca autoritate publica, ci si in intreprinderi, organisme bancare si financiare, de asigurari sociale si de bunuri etc., astfel ca intr-o economie moderna, functoneaza un anumit sistem financiar si de credit.Acest sistem este format din subsisteme, cum sunt: finantele intreprinderilor, bugetul statului (central si local), asigurarile sociale, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila si creditul.Fiecare subsistem reflecta anumite fonduri si se delimiteaza prin participantii la formarea lor, metodele utilizate in acest scop si destinatiile pe care le capata. Viata economico-financiara a unei intreprinderi nu poate fi conceputa in afara mediului in care functioneaza si evolueaza; din acest mediu intreprinderea isi colecteaza resursele si tot in cadrul lui efectueaza plati, restituiri de fonduri etc. Intreprinderea este o combinatie de factori materiali (capital economic) cu factori umani, un agent economic, o entitate, un centru de decizie, care evolueaza intr-un mediu complex, format din patru universuri interdependente si anume: 1.Universul economic 2.Universul financiar 3.Universul social 4.Universul statal Ca agent economic, intreprinderea intra in relatii cu alti agenti pe care ii intalneste pe diferite piete in care se schimba bunuri si servicii pe baza de moneda.Cantitatile de marfuri oferite si solicitate, precum si preturile sunt variabile, ceea ce influenteaza echilibrul, astfel ca intreprinderea este supusa unor legi economice. Aceste schimburi dau nastere universului financiar, care apare simultan, ca o contraparte a universului economic si ca un univers autonom, organizat pe pietele sale proprii, prin care se schimba active financiare si moneda. Agentii economici si financiari, ce se intalnesc pe diferite piete si intre care apar variate raporturi, constituie contextul social in care functioneaza si evolueaza intreprinderea.Acesti agenti pot fi grupati, in functie de piete, in urmatoarele grupe principale:  Furnizori, pe care intreprinderea ii intalneste pe piata de materii prime si servicii;  Clienti, pe care intreprinderea ii intalneste pe piata de produse si servicii;  Salariati si conducatori, pe care intreprinderea ii gaseste pe piata muncii;  Actionari sau asociati, imprumutatori si intermediari financiari, pe care intreprinderea ii gaseste pe piata financiara etc. Intre intreprindere, pe de o parte, si diferitele persoane fizic si juridice, pe de alta parte, se nasc, asa cum s-a mai aratat, variate raporturi, care vizeaza cumparari si vanzari de marfuri si servicii, angajari si plata drepturilor de personal, formarea capitalurilor proprii si imprumutate.De asemenea, intreprinderea are raporturi cu: 1.Diferite organe statale, care se concretizeaza in plata impozitelor si taxelor sau primirea de subventii si alocatii de la bugetul statului. 2.Societati de asigurare catre care intreprinderea achita prime de asigurare si de la care va beneficia, in anumite situatii, de plata unor despagubiri.

1

3.Organe de asigurari sociale, fata de care intreprinderea are obligatii banesti privind formarea unor fonduri necesare asigurarii conditiilor de trai in conformitate cu legislatia in vigoare. Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare realizarii variatelor activitati economice, sociale, culturale la acest nivel de intreprindere reprezinta esenta finantelor acesteia. Finantele intreprinderii, desi isi gasesc mediul in sfera repartitiei, au o puternica influenta asupra productiei, circulatiei si consumului. In plan suprastructural, finantele intreprinderii se prezinta ca o ramura a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, izvoarele si destinatia acelor resurse, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerea unor profituri cat mai mari. Intr-o intreprindere se pot crea numeroase fonduri, intre care: fondul pentru investitii in active fixe, fondul de rulment, fondul de rezerva, fondul de cercetare stiintifica, fonduri pentru actiuni sociale, culturale si sportive, fonduri pentru recalificarea, premierea si participarea salariatilor la profit etc. Izvoarele acestor fonduri pot sa difere de la caz la caz, cu mentiunea ca, pentru anumite activitati, intreprinderea poate apela si la resurse imprumutate. Principalele metode utilizate in colectarea fondurilor sunt: aportul asociatilor sau actionarilor, autofinantarea, creditarea si finantarea bugetara. Aceste metode si izvoare de constituire a fondurilor variaza intr-o anumita masura in functie de formele pe care le imbraca intreprinderile si proprietatea asupra lor. Tinand cont de stadiul actual de dezvoltare a tarii noastre, de tranzitia la economia de piata, se impune a se lua masuri de perfectionare a finantelor intreprinderilor, intre care:  continuarea inlaturarii caracterului centralizat al finantelor, instituirea de noi parghii financiare si renuntarea la unele vechi;  imbunatatirea mecanismelor de formare si gestionare a capitalurilor,a metodelor de previziune si prognoza financiara si accelerarea circuitului fondurilor;  folosirea unor metodologii adecvate si realiste de stabilire a necesarului de fonduri, a rezultatelor si de analiza financiara;  stimularea sau ingradirea de catre stat prin politica de impozite, taxe si subventii a unor activitati si reorientarea altora;  imbunatatirea modului de acordare, garantare si restituire a creditelor si cresterea rolului acestora si a dobanzilor in derularea activitatii economice; aplicarea unor metode de amortizare in roport cu cerintele progresului tehnic;  inlaturarea blocajelor financiare intre intreprinderi, imbunatatirea si simplificarea decontarilor si instituirea unor forme rapide de plata a marfurilor si serviciilor etc. Alaturi de celelalte subsisteme financiare, finantele intreprinderii trebuie sa-si aduca contributia la edificarea noii economii de piata, la dezvoltarea proprietatii private, la buna administrare si gestionare a patrimoniului, la asigurarea unui circuit normal si eficient al capitalului, la armonizarea diferitelor categorii de interese printr-o rationala repartizare a profitului, la sporirea nivelului calitativ al produselor si cresterea eficientei spre a ne putea incadra in circuitul mondial al bunurilor, a deveni competitivi pe piata externa si a intra in randul tarilor civilizate. In dezvoltarea economiei in etapa actuala apar numeroase bariere, in inlaturarea carora este necesara cresterea rolului finantelor intreprinderii si a analizei amanuntite a acestora.Intre aceste obstacole mentionam:  Dezechilibrele grave intre sferele reproductiei siramurile economiei nationale;  Penuria de produse si criza profunda care domina toate sectoarele de activitate;  Nivelul scazut al productiei, al organizarii cesteia si a muncii, al eficientei economice;  Lipsa de materii prime si energie, de tehnica moderna si valuta;  Izolarea fata de lumea civilizata cu grad inalt de dezvoltare;  Secatuirea resurselor tarii prin exploatarea irationala a acestora; 2

Subdezvoltarea agriculturii si a sectorului tertiar etc.

Finantele intreprinderii vor trebui sa aiba un aport deosebit la buna functionare a mecanismelor economiei de piata, la dezvoltare economica si sociala a tarii. 1.2.Decizii de investitii si de finantare. Notiunea de investitie defineste o categorie financiara pe cat de complexa, pe atat de controversata.La prima vedere investitia ne apare in mode concret ca o operatiune de modificare si crestre a patrimoniului initial: constructii industriale si civile, acizitia, montajul si instalarea unor echipamente industriale, cumpararea unor masini, utilaje etc.La o analiza mai profunda investitia este alocarea capitalurilor economisite in activitati lucrative, cu caracter profitabil care sa majoreze valoarea capitalurilor initial acordate. In sens financiar, investitia reprezinta schimbarea unei sume de bani prezenta si certa in speranta obtinerii unor venituri viitoare superioare, dar probabile: achizitionarea unei masini pentru cresterea productivitatii muncii, constructia unei uzine pentru cresterea productiei, asimilarea unui brevet pentru fabricatia de produse noi etc. In sens contabil, aceeasi investitie desemneaza alocarea unei trezorerii disponibile pentru procurarea unui activ fix care va determina fluxuri financiare de venituri si cheltuieli de exploatare. Din punctul de vedere al politicii generale a intreprinderii putem distinge doua categorii de investitii, fiecare dintre ele rezultatul unei anumite strategi de dezvoltare: investitii interne si investitii externe. Investitiile interne constau in alocarea capitalurilor pentru achizitia de active materiale si nemateriale (echipamente, constructii, licente, stocuri suplimentare etc.), pentru dezvoltarea si perfectionarea aparatului productiv si de distributie a bunurilor si serviciilor intreprinderii.Motivatia realizarii acestor investitii de crestere interna rezida intr-o strategie de specializare a productiei si de consolidare (eventual extindere) a pozitiei pe piata de desfacere a bunurilor si serviciilor sale. Pastrarea pozitiei concurentiale determina eforturi din partea intreprinderii pentru investitii in cercetare-dezvoltare, in specializarea personalului si indeosebi in modernizarea tehnologiei de productie si a retelei de distributie.In fapt, investitiile interne au un caracter industrial si/sau comercial. Investitiile externe constau in plasamente de capital pentru cresterea participarii financiare la formarea capitalurilor (proprii sau imprumutate) ale altor societati comerciale.Strategia, care anima promovarea unor investitii de crestere externa, este diversificarea activitatii.Se fructifica, astfel, avantajele de sinergie, de economie de scara, de atingere a ``taliei`` optime, avantaje ce se sconteaza a se obtine in acest gen de investitii. Investitiile externe, numite si investitii financiare reliefeaza si mai bine conceptul de portofoliu de proiecte si investitii ce caracterizeaza activitatea investitionala a intreprinderii in ansamblul ei.O analiza globala a investitiilor, din perspectiva teoriei portofoliului, este de o mare relevanta pentru urmarirea si atingerea obiectivului major de crestere a valorii intreprinderii.Intr-o politica dinamica de investitii se va face intotdeauna selectia proiectelor care maximizeaza averea si se va dezinvesti in activitatile care afecteaza negativ aceasta avere.Dezinvestitiile nu trebuie sa apara ca o penalizare a unor proiecte vechi de investitii care, in timp, au devenit mai putin eficiente, ci ca o decizie intr-o acceptiune dinamica de promovare a celor mai rentabile dintre ele. Evident ca posibilitatea modificarii stucturii portofoliului de investitii este mult mai redusa decat cea a unui portofoliu de titluri.cert este, insa, ca strategia diversificarii portofoliului de titlri poate fi transpusa, cu aceleasi principii si metode, la politica de investitii a intreprinderii, iar rezultatele vor fi, in timp, similare, respectiv cresterea continua a valorii portofoliului (vezi fig.1). 3

INVESTITII STRATEGICE

IMOBILIZARI -necorporale -corporale -financiare NEVOIA DE FOND DE RULMENT TREZORERIA -valori mobiliare de plasament -lichiditati

CAPITALURI PROPRII

ACTIONARI

INVESTITII FUNCTIONALE INVESTITII DE ECHILIBRU

DATORII

IMPRUMUTATORI

FIG.1 Portofoliul de investitii ale intreprinderii si sursele de capital In concluzie, investitia reprezinta o alocare permanenta (pe o durata adesea nedeterminata) de capitaluri, in achizitia de active fizice si/sau financiare, care sa permita desfasurarea unor activitati rentabile, superioare ratei normale de rentabilitate acoperitoare pentru riscurile asumate.Principalul risc asumat este alocarea azi a unui capital economisit, in speranta obtinerii viitoare a unor fluxuri de venituri sau, mai exact, a unor fluxuri de trezorerie (cash-flow-uri), pe durata de viata economica a investitiei.In ipoteza unui mediu economic cert, fluxurile viitoare de venituri sunt presupuse a fi cunoscute si stabile. Decizia de investitii trebuie sa aiba la baza informatii complexe si exacte referitor la necesitate, oportunitate, volumul cheltuielilor si al resurselor financiare, fluxurile de intrare si iesire a fondurilor, pe toata perioada de exploatare a activelor fixe, asigurarea rentabilitatii si lichiditatii, recuperarea capitalurilor investite, durata de executie si de exploatare a investitiilor etc.Decizia de investitii cade in sarcina conducerii superioare a intreprinderii, deoarece angajeaza, in general, actiuni de mari proportii, care implica consumuri importante de capital.In decizia de investitii ( ce se ia cu ocazia infiintarii unei intreprinderi, a expansiunii patrimoniului sau a modernizarii acestuia) este necesar sa se tina seama, intre altele, de selectarea bunurilor in care se vor incorpora fondurilor, spre a raspunde criteriilor de rentabilitate si lichiditate. Criteriul de rentabilitate este reclamat de cerintele functionarii intreprinderii pe gestiune financiara si consta in obtinerea de venituri acoperitoare si a unui profit ridicat. Criteriul de lichiditate este preponderent monetar, aplicare lui constand in mentinerea in cadrul unor parametri normali a echilibrului banesc, ceea ce se poate realiza prin alocarea fondurilor intr-o asemenea structura de elemente patrimoniale incat sa permita intreprinderii o rotatie accelerata a capitalului, recuperarea rapida si cu mare randament a acestuia. Deciziile de investitii si de finantare sunt organic legate intre ele.Decizia de finantare poate avea si un aspect extern, care const in hotararea detinatorului de capital din afara intreprinderii care doreste sau nu, sa accepte schimbarea monedei pe o creanta asupra intreprinderii, adica pe active financiare.Astfel, se cuvine sa 4

sa arate ca deciziei intreprinderii de a inveti i se poate opune decizia de plasament a posesorului de economii su capital. Daca ambele decizii concorda, inseamna ca se va putea afecta o anumita cantitate de moneda intr-o directie susceptibila de a procura venituri pe mai multe perioade succesive. In luarea deciziei de investitii, o insemnatate mare prezinta studiul de oportunitate si de eficienta realizat pe baza de proiecte in mai multe variante si din care trebuie sa se aleaga cea care sa asigure eficienta cea mai ridicata.In acest scop, este necesar sa se evalueze proiectele, evaluare care se bazeaza pe previziunea veniturilor si cheltuielilor cu mentiunea ca diferenta dintre ele reprezinta venituri nete, ce se asteapta a fi obtinute.Alegerea proiectelor de investitii, as cum s-a mai aratat, impune calcularea si utilizarea unor indicatori, care sa furnizeze o baza obiectiva, compatibila, in aprecierea eficientei, in asa fel incat sa se poata aplica principiul ``cel mai mult pentru cel mai putin``.Tinand seama c resursele financiare au un caracter limitat, un proiect bun este acela care asigura recuperarea fondurilor in cel mai scurt timp si un castig maxim. Trebuie avut in vedere ca timpul trece si un leu astazi nu este egal cu un leu din viitor. Inainte de a pune in aplicare proiectul de investitii, intreprinderea este interesata sa fac previziuni atat cu privire la fluxul de autofinantare (cash-flow) pe care-l va genera proiectul, cat si la iesirea de fonduri necesare pe intreaga perioada a exploatarii investitiilor. In aceasta previziune trebuie sa se tina seama de timp, adica de momentul in care vor avea loc iesirile dee fonduri si cel in care se vor naste fluxurile de autofinantare, generate de folosirea proiectului.Pentru simplificarea analizei si pentru a face posibile comparatiile, trebuie sa eliminam influenta timpului, aducand toate operatiile la data realizarii investitiilor.Asta inseamna a actualiza valorile in functie de data lor de realiare, astfel ca se obtine o valoare actuala. Deci, prin metoda actualizarii se urmareste asigurarea comparabilitatii in timp a unor eforturi (cheltuieli) si efecte (venituri) exprimate valoric si care se succed pe o anumita perioada (de minim 2 ani).Premisa fundamentala a acestei metode consta in faptul ca orice valoare de natura financiara se degradeaza in timp atunci cand nu este integrata unui proces economic de valorificare, astfel ca o suma detinuta in prezent are o valoare mai mare decat aceeasi suma ce se va detine in anii urmatori. Desfasurarea activitatii unei intreprinderi reclama, intre altele, existenta unor instrumente sau unelte de munca, parte integranta a aparatului de productie si a patrimoniului cunoscute sub denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri sau fonduri fixe si imobilizari. Activele fixe, din punct de vedere material, se concretizeaza in masini, utilaje, instalatii, mijloace de transport, cladiri etc si formeaza baza tehnica a intreprinderii. Activele fixe reprezinta acea parte a aparatului de productie care se consuma si transmit valoarea asupra produselor si serviciilor nu dintr-o data, ci treptat, in decursul mai multor cicluri de exploatare, pastreaza forma fizica specifica si au o durata indelungata de functionare.Transmiterea treptata a valorii este determinata de faptul ca consumul activelor fixe, uzura fizica si morala actioneaza tot in mod treptat. Inlocuirea activelor fixe, mentinerea in stare de functionare si expansiunea lor reclama acumularea sistematica de resurse financiare, resurse ce capata, intre altele, forma fondului de amortizare.Inlocuirea si expansiunea activelor fixe au loc prin investitii. In prezent, in economia tarii noastre sunt considerate active fixe acele instrumente care indeplinesc cumulativ conditiile:  au o durata de serviciu de peste un an  au o valoare de inventar de cel putin 1.000.000 lei inclusiv. Activele fixe au o pondere insemnata in cadrul bunurilor care formeaza patrimoniul intreprinderii si trebuie sa fie asezate in bilant inaintea activelor circulante, deoarece au o durata mai mare de transformare in lichiditati.In economia de piata, activele fixe, din punct de vedere contabil, sunt formate din diferite imobilizari, in care intra bunuri si valori destinate sa ramana multa vreme in treprinderi sub aceeasi forma.Prin urmare, durata mai mare sau mai mica este criteriul ca un bun sa fie considerat sau nu imobilizare. 5

Necesarul de active fixe depinde de volumul activitatii.Trebuie avut in vedere ca marimea activelor fixe are incidenta asupra rentabilitatii generale, deoarece acestea sunt purtatoare de cheltuieli de amortizare, intretinere, chirii, sarcini financiare etc., astfel ca la stabilirea volumului imobilizarilor este necesar sa se tina cont de criteriul rentabilitatii. Din momentul in care s-au produs, dar mai ales in procesul de folosire, activele fixe se uzeaza(depreciaza) fizic si moral. Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii valorii activelor fixe, fiind determinata de intrebuintarea, actiunea unor factori naturali si de scurgerea timpului.Ca efect al uzurii fizice, activele fixe trebuie sa fie supuse unui regim de intretineri si reparatii care reclama cheltuieli, iar in anumite conditii, acestea se scot din folosinta si se inlocuiesc cu altele. Amortizarea poate fi privita sub urmatoarele trei aspecte:  ca proces, care inseamna o detasare si transmitere de valoare din activele fixe asupra productiei;  ca fond sau resursa financiara, care trebuie sa asigure recuperarea valorii activelor fixe si , deci, finantarea inlocuirii acestora. Tinand cont de aceste aspecte, amortizarea se poate defini in general, ca o expresie baneasca a uzurii.Aceasta nu inseamna, insa, ca in orice moment al existentei activului fix, uzura reala este egala cu amortizarea ca fond, egalitatea realizandu-se in general la sfarsitul duratei de serviciu si, eventual, cu luarea in consideratie si a valorii reziduale.Egalitatea sau lipsa de egalitate depind in cea mai mare masura de mecanismele de calcul ale fondului de amortizare al carui caracter este determinat de categoriile de norme aplicate (norma de amortizare).Egalitatea pe parcursul duratei de serviciu este greu de realizat si ca urmare a dificultatilor in aprecierea gradului de uzura reala, astfel ca valoarea de inventar va fi egala cu fondul de amortizare (eventual, plus valoarea reziduala) la sfarsitul existentei activului fix cand acesta este scos din uz. Amortizarea (ca fond) poate fi definita si ca o suma de bani ce se detaseaza din activele fixe si care permite intreprinderilor: a) mentinerea constanta a activelor fixe, atunci cand a utilizat resurse financiare proprii pentru obtinerea acestora; b) rambursarea exacta a creditelor, atunci cand a utilizat resurse financiare imprumutate pentru procurarea activelor fixe. Amortizarea ca element al costurilor se refera la o parte insemnata a cheltuielilor cu munca trecuta ce se va recupera odata cu celelalte cheltuieli, adica cu ocazia vanzarii si incasarii produselor.Ponderea amortizarii in costuri variaza de la un sector la altul de activitate si chiar de la o intreprindere la alta.In etapa actuala exista o tendinta de crestere a amortizarii in costuri ca urmare a sporirii valorii echipamentului, a complexitatii, volumului si tehnicitatii acestuia pe fondul revolutiei tehnico-stiintifice, a promovarii progresului tehnic.Costurile de productie – pentru intreaga perioada de existenta a activelor fixe-vor trebui incarcate cu cheltuieli privind amortizarea egala cu diferenta dintre pretul de achizitie si valoarea reziduala a elementelor de active fixe.Valoarea reziduala este, in general, mica si foarte greu de stabilit, astfel ca in sistemul actual romanesc de amortizare aceasta este neglijata. In activitatea curenta a intreprinderii, pentru cresterea profitului, este necesar sa se reduca cheltuielile privind amortizarea, ceea ce se poate realiza prin cresterea productiei, reducerea activelor fixe inactive si micsorarea valorii de inventar prin reducerea cheltuielilor efectuate pentru obtinerea activelor fixe. Prin procesul de amortizare, dupa cum rezulta din cele aratate, se recupereaza valoarea activelor fixe, constituindu-se in acest scop un fond special denumit fond de amortizare.Acest fond este destinat, in special, inlocuirii activelor fixe scoase din uz cu mentiunea ca (temporar) in economia de piata poate fi utilizat si in alte scopuri (pentru procurarea activelor circulante).Fondul de amortizare se considera ca o componenta a fondului de dezvoltare.

6

Pentru ca fondul de amortizare sa-si poata indeplini functia pentru care se constituite este necesar sa se evalueze corect activele fixe, cotele sau normele de amortizare sa reflecte atat uzura fizica, cat si pe cea morala, iar volumul sau sa asigure inlocuirea activelor scoase din uz. Regimul de amortizare trebuie edificat in asa fel incat sa faca din amortizare o adevarata parghie financiara care sa raspunda mai multor cerinte, intre care:  stabilirea exacta a cheltuielilor cu amortizarea in costurile de productie;  recuperarea valorii activelor fixe intr-o perioada de timp corespunzatoare, tinand cont atat de uzura fizica, cat si de cea morala;  impulsionarea intreprinderilor in folosirea completa si eficienta a activelor fixe;  stimularea intreprinderilor in intretinerea si repararea instrumentelor de munca;  respectarea unor principii de fiscalitate. Cu unele exceptii, activele fixe au o durata limitata si se depreciaza in timp.Deprecierea, care inseamna o pierdere de valoare, trebuie evidentiata, ceea ce se realizeaza cu ajutorul amortizarii.Astfel, se poate spune ca un prim rol al amortizarii este de a evidentia valoric deprecierea activelor fixe si de a permite repartizarea acesteia pe costuri.Amortizarea ca proces mai are rolul de a elibera resurse de finantare pentru reinnoirea activelor fixe, ceea ce se realizeaza prin prelevarea din rezultatele globale a unei parti corespunzatoare.Aceasta prelevare trebuie facuta chiar daca intreprinderea obtine pierderi.O intreprindere care nu amortizeaza sau amortizeaza partial va saraci.Prin urmarea amortizarea apare ca o sursa a autofinantarii sau finantarii interne.In ceea ce priveste nivelul amortizarii, trebuie tinut seama si de perioadele de inflatie, cand sumele reinvestite se cer a fi mai mari, deoarece costul inlocuirii activelor fixe se majoreaja prin cresterea preturilor.De asemenea, daca mergem mai departe, se poate spune ca resursele financiare constituite pentru imobilizari trebuie sa tina seama si de faptul ca un activ fix nu se inlocuieste prin altul identic, ci, de regula, cu unul care prezinta caracteristici tehnico-functionale superioare.Problema care se pune unei intreprinderi este de a ramane competitiva, astfel ca ea trebuie sa aiba capacitatea sa realizeze investitii din ce in ce mai mari pe masura ce se dezvolta, incat fondul de amortizare si alte resurse financiare sa prezinte un nivel corespunzator.Teoretic si uneori chiar practic, fondul de amortizare poate contribui la dezvoltarea sau expansiunea intreprinderii prin aceea ca in procesul de rotatie a activelor fixe apare un decalaj intre momentul constituirii si cel al folosirii fondului de amortizare la achizitionarea de noi instrumente de munca, timp in care resursele banesti pot fi plasate pentru satisfacerea altor nevoi sau aducerea de castiguri.Tot teoretic si chiar practic, in anumite conditii si anume, atunci cand are loc o ieftinire a instrumentelor de munca, cu fondul de amortizare acumulat se pot procura active fixe de acelasi fel intr-o proportie mai mare decat cea existenta sau active fixe cu caracteristici superioare. Amortizarea, ca proces, trebuie sa inceapa din momentul darii in functiune a activelor fixe si pana in cel al recuperarii integrale a valorii acestora.Unele active fixe pot fi scoase din functiune, ca efect al uzurii fizice si morale, inainte de recuperarea normala si integrala a valorii; facem mentinua ca acestea trebuie sa fie recuperate pana la nivelul valorii de inventar, mai putin sumele care rezulta din valorificarea lor.Alte active fixe pot fi mentinute in functiune dupa expirarea duratei normate si, deci, dupa recuperarea valorii de inventar, pentru care nu se justifica practic sa se calculeze in continuare amortizarea, deoarece afecteaza rezultatele financiare si cuantumul obligatiilor fata de stat privind impozitul pe profit. Principalele surse de finantare a investitiilor Diferitele modalitati de finantare a activelor intreprinderii se refera la: 1.capitaluri proprii (CPR) care, la randul lor, pot proveni din doua surse:

7

-aport de capital al actionarilor sau al asociatilor prin cumpararea de catre acestia de actiuni sau de parti sociale, emise de intreprindere si detinerea lor pe o perioada nedeterminata; -autofinantare prin reinvestirea unei parti din profitul net.Amortizarea este o recuperare de aport initial de capital propriu care finanteaza investitia de mentinere a capacitatii productive a intreprinderii.In consecinta, amortizarea nu poate fi luata (inca o data) in calcul CPR. 2.capitaluri imprumutate (DAT) de o mare diversitate a surselor lor : -imprumut bancar traditional indivizibil si cu garantie materiala explicita; -imprumut comercial din partea firmelor partenere, de asemenea indivizibil, sub forma de avansuri de finantare.Daca sunt gratuite, atunci nu se iau in calcul DAT; -credite de scont pe baza de gaj de valori mobiliare care sunt acordate in general pe termen scurt; -imprumut obligatar divizibil la multimea de investitori financiari care vor cumpara obligatiuni emise de intreprindere; -leasing, respectiv primirea cu imprumut a dreptului de folosinta a activelor fixe inchiriate, de asemenea indivizibil si garantat cu dreptul de posesiune care este al „furnizorului”(al locatarului). 3.capitaluri conditionale care isi pot schimba natura in functie de decizia investitorului.In functie de prevalenta avantajelor detinerii de capitaluri proprii sau, dimpotriva, de capitaluri imprumutate, in cadrul aceleiasi intreprinderi, investitorul poate cere restituirea aportului de capital propriu, convertirea imprumutului in capital propriu, drept preferential de subscriere la emisiuni noi de titluri (actiuni sau obligatiuni).Ingineria financiara a dezvoltat o multime de titluri hibride care echilibreaza cel mai bine sansele de rentabilitate si risc intre emitentul de titluri (intreprinderea) si cumparatorul acestora (investitorul de capital).Un titlu hibrid „clasic” il reprezinta obligatiunile convertibile. Structura financiara si costul capitalului Structura financiara sau structura capitalurilor intreprinderii este suma ponderilor de participare a acestor surse de finantare la constituirea capitalurilor investite in intreprinderi.Retinem pentru structura financiara capitalurile permanente (cu o alocare pe o durata mai mare de un an) intrucat acestea sunt destinate ciclului de investitii.Capitalurile pe termen scurt sunt destinate cu predilectie ciclului de exploatare si, in mare parte, sunt acordate in mod gratuit (pe termene rezonabile determinate de nevoile exploatarii).Cu toate acestea, daca nevoia de fond de rulment nu este integral acoperita de fondul de rulment, atunci aceasta va fi finantata din credite pe termen scurt care se vor lua in calculul capitalurilor investite si al costului acestora. Costul capitalului este definit ca medie a costurilor specifice surselor de finantare a intreprinderii.Aceasta medie este in functie de exigentele diferitilor investitori in materie de rentabilitate scontata pentru investitia lor financiara in intreprindere.Aceasta dimensiune a costului capitalului este exogena (externa) gestiunii financiare a intreprinderii.Aceeasi medie este determinata de ponderile in care fiecare sursa de capital se regaseste in structura financiara a intreprinderii.Aceasta dimensiune a costului capitalului este indogena (interna) gestiunii financiare si asupra ei managerii intreprinderii au o anumita libertate de decizie.Modificarea structurii financiare poate conduce in anumite conditii la reducerea costului capitalului si la cresterea valorii intreprinderii ( asa dupa cum vom vedea in capitolul urmator). 8

In aceasta perspectiva costul capitalului ne apare ca un cost de oportunitate al finantarii de catre intreprindere a investitiilor sale.In mod necesar, acesta este un cost mediu ponderat al capitalului (weighted average cost of capital, WACC, in engleza). Daca integram diversitatea de surse de finantare in doua mari grupe, capitalurile proprii (CPR) si capitalurile imprumutate (DAT), atunci costul mediu ponderat al capitalurilor (Kec) se calculeaza astfel: Kec=Kfin(CPR/(CPR+DAT))+Kd(DAT/(CPR+DAT)) In care : Kfin =costul capitalurilor proprii, echivalent cu rentabilitatea scontata de actionari Kd = costul capitalurilor imprumutate, echivalent cu dobanda scontata de imprumutatori Pornind de la coeficienti de ponderare si de la costul fiecarei surse de capital, calculul costului mediu ponderat este relativ simplu.El trebuie sa foloseasca costuri omogene, adica inainte sau dupa aplicarea cotei de impozit pe profit. In aparenta destul de simplu, calculul Kec ridica serioase dificultati in aplicarea lui practica.O dificultate suplimentara o constituie alegerea sistemului de ponderi ale surselor de capital.Nu sunt decat doua alternative: valorile de piata si valorile contabile. In primul rand, ambele solutii au un caracter istoric fiind calculate pe baza evolutiei anterioare sau a marimii observate la un moment dat a valorii (de piata sau contabile) a capitalurilor.Trebuie deci sa admintem ipoteza ca structura financiara astfel determinata este optima si ramane constanta in timp.Altfel spus, adoptarea si finantarea de proiecte noi de investitii si dezinvestitii nu modifica in mod semnificativ structura istorica a capitalurilor. Aceasta dificultate a caracterului istoric poate fi evidentiata prin fixarea de catre conducerea intreprinderii a unei structuri financiare optime care va maximiza valoarea intrepinderii. Utilizarea acestei solutii este indreptatita daca intreprinderea estimeaza ca va atinge in viitor aceasta structura „tinta”, ca scop al gestiunii sale financiare. In al doilea rand, notiunea de cost al capitalului ca si cost de oportunitate recomanda utilizarea, ori de cate ori este posibil, a valorilor de piata.Recomandarea se extinde chiar si pentru titlurile care nu coteaza in bursa sau putin tranzactionabile.Pentru acestea se procedeaza la o estimare comparativa sau deductiva in raport cu alte titluri mult mai lichide si cu valori de piata reprezentative.Adesea „mai mult valoreaza o estimare imprecisa si partial arbitrara a valorii de piata a titlurilor necotate decat o certitudine contabila in mare parte devoalata de semnificatie economica”. In prezenta impozitului pe profit si in conditiile de indatorare, valoarea de piata a capitalurilor proprii creste cu economiile fiscale rezultate din caracterul deductibil al dobanzii din materia impozabila.In aceste conditii de indatorare si de constanta a costurilor creditului are loc o reducere a costului mediu ponderat al capitalului. Tendinta de a folosi valorile contabile este determinata de disponibilitatea datelor din bilant si de caracterul stabil al structurii contabile.Trebuie insa sa ne indoim de optimalitatea acestei structuri ca mijloc de crestere (maximizare) a valorii intreprinderii.

1.3.Diferitele categorii de agenti si piata de capital.
O intreprindere care doreste sa-si procure resurse din afara se adreseaza pietei capitalurilor, care ofera un evantai larg de posibilitati de finantare.Piata capitalurilor permite confruntarea ofertei cu cererea de moneda si cuprinde piata financiara si piata monetara.La randul sau, piata financiara este formata din doua piete complementare: piata primara si piata secundara. 9

Pe piata primara se emit obligatiuni si actiuni, adica titluri pntru colectarea de moneda pe termen lung. Piata secundara se refera la bursa de valori, care reprezinta un loc de schimbare a activelor financiare, adica a actiunilor si obligatiunilor ce s-au format pe piata primara.Aceasta piata (secundara) are functia de a colecta moneda, de a evalua si a asigura mobilitatea capitalurilor. Actorii pietei financiare sunt, pe de o parte, intreprinderile, institutiile financiare si statul, care au nevoie de capital, iar pe de alta parte, detinatorii de economii, intre care si intreprinderile in cautare de plasament. Apelul la economia publica prin piata financiara este strict reglementata, spre a se asigura protectia detinatorilor de economii. Plasamentul titlurilor in public se face prin intermediul bancilor. Tranzactiile se efectueaza pe baza unui pret ce se stabileste pe piata. Actorii pietei bursiere sunt actionari si posesori de obligatiuni. Intreprinderea trebuie sa faca o alegere judicioasa intre capitaluri, iar finantarea pe care o cauta sa fie bine adaptata naturii si duratei operatiunii de finantat, acesta fiind un criteriu de siguranta.In plus, capitalurile pe care le cauta intreprinderea trebuie sa aiba un nivel redus la maximum si cat mai ieftine, acestea constituind un criteriu, si anume de rentabilitate. Rezulta ca pentru finantarea externa intreprinderile au la dispozitie doua surse de capitaluri: piata financiara si piata monetara. Aceste piete difera intre ele prin durata pentru care se acorda resursele financiare. Piata financiara. Piata financiara este o piata a capitalurilor acordate pe termene lungi si reprezinta ansamblul ofertelor si cererilor de fonduri pentru subscriptiile la capitalul social prin actiuni si subscriptiile la capitalul imprumutat pe baza de obligatiuni. Oferta provine, in special, de la agentii economici in cautare de intrebuintare indelungata a disponibilitatii lor. Piata financiara are rolul de a-i pune in legatura pe detinatorii de disponibilitati, care cauta un plasament de durata, cu agentii economici, care au nevoie de o finantare pe termen lung. Aceasta piata cuprinde:  banci si institutii financiare specializate, care apar, in principal, in calitate de intermediari, permitand intreprinderilor sa lanseze in public emisii de actiuni si obligatiuni;  bursele de valori mobiliare, cu precizarea ca ele creeaza posibilitati ca titlurile cotate so oferite sa fie negociate.Bursele nu intervin direct in plasamentul titlurilor.In cazul in care detinatorul de titluri are nevioe de disponibilitati le va putea vinde in bursa altor persoane;  alti intermediari, cum sunt companiile de asigurare, notarii etc. In ceea ce priveste bancile, dar si alte institutii specializate, se poate spune ca au rolul nu numai de a plasa in public titlurile emise de catre intreprinderi, ci si de a subscrie la formarea capitalului acestora. In ceea ce priveste bursa de valori mobiliare, se cuvine a se arata ca este o piata de concurenta autentica, unde se negociaza titlurile, cu mentiunea ca operatiunile se efectueaza de specialisti supusi unor reguli severe. Intre valorile ce se negociaza la bursa si in care intreprinderile sunt interesatr in mod deosebit in vederea constituirii capitalurilor, mentionam: actiunile si obligatiunile.Toate operatiunile de bursa se fac sub responsabilitatea si prin intermediul agentiilor de schimb, care detin monopolul tranzactiilor si care trebuie sa prezinte garantii solide de moralitate, sa pastreze secretul profesional etc. Bursa cuprinde mai mult piete, intre care cel mai des intalnite sunt: piata in numerar si piata la termen.

10

Intr-o operatiune in numerar, cumparatorul plateste imediat, in cursul aceleiasi zile, titlul pe care l-a cumparat de la vanzator, in timp ce in cazul unei operatiuni pe termen plata se face la sfarsitul unui anumit interval de timp.In acest ultim caz nu este necesara sa se depuna lichiditati in ziua cumpararii, dupa cum nu este necesar sa se intre in posesia titlului in ziua care s-a vandut. Piata monetara. Este o piata de capitaluri unde se acorda imprumuturi pe termene scurte.Cea mai mare parte a acestei piete este reprezentata de catre banci si alte institutii financiare care negociaza capitaluri disponibile.Piata monetara este alcatuita din cei ce acorda credite pe termen scurt, precum si de intreprinderi in cautare de finantare pe perioade reduse. Bancile si organismele financiare stabilesc liber conditiile creditelor pe care le acorda intreprinderilor, cu mentiunea ca ele sunt tinute la respect de anumite proceduri, intre care:  bancile comerciale si organismele financiare trebuie sa pastreze la banca nationala unele rezerve, calculate pentru banci pe baza depunerilor pe care le au, iar pentru organismele financiare, pe baza creditelor acordate;  bancile comerciale si organismele financiare, la randul lor, au nevoie de o refinantare, ceea ce se realizeaza pe langa alte institutii detinatoare de lichiditati;  daca refinantarea de mai sus nu mai este posibila, banca nationala poate accepta sa preia un anumit numar de efecte la o rata (de interventie) fixata de ea. Piata monetara, care asigura, asa cum s-a vazut, finantarea pe termene scurte, are o importanta deosebita in formarea fondurilor, mai ales la intreprinderile particulare.

1.4 Diferitele cicluri de operatii: ciclul de investitii, ciclul de exploatare si ciclul de finantare
In vederea realizarii obiectului sau de activitate, intreprinderea isi constituie o structura patrimoniala adecvata, un capital economic, fix si circulant, constand din bunuri materiale (si imateriale), reunite pentru realizarea de alte bunuri si/sau servicii.Este vorba de un flux real de bunuri si servicii din economie catre societatea nou infiintata, compensat de un flux financiar in sens invers. Acest flux real (ca si cel financiar) nu poate eista decat in urma unei acumulari prealabile de bunuri, de servicii (sau de bani), aflate in stoc la anumiti agenti economici.Constituirea imobilizarilor si stocurilor, la societatea nou infiintata, va modifica structura imobilizarilor si stocurilor la agentii economici furnizori de elemente patrimoniale.In general, are loc un flux real catre societatea noua si un flux financiar invers, catre agentii furnizori.Acestia din urma schimba imobilizarile si stocurile lor reale (de masini, utilaje, cladiri, materii prime etc.) pe imobilizari si stocuri financiare (drepturi de participatie, creante, lichiditati), cedate de societatea nou infiintata.Functionarea, in continuare, a societatii va genera, de asemenea, fluxuri compensatorii reale si financiare, dar cu preponderenta pentru activitatea de productie, pentru ciclul de exploatare. Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiilor ce intervin intre momentul transformarii monedei, a lichiditatiilor proprii sau imprumutate, in bunuri si servicii, pana in momentul in care se recupereaza moneda alocata.Ciclul financiar cuprinde o succesiune de modificari ale stocurilor reale, datorate unor fluxuri reale (unor procese de productie si/sau de comercializare), pana la forma de stoc care poate fi transformata in bani, recuperandu-se capitalul financiar, avansat initial si obtinandu-se un surplus monetar. In functie de activele constituite si de pozitia lor in structura de exploatare a intreprinderii distingem cicluri financiare lungi ale capitalurilor fixe si cicluri financiare scurte ale capitalurilor circulante.Ciclurile 11

financiare ale imobilizarilor sunt de marimi diferite, in functie de natura acestora, in functie de caracterul lor amortizabil sau neamortizabil.La actuala structura a capitalurilor fixe din industria nationala, putem aprecia ca durata unui ciclu financiar este, in medie, de 20-21 de ani si ca reflecta o rotatie lenta si o pondere redusa a masinilor si utilajelor active in totalul capitalului fix.Ciclul financiar al imobilizarilor se suprapune peste mai multe cicluri financiare ale capitalurilor circulante (cicluri de exploatare), prin care se recupereaza de altfel, capitalul financiar avansat in imobilizari (amortizari acumulate vezi fig.2). Investirea in imobilizari se completeaza cu investirea capitalului i active circulante, in vederea fructificarii acestuia in corelatie cu munca si factorii naturali.In ceea ce priveste sectorul industrial, capitalul poate fi investit in cumpararea de materii prime, pentru facbricarea si vinderea de bunuri pe piata.In sectorul de comert, capitalul poate fi investit in cumparea de marfuri „en gross”, in scopul vanzarii lor „en detail” pe piata.In prestarile de servicii, capitalul este folosit pentru procurarea de informatii, pentru intretinerea echipamentelor de prestari servicii etc. in vederea servirii populatiei.In toate aceste situatii, ciclul financiar este deci mai scurt decat in cazul imobilizarilor.Acesta inregistreaza durate mai mici sau mai mari, in functie de caracteristicile ciclului de exploatare: comercializarea de bunuri, constructii civile sau agro-industriale etc.Un ciclu de exploatare incepe deci cu aprovizionarea pentru formarea stocurilor si se inchide cu incasarea clientilor pentru marfurile vandute sau pentru produsele finite livrate acestora (vezi fig.3).

12

Fig.2

13

Fig.3 Ciclul de exploatare se prezinta astfel ca o succesiune de stocuri in diferitele faze ale exploatarii, de marimi fizice diferite si de valori crescatoare pe unitate de masura.Valoarea unei unitati de stoc este crescatoare, pe masura inaintarii in ciclul de exploatare, la valoarea initiala adaugandu-se cheltuielile de stocare si cele de prelucrare sau de circulatie a acesteia pana la incasarea clientilor beneficiari.Or, procurarea, pastrarea, prelucrarea si circulatia acestor stocuri genereaza cheltuieli banesti, care dau continut notiunii de „nevoie de finantare a ciclului de exploatare”. In raport cu caracteristicile ciclului de exploatare, nevoia de finantare a ciclului exploatare (NFCE) are incidente variabile cu trezoreria. Exemplu: (1)Daca un comerciant obtine din partea furnizorului sau un credit comercial (credit furnizor) de 15 zile, iar marfurile sale sunt revandute si incasate in 10 zile, aceasta determina derularea intregii afaceri fara a fi nevoie de un capital initial pentru cumpararea marfurilor.Comerciantul dispune, pe durata a 5 zile, de o trezorerie gratuita echivalenta cu incasarile pe 5 zile, ce pot fi folosite pentru alte scopuri pana la data platii furnizorului (vezi fig.4).

Fig.4 Evolutia trezoreriei in functie de scadenta platilor si incasarilor (2)Daca, dimpotriva, ciclul de productie al unei constructii civile este de un an si creditul comercial, acordat de furnizorul de materiale pentru investitii, este de 90 zile, constructorul va avea nevoie de trezorerie 14

timp de 9 luni, pana la incasarea contravalorii constructiei civile.Toate platile, pe durata constructiei (pentru materiale, salarii etc.), se vor face dintr-o trezorerie constituita, in prealabil, din capitalul propriu sau imprumutat de la terti.Furnizorul de capital poate fi chiar beneficiarul constructiei prin efectuarea de plati partiale in avans, convenite printr-un contract de credit comercial (credit cumparator, vezi fig.5). Intre aceste doua modalitati extreme de manifestare a ciclului de exploatare se situeaza o multitudine de situatii intermediare ale impactului ciclului de exploatare si ale scadentei platilor si incasarilor asupra trezoreriei.In concluzie, nevoia de finantare va creste odata cu cresterea volumului si duratei stocurilor, precum si cu cresterea volumului si duratei creditelor acordate clientilor.Nevoia de finantare va scadea (chiar pana la degajarea unei trezorerii disponibile) odata cu cresterea volumului si duratei datoriilor si creditelor primite de la furnizori. Altfel spus, fragilitatea sau, dimpotriva, stabilitatea unei intreprinderi, depinde de trei factori: 1- stocurile si intervalul lor de stocare; 2- clientii si intervalul lor de incasare; 3- furnizorii si intervalul lor de plata.

Fig.5 Evolutia nevoii de trezorerie, in functie de scadenta platilor si incasarilor si de creditul cumparator

Capitolul 2. Abordarea operationala a procesului de evaluare.
15

2.1 Principii de baza ale evaluarii.Optica de evaluare.Etapele de lucru.
Activitatea practica de evaluare financiara a intreprinderii ( sau a unor active economice) este deosebit de complexa si se realizeaza, de regula, in echipa.Ea implica urmatoarele aspecte: a) Existenta unui cadru normativ (legal) si metodologic acceptat si recunoscut de organismele abilitate. In ceea ce priveste cadrul legal in care s-au realizat si se realizeaza operatiunile de evaluare in tara noastra, incepand cu anul 1990, aceasta cuprinde in principal:  H.G. nr. 945/1990 privind inventarierea si reevaluarea patrimoniului unitatilor economice de stat;  H.G. nr. 776/13 nov. 1991 cu privire la regimul preturilor si tarifelor, in conditiile modificarii cursurilor de schimb ale leului;  H.G. nr. 26/22 ianuarie 1992 privind reevaluarea unor active si pasive;  H.G. nr. 704/14 dec. 1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991;  H.G. nr. 500/5 aug. 1994, privind reevaluarea imobilizarilor corporale si modificarea capitalului social;  H.G. 634/1991 privind vanzarea de active ale societatilor comerciale cu capital de stat. In ceea ce priveste cadrul metodologic, acesta este asigurat partial prin actele normative mentionate. b) Notiunile categorial-valorice utilizate;  preturile libere formate prin negociere sau corectate in functie de evolutia raportului de schimb al monedei nationale;  preturile interne utilizate in contabilitatea de gestiune de catre agentii economici;  valoarea lor de achizitie, care reprezinta costul de cumparare a bunurilor, respectiv de constructii;  valoarea contabila sau valoarea de intrare, reprezinta valoarea de intrare in patrimoniul societatii;  valoarea ramasa reprezinta valoarea de inregistrare, mai putin amortizarea cumulata;  valoarea de lichidare reprezinta valoarea care rezulta din vanzarea normala a elementelor patrimoniale;  valoarea lichidativa reprezinta valoarea care rezulta dintr-o lichidare fortata, cu aplicarea unor reduceri de preturi;  valoarea noua reprezinta valoarea de inlocuire cu un utilaj nou;  valoarea venala reprezinta pretul de cesionare a unui bun in conditii normale, pe baza cererii si a ofertei;  valoarea de utilizare (de folosinta) reprezinta cheltuielile necesare pentru procurarea unui bun care are aceleasi performante, pentru aceeasi durata de folosinta;  valoarea actuala (actualizata), care se obtine prin corectarea valorii de intrare (contabila) cu indicele inflatiei sau alti coeficienti stabiliti prin acte normative.

c) Instrumentele tehnico-economice

16

 coeficienti, indici statistici furnizati de diferite institutii specializate (MLPAT, buletin statistic etc.);  evolutia cursului de schimb leu-dolar;  preturi de pe pietele internationale. Evaluarea financiara reprezinta un complex de tehnici, metode, procedee, prin care un bun, o grupa de bunuri, un element intangibil, o intreprindere in ansamblul sau, sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pietei. Evaluarea financiara are ca obiectiv obtinerea valorii de circulatie (de piata). Evaluarea financiara a intreprinderilor se poate realiza in vederea stabilirii valorii societatii cu scopul:  privatizarii  asocierii  lichidarii  modificarea in numar sau componenta actionarilor etc. Evaluarea financiara a intreprinderilor se poate realiza in doua mari etape: Etapa 1: Efectuarea analizei diagnostic a intreprinderii In cadrul acestei etape se urmareste analizarea activitatii trecute precum si a activitatii prezente a societatii din toate punctele de vedere (juridic, comercial, tehnic si tehnologic, financiar contabil) Etapa 2: Evaluarea propriu-zisa a intreprinderii Aceasta etapa presupune:  stabilirea prognozelor veniturilor, cheltuielilor si a rezultatelor financiare  aplicarea metodelor de evaluare  stabilirea valorii fianle a societatii

2.2 Mediul economic si contextul evaluarii.
Evaluarea financiara permite masurarea “situatiei nete” a intreprinderii, respectiv a valorii patrimoniale nete. Elementul determinant in cadrul metodelor patrimoniale il constituie activul net real (ANR) determinat pe baza activului net contabil si a celui reevaluat. Activul net contabil, respectiv totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale din activul bilantului, neangajate in datorii, reprezinta el insusi o prima valoare patrimoniala a intreprinderii. Pornind de la informatiiel contabile, exista doua modalitati de calcul a valorii patrimoniale:  prin scaderea datoriilor din valoarea totala a activelor detinute de intreprindere;  prin adaugarea la capitalul social a rezultatelor sau rezervelor ce revin actionarilor. Valoarea patrimoniala rezulta direct din documentele contabile care sunt redactate in costuri istorice (valoarea de intrare).Aceasta valoare trebuie insa actualizata in functie de cursul de schimb al monedei nationale, de modalitatile de amortizare, de deprecierea monetara, de utilitatea elementelor de activ, cat si de alti factori care pot antrena distorsiuni importante intre bilantul contabil si realitatea economica. 17

Valoarea de utilitate stabilita cu ocazia inventarierii echipamentelor de exploatare in vederea stabilirii activului reevaluat, se fundamenteaza, in principal, pe preturile pietei.Elementele de activ in afara exploatarii vor fi estimate la preturi de vanzare (cesiune) stabilite in conditiile normale ca rezultat al cererii si ofertei la valoarea venala. Inainte de a se proceda la reevaluarea propriu-zisa a activului este necesar sa se studieze toate elementele patrimoniale in vederea separarii activelor necesare exploatarii de cele in afara exploatarii care nu sunt indispensabile eficacitatii intreprinderii. Deci, calculul activului net corectat presupune determinarea in prealabil a valorii activului net contabil si a celui corectat.

2.3 Diagnosticul intreprinderii-etapa premergatoare a evaluarii.
Diagnosticul are drept scop descrierea functionarii si a tendintelor de evolutie a activitatii unei intreprinderi, luand in considerare mediul dinamic in care acesta isi desfasoara activitatea si factorii perturbatori interni sau externi. Analiza-diagnostic poate avea grade diferite de detaliere, se poate referi la perioade diferite (pe termen scurt, mediu sau lung) si poate avea diferite finalitati:  constatarea deficientelor de functionare si a cauzelor acestora;  constatarea avantajelor si oportunitatilor intreprinderii – care trebuiesc accentuate, a punctelor slabe si a riscurilor – a caror actiune trebuie minimalizata;  identificarea directiilor de crestere a profitabilitatii;  orientarea strategica a dezvoltarii;  estimarea impactului modificarilor din intreprindere. In cazul evaluarii, analiza-diagnostic urmareste cunosterea intreprinderii precum si stabilirea premiselor evaluarii si a setului de metode de evaluare folosite, functie de diferitele scenarii de dezvoltare ulterioara. Pentru evaluare se disting doua tipuri de diagnostice:  diagnosticul general, care urmareste analiza principalelor functii ale societatii: comercial, operational (de exploatare), resursele umane, organizarea si conducerea (management);  diagnosticul special, care urmareste analiza de detaliu a situatiei juridice a societatii si a situatiei financiar-contabile.

Fazele diagnosticului
Principalele faze de realizare a unui diagnostic pentru evaluare sunt: a) pregatirea diagnosticului; b) analiza documentelor si a informatiilor; c) elaborarea concluziilor diagnosticului.

18

a) Pregatirea analizei-diagnostic urmareste:  culegerea documentelor necesare;  analiza bilantului si contului de profit si pierderi intocmite pe ultimii trei ani.Examinarea acestora permite formarea unei opinii generale asupra climatului din societate;  chestionare specifice, care permit atat pregatirea dicutiilor, cat mai ales participarea directa a personalului din societate la culegerea datelor;  colectarea de informatii sectoriale, zonale sau general-economice care au influenta asupra societatii sau se refera la aceasta. b) Analiza documentelor si informatiilor este partea cea mai importanta a unui diagnostic, care permite cunoasterea cat mai exacta a functionarii detaliate a societatii si a situatiei acesteia.Pe aceasta baza se pot considera cele mai veridice scenarii de evaluare si se pot calcula valorile asociate acestora. c) Concluziile diagnosticului sunt determinate pentru luarea deciziilor in ceea ce priveste modul de abordare a evaluarii propriu-zise, precum si pentru elaborarea scenariilor de functionare a societatii in viitor.

Metode de abordare
Principalele metode cu ajutorul carora se poate obtine un diagnostic real al unei societati sunt: a) vizitarea si inspectia la fata locului; b) studierea documentelor financiar-contabile si juridice (din trecut – ultimii 3 ani – si din prezent); c) interviu cu factorii de decizie care isi desfasoara activitatea in cadrul diferitelor compartimente, pe baza unor chestionare; d) analiza structurii organizationale si a fluxului de informatii; e) analiza comparativa cu alte societati similare; f) interviu cu clientii societatii.

Tehnici si instrumente de diagnostic in vederea realizarii analizei societatii
Tehnicile de diagnosticare se pot grupa astfel: a) Tehnici rapide (simple) de diagnostificare. b) Tehnici complexe de diagnostificare. a) Tehnica rapida de diagnostificare se poate realiza prin aplicarea metodelor denumite in literatura de specialitate Modelul “Z” al lui Altman si Modelul “A” al lui Argenti. Aceasta diagnostificare ce se poate realiza prin cele doua modele, presupune analizarea rapida si simplista a situatiei financiare a societatii la un moment dat precum si analizarea celorlalte functii ale societatii pe baza unor punctaje agreate in literatura de specialitate.

19

Modelul “Z” al lui Altman Acest model se poate prezenta astfel: Z = 1,2 * X1 + 1,4*X2 + 3,3*X3 + 0,6*X4 + 1*X5 Baza determinarii coeficientilor de ponderare (1,2; 1,4; 3,3; 0,6; 1) este reprezentata de evidentele statistice. Modelul cuprinde 5 indicatori care se calculeaza astfel: X1 = capital circulant / total activ unde: capital circulant = active circulante – pasive circulante; total active = active fixe + active circulante. X1 este o masura a flexibilitatii care arata proportia capitalului circulant fata de totalul activelor.Cu cat rezultatul acestui raport este mai mare, cu atat capitalul circulant este folosit mai bine. X2 = profit reinvestit / total active unde: profitul reinvestit reprezinta partea din profit care ramane dupa plata dividendelor si care se reinvesteste in activitate. X2 este o masura a capacitatii de finantare interna. Valoarea acestui raport se recomanda sa fie cat mai mare. X3 = profit ianinte de dobanzi si impozite / total active unde : profitul inainte de dobanzi si impozite este profitul din exploatare care se obtine dupa ce se scad toate cheltuielile din veniturile obtinute. X3 este o masura a rentabilitatii intreprinderii.Cu cat rezultatul este mai mare, cu atat situatia este mai rentabila. X4 = valoarea de piata a capitalului subcris si varsat / datorii pe termen lung unde : - valoarea de piata a capitalului subcris si varsat este valoarea capitalului subscris si varsat in functie de valoarea reala a actiunilor pe piata; datoria pe termen lung este datoria pe termen lung purtatoare de dobanzi. X4 este o masura a nivelului de indatorare a intreprinderii.Rezultatul acestui raport se recomanda sa fie cat mai mare. X5 = venituri din vanzari / total active Indicatorul X5 ia in calcul cele mai importante componente ale afacerii: cifra anuala a vanzarilor din contul de profit si pierderi; valoarea totala a activelor din bilant. 20

X5 este o masura a randamentului activelor.Cu cat activitatea este mai eficienta, cu cat vanzarile vor fi mai mari si activele vor fi folosite mai bine. Interpretarea rezultatelor: 1) Z < 1,8 -- situatie financiara critica apropiata de faliment;

2) 1,8 < Z < 3 -- situatie financiara dificila.Aflata in aceasta situatie, intreprinderea isi poate relansa activitatea, daca strategia adoptata va fi corespunzatoare; 3) Z > 3 -- situatie financiara buna.

Modelul “A” al lui Argenti Acest model analizeaza:  deficientele in modul de conducere a activitatii, in sistemel de contabilitate, in modul de adoptare a schimbarii;  factorii de risc: cresterea volumului de activitate peste posibilitatile reale ale intreprinderii, ducand la inevitabile probleme de lichiditate; o structura a capitalului necorespunzatoare;  simptomele de falimet concretizate in semnale financiare sau nefinanciare negative care conduc in final la faliment. b) Tehnici complexe de diagnostificare Pentru o diagnostificare complexa a unei societati, cel mai simplu si in acelasi timp cel mai utilizat instrument de diagnostificare este chestionarul. Chestionarul presupune analizarea tuturor functiilor societatii (juridica, comerciala, tehnologica, management si resurse umane, financiar-contabilitate) pe baza unor grile ce servesc ca baza pentru interviuri. Aceste grile permit observarea rapida a punctelor slabe si a punctelor tari ale intreprinderii.Un avantaj deosebit al acestor grile este ca problematica prezentata de acestea nu intra in detalii, prezentand problemele la general. Chestionarul sub forma grilelor urmareste culegerea informatiilor referitoare la toate functiile societatii pe baza carora se va realiza analiza diagnostic. Analiza-diagnostic va cuprinde: 1.Istoricul societatii. 2.Diagnostic juridic 3.Diagnostic comercial 4. Diagnostic industrial(tehnic) 5. Diagnostic resurse umane 6. Diagnostic financiar-contabilitate

21

1.Istoricul societatii In cadrul acestui capitol al analizei diagnostic se va urmari prezentarea informatiilor referitoare la evolutia societatii de la infiintare si pana in prezent, principalele etape ale dezvoltarii, amplasamentul acesteia precum si sediul actual. 2.Diagnostic juridic Diagnosticul juridic implica investigarea unor aspecte juridico-legale privind activitatea intreprinderii in general. Stabilirea diagnosticului juridic parcurge doua etape, care insa contin elemente de intrepatrundere: a) Solicitarea documentelor legale necesare realizarii evaluarii propriu-zise a capitalului intreprinderii. b) Analizarea aprobarilor si a documentatiei puse la dispozitie si stabilirea punctelor tari si slabe ale intreprinderii. 3.Diagnostic comercial Obiectivul diagnosticului comercial este de a contura piata intreprinderii si segmentul ocupat de aceasta. Elementele esentiale supuse analizei sunt: a) pozitia strategica a intreprinderii, care este o sinteza a situatiei generale, in raport cu mediul piata; b) piata (actuala si potentiala) si locul intreprinderii pe piete; c) clientela intreprinderii pentru care se analizeaza: numarul, repartitia, importanta (rentabilitatea si restrictiile legate de clientii importanti stabili, traditionali), clientii rai platnici, fragilitatea relatiilor cu clientii; d) produsele sau serviciile: gama de produse, produsele noi, politica de cercetare-dezvoltare, brevetele detinute de intreprindere, vechimea produselor cu cea mai mare vanzare; e) politica de preturi care este analizata prin : competitivitatea preturilor practicate, existenta unor restrictii (reglementari guvernamentale de distributie), fiabilitatea pretului de cost, dependenta pretului de cost de cursul de revenire etc. f) distributia unde se analizeaza reteaua de distributie, eficienta si performantele serviciului de vanzari; g) promovarea produselor, care este caracterizata prin: suporturile publicitare, programele de promovare a vanzarilor, cheltuielile cu investitiile nemateriale comparativ cu ale concurentei; h) analiza de marketing. Pe baza analizarii acestor aspecte (a-h) se pot trage concluzii sub forma punctelor tari, slabe, tendintelor si oportunitatilor legate de piata societatii. 4. Diagnostic industrial(tehnic) Obiectivul acestui diagnostic este de a estima in ce masura intreprinderea este echipata pentru a raspunde necesitatilor actuale si de viitor, in scopul valorificarii potentialului tehnic si tehnologic. Elementele importante ale analizei cuprind: a) activitatea de cercetare-dezvoltare care se analizeaza din punct de vedere al: - efortului intreprinderii in domeniul cercetarii-dezvoltarii; - capacitatea tehnica a intreprinderii; b) procesul de fabricatie analizat prin: - activitatea de aprovizionare; - activitatea de productie (de exploatare, eficienta, flux tehnologic) - activitatea de depozitare/ambalare.

22

c) starea mijloacelor de productie analizata cu ajutorul fiselor de echipament, gradul de uzura morala al tehnologiei existenet etc. 5. Diagnostic resurse umane Diagnosticul resurselor umane vizeaza stabilirea caracteristicilor resurselor umane disponibile si adaptabilitatea acestora la necesitatile realizarii obiectivelor firmei. De asemenea, se va urmari anticiparea unor decizii si costuri generate de evolutia previzibila a intreprinderii in domeniul angajarii, conducerii, pregatirii profesionale, salarizarii etc. Obiectivele analizaei resurselor umane sunt urmatoarele:  evaluarea numarului si structurii personalului existent, adaptarea la cerintele actuale si de perspectiva;  politici folosite pentru angajare, selectare, promovare;  fluctuatia numarului de personal, cauze predominante;  politica de renumerare, continutul sistemului de renumerare, structura de renumerare, evolutia salariului mediu, prevederi speciale ale contractelor de munca etc;  existenta sindicatelor organizate – numar membri, actiuni desfasurate, relatii cu conducerea;  comunicarea in cadrul societatii Diagnoticul managementului In cadrul acestuia se urmareste masurarea performantelor si evaluarea coerentei in indeplinirea sarcinilor corespunzatoare oricarui manager.Aceste obiective presupun atat analize calitative cat si masuri cantitative. Analiza calitativa se concretizeaza in urmatoarele directii: 1. analiza structurilor de putere din cadrul societatii, a ierarhizarii obiectivelor (rentabilitate financiara, pozitia pe piata, nivel tehnologic, promovarea resurselor umane, grad de utilizare, capacitate, echilibru financiar, prestigiu etc.); 2. analiza stilului de conducere (competenta si aptitudini de conducere); 3. analiza structurilor de organizare (tip, complexitate, echilibru etc); 4. analiza metodelor de planificare si control (tip de metode, frecventa, eficienta). Aceasta analiza nu trebuei facuta exhaustiv, ci doar suficient de detaliat pentru a permite formarea unei concluzii privind competenta si coerenta managementului (adecvarea stilului, metodele de control si organizare, la problematica si strategia acesteia). In continuarea diagnosticului mai trebuie realizate si cateva estimari cantitative: - masurarea performantelor managementului prin intermediul indicatorilor sintetici, respectiv: rentabilitatea financiara si lichiditatea (performante pe un termen scurt) - masurarea costului managementului

23

6. Diagnostic financiar-contabilitate Pe baza informatiilor obtinute din raportarile financiare pe ultimii 3 ani (situatia patrimoniului si contul de profit si pierderi) precum si BVC-ul aferent anului in curs se poate efectua o analiza a trecutului si prezentului. Aceasta analiza se poate realiza prin calcularea unor grupe mari de indicatori cum ar fi: A.Indicatori de structura a patrimoniului; B. Indicatori de activitate; C. Indicatori de lichiditate; D. Indicatori de gestiune; E. Indicatori de profitabilitate

Concluziile analizei diagnostic
Analiza punctelor tari, punctelor slabe, a oportunitatilor si riscurilor (analiza SWOT) este o tehnica utila in identificarea trasaturilor cheie ale mediului in care intreprinderea isi desfasoara activitatea (mediul general sau specific) si care influenteaza aceasta activitate. Aceasta analiza permite stabilirea punctelor tari si slabe ale societatii, care pot influenta pozitia actuala a intreprinderii, pot impune o anumita strategie a acesteia si pot conduce la alegerea unor scenarii de evaluare. Obiectivele intreprinderii determina strategia proprie a acesteia, ceea ce trebuie sa fie o reflectare a mediului interior sau exterior.Aceasta analiza permite:  determinarea caracteristicilor particulare ale pietei intreprinderii;  identificarea bazei pentru succesul sau insuccesul intreprinderii. a) Mediul exterior general influenteaza in mod indirect societatea pe termen mediu sau lung, prin:  conditii macroeconomice – in general, conjuctura si nivelul general de activitate economica;  conditii politice si datorate interventiei statului in economie;  conditii juridice, respectiv prevederile legale care reglementeaza activitatea economica. b) Mediul exterior specific, care influenteaza perspectiva activitatii intreprinderii:  profilul clientilor, canale de distributie, natura concurentiala a pietelor;  statul poate influenta mediul intreprinderii, in calitatea acestuia de furnizor, concurent sau client. Analiza externa se finalizeaza prin identificarea factorilor de succes de piata.Este necesara identificarea factorilor care permit identificarea obiectivelor (oportunitati) sau care ridica bariere in cale realizarii acestora (riscuri), ceea ce permite formularea strategiei activitatii intreprinderii. c) Punctele tari si punctele slabe sunt determinate pe baza analizelor resurselor si competentelor in conducerea societatii.Aceasta analiza se concentreaza asupra urmatoarelor zone-cheie din activitatea intreprinderii; - piata produsului: pondere pe piata, gama de productie, pozitia produsului in cadrul ciclului sau de viata, dependenta vanzarilor, profiturilor si fluxurilor financiare de produsele principale, reteaua de distributie; - productia influenteaza analiza SWOT prin vechimea, localizarea si capacitatea activelor fixe, flexibilitatea utilizarii acestora, nivelul de costuri de productie, pretul si accesibilitatea materiilor prime;

24

- elementele financiare caracteristice intreprinderii determina analiza SWOT prin structura de active, structura de capital si gradul de indatorare al societatii, modelul si sezonalitatea fluxurilor financiare etc.; - din punct de vedere tehnologic, trebuie analizate cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare, nivelul de eficienta; - pentru determinarea punctelor tari si slabe in domeniul organizarii resurselor umane, se analizeaza structura organizatorica, nivelul de salarii, relatiile dintre conducere si personal, inclusiv prin intermediul sindicatelor. Punctele tari sau slabe sunt influentate de sectorul de activitate sau produsele intreprinderii, ceea ce indica importanta analizei individuale, pe sector si pe produs. In general intreprinderea trebuie sa isi dirijeze avantajele spre eploatarea oportunitatilor oferite pe piata, spre blocarea riscurilor si minimizarea influentei punctelor slabe. Exemple de factori pozitivi (puncte tari, oportunitati):  dezvoltarea pietei;  stabilirea clientelei;  dezvoltarea tehnologiilor;  calitatea produselor si serviciilor;  clientela diversificator;  forta retelei de distributie;  situatii de monopol temporar asupra produselor, pietei sau tehnologiilor;  puterea financiara;  puterea fata de societatile din amonte sau din aval. Exemple de factori negativi (puncte slabe, riscuri):  caracter sezonier;  clientela statica;  dependenta de pietele externe; risc politic sau economic, riscul transferarii profiturilor;  concurenta noilor intrati pe piata;  piete in declin;  inferioaritate in raport cu furnizorii, distribuitorii sau clientii.

Capitolul 3.Evaluarea intreprinderii: problematica si metode
3.1 Problematica evaluarii Evaluarea intreprinderii are ca obiectiv inventarierea factorilor care interactioneaza in celula economica de baza si care trebuie ponderati in functie de importanta si de eficacitatea relativa pe care o manifesta in cadrul valorii globale a intreprinderii.Care va fi valoarea reala si exacta a intreprinderii?-este o intrebare fara raspuns matematic si definitiv.Intr-adevar, analiza diferitelor componente printre care: trecutul intreprinderii, pe de o parte, proiectarea acestor elemente in viitor, pe de alta parte, si in fine, conjuctura economica generala, imbraca un caracter de aproximare relativa care obliga inlocuirea notiunii de evaluare cu aceea de estimare.Aceasta din urma nu devine o veritabila valoare decat in masura in care ea este confruntata cu rezultatul unei tranzactii: pretul. Pretul intreprinderii rezultat din tranzactia efectiva poate fi diferit de valoarea determinata de evaluator, caci in cursul negocierii pot fi introdusi factorii necuantificabili (dorinta de cumparare si de 25

vanzare, climatul negocierii si abilitatea protagonistilor, cat si alte consideratii obiective si subiective avansate de cumparator si de vanzator in cursul negocierii). Literatura de specialitate prezinta o multitudine de posibilitati apreciindu-se ca ar exista peste 180 de formule utilizate in cadrul metodelor de evaluare.Consideram ca trebuie sa se faca distinctie intre notiunea de formula, ca relatie de calcul a unui indicator si metoda de evaluare care implica utilizarea unui ansamblu de formule.In acelasi timp, trebuie mentionat ca nu poate fi utilizata o metoda universala pentru evaluare, deoarece fiecare intreprindere reprezinta un caz particular, chiar daca profilul tehnologic este asemanator.Numai diagnosticul este cel care-l ajuta pe evaluator sa aleaga formulele si metodele cele mai potrivite. Diagnosticul global urmareste identificarea punctelor forte si slabe ale gestiunii financiare pornind de la criterii obiective si, daca este posibil, cunatificabile. Principalele domenii ale diagnosticului global le constituie chiar functiile intreprinderii, respectiv: functia juridica-patrimoniala; functia comerciala; functia tehnica de productie, prestatii; functia de organizare, conducere, personal; functia financiar-contabila. Datele si informatiile primite din partea intreprinderii alaturi de celelalte informatii obtinute sau stabilite de consultanti vor constitui materialul documentar pentru realizarea diagnosticarii intreprinderii pe domeniile mentionate. Pentru fiecare fel de diagnostic, datele obtinute prin intermediul tabelelor puse la dispozitie de intreprindere sau cele rezultate din chestionarele, foile de lucru, situatiile intocmite de consultanti vor fi rezumate intr-o fisa sintetica a diagnosticului. Fisa sintetica de analiza intocmita pentru fiecare faza si modul al operatiilor de evaluare, recapituleaza: obiectivele diagnosticului, actiunile intreprinse si concluziile (punctele tari, punctele slabe si concluziile finale). Metodele de evaluare pornesc, fie de la o abordare patrimoniala in termeni de evaluare a activului si pasivului, fie de la una financiara in termeni de fluxuri monetare (profit, plusvaloare bursiera etc.). In functie de modul de abordare al intreprinderii, se pot distinge: -metodele patrimoniale; -metodele financiare (prin capacitatea beneficiara si cash-flow); -metodele mixte (combinate). Prima categorie de metode ofera un rezultat sigur deoarece permite un calcul destul de riguros, dar incomplet.A doua categorie furnizeaza rezultate complete, dar presupune calcule aleatorii.De aceea se recomanda combinarea celor doua pentru a obtine rezultate cat mai apropiate de realitatea economica a intreprinderii. Indiferent de metoda utilizata, in evaluarea intreprinderii exista doua componente de baza: activul net real (corectat) si capacitatea beneficiara.Activul net real exprima valoarea patrimoniala a intreprinderii, iar capacitatea beneficiara evidentiaza rezultatul ce poate fi obtinut de potentialul cumparator avand in vedere situatia actuala si specificul intreprinderii de evaluat.

3.2 Metode dinamice de evaluare bazate pe actualizare.
Determinarea activului net corectat (ANC) Reevaluarea (corectarea) valorii patrimoniale contabile comporta elemente specifice in functie de elementele bilantiere de evaluat.Specificitatea reevaluarii patrimoniului tine de caracterul, mai mult sau mai putin vandabil, al elementelor bilantiere. 26

Activele necorporale sunt, in general, greu vandabile si de aceea valoarea lor se determina ca diferenta intre valoarea de randament (financiara) si valoarea patrimoniala a intreprinderii.Se porneste de la ipoteza ca ceea ce diferentiaza valoarea patrimoniala (reevaluata) de valoarea de randament este existenta unor active necorporale, necontabilizate, pentru care nu se poate stabili o valoare de piata. Daca unele active necorporale pot fi evaluate, ca urmare a unor procese de tranzactionare a lor pe o piata secundara, atunci evaluarea lor va tine cont de preturile medii de tranzactie sau de fluxurile de trezorerie actualizate pe care tranzactionarea lor le ocazioneaza:  licentele, brevetele, marcile pot fi evaluate in functie de redeventele la care acestea dau dreptul de incasare.Exemplu: pentru o redeventa de 2%, o rata de actualizare de 10% si o perioada de 8 ani valoarea unei marci comerciale va fi de 10,66% din cifra de afaceri:

la 6);

Χ dreptul la leasing poate fi evaluat in functie de chiria anuala multiplicata cu un coeficient (de la 3

Χ cunostintele tehnologice (know-how de productie si de comercializare) se evalueaza ca si marcile comerciale, dar la o rata de actualizare mai mare (in raport de prima de risc care masoara volatilitatea acestor active necorporale); Χ clientela se poate evalua la valoarea de inlocuire, respectiv la costul de formare a retelei de distributie: cheltuieli de recrutare a agentilor comerciali plus cheltuieli de pregatire si specializare plus primele pentru ca acestia sa fie rentabili; Activele corporale se reevalueaza diferit in functie de componenta lor: Χ terenurile, in functie de amplasare si de caracterul lor construibil sau nu.Evaluarea terenurilor se face, in general, prin comparatie cu preturile de vanzare recente de alte terenuri dar care au caracteristici similare; Χ constructiile – similar cu evaluarea terenurilor sau prin actualizarea chiriilor incasabile la alte constructii similare celor propuse evaluarii; Χ masinile, utilajele, mijloacele de transport – la pretul de revanzare a lor pe piata secundara (de ocazie) sau la valoarea lor neta contabila, multiplicata cu raportul dintre valoarea actuala si valoarea de intrare (in contabilitate) a unui astfel de activ. Activele financiare (titluri de participare, imprumuturi acordate, valori mobiliare de plasament) se evalueaza la media cursurilor lor bursiere (daca acestea sunt cunoscute) sau la pretul de revanzare (de rambursare) sau prin actualizarea dividendelor, dobanzilor si comisioanelor incasate.Pretul de rambursare a imprumuturilor va fi majorat sau micsorat daca rata dobanzii de piata a scazut (si deci devine inferioara celei contractate la imprumuturile acordate) sau daca aceasta a crescut (si devine superioara celei contractate).Rationamentul este acelasi si pentru imprumuturile (datoriile) primite din pasivul bilantului. Activele circulante se evalueaza fie la nivelul costurilor lor de cumparare (stocurile de materii prime), fie la costurile lor de productie (stocurile de produse in curs si de produse finite), fie la preturile de vanzare (solduri de creante –clienti).Daca provizioanele pentru cheltuieli si riscuri privind activele circulante nu s-au calculat corect, atunci evaluarea activelor circulante va face obiectul unui audit contabil.

27

Disponibilitati banesti in conturile bancare si in casa se vor inregistra la valoarea lor contabila.Valorile mobiliare de plasament au fost luate in considerare la evaluarea activelor financiare. Activele asimilabile, cum ar fi cheltuielile de instalare, cheltuielile anticipate, primele de emisiune etc. ( active fictive) sunt, in general, excluse din reevaluarea patrimoniala.Trebuie totusi luate in calcul economiile fiscale rezultate din includerea amortizarii acestor cheltuieli in costul produselor si serviciilor.Suma revalorizarii tuturor activelor din bilantul intreprinderii conduce la obtinerea activului brut corectat (ABC). Pentru elementele din pasivul bilantului reevaluarea trebuie sa conduca spre determinarea aceleiasi valori actuale (prezente) a acestora, dupa cum urmeaza: Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli vor fi luate in calcul la marimea totala a cheltuielilor previzibile in viitor (si nu la marimea calculata a provizioanelor), daca riscul de producere a acestor evenimente este real.Aceste provizioane, ce se vor utiliza in mod cert (pentru impozite de platit, pentru cheltuieli sociale si fiscale asupra drepturilor de concedii platite etc.), vor fi retinute ca datorii (latente) si se vor deduce din ABC (activul brut colectat). Provizioanele reglementate se iau in calcul la valoarea prezenta minus impozitul viitor aferent, intrucat prin reintegrarea automata a acestor cheltuieli calculate in materia impozabila a profitului au loc economii fiscale.Marimea lor face parte din capitalurile proprii. Datoriile financiare vor avea o valoare prezenta (de rambursare) determinata de evolutia ratei dobanzii de piata.Aceasta valoare va fi mai mica decat valoarea lor contabila daca rata dobanzii de piata este mai mare decat rata dobanzii datoriilor financiare contractate.Valoarea de rambursare va fi mai mare daca, in sens invers, rata dobanzii de piata va fi in scadere.Modificarea valorii datoriilor financiare conduce la modificarea datoriei latente a impozitului pe profit, ca urmare a deductibilitatii fiscale a dobanzilor.Pentru un eventual cumparator al intreprinderii, datoriile financiare sunt evaluate la rata dobanzii de piata care se ia in calculul materiei impozabile a profitului, rezultand o economie fiscala, daca dobanda contractata este mai mare sau, invers, un plus de impozit, daca dobanda contractata este mai mica. Efectele fiscale latente similare se obtin si din plusvaloarea sau minusvaloarea rezultate in procesul de evaluare a tuturor elementelor de activ si de pasiv care se regasesc, intr-un fel sau altul, in materia impozabila a profitului (amortizari, provizioane, subventii pentru investitii, dobanzi etc.). Alte ajustari se impun a se face pentru posturi din afara bilantului, cum ar fi: leasing-ul, efectele comerciale de incasat si de platit si contractele la termen ferm sau conditionat.In caz de intrerupere a derularii lor normale, aceste posturi de active si pasive pot determina castiguri sau pierderi care trebuie luate in calcul. Valoarea patrimoniala a capitalurilor proprii (activul net corectat = ANC) se va obtine prin deducerea datoriilor reale si latente (la valoarea lor actuala) din activul brut corectat (ABC) ANC = ABC – Valoarea actuala a datoriilor

3.3 Metode patrimoniale

28

Metodele de evaluare a intreprinderii pornesc deci fie de la o abordare patrimoniala in termeni de evaluare a activului si a pasivului, fie de la o abordare financiara in termeni de fluxuri monetare (profit, plusvaloare bursiera etc.). Evaluarea patrimoniala permite masurarea “situatiei nete” (SN) corespunzatoare valorii patrimoniale nete a intreprinderii, rezultata din ansamblul de active si de obligatii asumate de intreprindere ( SN=Activ total – Datorii). Bilant Capitaluri investite Imobilizari (Active fixe) Nevoia de fond de rulment ( = Active circulante – Datorii de exploatare) Sold de trezorerie neta Fig.6 Structura valorii patrimoniale a intreprinderii Modelul patrimonial se bazeaza pe un postulat simplu: valoarea intreprinderii este aceea a patrimoniului sau (a se vedea fig. 6).Cel ami adesea se scrie: Patrimoniul net = Valoarea contabila a activelor detinute – Valoarea contabila a datoriilor=Valoarea contabila a capitalurilor proprii Este necesar sa remarcam ca modelul se bazeaza , inainte de toate, pe inventar si pe identificarea bunurilor carora le trebuie stabilita valoarea, dar nu tine seama, intr-o maniera explicita, de rezultatele viitoare. Acest model da siguranta pentru ca se bazeaza, in primul rand, pe analiza unor elemente incontestabile, urmarite si verificate de catre contabilitate: valoarea de origine a intreprinderii este egala cu capitalul sau initial in numerar, iar valoarea actuala este reprezentata de patrimoniul rezultat din acest capital si din activitatea de exploatare a lui, sub rezerva reevaluarilor necesare, deoarece contabilitatea lucreaza cu costuri istorice. Pornind de la informatiile contabile, exista doua cai care permit calcularea valorii patrimoniale nete: Χ fie prin scaderea datoriilor din valoarea totala a activelor detinute de intreprindere; Χ fie prin adaugarea la capitalul social a rezultatelor sau rezervelor ce revin actionarilor. In acest stadiu al analizei, distingem, cel mai adesea, doua expresii ale valorii: Χ valoarea patrimoniala contabila direct reiesita din documentele contabile, care sunt redactate in costuri istorice; Χ valoarea patrimoniala reevaluata, care incorporeaza diferentele ce pot exista intre valorile contabile si valorile economice ( supra ori subevaluate). Reevaluarea patrimoniului inseamna reprelucrarea fiecarui post al bilantului si afectarea, pentru el, a unei valori economice, diferita prin definitie, de cea contabila.Este necesara referirea la notiunea de valoare 29 Resurse de finantare Capitaluri proprii -capitalul social -rezerve -profit nerepartizat Datorii totale -pe termen lung -pe termen scurt

de utilitate, care este fondata pe o valorizare individuala a fiecaruia dintre bunuri, dar replasata in ansamblul activelor angajate in exploatare. Pentru determinarea acestei valori de utilitate, intreprinderea se poate referi in particular: Χ la preturile practicate de pietele caracteristice ale activelor intreprinderii (piete de ocazie, in care activele sunt vazute ca marfuri de “mana a doua”); Χ la valoarea de intrare ( in contabilitate ) afectata de un indice de preturi specific familiei de bunuri careia ii apartine respectivul activ evaluat; Χ la valoarea de intrare afectata de un indice ce exprima variatiile nivelului general al preturilor. Evaluarea patrimoniala permite masurarea “situatiei nete” a intreprinderii, respectiv a valorii patrimoniale nete. Elementul determinant in cadrul metodelor patrimoniale il constituie activul net real (ANR) determinat pe baza activului net contabil si a celui reevaluat. Activul net contabil, respectiv totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale din activul bilantului, neangajate in datorii, reprezinta el insusi o prima valoare patrimoniala a intreprinderii. Pornind de la informatiile contabile, exista doua modalitati de calcul a valorii patrimoniale: Χ prin scaderea datoriilor din valoarea totala a activelor detinute de intreprindere; Χ prin adaugarea la capitalul social a rezultatelor sau rezervelor ce revin actionarilor. Valoarea patrimoniala contabila rezulta direct din documentele contabile care sunt redactate in costuri istorice (valoarea de intrare).Aceasta valoare trebuie insa actualizata in functie de cursul de schimb al monedei nationale, de modalitatile de amortizare, de deprecierea monetara, de utilitatea elementelor de activ, cat si de alti factori care pot antrena distorsiuni importante intre bilantul contabil si realitatea economica. Valoarea de utilitate stabilita cu ocazia inventarierii echipamentului de exploatare in vederea stabilirii activului reevaluat, se fundamenteaza, in principal, pe preturile pietei.Elementele de activ in afara exploatarii vor fi estimate la preturi de vanzare (cesiune) stabilite in conditiile normale ca rezultat al cererii si ofertei la valoarea reala. Inainte de a se proceda la reevaluarea propriu-zisa a activului este necesar sa se studieze toate elementele patrimoniale in vederea separarii activelor necesare exploatarii de cele in afara exploatarii care nu sunt indispensabile eficacitatii intreprinderii. Deci, calculul activului net corectat presupune determinarea in prealabil a valorii activului net contabil si a celui corectat. A.Activul net contabil Valoarea matematica simpla sau activul net contabil estimeaza valoarea patrimoniala pornind de la elementele contabile inscrise in bilant.Ea reflecta valoarea contabila a capitalurilor proprii dupa repartizarea profitului net.Daca se porneste de la un bilant inainte de repartitie trebuie sa se tina cont de dividendele datorate. Valoarea matematica contabila=Capitaluri proprii – Dividende datorate sau Valoarea matematica contabila = Activ total – (Pasiv exigibil + Dividende)

30

Trebuie mentionat ca postul “Alte fonduri” care cuprinde elemente destinate intaririi capitalurilor proprii, dar care nu sunt inca in proprietatea intreprinderii, trebuie excluse din activul net contabil. Activul net contabil trebuie insa corectat, tinand seama de uzantele contabile si fiscale dar mai ales de factorii care produc distorsiuni intre bilantul contabil si bilantul economic care tine cont de exigentele pietei.Se obtine astfel activul net reevaluat (ANR) sau activul net corectat (ANC), dupa cum s-au adus corectii numai in legatura cu actualizarea elementelor patrimoniale (ANR) sau au fost luate in cadrul si influentele structurii de exploatare (ANC). B.Activul net corectat Activul net corectat este cea mai uzuala valoare patrimoniala a intreprinderii la care se recurge numai in situatia in care se are in vedere continuarea activitatii intreprinderii de evaluat.Metoda are in vedere corecturile care apar in bilantul contabil ca urmare a verificarilor, inventarierii si reevaluarii efectuate de echipa de evaluatori in cadrul diagnosticului tehnic. Valoarea matematica intrinseca sau activul net corectat are la baza valoarea de utilitate a elementelor patrimoniale necesare exploatarii.Criteriul suprem dee judecata il constituie deci utilitatea.Elementele nelegale de explotare sunt deduse si evaluate separat in functie de posibilitatea de valorificare.Se elimina de asemenea elementele necorporale, si se adauga elementele patrimoniale achizitionate in leasing (daca este cazul). C.Activul net de lichidare Activul net de lichidare inlocuieste activul net reevaluat sau corectat in situatia in care intreprinderea este in dificultate si se estimeaza reducerea sau oprirea activitatii acesteia.In cazul intreprinderilor neredresabile care dispun de un anumit patrimoniu, evaluatorul poate estima ca dupa lichidare va ramane un activ net pozitiv. Valoarea de lichidare se determina pe baza activului net contabil corectat cu influentele in plus si minus a elementelor patrimoniale si diminuat cu cheltuielile de lichidare (onorariile lichidatorilor, cheltuieli de publicitate pentru vanzarea intreprinderii, pentru radierea de la Registrul Comertului etc.). D.Valoarea substantiala Aceasta valoare se sprijina pe notiunea de patrimoniu economic al intreprinderii, in optica continuitatii activitatii de baza a acesteia. Valoarea substantiala reflecta valoarea reevaluata a tuturor bunurilor si drepturilor ( ce constituie patrimoniul intreprinderii) de orice natura angajate in activitatea de baza indiferent de originea finantarii.Se poate spune deci ca metoda are ca obiectiv estimarea valorii reale a mijloacelor de munca. Sunt cunoscute trei marimi ale acestei valori: Χ valoarea substantiala bruta (VSB); Χ valoarea substantiala redusa (VSR); Χ valoarea substantiala neta (VSN). Pentru a determina valoarea substantiala bruta (VSB) se porneste de la activul reevaluat (Ar) la care se adauga (Vn) valoarea reevaluata a activelor folosite de intreprindere in activitatea de baza fara a fi proprietara acestora (donatiile sau bunurile ale caror proprietari nu sunt cunoscuti etc.) si din care se elimina (Ve) valoarea bunurilor care desi sunt evidentiate in patrimoniul intreprinderii nu participa din diferite cauze 31

la rezultatele activitatii de baza (bunurile inchiriate sau in locatie de gestiune, terenurile sau spatiile arendate etc.). Deci: VSB = Ar + Vn – Ve Valoarea substantiala bruta redusa (VSBr) se determina prin scaderea din valoarea substantiala bruta a datoriilor exigibile (De) pe termen scurt sau foarte scurt (fara dobanzi), datorii aferente insa numai patrimoniului care participa la activitatea de baza a intreprinderii respective.Aceasta valoare este utilizata in mod exceptional, mai ales in conditiile de vanzare rapida, in care caz negociatorii hotarasc si preluarea obligatiilor.Relatia de calcul pentru VSBr este: VSBr = VSB – De Valoarea substantiala neta (VSN) se identifica (in cele mai multe cazuri) activului net corectat, finnd egala cu valoarea substantiala bruta din care se deduc toate datoriile (Dt).Aceasta valoare se poate determina si prin eliminarea valorii substantiale redusa cu datoriile pe termen mediu si lung (Dml). VSN = VSB – Dt sau VSN = VSbr - Dml Aceste trei forme de valoare substantiala sunt legate strans una de cealalta prin continutul lor patrimonial, dar sunt diferite ca marime prin insasi elementele care stau la baza determinarii lor.Toate valorile sunt utile in stabilirea pretului cu ocazia transmiterii dreptului de proprietate a intreprinderilor in functiune si care, evident, vor continua sa functioneze. E.Capitalurile permanente necesare exploatarii Este o valoare care se identifica celei substantiale brute redusa (VSBr), privita insa sub aspectul finantarii, respectiv: capitaluri proprii; imprumuturi si asimilate, plus dobanzile aferente ( inclusiv datoriile financiare pe termen scurt); fondul de rulment functional echivalent finantarilor stabile, destinat sa acopere nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE). Valoarea capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE) cuprinde valoarea imobilizarilor necesare exploatarii, cheltuielile complementare si valoarea utilajelor imprumutate, fara a tine cont de bunurile in afara exploatarii, plus nevoia de fond de rulment necesara exploatarii.

32

3.4 Metode hibride si notiunea “goodwill”
Situarea intreprinderii intr-unmediu financiar concurential pune problema evaluarii sanselor pe care un investitor ( din afara ei ) le-ar avea de a castiga mai bine decat in orice alt domeniu de investire.Notiunea de investitor priveste pe actionarii care asigura capitalurile proprii si pe imprumutatorii care asigura capitalurile imprumutate.Fiecare dintre acestia se asteapta la o renumarare cat mai buna a capitalurilor investite.Renumerarea acestor capitaluri este posibila pe seama profitului din exploatare (EBIT), obtinut din activitatea economica a intreprinderii. Rentabilitatea intreprinderii da deci masura valorii acesteia, dar nu orice rentabilitate, ci aceea raportata la capitalurile investite.Aceasta rentabilitate financiara a capitalurilor investite este comparata cu rata medie a rentabilitatii de pe piata financiara, numita si cost de oportunitate al capitalului. Presupunem acum ca notorietatea dobandita de intreprindere din evolutia anterioara este in masura sa-I asigure o rentabilitate superioara celei normale, ceea ce se traduce prin fluxuri de trezorerie estimate mai mari decat cele normale.Valoarea de randament a intreprinderii este deci mai mare decat valoarea patrimoniala ( presupusa a reflecta o rentabilitate normala).Acest potential de rentabilitate suplimentara nu poate fi regasit in inregistrarile din bilant, cu toate ca vanzatorul ( in ipoteza unei simetrii informationale ) este constient de el.La randul sau, cumparatorul a surprins acest supliment de rentabilitate prin estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie. Aceasta diferenta pozitiva intre valoarea financiara (VF) si valoarea patrimoniala (VP) exprima notiunea de Goodwill sau de Fond comercial, respectiv de capacitatea intreprinderii de a aduce profituri mai mari decat cele normale. Goodwill (badwill) = VF – VP , de unde VF = VP + GW .Daca diferenta este negativa, atunci aceasta exprima un badwill. Goodwill reprezinta excedentul de valoare a intreprinderii peste valoarea (de piata) atribuita elementelor identificabile ale activelor sale, la un moment dat.Acest excedent de valoare este un element de activ necorporal ce are ca sursa (1) bunele relatii ale intreprinderii cu clientii sai, (2) calitatea si specializarea personalului, (3) amplasarea favorabila fata de reteaua de aprovizionare-desfacere, (4) buna sa reputatie manageriala si (5) numerosi alti factori care permit intreprinderii sa obtina profituri superioare celor normale. Intrebarea fireasca este urmatoarea: cine este indreptatit sa beneficieze de acest goodwill? Raspunsul este, de asemenea, firesc: fiecare in parte si nici unul pe de-a intregul.Vanzatorul ar putea sa-l revendice, deoarece este o performanta intrinseca a intreprinderii sale pe care e dispus sa o vanda.Cumparatorul ar putea argumenta ca acest goodwill va fi o virtute a intreprinderii in perioada viitoare de exploatare, cand aceasta se va afla in proprietatea sa. Putem spune astfel ca “biblicul Solomon” poate fi citat printre evaluatorii financiari, caci judecata dreapta este de a imparti in mod echitabil acest goodwill (GW).Descoperim astfel valoarea mixta (VM) a intreprinderii egala cu media aritmetica (simpla sau ponderata) a valorii patrimoniale (VP) si a valorii financiare (VF):

Valoarea mixta cu goodwill este aceea care determina o VAN pozitiva, echitabila pentru ambii parteneri: vanzator si cumparator.In consecinta, pretul de echilibru pentru vanzarea-cumpararea unei intreprinderi cu Goodwill este valoarea sa mixta. 33

Cumparatorul este, insa, dependenta de pretul cerut de vanzator pentru intreprinderea sa.Daca acesta din urma majoreaza pretul de cesiune pentru a-si maximiza propria VAN, atunci cumparatorul va vedea VAN a proiectului sau de investire diminuandu-se.In lipsa altor oportunitati de investire, el va fixa ca limita maxima ( a pretului de cumparare ) aceea egala cu valoarea financiara (VF), in care VAN este nula.In nici un caz nu va accepta un pret mai mare. In consecinta, negocierea actului de vanzare-cumparare se va face pe baza celor doua limite (VP) si maxima (VF).Pretul de echilibru se va stabili in raport cu “forta” argumentelor celor doi negociatori si in raport cu situatia investitionala nationala (sau internationala).In fapt, vanzatorul dezinvesteste pentru un plasament mai rentabil al capitalului sau ( de mai mare utilitate, ce poate fi obtinuta, la limita, dintr-un act de consum).Cumparatorul investeste in aceasta intreprindere in speranta sa maximizeze VAN in raport cu alte proiecte de investitii din economie. In conditii de piata eficienta si de anticipari omogene, criteriul de maximizare a VAN duce la obtinerea preturilor juste, de echilibru ale activelor din economie.Aceasta este ratiunea pentru care desemnam Finantele ca o Teorie a Preturilor. Valoarea de flux a GOODWILL-ului I n afara de determinarea goodwill-ului ca diferenta intre valoarea financiara si cea patrimoniala a intreprinderii, este posibila determinarea goodwill-ului ca valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de supraprofituri ( rente anuale de goodwill ).Se vor utiliza pentru evaluare activul net corectat (ANC), care va degaja un profit previzional constant (P).Se presupune cunoscuta rata (i) de renumerare de catre piata a capitalurilor investite in intreprinderi, cu aceleasi caracteristici ca si cea analizata.In baza acestei rate, profitul scontat de investitori (actionari) va fi egal cu ANC * i Intreprinderea dispune de o buna reputatie tehonologica si comerciala, ceea ce face ca profitul previzional (P) sa fie superior profitului scontat ( ANC * i ) si sa se obtina deci un supraprofit ( o renta ) de: P – ANC * i Valoarea goodwill-ului poate fi deci suma actualizata a acestor supraprofituri (rente) anuale, la o rata a costului normal al capitalurilor proprii ale intreprinderii ( Kfin ).Specificitatea intreprinderii (indatorare, fiscalitate etc.) face ca rata sa de actuzlizare (Kfin) sa fie diferita de rata (i) de renumerare medie la intreprinderile similare.In aceste conditii, valoarea goodwill-ului (GW) se determina astfel:

in care: t=1; 2; ……n ani din planul de investitii pentru exploatarea intreprinderii cumparate. Daca se face ipoteza unei durate de exploatare nelimitate, atunci valoarea goodwill-ului va fi ( dupa metoda anglo-saxona):

34

Cum, insa, orizontul de vizibilitate privind evolutia intreprinderii este limitat la 5 ani, este corect sa se faca actualizarea supraprofiturilor pe aceasta perioada de previziune rezonabila.In aceste conditii, devine aplicabila metoda Uniunii Expertilor Europeni (UEC):

in care “a” este anuitatea de amortizare a unui leu in “n” ani, la o rata de dobanda egala cu rentabilitatea medie a sectorului industrial al intreprinderii (i):

Exemplu: daca activul net corectat al unei societati comerciale este 30 mld. Lei, profitul previzionat a fi consumat annual este de 6 mld. Lei, rata rentabilitatii, ceruta de piata pentru sectorul industrial al intreprinderii la acelasi risc, este de 15%, iar rata costului capitalurilor proprii ale intreprinderii este de 20%, atunci renta anuala de goodwill va fi: 6-30 * 0, 15 = 1,5 mld. In ipoteza unei durate de exploatare nedeterminate, valoarea goodwill-ului va fi:

, iar valoarea capitalurilor proprii ale intreprinderii va fi: 30 + 5,03 = 35,3 mld. lei. GOODWILL-ul si partajul sau Pentru intreprinderile cu situatie economico-financiara sanatoasa si prospera, valoarea de randament (financiar = VF ) este superioara valorii patrimoniale (VP).Acest surplus de valoare este determinat de capacitatea acestor intreprinderi de a degaja o supra-rentabilitate. Valoarea capitalurilor proprii ale intreprinderii (VI) reiese din suma valorii patrimoniale corporale ( activ net corectat =ANC ) si din goodwill sau badwill, dupa caz: VI = ANC + GW Cum insa goodwill-ul este o capacitate de supraprofit viitor, se pune problema partajului acestuia intre vanzatorul si cumparatorul intreprinderii.S-au elaborat, in acest sens, mai multe metode. In asa-numita “metoda a practicienilor” valoarea globala a intreprinderii este egala cu media aritmetica dintre o valoare a activului net corectat (ANC) si o valoare de flux (P/i):

35

Media aritmetica traduce, intr-o maniera simpla, un arbitraj echitabil intre valoarea patrimoniala si valoarea financiara si explica, in realitate, un partaj al adevarului.daca numim fond de comert global echivalentul tuturor supraprofiturilor viitoare ale unei intreprinderi, atunci e veridic ca vanzatorul nu-l va putea ceda integral cumparatorului si va trebui sa accepte sa-l imparta.Rationamentul este ca vanzatorul nu va putea vinde decat o parte a viitorului cunoscut, deoarece trebuie sa-i lase si cumparatorului beneficiul celeilalte parti.E vorba, de fapt, de a transmite o capacitate de a genera profituri viitoare. Metoda practicienilor propune un partaj egal al ratei profiturilor viitoare, ceea ce vom arata detaliind formula generala.De fapt, fondul de comert global (GW este egal cu diferenta dintre valoarea de randament, pe o perioada nelimitata si activul net corectat:

Izoland fondul de comert in ecuatia generala, apar renta supraprofitului si partajul sau:

diferenta de supraprofit ( P – i * ANC ) este actualizata la aceeasi rata de renumerare asteptata (i) a activului net.Aceasta renta e impartita pe jumatate intre vanzator si cumparator. GOODWILL-ul, ca renumerare a actionarilor si a creditorilor intreprinderii Goodwill-ul poate fi analizat nu doar din perspectiva capitalurilor proprii ale actionarilor, ci a totalitatii activelor de exploatare (valoarea substantiala bruta = VSB ) si a totalitatii capitalurilor permanente necesare exploatarii (CPNE).In aceasta ipoteza, mult mai justa din punct de vedere conceptual, goodwill-ul revine atat actionarilor (cumparatorilor) intreprinderii, cat si creditorilor (imprumutatorilor) acesteia. Metoda bazata pe valoarea substantiala bruta (VSB) Fundamentele metodologice-aplicative ale acestei metode se bazeaza pe urmatoarele doua considerente: Χ “recuperarea normala” a unui capital investit intr-o intreprindere la o rata “i” este data de relatia: recuperare normala = VSB * i 36

Χ pentru ca intreprinderea sa fie suficient de rentabila, investirea capitalului trebuie sa genereze un surplus de profit fata de aceasta “recuperare normala”, deci:

Metoda bazata pe capitalurile permanente, necesare exploatarii (CPNE) Capitalurile permanente necesare exploatarii (CPNE) constituie conceptul central al metodei CPNE, care este o dezvoltare a modelului precedent.Fundamentele sunt identice celor de la metodele anterioare.Metoda se bazeaza pe un rationament financiar, care substituie notiunii de renumerare a activelor antrenate aceea de capitaluri consacrate finantarii lor, pentru o structura de indatorare considerata normala de un investitor. CPNE = suma totala de finantare astfel incat o intreprindere sa poata functiona tehnic si financiar, fara riscul unor goluri in trezorerie. Ca si inainte, actualizarea supraprofiturilor determina valoarea goodwill-ului, dupa urmatoarea formula:

Supraprofitul sau renumerarea din fondul de comert reprezinta diferenta dintre profitul din exploatare, obtinut din exploatarea normala a intreprinderii si costul renumerarii capitalurilor necesare exploatarii ( pentru finantarea activelor antrenate in aceasta ).Profitul din exploatare este independent de structura capitalurilor

37

intreprinderii (proprii si imprumutate) si deci va renumera atat capitalurile proprii cat si pe cele imprumutate.Rata Kec de actualizare va fi egala cu costul mediu ponderat al capitalurilor intreprinderii.

Capitolul 4. Valoarea financiara (de randament) a intreprinderii
4.1 Evaluarea prin actualizarea cash-flow-urilor.
Evaluarea intreprinderii, prin actualizarea cash-flow-urilor viitoare, revine, in fapt, la aplicarea directa a metodei VAN de selectionare a proiectelor de investitii.Metoda este utilizata atat de cumparatorul, cat si de vanzatorul intreprinderii pentru a-si fixa pretul de oferta cu VAN pozitiva. Exista insa o distinctie evidenta intre evaluarea investitiilot si evaluarea intreprinderii.Potrivit legii pretului unic a doua marfuri pe piata, valoarea unei investitii finantate 100% din capitaluri proprii trebuie sa fie egala cu cea a unei investitii similare dar care este finantata si din surse imprumutate.In consecinta, valoarea unei investitii este cea calculata independent de sursele de capital pentru finantarea ei. Evaluarea intreprinderii nu mai poate face abstractie de structura capitalurilor in baza carora ea exista si este in functionare.In baza multiplelor consideratii privind influenta structurii financiare asupra valorii intreprinderii, evaluarea acesteia trebuie sa ia in calcul economiile fiscale si costurile de faliment, de semnalizare si de mandatare determinate de indatorare. Influenta indatorarii asupra valorii financiare va fi luata atat in calculul cash-flow-urilor viitoare de actualizat, cat si-n cel al ratei de actualizare.In primul rand se vor folosi cash-flow-urile disponibile (CFD), rezultate dupa corectarea cash-flow-urilor de exploatare (CFexpl.) cu cash-flow-uri rezultate din operatiunile de capital (de investitii si de finantare):

In al doilea rand, rata de actualizare se va stabili la nivelul costului mediu ponderat al intreprinderii indatorate.Acesta este diminuat cu valoarea actualizata a economiilor fiscale si majorat cu valoarea actualizata a costurilor suplimentare de faliment, de semnal si de agent. Cash-flow-urile disponibile (CFD) exprima, pe toata perioada de previziune, fluxurile nete de trezorerie pe care investitorii de capital (actionarii si creditorii) le vor incasa net de la intreprindere.Prin urmare, fluxurile de trezorerie rezultate din exploatare, respectiv din activitatea curenta a intreprinderii, vor fi corectate de fluxurile privind investitiile noi (dincolo de cele de mentinere si finantare sin amortizare) si de cele privind dezinvestitiile (vanzarile de active).Aceste cash-flow-uri disponibile sunt cunoscute si sub calificativul de “durabile” ( sustainable earnings ), respectiv cele care sustin cresterea economica.Ele vor fi distribuite pentru renumerarea actionarilor si creditorilor numai dupa ce s-a asigurat finantarea cresterii economice. In cazul intreprinderilor romanesti cu capital majoritar de stat, aceste cash-flow-uri nete apar adesea cu semnul minus, reprezentand nu o renumerare a investitiilor de capital, ci o atragere de capitaluri (aporturi noi, credite noi) pentru “supravietuirea” intreprinderii.Plata de dividende si de dobanzi, in astfel de conditii, se face prin decapitalizarea intreprinderii.In cele din urma, cand sustinerea financiara a “supravietuirii” acestor intreprinderi nu mai este posibila, se ajunge in stare de faliment, iar valoarea capitalurilor proprii tinde spre zero, urmand a fi afectata in continuare si valoarea datoriilor.

38

4.2 Determinarea cash-flow-urilor disponibile
Daca admitem ca bilantul de la inceputul anului exprima totalitatea investitiei de capital facuta pana atunci in intreprindere, inseamna ca intregul patrimoniu este destinat unei activitati lucrative (profitabile).In activitatea lucrativa se cuprind doua categorii de operatiuni: de gestiune si de capital ( a se vedea fig. 7). Operatiunile de gestiune sunt cele ocazionate de activitatea curenta (de exploatare si financiara), precum si de cea exceptionala a intreprinderii.Totalitatea acestor operatiuni se evidentiaza sintetic in contul de profit si pierderi in baza caruia putem determina rezultatul financiar al acestora: cash-flow-ul de gestiune(CFgest.): Cfgest = EBIT – Impozit + Amo = PN +Dob + Amo in care: EBIT = profit din exploatare inainte de dobanzi si impozit Impozit = (EBIT – Dob) * r r = cota unica de impozit pe profit PN = profit net = (EBIT – Dob)(1 – r) Amo = marimea amortizarii anuale Profitul inainte de dobanzi si impozit isi are originea in excedentul brut de exploatare (EBE) care constituie “placinta” mai mare din care se va autofinanta intreprinderea, se va plati la stat impozitul pe profit si vor fi renumerati investitorii de capital.Cash-flow-ul de gestiune (CFgest) este “placinta” intermediara, neta de impozit, destinata autofinantarii si renumerarii actionarilor cu dividende (Div) si creditorilor cu dobanzi (Dob). Cash-flow-ul disponibil (CFD) este, in aceeasi interpretare a “teoriei placintei”, placinta neta pe care intreprinderea o distribuie investitorilor de capital dupa ce a platit impozitul pe profit si a finantat cresterea ei economica. Aceeasi interpretare de “placinta neta” se poate sa si profitului din exploatare net de impozit (EBIT – Impozit).De altfel acesta sta la baza evaluarii intreprinderii pe baza actualizarii profiturilor nete de trezorerie.Evaluarea in raport cu EBIT nu tine cont de influenta operatiunilor de capital asupra fluxurilor nete de trezorerie.In consecinta, se considera, prin ipoteza, ca aceasta influenta este egala cu zero. Cash-flow-ul disponibil (CFD) se determina deci dupa relatia urmatoare care reflecta in fapt originea acestuia (a se vedea fig. 7):

39

Conform destinatiilor pe care le va avea in procesul distribuirii, cash-flow-ul disponibil (CFD) la nivelul intreprinderii se determina dupa urmatoarea relatie echivalenta:

Marimea cash-flow-ului disponibil la intreprinderea indatorata este mai mare intrucat deductibilitatea dobanzii din materia impozabila determina o economie de impozit.Aceasta economie fiscala face sa creasca profitul net al actionarilor intreprinderii datorate.In consecinta, plata dobanzii este suportabila partial de catre intreprindere : Dob(1 – r) restul de dobanda, Dob. r, estesuportat de catre stat care “se sacrifica” acceptand la plata un impozit pe profit mai mic (diminuat cu economia fiscala).In consecinta, creditorii primesc dobanda intreaga, insa costul de renumerare a lor de catre intreprindere este micsorat cu economia de impozit.

40

Fig. 7 Schema de principiu a formarii cash-flow-urilor disponibile

4.3 Evaluarea financiara a intreprinderii si a capitalurilor acesteia
In baza consideratiilor metodologice anterioare, evaluarea financiara nu este altceva decat o operatiune de previziune a cash-flow-urilor si a ratelor de actualizare si o operatiune consecventa de calcul al valorii intreprinderii si a capitalurilor ei ( de raportare a cash-flow-urilor la ratele de actualizare corespunzatoare). Determinarea marimii cash-flow-urilor viitoare se face pe baza de diagnostic financiar al rentabilitatii si lichiditatii intreprinderii si pe baza de estimare a unor conturi de rezultate si bilanturi previzionale, in ipoteza de stare economica favorabila, neutra sau nefavorabila.Durata de viata pentru actualizarea cash-flowurilor nu poate fi mai mare de 5 ani, ceea ce corespunde orizontului de previziune financiara pe care se pot face estimari pertinente ale fluxurilor de trezorerie. Valoarea reziduala (VR) se va estima la nivelul indicatorilor medii ai sectorului din care face parte intreprinderea.Se admite ipoteza ca, dupa 5 ani, profiturile vor fi stabilizate, iar orizontul de timp este nedeterminat.In aceste conditii, VR = Profitul(EBIT – Impozit) annual mediu ponderat al intreprinderilor din sector / Costul mediu ponderat al capitalurilor acelorasi intreprinderi (Kec).

41

Rata de actualizare Kec este, cel mai adesea, egala cu costul mediu ponderat al capitalului din sectorul economic al intreprinderii de evaluat.Daca investitorul are proiecte de modernizare, de restructurare a intreprinderii cumparate, atunci previziunea cash-flow-urilor in diferite scenarii va permite determinarea riscului acestei afaceri si, indeosebi, a riscului sistematic. Dupa estimarea elementelor de mai sus, valoarea financiara (Vo), prin actualizarea cash-flow-urilor, devine operationala ( a se vedea fig. 8)

La randul lor, valoarea capitalurilor se calculeaza in baza cash-flow-urilor si ratele de actualizare corespunzatoare:

42

Fig. 8 Formarea valorii financiare (de randament) a intreprinderii

4.4 Evaluarea prin actualizarea profiturilor nete de impozit
Daca investitiile anuale de mentinere a starii functionale sunt acoperite din amortizarile anuale calculate, atunci cash-flow-ul unei intreprinderi este chiar profitul net de impozit al acestuia.In aceste conditii, valoarea financiara a intreprinderii se calculeaza ca si in cazul anterior.Pentru o intreprindere cu o rata de crestere scazuta sau cu crestere zero actualizarea cash-flow-urilor este echivalenta cu actualizarea profiturilor nete. Sub ipoteza unei durate de viata nedeterminate si a unor profituri nete (PN) anuale constante, valoarea financiara a unei intreprinderi este cea a unei rente perpetue:

Modelul de evaluare lucreaza deci cu ipoteze destul de restrictive.Acesta nu se aplica decat intreprinderilor care s-au fizat pe un segment foarte important al pietei sale (cvasi-monopol) si au stabilitate intr-un sector economic si el stabil (industria mobilei, spre exemplu). Intreprinderile care coteaza la Bursa si au o circulatie activa a titlurilor lor pot fi evaluate in functie de profitul (beneficiul) per actiune net de impozit (BPA), de dobanda pe obligatiune neta de impozit de platit (DPO) si de coeficientul de capitalizare bursiera (PER): 43

CPRo = BPA * PERa * N DATo = DPO * PERo * M in care: CPRo = valoarea financiara a capitalurilor proprii; DATo = valoarea financiara a datoriilor; BPA = beneficiul net per actiune, cu N numar de actiuni in circulatie; DPO = dobanda neta (de impozit) per obligatiune, cu M numar de obligatiuni in circulatie Modelele de actualizare a profiturilor sunt deosebit de operationale pentru intreprinderile care coteaza activ la Bursa.Din circulatia bursiera activa a titlurilor lor rezulta indicatori (curs bursier, PER etc.) care dau posibilitatea utilizarii rapide a acestor modele simple, pentru a judeca corect si operativ abaterea pretului de piata de la valoarea reala a titlurilor emise de intreprindere.

44

Capitolul 5. Studiu de caz.

ANALIZA DIAGNOSTIC si RAPORT DE EVALUARE privind S.C. “ALFA” S.A. Str. Pielarilor, nr. 6 – Bucuresti

Bucuresti 2001
Cuprins:
45

Capitolul I: Generalitati
1.- Obiectivul, scopul si data evaluarii. 2.- Bazele evaluarii si procedura de evaluare.

Capitolul II: Analiza diagnostic
II.1.Scurt istoric si prezentare S.C.”ALFA” S.A. II.2.Diagnostic juridic 1.- Actul de constituire si forma juridica 2.- Statutul si contractul de societate 3.- Capitalul social 4.- Dreptul de proprietate 5.- Salariati, drepturi sociale.Sindicate. 6.- Registrele si evidentele contabile 7.- Situatia datoriilor si creantelor 8.- Aspectele comerciale 9.- Licente, emblema, marca de comert, brevete,etc. 10.- Litigii 11.- Autorizatii de functionare 12.- Puncte tari si puncte ale diagnosticului juridic. II.3.Diagnostic operational 1.- Amplasamentul societatii, sucursale, filiale 2.- Utilizarea suprafetelor, cai de acces si posibilitati de extindere 3.- Mijloace fixe, dotare, utilizare, intretinere 4.- Asigurare utilitati 5.- Organizarea fluxului operational 6.-Investitii 7.- Calitatea produselor si serviciilor oferite 8.- Necesitatea de restructurare si investitii 9.- Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului operational II.4. Diagnostic comercial 1.- Mediu 2.- Produsele si serviciile societatii 3.- Piata si clientii 4.- Furnizorii 5.- Concurenta 6.- Organizarea activitatii comerciale 7.- Politica de preturi 8.- Situatia sectorului 9.- Concluzii privind situatia ofertei si a pietei 10.- Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului comercial. 46

II.5. Diagnosticul de organizare, management si resurse umane 1.- Organizarea societatii si structuri 2.- Conducerea societatii 3.- Personal 4.- Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului de organizare, management si resurse umane II.6. Diagnosticul economico-financiar 1.- Analiza financiar-patrimoniala 2.- Analiza rentabilitatii 3.- Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului economico-financiara II.7. Evaluarea avantajelor si punctelor slabe ale societatii.Oportunitati si riscuri.

Caitolul III: Evaluarea societatii
III.1. Evaluarea bazata pe metode patrimoniale 1.- Activul net contabil 2.- Activul net corectat III.2. Evaluarea bazata pe metode de randament 1.- Metoda fluxurilor financiare actualizate 2.- Metoda capitalizarii profitului pe durata nelimitata III.3. Sinteza rezultatelor evaluarii 1.- Determinarea valorii totale a societatii comerciale 2.- Determinarea valorii minime a societatii comerciale 3.- Determinarea valorii actiunilor societatii comerciale

Capitolul IV: Evaluari active
1.- Evaluare utilaj 2.- Evaluare teren 3.- Evaluare cladire Surse de informare ANEXE

47

Capitolul I – Generalitati
I.1 Obiectivul, scopul si data evaluarii. Obiectul prezentei lucrari se refera la evaluarea societatii comerciale “ALFA” SA Bucuresti, persoana juridica romana cu capital privat. Scopul prezentei lucrari este determinarea “valorii de piata” a unei actiuni in vederea vanzarii. Data calendaristica la care vor fi considerate valorile determinate este 15 iulie 2001.

I.2 Bazele evaluarii si procedura de evaluare
Baza evaluarii realizate in prezentul raport este “valoarea de piata in conditiile continuitatii activitatii prezente” asa cum este definita in standardele ANEVAR.De asemenea mentionam si recomandarea standardelor europene referitoare la evaluarea societatilor comerciale, respectiv faptul ca ipoteza de plecare este estimarea valorii in conditii de exploatare normala a activelor societatii si in concordanta cu vocatia lor – deci societatea va fi abordata ca unitate specializata in domeniul activitatii de constructii metalice-confectie si montaj, aparataje electrice-constructie si montaj, vopsitorie, etc. Etapele parcurse pentru determinarea valorii societatii, vor fi: - documentarea pe baza unei liste de informatii solicitate la beneficiar; - vizionarea in teren a cladirii, a mijloacelor fixe, gradul de dotare, activitatile specifice, organizare, stocuri, etc; - discutii purtate cu membrii conducerii societatii si alti salariati autorizati de conducerea societatii; - analiza si interpretarea informatiilor culese, exclusiv in scopul propus si enuntat in subcapitolul anterior; - elaborarea analizei diagnostic structurat pe cele cinci componente de baza: = juridic; = comercial; = operational; = organizare, management si resurse umane; = economico - financiar; - intocmirea scenariilor posibile de evolutie a societatii; - determinarea unor intervale de valori aplicand metode din categoria celor patrimoniale si de randament.Procedura de evaluare este in conformitate cu standardele si recomandarile ANEVAR, si tine cont de specificul activitatii societatii.

48

Capitolul II - Analiza Diagnostic
II.1.Scurt istoric si prezentarea S.C. "ALFA" S.A.
Societatea comerciala "ALFA" S.A. a fost infiintata in anul 1979, avand ca principal obiect de activitate executia de aparataje electrice si automatizari pentru Ministerul Constructiilor Industriale (M.C.Innd.) din Republica Socialista Romania.Ideea infiintarii intreprinderii s-a nascut din faptul ca fostul M.C.Ind. a dorit independenta fata de celelalte ministere in aprovizionarea cu echipamente electrice.Intreprinderea a fost gandita sa satureze nevoile unei tari in domeniu si la randul ei a dorit independenta fata de celelalte intreprinderi din minister, aprovizionandu-si productia pe flux, incepand cu sectia de matriterie, continuand cu sectia de piese bachelita, lacatuserie, atelier mecanic, galvanizare, vopsitorie, ansamblare tablouri, probe etc. In acea perioada comenzile de productie din partea M.C.Ind-ului erau centralizate si reuseau sa ocupe integral capacitatea de productie proiectata, utilajele fiind solicitate la capacitatea lor. Din ianuarie 1990 intreprinderea s-a inscris in contextul general al economiei romanesti: • comenzile au inceput sa scada; • s-au manifestat intentii de a se prelua in locatie de gestiune parti din patrimoniu; • prin casari si subevaluari au fost insusite parti din patrimoniu, care in timp au dotat firme concurente, pe anumite segmente de activitate; • interesul firmelor beneficiare ale productiei societatii "ALFA" S.A. dupa 1990 a scazut datoria ocuparii pietei de catre produse importate cu caracteristici mai bune. In anul 1994, cand M.C.Ind.-ul era desfiintat, iar firma practic nu mai avea for tutelar, a fost achizitionata de S.C. "GIGANT" S.A., transformandu-se in societate pe actiuni, preluand denumirea de S.C. "ALFA" S.A., la care firma achizitoare avea 51% din actiuni, restul fiind puse in vanzare salariatilor. Au urmat reparatii si cosmetizari pe sectoare, ceea ce au facut ca intreprinderea sa preia in pricipal comenzile societatii comerciale "GIGANT" S.A..Treptat, au fost antrenate si alte activitati, incercandu-se o mai buna flexibilitate in abordarea unor comenzi de diversitate mai mare. Aceasta intentie s-a suprapus si peste o diminuare a activitatii S.C "GIGANT" S.A., asa incat S.C. "ALFA" S.A. a fost nevoita sa caute alti clienti si sa-si mareasca registrul de activitati, lucru care a influentat selectia personalului, preferandu-se policalificat, intinerit.Acest prag a aparut mai pregnant in 1999. Tot in aceasta perioada apare necesitatea ca managerii firmei sa se preocupe din ce in ce mai mult de achizitia de comenzi prin participarea la licitatii sau incredintari directe, lucru care rezulta si din prelucrarea bilantului pe cei trei ani luati in studiu. Oricum, conducerea intreprinderii a refuzat sa apeleze la imprumuturi, mergand pe ideea scurtarii ciclului de rotatie al capitalului si achitarea la timp a datoriilor catre furnizori, evitand penalizarile. Societatea comerciala "ALFA" S.A., organizata ca societate pe actiuni, persoana juridica romana, are un capital social de 619.400.000 lei divizat in 6.194 actiuni cu valoare nominala a 100.000 lei fiecare. Sediul societatii de la infiintare si pana la data evaluarii se gaseste situat in Bucuresti, str.Pielarilor, numarul 6, sector 6.

II.2.Diagnostic juridic

49

Diagnosticul societatii din punct de vedere juridic, are drept scop aprecierea situatiei actuale privind riscurile care pot apare in conditiile in care drepturile societatii sunt lezate de terte persoane juridice sau fizice. In cele ce urmeaza vor fi analizate drepturile de functionare ale societatii, drepturile de proprietate, drepturile sociale, comerciale, etc. II.2.1.Actul de constituire si forma juridica Denumirea societatii este societatea comerciala "Intreprindere de aparataj" S.A., pe scurt S.C."ALFA" S.A.. Societatea comerciala "ALFA" S.A. este persoana romana, organizata ca societate pe actiuni. Conform statutului, la infiintare capitalul social al societatii este subscris si varsat integral. Societatea comerciala a fost inmatriculata la Oficiul Registrului Comertului, Municipiul Bucuresti, sub nr. J40 /3912/1997. Societatea comerciala are Certificatul de inregistrare fiscala cod R311244. II.2.2.Statutul si contractul de societate Activitatea societatii se desfasoara potrivit statutului intocmit conform reglementarilor legale si autentificate de Notarul Public Sarbu Florin str. Poiana Mare, nr.2, bl.B6, ap.44, sector 6, la data de 18.03.1997 din care rezulta urmatoarele: Forma juridica a societatii: persoana juridica romana avand forma de societate pe actiuni.Aceasta isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane si cu prezentul act constitutiv. Durata societatii este nelimitata. Obiectul principal de activitate este industria constructiilor metalice si a produselor din metal cod 281, iar ca activitate principala o reprezinta "Constructii metalice si parti componente" (cod 2811). Alte activitati care fac parte din obiectul de activitate: structuri si tamplarii metalice; productia de rezervoare, cisterne si containere metalice; productia de radiatoare pentru incalzire centrala si boilere; tratarea si acoperirea metalelor; fabricarea echipamentelor de ventilare si conditioanare a aerului (cu exceptia celor de uz casnic); productia de aparate pentru distributia si comanda electrica; productia de echipamente de iluminat, fabricarea de aparate neelectrice; lucrari de invelitori, sarpante si terase la constructii, lucrari de instalatii electrice; lucrari de tamplarie si dulgherie; lucrari de vopsitorie, zugraveli si de montari geamuri. Modul de dizolvare si lichidare a societatii se va face conform legislatiei in vigoare. Statutul cuprinde in structura sa toate drepturile si obligatiile care revin actionarilor conform legii. II.2.3. Capitalul social Capitalul social la infiintare era de 593.000.000 lei, subscris si varsat integral. La data prezentei evaluari capitalul social al societatii este de 619.4000.000 lei divizat in 6.194 actiuni cu valoarea nominala a 100.000 lei fiecare. Modificarea valorii nominale si numarul de actiuni s-a inregistrat la CCI - Oficiul Registrului Comertului cu Mentiunea 129 din 14.02.2000. Actiunile sunt detinute de un numar de 178 actionari persoane fizice si o persoana juridica, S.C."GIGANT" S.A.. Structura actionariatului este prezentata in anexa nr.2.

50

II.2.4. Dreptul de proprietate Societatea comerciala nu detine in proprietate cladiri sau ternuri si nu are investitii in curs de realizare. Societatea isi desfasoara activitatea intr-un spatiu oferit de catre S.C."GIGANT" S.A. cu destinatia industriala inclusiv social-administrativa, situat in Bucuresti, Str.Pielarilor, in suprafata totala de 18.658 mp. Bunurile de patrimoniu ale societatii au fost obtinute prin achizitii directe. Bunurile societatii nu sunt grevate de garantii, ipoteci, gaj-uri, etc. II.2.5. Salariati, drepturi sociale La data evaluarii 15 Iulie 2001, societatea functioneaza cu un numar de 282 salariati cu contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata si 11 colaboratori. In societate nu este organizat un sindicat al salariatilor. Nu au fost inregistrate conflicte de munca intre conducere si salariati. Drepturile salariatilor au fost achitate la zi, iar salariul minim respecta prevederile legale. Salariul maxim este confidential si este in conformitate cu grila de salarizare impusa de S.C."GIGANT" S.A.. Societatea este la zi cu plata obligatiilor catre bugetul statului referitoare la salariati. II.2.6. Registrele si evidentele contabile Societatea tine evidenta contabila in lei, intocmeste bilantul si contul de profit si pierderi, avand in vedere Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finantelor. Cu cel putin o luna inainte de ziua stabilita pentru sedinta Adunarii Generale, administratorii prezinta cenzorilor bilantul exercitiului precedent, cu contul de profit si pierderi, insotit de raportul lor si de documentele justificative. Bilantul contabil annual si contul de profit si pierderi se publica in Monitorul Oficial, partea IV-a. Din verificarile facute prin sondaj si discutiile purtate cu responsabilii de compartimente, registrele si evidentele contabile ale societatii comerciale sunt tinute la zi. II.2.7. Situatia datoriilor si creantelor La data de 31.05.2001 societatea avea un sold creditor de 6.175 mil. Lei. De asemenea, la aceea data societatea avea un sold debitor de 9.902 mil. Lei. Apreciem ca atat debitele cat si creditele se pastreaza in limite normale, curente si nu sunt de semnalat probleme deosebite. Societatea este la zi cu obligatiile datorate catre bugetul statului. II.2.8. Aspecte comerciale Se constata ca atat contractele obtinute ca urmare a castigarii de licitatii cat si lucrarile preluate prin incredintare directa au avut incluse clauze corecte, care nu au dezavantajat firma, nu au condus la litigii si penalitati. 51

II.2.9. Licente, emblema, marca de comert, brevete, etc. Pana la aceasta data firma a reusit ca pe baza unor relatii corecte sa-si atraga parteneri care i-au incredintat lucrari care includ importuri, multe indirecte, iar o parte din produse au fost fabricate cu incredintarea si sub protectia de marca a unor firme din exterior. II.2.10. Litigii La data evaluarii societatea nu are litigii pe rol, nici in calitate de reclamanta, nici in calitate de parata. II.2.11. Autorizatii de functionare Societatea este autorizata sa functioneze prestand activitati conform articolului 6 din capitolul IV al Actului constitutiv al societatii. Societatea detine urmatoarele autorizatii de functionare: - Protectia muncii nr. 342/22.08.1996 emisa de Ispectoratul de Stat teritorial pentru protectia muncii al Municipiului Bucuresti. - Sanitara nr. 1241/18.07.1996 emisa de Inspectoratul de Politie Sanitara si Medicina Preventiva din Municipiul Bucuresti. - Pompierii nr. 3143/21.08.1996 emisa de Brigada de pompieri a Municipiului Bucuresti. II.2.12. Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului juridic Puncte tari: • Societatea nu este implicata in litigii cu organele statului, partenerii de afaceri si salariatii; • Soliditatea firmei este garantata prin existenta actionariatului majoritar S.C. „GIGANT” S.A.; • Situatia creantelor si datoriilor se inscrie in contextul normal financiar-contabil, viteza de recuperare fiind mica, iar datoriile catre furnizori se achita intr-un timp scurt. Puncte slabe: • Societatea nu are in proprietate cladirea si terenul, fiind vulnerabila in conditiile in care nivelul chiriilor sau proprietarul se schimba; • Inexistenta unor licente, embleme sau marci de comert, brevete etc., conduce la o diminuare a puterii de acoperire a unui segment de piata mai mare, chiar si la intern, cu un efort mai mic.

II.3. Diagnostic operational
Obiectivul diagnosticului operational sau de exploatare este de a analiza in ce masura societatea comerciala este dotata din punct de vedere tehnic si material pentru a-si indeplini scopul propus prin obiectul de activitate. 52

II.3.1. Amplasamentul societatii, sucursale, filiale Societatea comerciala ``ALFA`` S.A. este amplasata in zona de vest a Municipiului Bucuresti avand in vecinatate de est, vest si nord trei societati cu alt profil. Intrarea in firma se poate face numai pe partea de sud, accesul fiind comun cu S.C. ``BETA`` S.A., atat pentru marfuri, prin casa poarta dinspre est cat si pietonal prin cele doua intrari care acced din trotuarul strazii direct in cladire.De obicei functioneaza o singura intrare pietonala.Accesul este supravegheat de paznicii unei firme cu care S.C. ``ALFA`` S.A. a incheiat contract de prestari servicii. Spatiul ocupat de societate este pus la dispozitie de catre S.C.``GIGANT`` S.A. si are o suprafata de 18.658 mp. Societatea nu detine in proprietate alte spatii sau terenuri. II.3.2. Utilizarea suprafetelor, cai de acces si posibilitati de extindere. Suprafata totala pe care este amplasata firma este de 18.658 mp, teritoriul fiind impartit astfel: ⇒ suprafata ocupata de firma S.C. ``BETA`` S.A ⇒ suprafata de depozite ⇒ suprafata sectii de productie ⇒ suprafata birouri ⇒ suprafata alei, platforme betonate ⇒ suprafata arabila (pentru flori) 1.973,00 mp 3.727,00 mp 7.039,00 mp 82,00 mp 6.700,00 mp 137,00 mp

S.C.``ALFA`` S.A. nu are posibilitati de extindere, decat pe verticala. Gradul de utilizare al spatiului ocupat este de circa 63,4 %. Accesul la sediul societatii se face prin str. Pielarilor, asfaltata, prevazuta cu cale rutiera pentru mijloacele auto si de transport in comun. II.3.3. Mijloace fixe, dotare, utilizare, intretinere Pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, S.C. ``GIGANT`` S.A. a dat in locatie de gestiune mijloacele fixe si sediul aflate in prezenta in folosinta S.C.``ALFA`` S.A., in urmatoarele conditii: - varsa lunar amortismente pentru mijloacele fixe si lucrarile realizate din fondurile de investitii ale S.C. ``GIGANT`` S.A., inclusiv impozitele si taxele legale pe patrimoniul preluat in locatie de gestiune; - asigura intretinerea si reparatiile mijloacelor fixe pe toata durata de folosire a acestora. Mijloacele fixe din dotarea firmei se impart pe subunitati, gestiuni si grupe dupa cum urmeaza: ⇒ gestiunea 15-MICA MECANIZARE- in valoare totala (la 30.06.2001) de 792.524.035 lei cuprinde in principal mijloace aprovizionate dupa privatizarea firmei pentru care s-a prevazut o amortizare rapida; ⇒ gestiune 60 –UTILAJE IN LOCATIE- preluate odata cu privatizarea de la firma S.C.``GIGANT`` S.A. a caror valoare este de 2.930.814.610 lei si cuprinde mijloace achizitionate inainte de privatizare cat si mijloace achizitionate dupa privatizare;

53

⇒ gestiunea 6A-CUSTODIE- cuprinde mijloace in valoare totala de 640.787.715 lei a caror proprietar este S.C.``GIGANT`` S.A.. Valoarea totala a mijloacelor fixe ale S.C.``ALFA``S.A. la data de 30.06.2001 este de 4.364.126.360 lei (inclusiv cele aflate in custodie). Procentual, gradul de utilizare al mijloacelor fixe este mai mare la cele din gestiunea 15 si 60, acestea cuprinzand in principal mijloace achizitionate pentru diversificarea productiei atat dupa privatizare cat si dupa diminuarea substantiala a comenzilor S.C.``GIGANT``S.A. intervenita dupa anul 1998.Mijloacele din gestiunea 6A cuprind in principal utilaje preluate la privatizare de la S.C.``GIGANT``` S.A., pentru care S.C.``ALFA`` S.A. nu are comenzi de productie. Societatea comerciala detine in proprietate un total de 151 mijloace fixe din care: - in gestiunea 15 – MICA MECANIZARE: 66 bucati din care 26 sunt complet amortizate; - in gestiunea 60 – UTILAJE IN LOCATIE: 85 bucati din care 17 sunt complet amortizate. Pe langa acestea mai are luate in custodie 63 mijloace fixe. Din totalul mijloacelor fixe, dupa 01.01.1997 au fost achizitionate 28 bucati in gestiunea 15, 13 bucati in gestiunea 6A si doar 10 bucati in gestiunea 60. In anexa nr.3 se prezinta lista completa a mijloacelor fixe din patrimoniul societatii, cu evidentierea datelor contabile si determinarea valorii ramase actualizate (valorii de piata).Aceste valori au fost utilizate la determinarea activului net contabil si activului net corectat. Se poate afirma ca dotarea actuala, cu mici exceptii, este corespunzatoare unei bune functionari a societatii comerciale. Intretinerea curenta a mijloacelor fixe se realizeaza cu forte proprii, iar interventiile mai grele se realizeaza cu societatile de ``service`` de profil. II.3.4. Asigurare utilitati S.C.``ALFA`` S.A. are asigurate retele de apa, canalizare, telefonie, gaz metan, fax, racordate la magistralele din zona ale Municipiului Bucuresti, instalatia de termoficare alimentandu-se din microcentrale termice proprii ce functioneaza cu gaz metan sau combustibil lichid. Alte utilitati cum sunt, telefoane, fax, telex, internet, etc. se asigura de societatile comerciale specializate, prin contracte incheiate direct cu utilizatorul. Majoritatea spatiului ramas neconstruit (aproximativ 6.700,00 mp) este ocupat de drumuri, platforme, alei betonate, care se pot folosi pe toata durata anului. Intretinerea tuturor utilitatilor se asigura de catre S.C.``ALFA`` S.A. II.3.5. Organizarea fluxului operational S.C.``ALFA``S.A. a avut dupa privatizare destinul majoritatii firmelor care si-au impus sa fie viabile, sa aiba o activitate continua pe tot parcursul anului, sa nu aiba activitate sezoniera, nici chiar in santierele de montaj. Cladirile in care intreprinderea isi desfasoara activitatea se afla intr-o stare buna intrucat majoritatea au suferit reparatii capitale intre 1994-1997.Utilajele procurate inainte de 1990 au o uzura fizica pronuntata si se 54

impune analiza acestora dupa care sa se hotareasca casarea, comercializarea ca intreg sau parti, sau repararea si mentinerea lor in functionare.La analiza se va proceda cu prioritate la mijloacele amortizate complet si uzate fizic cat si la cele din gestiunea 6A-CUSTODIE. Principalul criteriu utilizat la organizarea fluxului organizational a fost eficienta, in conditiile in care calitatea produselor nu a avut de suferit, respectand regulile de totala independenta a traseelor de flux, de neintersectare a lor pe traseu.Faptul ca societatea ``ALFA`` S.A. a hotarat sa isi desfasoare tot registrul de activitati sub prescriptii ale standardelor europene ISO 9002/95, demarand cu implementarea sistemului de asigurare a calitatii, fiind la cativa pasi de certificare, a obligat sectiile, sectoarele, compartimentele si santierele la rigorile impuse de standard, iar misiunea conducatorilor firmei este ajutata de aceasta intentie. II.3.6. Investitii Valoarea investitiilor proprii din anii 1998, 1999 si 2000 nu este mare daca comparam cifra de afaceri cu achizitiile de utilaje si dotari din perioada respectiva, acestea situandu-se astfel: In anul 1998 au fost achizitionate echipamentele urmatoare: • in gestiunea 60 S.C. ``ALFA`` S.A. : cod 2.19 INSTALATIE DE VOPSIT IN CAMP ELECTROSTATIC, in valoare de 292.360.150 lei in grupa 2; cod 4.6.1 doua bucati ELECTROPALAN CU LANT in valoare de 22.441.410 lei/buc in grupa 4; • in gestiunea 6A: cod 2.23.6.1 MICROCENTRALA-BARACA PLEVNEI in valoare de 19.137.625 lei; cod 2.19 CAZAN MICROCENTRALA in valoare de 13.392.729 lei; cod 2.17.1.1.1 POMPA MICROCENTRALA in valoare de 2.435.961 lei; cod 2.17.3 GENERATOR AER CALD in valoare de 14.290.200 lei, toate in grupa 2; cod 6.4 ARZATOR MICROCENTRALA in valoare de 5.640.108 lei; cod 6.4 BOILER MICROCENTRALA sase bucati in valoare de 3.507.278 lei/buc, toate in grupa 6; In anul 1999 a fost facuta o singura achizitie in gestiunea 60 cod 3.17.3 APARAT AER CONDITIONAT in valoare de 30.785.355 lei. In anul 2000 a fost achizitionata a ELECTROPOMPA SUBMERSIBILA cod 2.17.1.1.1 in valoare de 6.494.286 lei grupa 2 a gestiunii 60. II.3.7. Calitatea produselor si serviciilor oferite Avand in vedere ca intreprinderea a inceput implementarea sistemului de asigurare a calitatii conform standardului european ISO 9002/1995, tot personalul este obligat sa isi desfasoare activitatea in acest context.Exista registru de sesizari, sugestii si reclamatii la compartiment CQ. II.3.8. Necesitatea de restructurare si investitii S.C.``ALFA`` S.A. foloseste pentru desfasurarea activitatii spatiile pe care le ocupa, mijloacele fixe, din dotare si personalul angajat, nu are datorii la terti care sa o puna in pericol si are un portofoliu de contracte in derulare, ca si in perspectiva, care-i permit sa-si continue activitatea, necesitand un volum minim de investitii si fara a fi nevoie de restructurari de personal. Mentinerea soliditatii firmei, chiar dupa diminuarea masiva a comenzilor de la S.C.``GIGANT`` S.A., s-a putut realiza prin adaptarea la conditiile pietei, prin investitii doar acolo unde este necesar, pentru castigarea unui segment de piata, practicand preturi mai mici de livrare decat concurenta.

55

Consideram ca ar fi eficient sa se infiinteze un laborator de incercari PRAM si de incercari pentru robineti, vane si alte armaturi solicitate la presiune hidraulica. II.3.9. Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului operational Puncte tari • Marea majoritate a fondurilor fixe au datele de achizitionare si punere in functiune dupa anul 1996, ceea ce le confera siguranta in exploatare pentru perioada imediat urmatoare; • Implementarea sistemului de asigurare a calitatii care va duce la certificarea firmei in standard european; • Posibilitatea retehnologizarii in orice moment; • Posibilitatea organizarii pe verticala a unor fluxuri operationale in hala etajata. Puncte slabe • Lipsa unui spatiu propriu pentru sediul societatii; • Spatii excedentare in zona productiei si depozitare; • Utilajele din gestiunea CUSTODIE nu sunt folosite si se degradeaza fizic si moral.

II.4. Diagnostic comercial
II.4.1. Mediul Zona principala in care actioneaza S.C.``ALFA``S.A. este municipiul Bucuresti, ca pondere si prioritati fiind comenzile S.C.``GIGANT``S.A.. II.4.2.Produsele si serviciile societatii Au fost prezentate in Actul constitutiv al societatii comerciale la capitolul II Art.6. II.4.3. Piata si clientii Actiunile intreprinse de S.C.``ALFA``S.A. pentru castigarea unor segmente de piata si mentinerea acestora in timp, de foarte multe ori pentru produse fara a avea realizata nici macar seria ``zero-prototip``, se considera ca fiind actiuni si incercari reusite de a respecta regulile pietei.In timp, s-a demonstrat ca au apelat in continuare la serviciile firmei clientii satisfacuti la prima sau primele colaborari. Clientele majoritara se constituie din clientii care au fost satisfacuti de serviciile oferite de S.C.``ALFA``S.A. cat si de clientul principal, traditional S.C.``GIGANT``S.A.. II.4.4. Furnizorii 56

De obicei furnizorii sunt dintre cei traditionali, care, ca si S.C.``ALFA`` S.A. au inteles sa implementeze sistemul de asigurare a calitatii conform standardului ISO9000/1995, si care respecta piata ca element cu functiune de reglare a preturilor, de principal regizor-analist al topurilor pentru firmele ce furnizeaza aceleasi produse/servicii. II.4.5. Concurenta In prezent, fiecare intreprindere cauta sa-si suplineasca reducerea activitatii traditionale prin cautarea de noi clienti si noi produse, sau prin atragerea unor afaceri, in conditii de mare concurenta. Pentru S.C.``ALFA`` S.A. existenta concurentei constituie un stimul in mentinerea stachetei, aceasta fiind privita ca un catalizator in mentinerea performantei. Pentru a face fata acestei concurente extrem de puternice, societatea a aplicat mai multe metode dintre care este de remarcat diversificarea gamei de produse si atragerea de noi clienti si furnizori. II.4.6. Organizarea activitatii comerciale Politica conducerii se bazeaza pe faptul ca imaginea firmei poate fi promovata prin aportul tuturor angajatilor prin ceea ce face fiecare dintre acestia in parte.Din aceasta cauza, in perioada luata in studiu se observa fluctuatii la numarul de personal, care a avut ca motivatie si criteriu sus mentionat. Activitatea de marketing nu este constituita din activitatea unui grup de salariati (birou, compartiment, serviciu), ea fiind de fapt o obligatie de serviciu pentru fiecare salariat (de la director la ultimul salariat), aceea de a descoperii potentiali clienti. De obicei la majoritatea comenzilor primite de la clientii S.C.``ALFA``S.A. asigura preluarea dimensiunilor geometrice si caracteristicilor tehnice prin relevee noncost, prin consulting vis-a-vis de client, care sa-l ajute sa aleaga si sa comande o varianta optima de produs/serviciu, mergand pana la probarea si aducerea in parametrii a produselor sau echipamentelor confectionate si montate, transportul fiind asigurat. II.4.7. Politica de preturi Politica de preturi practicata de S.C.``ALFA``S.A. a avut la baza o fixare in zona de mijloc a preturilor solicitate fara ca acest lucru sa situeze si calitatea in aceeasi zona, aceasta venind sa satisfaca cleintii, ca principal deziderat. II.4.8. Situatia sectorului Indicatori ALFA VA la 1000 lei CA VA la 1000 lei Qe EBE la 1000 lei Qe EBE la 1000 lei VA 435 458 124 272 1998 Ramura 550 495 147 298 ALFA 524 509 75 147 1999 Ramura 389 509 341 669 Tabelul nr.2.1. Lei 2000 ALFA 403 392 53 134 Ramura 356 512 687 875

VA la 1000 lei CA = valoare adaugata la 1000 lei cifra de afaceri 57

VA la 1000 lei Qe = valoare adaugata la 1000 lei productie exercitiu EBE la 1000 lei Qe = excedent brut din exploatare la 1000 lei productie exercitiu EBE la 1000 lei VA = excedent brut din exploatare la 1000 lei valoare adaugata Analizand datele din tabelul de mai sus putem concluziona ca in anul 1998 intreprinderea a inregistrat valori apropiate de cele ale ramurii, in 1999 cu toate ca a inregistrat o reducere a cifrei de afaceri in valoare absoluta, s-a produs o crestere a valorii adaugate realizate pe seama reducerii cheltuielilor cu materiile prime si a celor cu tertii.In aceasta perioada primii doi indicatori au avut valori superioare ramurii. Excedentul brut din exploatare la 1000 lei valoare adaugata s-a redus in 1999 in special datorita cresterii cheltuielilor cu peste 50%, fata de 24% a valorii adaugate, fapt anormal in conditiile reducerii personalului si a reducerii productivitatii muncii (atat cea exprimata cu ajutorul cifrei de afaceri la 82,98% cat si cea in functie de valoarea adaugata, care a ajuns la 95,58%). In anul 2000 cifra de afaceri a avut o evolutie, in sensul cresterii, mult superioara valorii adaugate datorita unei mai bune productivitati a muncii aceasta a dus la o diminuare a valorii adaugate la 1000 lei cifra de aafceri.Tendinta celorlalti indicatori s-a mentionat aceeasi.

Rate de structura – Cifra de afaceri(%) Productia exercitiului Cheltuieli cu personalul Excedent brut din exploatare Rezultatul brut al exercitiului Impozite, taxe si varsaminte asimilate Valoarea adaugata

1998 ALFA Ramura 95,04 31,05 11,82 11,59 0,62 43,50 105,4 31,35 17,52 9,85 0,54 49,41

Tabelul nr.2.2. 1999 2000 ALFA Ramura ALFA Ramura 102,83 43,56 7,67 8,19 1,12 52,35 104,73 32 16,6 10,26 1,29 49,89 102,63 33,33 5,41 5,86 1,51 40,25 105,6 32,5 15,62 11,3 1,65 50,06

Din punct de vedere al indicatorilor calculati pentru perioada 1998-2000 si regasiti in tabelul anterior vin sa intareasca cele spuse anterior, scotand in evidenta cresterea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 31,05% la 43,56%.Se observa deasemenea o reducere a ponderii rezultatului brut in cifra de afaceri (situatie regasita si in cadrul ratei rentabilitatii veniturilor- a se vedea capitolul II.6.2.5).Ceilalti indicatori au avut o evolutie asemanatoare cu cea a intregii ramuri. II.4.9 Concluzii privind situatia ofertei si a pietei Concluzia analizei efectuate este ca societatea ``ALFA`` este viabila din punctul de vedere al activitatii comerciale, si a demostrat posibilitatea de adaptare la conditiile dificile ale transformarilor in domeniul activitatii de constructii si ale unei puternice presiuni concurentiale, fiind capabila de a-si adapta oferta de marfuri si servicii si de identifica un sector de piata care, abordat cu profesionalism si promptitudine poate fi stabilizat si chiar dezvoltat.

58

II.4.10. Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului comercial Puncte tari: • mentinerea clientilor; • selectarea continua a furnizorilor pe criterii de piata. Puncte slabe: • reclama si publicitatea sunt insuficiente; • existenta unui singur beneficiar cu pondere foarte mare in desfacerea produselor si serviciilor.

II 5 Diagnosticul de organizare, management si resurse umane
II.5.1. Organizarea societatii si structuri Structura organizatorica ierarhica si functionala este sintetizata in organigrama societatii si totalizeaza un numar de 293 de persoane: 282 salariati si 11 colaboratori, din care 19 cu studii superioare, 220 cu studii medii si 54 cu pregatire profesionala, functiile si ierarhia fiind clar delimitate. Organigrama societatii ``ALFA`` S.A. este prezentata in anexa nr.4. Avantaje ale actualei organizari: - salariatii cunosc sistemul organizatoric, obiectivele, responsabilitatile si competentele; - sistemul de comunicare intre compartimente este eficient; - posturile de conducere sunt ocupate de persoane competente, cu experienta indelungata in domeniul de activitate pe care il conduc. II.5.2. Conducerea societatii Conducerea societatii ALFA S.A. se desfasoara prin urmatoarele structuri de putere si decizie: - Adunarea Generala a Actionarilor; - Consiliul de Administratie. Consiliul de Administratie are urmatoarele atributii: a) aproba structura organizatorica, contractul colectiv de munca, functiile, atributiile si competentele, nivelul si regimul de salarizare a personalului societatii, pe compartimente; b) aproba contractarea de imprumuturi bancare si acordarea de garantii; c) stabilesc tactica si strategia de marketing; 59

d) aproba infiintarea sau desfintarea de filiale, sucursale, agentii, precum si participarea cu capital la alte societati comerciale; e) rezolva orice alte probleme stabilite de Adunarea Generala a Actionarilor; f) aproba premiile trimestriale din profit pentru personalul propriu si acordarea de ajutoare sociale salariatilor; g) aproba scoaterea din uz a mijloacelor fixe amortizate integral, precum si a celor cu durata de functionare neindeplinita si modul de valorificare al acestora; Consiliul de Administratie este format din urmatorii: • Popescu Aurel - presedinte - cetatean roman, domiciliat in Bucuresti, sector 3, Str.Moreni, nr.9, bl. M, sc.2, et.3, ap.42, nascut la data de 22.08.1939, in localitatea Braila, jud. Braila; • Anghel Benone - vicepresedinte - cetatean roman, domiciliat in Bucuresti, sector 2, Aleea Zaicului, nr.3, bl. B3, sc.C , ap.91, nascut la 15.06.1955 in Bucuresti; • Dan Pavel - membru - cetatean roman, domiciliat in Bucuresti, sector 2, str. Dimitrie Botez, nr.1A, bl. C2, sc. B, ap.65, nascut la 14.10.1934, in comuna Albesti, jud. Ialomita; Adunarea Generala a Actionarilor este organul de conducere a societatii, care decide asupra activitatii acesteia si a politicii economice si comerciale. Adunarea Generala a Actionarilor are urmatoarele atributii principale: • alege membrii Consiliului de Administratie si al Comisiei de Cenzori, le stabileste renumeratia, le stabileste competentele si raspunderile, ii descarca de activitate si ii revoca; • aproba sau modifica programele de activitate, bugetul de venituri si cheltuieli si planul de investitii ale societatii; • aproba sau modifica bilantul si contul de profit si pierderi dupa analiza rapoartelor Consiliului de Administratie, al Comisiei de Cenzori. Presedintele Consiliului de Administratie are un stil de lucru deschis si receptiv, dar autoritar, este inventiv si bun diplomat, priceput la negocierile cu partenerii externi si interni, carora le inspira incredere.

II.5.3. Personalul Personalul firmei este impartit in doua mari categorii: • personal de uzina, de fabrica, care lucreaza in sectiile de cazangerie, lacatuserie, montaj tablouri electrice, vopsitorie etc.; • personal de montaj in santier, care preia o parte din furnitura ce se executa in fabrica si o monteaza in santier. Numarul mediu scriptic al personalului a avut o evolutie oscilanta reducandu-se in 1999 cu aproape 20% fata de anul precedent, iar in 2000 au avut loc noi angajari asa incat s-a ajuns la 90% din personalul existent in 1998.Reducerea personalului in 1999 a avut la baza restangerea activitatii, reflectata si in cifra de afaceri (doar 66,5 % fata de 1998).

60

Personal Contract de munca Conventie civila Total -minim -maxim

1998 308 20 328 131 481

1999 255 8 263 105 386

Tabelul nr.2.3. 2000 282 11 293 117 430

Numarul minim de angajati se inregistreaza, dupa cum se observa in tabelul urmator, in lunile de iarna (131 in 1998, 105 in 1999 si 117 in 2000), iar valorile cele mai mari se inregistreaza din luna aprilie pana in septembrie (481 in 1998, 386 in 1999 si 430 in 2000).Aceasta fluctuatie a numarului de personal angajat in decursul unui an se datoreaza specificului intreprinderii. Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie 1998 131 131 197 481 481 481 481 481 481 262 197 131 1999 105 105 158 386 386 386 386 386 386 210 158 105 Tabelul nr.2.4. 2000 117 117 176 430 430 430 430 430 430 234 176 117

61

Evolutia numarului de personal 600 500 400 300 200 100 0 ian. feb. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec. 1998 1999 2000

Figura 2.1 Din punct de vedere al principalelor categorii de angajati peste 83% dintre acestia sunt muncitori direct productivi, 7% indirect productivi, 6% este reprezentat de personal tehnic-ingineresc, iar personalul administrativ si de conducere reprezinta 2%. Tabelul nr.2.5. Personal I.Muncitori -direct productivi -indirect productivi -de deservire generala II.Tehnic-ingineresc -ingineri -tehnicieni -maistrii III.Administrare si conducere 1998 302 277 25 20 8 6 6 6 1999 238 219 19 19 7 6 6 6 2000 268 246 22 19 7 6 6 6

Din structura dupa vechime se observa ca majoritatea personalului are o vechime in intreprindere cuprinsa intre2 si 5 ani, datorita nevoii de personal policalificat, usor adaptabil la schimbari. Tabelul nr.2.6. Vechime Sub un an Intre 2-5 ani Intre 6-10 ani Intre 11-15 ani Intre 16-20 ani Peste 20 ani 1998 7 220 49 36 16 1999 5 167 42 36 13 2000 46 145 47 44 11 -

62

Din analiza informatiilor prezentate in tabelul urmator rezulta ca peste 74% din personal are varsta sub 30 ani.Varsta medie a cadrelor de conducere este de 52 de ani, iar a intregului personal angajat este de 35 ani. Tabelul nr.2.7. Varsta Pana in 30 ani Intre 31-40 ani Intre 41-50 ani Peste 50 ani 1998 248 28 33 19 1999 196 15 32 20 2000 219 16 36 22

Datorita naturii activitatii intreprinderii se justifica predominanta personalului masculin. Sex Masculin feminin 1998 311 17 1999 248 15 Tabelul nr.2.8. 2000 278 15

Din punct de vedere al calificarii personalului predomina cei cu pregatire medie (aproximativ 80% din total personal angajat) in toti cei trei ani analizati. Pregatire Superioara Medie Profesionala 1998 19 262 47 1999 19 210 34 Tabelul nr.2.9. 2000 19 220 54

Din punct de vedere al numarului de ore lucrate acesta variaza de la 8 ore in uzina la 10 ore la activitatea montaj, iar daca este nevoie se lucreaza si sambata. • 10 ore/zi (de luni pana vineri), 8 ore/zi sambata din aprilie pana in septembrie inclusiv; • 9 ore/zi (de luni pana vineri), 8 ore/zi sambata in lunile martie si octombrie; • 8 ore/zi (de luni pana vineri) din noiembrie pana in februarie inclusiv. Pentru determinarea numarului de ore disponibile pentru un salariat in fiecare luna vom lua spre exemplificare luna mai din 2000. Numar zile luni-vineri = 23 Numar zile sambata = 4 Numar ore disponibil = 10 ore/zi * 23 zile + 8 ore/zi * 4 zile = 262 ore Fondul de timp maxim disponibil exprimat in ore se determina dupa formula: 63

Ftd = Ns * Nhd

unde: Ns = numar de personal angajat Nhd = numar ore disponibil

Fondul de timp maxim disponibil in perioada 1998-2000 este prezentat in tabelul urmator:

Luni Ian. Feb. Mart. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. Total

1998 Ore/pers 160 160 239 232 262 252 250 262 250 230 176 152 -

Pers. 131 131 197 481 481 481 481 481 481 262 197 131 -

Ftd. 20960 20960 47083 11159 12602 12121 12025 12602 12025 60260 34672 19912 92919

1999 Ore/pers 160 160 239 232 262 252 250 262 250 230 176 152 -

Pers. 105 105 158 386 386 386 386 386 386 210 158 105 -

Ftd. 16800 16800 37762 89552 10113 97272 96500 10113 96500 48300 27808 15960 74551

Tabelul nr.2.10 2000 Ore/pers Pers. 160 117 160 117 239 176 232 430 262 252 250 262 250 230 176 152 430 430 430 430 430 234 176 117

Ftd. 18720 18720 42064 99760 112660 108360 107500 112660 107500 53820 30976 17784 830524

Ftd. = fond de timp maxim disponibil

64

Cresterea zilei de lucru, in anumite luni ale anului, de la 8 ore la 9 ore si chiar la 10 ore precum si folosirea sambetelor datorita necesitatii onorarii contractelor, a reprezentat o varianta de crestere a productivitatii cu cheltuieli sociale aproximativ aceleasi ca la programul de 8 ore.Acest lucru a fost posibil deoarece cheltuielile sociale cresc numai cu contravaloarea mesei si transportului pentru zilele de sambata.

Fondul de timp maxim disponibil
140000 120000 100000 80000 60000 40000 20000 0 ian. fe. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.

1998 1999 2000

Figura 2.2 Pentru determinare fondului de timp efectiv lucrat din timpul maxim disponibil se scad concediile medicale, invoirile, absentele etc. Tabelul nr.2.11. Specificatie 1998 1999 2000 Timp efectiv lucrat(ore) 872523 698598 778636 Timp maxim disponibil (ore) 929195 745518 830524 Grad de utilizare a timpului 93,9% 93,7% 93,75% maxim disponibil In cei trei ani analizati cele mai multe plecari au avut loc prin pensionari.In 1999 au fost concediate 20 de persoane din diverse motive si 14 angajati au plecat din motive personale. Plecari -somaj -pensionari -decese -concedieri -motive personale 1998 11 1 2 5 1999 17 2 20 14 2000 12 1 1 2

Eficienta utilizarii resurselor umane prin indicatorul productivitatea muncii exprimata atat cu ajutorul cifrei de afaceri cat si cea in functie de productia exercitiului sau rezultatului brut indica in anul 1998 o valoare superioara fata de cea inregistrata la nivelul intregii ramuri.In urmatorii doi ani situatia s-a schimbat, astfel ca acesti trei indicatori au avut valori de maxim 55% din cele ale ramurii.

65

Indicatori (preturi curente) CA/Nr.sal. Qe/Nr.sal. Ch.pers/Nr.sal. Rez.brut/Nr.sal.

1998 ALFA 63327 60184 19665 7340 Ramura 53974 59997 20416 2309 ALFA 81347 83649 35433 6661

1999 Ramura 206863 157843 25490 44118

Tabelul nr.2.13. Mii lei 2000 ALFA 160204 164425 53400 9385 Ramura 291056 222085 35864 62074

Cheltuielile cu personalul pe un salariat au avut o tendinta ascendenta ajungand de la o valoare inferioara ramurii (in 1998) la 53.400 mii lei/pers fata de 35.864 mii lei/pers.inregistrati la nivelul ramurii (adica cu peste 48% mai mult) in 2000.

Indicatori(preturi comparabile) CA/Nr.sal. Qe/Nr.sal. Ch.pers./Nr.sal. Rez.brut/Nr.sal.

1998 137926.8 131081.3 42830.32 15987.16

1999 114455.8 117694.6 49854.47 9372.487

Tabelul nr.2.14. Mii lei 2000 160204.4 164424.8 53399.87 9384.949

Analizand indicatorii de mai sus, exprimati in preturi comparabile, doar la nivelul intreprinderii observam ca au avut o evolutie oscilanta, cu o reducere in 1999 datorita micsorarii cifrei de afaceri prin restrangerea activitatii (terminarea unor contracte si contractarea cu dificultate a altora noi). Salariile au fost convenite de conducerea intreprinderii cu fiecare salariat in parte, sunt confidentiale si respecta proportia intre nivelul de competenta, responsabilitate si performanta individuala si nivelul de retribuire al fiecarui salariat. Marimea salariului este stabilita in functie de randamentul cu care se lucreaza, avand la baza norme apriorii stabilite, si care in functie de pontaj se repartizeaza pe indivizii din formatie. Salariul mediu brut a fost aproximativ 120% din salariul mediu pe economie.Astfel valoarea acestuia era de aproximativ 1.300.000 lei in 1998, 2.200.000 in 1999 si 3.200.000 in 2000. Pe langa bani se mai pune la dispozitie cate o masina pentru fiecare functie superioara, inclusiv cea de sef de santier; cate un telefon mobil pentru fiecare maistru (conducator de proces) si celor cu functie superioara.Tuturor salariatilor li se acorda o masa de pranz. Pe langa salariul de baza se acorda trimestrial prime, in functie de beneficiile realizate.Aceste prime variaza de la 50% din salariul net pana la 100% din salariul brut. Se recomanda conducerii sa ia masuri de stimulare a personalului care aduce un aport insemnat la realizarile societatii. Conditiile de lucru sunt corespunzatoare. Nu s-au inregistrat conflicte de munca intre salariati si conducerea societatii. 66

II.5.4. Puncte tari si pucte slabe ale diagnosticului de organizare, management si resurse umane Puncte tari: • Conducerea competenta; • Personalul operativ competent; • Varsta medie a angajatilor confera colectivului experienta necesara. Puncte slabe: • Varsta medie a conducerii este foarte ridicata, experienta acestora neputand inlocui in totalitate dinamismul si imaginatia unui personal tanar si nici continuitatea activitatii societatii.

II.6 Analiza economico-financiara
Pentru efectuarea analizei economico financiare s-au calculat indicatori si indici de structura, evolutie si eficienta pe perioada 1998-2000. Aspectele urmarite in analiza se refera cu precadere la obiectivele stabilite pentru ansamblul raportului de evaluare: - structura financiara; - estimarea riscurilor implicate de specificul activitatii societatii; - separarea si evaluarea acelor tendinte care au caracter permanent si deci au probabilitate de prelungire in viitor; - selectarea elementelor exceptionale, de conjuctura, pentru care exista o probabilitate redusa de a afecta evolutia viitoare a societatii. Analiza financiara a fost astfel structurata incat sa acopere aspectele mentionate, rezultand urmatoarele subcapitole: 1.Analiza financiar-patrimoniala; 2.Analiza rentabilitatii. II 6.1.Analiza financiar-patrimoniala II.6.1.1. Analiza bilantului Patrimoniul net al intreprinderii in perioada analizata a avut urmatoarea evolutie: - 1.202.619 mii lei in 1998; - 1.464.029 mii lei in 1999; - 3.537.155 mii lei in 2000. 67

Din punct de vedere al structurii avem: a) Structura activelor Din analiza in evolutie a structurii activelor reies caracteristicile unei societati specializate in activitatea de productie. Ponderea imobilizarilor totale la sfarsitul anului 2000 este de 6,9 %, din total active, din care: • 6,30 % mijloace fixe • 0,6 % creante imobilizate Intrucat achizitionarea acestor titluri s-a facut in scopul detinerii pentru o perioada mai mare de un an, valoarea lor a fost trecuta la categoria imobilizari financiare. Ponderea stocurilor in total active este mare si fluctuanta de la o perioada la alta, neputandu-se stabili o tendinta.Astfel in 1998, stocurile reprezentau 62,72 % din total active pentru ca in 1999 sa scada la 23,25 %, iar in 2000 sa ajunga la 32,56 %. Avand in vedere specificul societatii, amjoritatea stocurilor reprezinta materii prime si materiale destinate procesului de productie, precum si semifabricate si produse finite. Ponderea cea mai mare in totalul activelor revine creantelor, astfel ca de la 22,02 % in 1998, acestea au ajuns in 1999 la 66,83 %, iar apoi s-au redus pana la 47,33 in 2000. Creantele la finele anului 2000 nu reprezinta un risc de neincasare pentru societate. Indicatori Active imobiliate Imobilizari necorporale Imobilizari corporale Imobilizari financiare Active circulante Stocuri Creante Disponibilitati Conturi de regularizare TOTAL ACTIV Capital propriu Capital social Prime legate de capital Diferente din reevaluare Rezerve Profitul repartizat sau pierderea neacoperita 1998 145546 0 127857 17689 379557 250445 879294 411825 51916 399303 120261 593000 0 0 118600 0 Tabelul nr.2.15 mii lei 1999 2000 217048 3.10% 875935 0 0.00% 0 151574 2.17% 800097 65474 0.94% 75838 677187 96.87% 1121810 162508 467192 474867 1555 699047 146402 593000 0 0 118600 0 23.25% 66.83% 6.79% 0.02% 100.00 20.94% 8.48% 0.00% 0.00% 1.70% 0.00% 4133122 6008839 1076146 601165 1269520 3537155 619400 0 0 123880 0

3.65% 0.00% 3.20% 0.44% 95.05% 62.72% 22.02% 10.31% 1.30% 100.00 30.12% 14.85% 0.00% 0.00% 2.97% 0.00%

6.90% 0.00% 6.30% 0.60% 88.36% 32.56% 47.33% 8.48% 4.74% 100.00% 27.86% 4.88% 0.00% 0.00% 0.98% 0.00%

68

Profit net al exercitiului Repartizarea profitului

151215 151215

37.87% 37.87% 12.30% 0.00% 0.00% 0.00% 69.88% 0.00% 12.43% 57.45% 0.00% 100.00

108619 108619 752429 0 0 0 552644 0 115758 436886 0 699047

15.54% 15.54% 10.76% 0.00% 0.00% 0.00% 79.06% 0.00% 16.56% 62.50% 0.00% 100.00

2076022 2076022 2793875 0 0 0 9158052 298965 2593204 6265883 0 1269520

16.35% 16.35% 22.01% 0.00% 0.00% 0.00% 72.14% 2.35% 20.43% 49.36% 0.00% 100.00%

Alte fonduri 491019 Subventii pentru investitii 0 Provizioane reglementate 0 Provizioane pentru riscuri si 0 cheltuilei DATORII TOTALE 279042 Creditori Furnizori Alte datorii Conturi de regularizare TOTAL PASIV 0 496269 229415 0 399303

b) Structura capitalului utilizat Majoritatea capitalului utilizat este de natura resurselor atrase (datoriile curente au reprezentat 69,88 % in 1998, 79,06 % in 1999 si 72,14 % in 2000 din total pasiv), respectiv credite furnizori, etc. Referitor la structura surselor de finantare a patrimoniului net, se observa faptul ca ponderea capitalului social scade, iar fondurile isi dubleaza ponderea, ceea ce arata o evolutie normala a activitatii societatii.O pondere semnificativa in cadrul patrimoniului net o inregistreaza profitul net care ramane la dispozitia intreprinderii. Societatea nu are contractate credite pe termen lung. II.6.1.2. Analiza indicatorilor de gestiune Tabelul nr.2.16. zile 1999 2000 118 97 114 86 79 46 27 32 19 20 93 68 3 4

Durata de rotatie a: Activului Activelor circulante Creantelor Stocurilor Furnizorilor Datoriilor Numar rotatii activ

1998 69 66 15 43 9 48 5

69

Analiza vitezelor de rotatie a structurilor patrimoniale a societatii comerciale pe orizontul de timp analizat evidentieaza atat schimbari in politica financiara a societatii comerciale, cat si influente date de factorii externi, inclusiv factori legati de conjuctura macroeconomica, de raportul de forte cu partenerii (furnizori, clienti) etc. Cresterea cifrei de afaceri intr-un ritm superior comparativ cu cresterea stocurilor a asigurat o crestere a vitezei de rotatie a acestora in perioada 1998-1999 de la 43 zile la 27 zile, iar in perioada 1999-2000 situatia a fost inversa, viteza de rotatie reducandu-se cu 5 zile. Viteza de incasare a creantelor inregistreaza o dinamica extrem de fluctuanta: de la 15 zile in 1998 la 79 zile in 1999 si 32 zile in 2000. Comparand nivelul duratei de achitare a obligatiilor cu cel de incasare a creantelor se constata o durata mai ridicata a primei categorii de decontari, tendinta fiind ca ciclul comercial net (bani-marfa-bani) sa se situeze la niveluri destul de favorabile firmei. Achitarea obligatiilor se face la termene destul de ridicate, perioada de achitare a datoriilor fiind in anul 1998 de circa 48 zile (din care furnizorii 9 zile), in 1999 de 93 zile (furnizori 19 zile), iar in 2000 de 68 zile (din care furnizorii 20 zile). II.6.1.3. Analiza capacitatii de autofinantare Indicatori Gradul de finantare a investitiei (%) Capacitatea de rambursare a datoriilor financiare (%) Rata de acoperire a excedentului brut Rata de acoperire a rezultatului exercitiului 1998 1414.1 0.00 0.620 1.007 Tabelul nr.2.17. 1999 2000 1150.0 295.52 0.00 0.677 1.023 13.96 0.844 1.023

Gradul de finantare a investitiei are valori foarte mari in perioada 1998-2000 deoarece investitiile realizate au fost foarte mici. Capacitatea de rambursare a datoriilor financiare are in primii doi ani valoarea zero datorita lipsei imprumuturilor atat pe termen mediu si lung cat si a celor pe termen scurt. Rata de acoperire a excedentului brut are in perioada analizata valori subunitare, fapt ce se explica prin lipsa cheltuielilor monetare de natura financiara (in 1999) sau valori reduse in comparatie cu veniturile financiare (in 1998 si 2000) si prin faptul ca veniturile exceptionale monetare sunt mai mari decat cheltuielile exceptionale. Indicatorul rata de acoperire a rezultatului exercitiului in cei trei ani are valori supraunitare ceea ce reprezinta o situatie normala. II.6.1.4. Analiza corelatiei creante-obligatii 1998 Indicatori Cifra de afaceri Mii lei 2077134 % 100.00 1999 Mii lei 2139436 % 103.00 Tabelul nr.2.18 2000 Mii lei 4693988 % 219.40

70

Creante Obligatii Raportul creante/obligatii

879294 2790420 0.32

100.00 100.00

4671922 5526449

531.33 198.05 0.85

6008839 8859087

128.62 160.30 0.68

In anul 1999 creantele si obligatiile au crescut intr-un ritm mult superior celui aferent cifrei de afaceri, ceea ce influenteaza nefavorabil fluxul de disponibilitati.Aceasta influenta este atenuata partial de raportul dintre creante si obligatii, care desi este in crestere, este subunitar.In anul urmator se inregistreaza o imbunatatire a situatiei, cifra de afaceri avand o evolutie mult mai accentuata, in sensul cresterii, fata de creante si obligatii.Acest lucru va duce la reducerea gradului de imobilizare a capitalului firmei. Tabelul nr.2.19. zile 1999 2000 79 46 93 68

Indicatori Durata de imobilizare a creantelor Durata de folosire a surselor atrase

1998 15 48

Marimea si evolutia indicatorilor confirma concluzia stabilita anterior, in sensul ca, desi creantele inregistreaza cresteri substantiale, imobilizarea fondului de rulment este suplinita de sursele atrase suplimentar. In perioada analizata, din punct de vedere al vechimii creantelor si obligatiilor, cea mai mare pondere o au cele cu o vechime de pana la 90 zile, ceea ce asigura o frecventa corespunzatoare a incasarilor si platilor. II.6.1.5. Analiza corelatiei fond de rulment-necesar de fond de rulment Echilibrul financiar pe termen lung apreciat prin gradul de acoperire al necesarului de fond de rulment cu surse stabile, reflecta o situatie riscanta, obligatiile curente reprezentand 89,77 % in 1998, 92,19 % in 1999 si 96,41 % in 2000 din activele curente. Tabelul nr.2.20 Mii lei 1999 2000 1246981 2661220 772114 1884039 21394362 46939884 21 20 13 14 Tabelul nr.2.21 Mii lei 71

Indicatori Fond de rulment(FR) Necesar de fond de rulment (NFR) Cifra de afaceri Viteza de rotatie a FR(zile) Viteza de rotatie a NFR (zile)

1998 1057073 645248 20771341 18 11

Indicatori CAPITAL PERMANENT Capital propriu Capital social Rezerve, reevaluare, prime de capital Profit net Repartizarea profitului Fonduri, profit nerepartizat, pierderi neacoperite Credite pe termen mediu si lung Provizioane ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizari necorporale Imobilizari corporale Terenuri Mijloace fixe Imobilizari in curs Imobilizari financiare FOND RULMENT net global ACTIVE CIRCULANTE (fara alte creante) Stocuri Furnizori-debitori Creante-clienti DATORII DE EXPLOATARE Furnizori si asimilate Clienti-creditori Alte obligatii de exploatare NECESAR FOND RULMENT al exploatarii Active in afara exploatarii (alte creante +ct.regular) Datorii in afara exploatarii (ct. regularizare) NECESAR FOND RULMENT GLOBAL TREZORERIA NETA Disponibil Credite pe termen scurt TREZORERIA NETA

1998 1202619 1202619 593000 118600 1512155 1512155 491019 0 0 145546 0 127857 0 127857 0 17689 1057073 3108519 2504458 133013 471048 2790420 496269 0 2294151 318099 327149 0 645248 411825 411825 0 411825

1999 1464029 1464029 593000 118600 1086196 1086196 752429 0 0 217048 0 151574 0 151574 0 65474 1246981 5994987 1625086 7285 4362616 5526449 1157580 0 4368869 468538 303576 0 772114 474867 474867 0 474867

2000 3537155 3537155 619400 123880 2076022 2076022 2793875 0 0 875935 0 800097 0 800097 0 75838 2661220 9188946 4133122 88383 4967441 8859087 2593204 0 6265883 329859 1554180 0 1884039 777181 1076146 298965 777181

In perioada 1998-2000, societatea a reusit o usoara crestere a fondului de rulment, reusind sa-si finanteze activitatea curenta prin fondul de rulment.Astfel, in 1998, resursele aflate permanent la dispozitia societatii finantau integral utilizarile stabile si aproape 27,85 % din activele curente, in 1999 18,41 %, iar in 2000 23,72 %. In aceasta perioada, societatea comerciala realizeaza o siguranta financiara medie, avand in vedere ca nivelul recomandat de acoperire a activelor circulante cu fond de rulment se incadreaza in marjele 20-50%. Trezoreria neta este constant pozitiva, fondul de rulment acoperind pe toata perioada analizata necesarul de fond de rulment. In intervalul cercetat, echilibrul economico-financiar cunoaste o evolutie favorabila, incadrandu-se in parametrii ce pot fi considerati normali, fapt ce atesta o functionare corespunzatoare a intreprinderii. 72

Indicatori Rata autonomiei financiare Rata de finantare a stocurilor Rata de autofinantare a activelor Rata datoriilor

1998 1.00 0.42 0.30 0.70

Tabelul n.2.22. 1999 2000 1.00 1.00 0.77 0.64 0.21 0.28 0.79 0.72

Rata de finantare a stocurilor s-a situat la un nivel bun, avand in vedere ca o situatie satisfacatoare este intre 33-66 %.Rata de autofinantare a activelor prezinta o situatie satisfacatoare. II.6.1.6. Analiza lichiditatii si solvabilitatii Lichiditatea se refera la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in bani, solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor sale banesti, respectiv de a-si onora platile la termene scadente. Tabelul nr.2.23. 1999 2000 1.23 1.27 0.93 0.80 0.09 0.12 1.00 0.92 1.26 1.39

Indicatori Rata lichiditatii generale Rata lichiditatii curente(intermediara) Rata lichiditatii imediate Rata solvabilitatii patrimoniale Rata solvabilitatii generale

1998 1.36 0.46 0.15 1.00 1.43

Marimea indicatorilor arata ca intreprinderea, din punct de vedere al lichiditatii generale se afla la limita inferioara a acceptibilitatii, fara a fi alarmanta; lichiditatea curenta prezinta valori satisfacatoare, aproape de normal.Lichiditatea imediata inregistreaza valori scazute, de aceea in perioada urmatoare va trebui sa faca eforturi pentru asigurarea disponibilitatilor necesare onorarii obligatiilor. Solvabilitatea patrimoniala si cea generala ne arata ca situatia financiara de ansamblu a intreprinderii este buna. II.6.2. Analiza rentabilitatii II.6.2.1. Analiza fluxurilor financiare Pentru analiza fluxurilor financiare au fost luati in calcul coeficienti de corectie, calculati in baza diferentelor de curs valutar in anii analizati.Astfel cifrele rezultate in 1998 au fost reactualizate cu coeficientul 2,178 si rezultatele din 1999 cu coeficientul 1,407. Structura veniturilor prin prisma valorii adaugate, se prezinta in felul urmator: Tabelul nr.2.24 Mii lei 73

Valoare adaugata Conform bilanturilor Reactualizat la 2000 Pondere in total venituri

1998 9034965 19678154 44.16 %

1999 1120033 1575886 49.17 %

2000 18895354 18895354 38.41 %

Se observa o scadere a valorii adaugate in valori absolute, dar procentual are loc o usoara crestere in 1998 datorita reducerii veniturilor.In anul urmator valoarea adaugata creste in valori absolute, dar in acelasi timp inregistreaza o reducere de la 49,17 % la 38 ,41 % pondere in total venituri.Acest lucru se datoreaza si cresterii veniturilor in ultimul an ca rezultat al schimbarii proportiei comert/servicii. Tabelul nr.2.25. Mii lei 1999 2000 1575886 18895354 61799.48 9666.526 58.27 % 31.04 % 36009.2 67004.8 9751.028 57.59 % 23.43 % 38590.12

Indicatori Valoarea adaugata Valoarea adaugata/Nr.salariati Profit brut/Nr.salariati Ch.cu salariile/Valoarea adaugata Ch.cu salariile/Ch.totale Ch.cu salariile/Nr.salariati

1998 1967815 63890.11 17025.28 53.03 % 26.54 % 33877.78

Valoarea adaugata pe salariat a evoluat descrescator in 1999 fata de 1998 cu 3,27 %, inregistrand o crestere in 2000 fata de 1999 cu 8,42 %. Profitul brut reactualizat pe salariat a inregistrat de asemenea o scadere importanta in 1999 cu 43,22 %, datorita reducerii profitului cu peste 52 % fata de numarul salariatilor care s-a redus doar cu 17,21 %.In 2000 acest indicator a crescut doar cu 0,8 %. Ca si la analiza ponderii valorii adaugate in total venituri, ponderea descrescatoare a salariilor in totalul cheltuielilor in anul 2000 are ca prima cauza sporirea ponderii cheltuielilor legate de achizitionarea materiilor prime.Astfel in 1999 cheltuielile cu materialele reprezinta 38,87 %, iar in 2000 ele reprezinta 49,45 %.O alta cauza o reprezinta cresterea ponderii serviciilor la terti. Cheltuielile salariale reactualizate raportat la numarul de salariati au inregistrat o crestere usoara, de la 33.877,78 mii lei in 1998 si 33.009,2 mii lei in 1999 la 38.590,12 mii lei in 2000. Profitul brut reactualizat a inregistrat o scadere vertiginoasa in 1999 fata de 1998, si a inregistrat o revenire relativa in 2000. Indicatori Profit brut - mii lei Variatie profit brut realizat 1998 5243788 Tabelul nr.2.26. 1999 2000 2464964 2749790 -52,99 % 11,55 %

Rata profitului net pe cifra de afaceri s-a situat astfel: 7,28 % in 1998, 5,08 % in 1999 si 4,42 % in 2000. 74

Se observa o scadere a profitului net in raport de cifra de afaceri, datorata efortului societatii de a echilibra pierderea unor sectoare de piata, efort care a condus la pastrarea si chiar cresterea in 2000 a cifrei de afaceri, dar cu marja de profitabilitate mai mica. Indicatori Cheltuieli privind marfurile Cheltuieli materiale totale Cheltuieli cu materii prime Cheltuieli cu materiile consumabile Cheltuieli cu energia si apa Alte cheltuieli materiale Cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti Cheltuieli cu personalul-totale Cheltuieli cu renumeratiile Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala Cheltuieli cu amortizari si provizioane exploatare Cheltuieli financiare 1998 1.93% 39.47% 36.39% 0.74% 2.07% 0.27% 13.45% 31.05% 23.06% 7.99% 0.05% 0.03% Tabelul nr.2.27. 1999 2000 2.08% 0.31% 38.20% 48.92% 34.42% 46.83% 0.82% 0.68% 2.79% 1.41% 0.17% 0.00% 12.80% 14.70% 43.56% 33.33% 30.50% 23.18% 13.05% 10.15% 0.12% 0.14% 0.00% 0.00%

Din punct de vedere al structurii costurilor rezulta: cea mai mare pondere o au cheltuielile cu materiile prime (fapt ce reprezinta o situatie normala avand in vedere specificul activitatii de productie), urmate de cele cu personalul, acestea din urma inregistrand un maxim in 1999 in special datorita reducerii cifrei de afaceri (reamintim ca in aceasta perioada s-au finalizat contracte mai vechi, iar cele noi au intarziat sa apara). Ponderea celorlalte cheltuieli se incadreaza in limite normale in toti cei trei ani analizati. II.6.2.2. Analiza indicatorilor de activitate Indicatori Indicele cifrei de afaceri Renumerarea factorului munca Renumerarea macroeconomiei Renumerarea capitalului imprumutat Renumerarea intreprinderii 1998 1.08 71.39% 1.43% 0.00% 16.85% 1999 0.67 83.20% 2.14% 0.00% 9.92% Tabelul nr.2.28 2000 1.56 82.80% 3.76% 0.01% 11.34%

Renumerarea factorului munca se reflecta sensibil in echilibrul financiar al intreprinderii, prin faptul ca avand valori ridicate in cei trei ani analizati pune in pericol renumerarea celorlalti factori participanti la realizarea valorii adaugate. Indicatorul renumerarea macroeconomiei (statului), ce defineste gradul de fiscalitate care apasa asupra intreprinderii a avut o evolutie ascendenta de la 1,43% in 1998 la 3,76% in 2000. Renumerarea capitalului imprumutat, indicator ce arata proportia din valoarea adaugata destinata costului capitalului imprumutat, are valoarea zero in primii doi ani deoarece intreprinderea nu are contractate credite, iar in 2000 valoarea acestuia este foarte mica 0,01%.Acesta este un lucru bun, deoarece nu foloseste pentru finantarea activitatii curente si a investitiilor credite bancare. 75

Renumerarea intreprinderii indica faptul ca in 2000 11,34% din valoarea adaugata este destinata acoperirii capacitatii de autofinantare.Evolutia acestui indicator este fluctuanta, si nu se poate estima o evolutie in viitor. II.6.2.3.Analiza indicatorilor de rentabilitate Indicatori Rentabilitatea bruta de exploatare Rentabilitatea comerciala(bruta) Rentabilitatea financiara 1998 11.97% 11.59% 125.74% Tabelul nr.2.29. 1999 2000 7.68% 5.43% 8.19% 5.86% 74.19% 58.69%

Randamentul capitalului este apreciat prin raportul dintre profitul brut si respectiv profitul net si capitalul propriu.Urmarind acesti indicatori se observa un nivel bun, cu toate ca prezinta o scadere in 1999 si 2000 fata d 1998 cu 80,54% randamentul brut si 51,55% randamentul net, respectiv 41,92% si 15,5%. Indicatori Randament Randament net al capitalului 1998 200.20% 125,74% 1999 119.66% 74.19% Tabelul nr.2.30. 2000 77.74% 58.69%

In aprecierea acestor randamente trebuie sa tinem seama si de riscurile asociate activitatii, cum ar fi: pierderea anumitor piete de desfacere, cresterea concurentei. Pe de alta parte, valorile de randament sunt influentate de inflatie, variatia profitului net anual fiind inferioara inflatiei in 1999, iar in 2000 acesti indicatori au fost superiori indicelui preturilor, in conditiile in care capitalurile proprii nu inregistreaza variatii foarte mari. Si in acest context putem aprecia ranadmentul ca bun. II.6.2.4. Diagnostic factorial al rezultatului exploatarii Ca model de analiza pentru diagnosticul factorial al rezultatului exploatarii s-a folosit:  Ch   RE = V 1 − V   Tabelul nr.2.31. Mii lei 2000 49104719 46436542 0.95 2668177

Indicatori Venituri din exploatare Cheltuieli din exploatare Cheltuieli la 1 leu venituri Rezultatul exploatarii

1998 44491461 39164389 0.88 5327072

1999 31910965 29461350 0.92 2449615.1

76

Specificatie Modificarea rezultatului Influenta veniturilor Influenta cheltuielilor la 1 leu venituri

1999-1998 -2877457 100.00% -1506294 52.35% -1371163 47.65%

Tabelul nr.2.32. Mii lei 2000-1999 218561.86 100.00% 1319862.3 603.88% -1101300 -503.88%

In primul caz, 1999-1998 modificarea rezultatului exploatarii (in sensul reducerii) s-a obtinut atat pe baza reducerii veniturilor (cu 52,53%) cat si a influentei cheltuielilor la 1 leu venituri (47,65%).In al doilea caz, rezultatul exploatarii a crescut, singurul factor care a influentat pozitiv fiind veniturile. Un alt model folosit in analiza diagnostic a rezultatului exploatarii este: RE = N Mf Qe V RE N Mf Qe V Tabelul nr.2.34 Mii lei 1999 2000 255 282 836.33184 2837.2234 145.14217 60.213272 1.030926 1.0192679 0.0767641 0.0543365 2449615.1 2668177

Indicatori Nr.salariati(N) Inzestrarea tehnica (Mf/N) Randamentul mijloacelor fixe(Qe/Mf) Gradul de valorificare a productiei exercitiului (V/Qe) Rentabilitatea veniturilor din exploatare (RE/V) Rezultatul exploatarii

1998 308 904.1316 154.3946 1.034813 0.119732 5327072

Atat randamentul mijloacelor fixe cat si gradul de valorificare a productiei exercitiului, datorita majorarii productiei stocate, au avut influente negative asupra rezultatului in cele doua perioade.

II.6.2.5.Analiza-diagnostic pe baza ratelor de rentabilitate a) Rata rentabilitatii veniturilor Rv =

∑ qv * r
100

Unde: qv = structura veniturilor r = rata rentabilitatii pe categorii de venituri 77

Activitati

Structura venitului(%) 1998 1999 2000 Exploatare 99.85 99.57 99.82 Financiara 0.15 0.41 0.18 Exceptionala 0.00 0.02 0.00 TOTAL 100.00 100.00 100.00

Tabelul nr.2.35 Rata rentabilitatii(%) Rata recalculata 1998 1999 2000 11.97 7.68 5.43 11.92 7.66 75.68 100.00 98.16 0.31 0.18 0.00 -1992.78 0.00 0.00 0.00 11.77 7.69 5.59 12.23 7.84

Reducerea rentabilitatii pe categorii de venituri a determinat pe ansamblul intreprinderii micsorarea nivelului de rentabilitate, ceea ce constituie o inrautatire a activitatii. Specificatie Modificarea ratei rentabilitatiii veniturilor Influenta structurii veniturilor Influenta rentabilitatii pe categorii de venituri a) Rata rentabilitatii economice a activului Modelul folosit este: V P *100 AV 1998 3993039 2407616 20457384 5.123262 11.77% 60.30% 1998-1999 -35.23% -21.95% -13.29% Tabelul nr.2.37. 1999 2000 6990478 12695207 1751929 2749790 22777445 49193202 3.258353 3.874943 7.69% 5.59% 25.06% 21.66% Tabelul nr.2.38. 1999-2000 -3.40% 4.74% -8.14% 1998-1999 - 4.08% 0.46% -4.54% Tabelul nr.2.36. 1999-2000 -2.10% 0.15% -2.25%

Re =

Indicatori Total activ Profit brut Venituri Viteza de rotatie a activelor (V/A) Rentabilitatea veniturilor (Pb/V) Rentabilitatea activului (Pb/A) Specificatie Modif rentab.activ Influenta vitezei de rotatie Influenta rentabilitatii veniturilor

78

In cele doua perioade analizate tendinta rentabilitatii activului a fost de micsorare, fiind influentata de reducerea vitezei de rotatie a activelor, prin cresterea soldului conturilor de creante si cresterea investitiilor care functioneaza sub parametrii proiectati. a) Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu Modelul folosit este: Pn  V A Pn  =  A Kpr V  *100  Kpr   Indicatori Profit net/Kpr Viteza de rotatie a activului(V/A) Parghia financiara(A/Kpr) Rentabilitatea neta a veniturilor (Pn/V) Kpr = capital propriu Pn = profit net Specificatie Modificarea rentabilitatii financiare a capitalului propriu Influenta vitezei de rotatie Influenta parghiei financiare Influenta rentabilitatii nete a veniturior 1999-1998 -51.55% -45.77% 35.03% -40.81% Tabelul nr.2.40. 2000-1999 -15.50% 14.04% -21.91% -7.63% 1998 125.74% 5.123262 3.320286 7.39% Tabelul nr.2.39 1999 2000 74.19% 58.69% 3.258353 3.874943 4.774822 3.589101 4.77% 4.22%

Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu in perioada 1998-1999 s-a redus in principal pe baza vitezei de rotatie a activului si a eficientei activitatii de exploatare.In aceasta perioada folosind surse atrase de finantare, acestea au fost imobilizate in activ, ceea ce a condus la incetinirea rotatiei lor. Desi in perioada urmatoare rentabilitatea financiara a continuat sa scada, dar intr-o proportie mai mica, aceasta ramane la o valoare acceptabila.In aceasta perioada cresterea vitezei de rotatie a activului nu a putut acoperii influenta negativa a parghiei financiare, care s-a redus de la 4.774822 in 1999 la 3.589101 in 2000, si a eficietei activului. II.6.3.Puncte tari si puncte slabe ale diagnosticului economico-financiar Puncte tari: • activitatea societatii comerciale nu depinde de subventii si/sau credite; • tendinta de stopare in 2000 a scaderii cifrei de afaceri inregistrata in 1999; • echilibrul economico-financiar cunoaste o evolutie favorabila, incadrandu-se in parametrii ce pot fi considerati normali; 79

• viteza mare de rotatie a activelor • solvabilitatea si lichiditatea intreprinderii este buna; • randamentul bun al capitalului. Puncte slabe: • cifra de afaceri, costurile de exploatare, rata rentabilitatii, marja de profit, au inregistrat pe perioada analizata fluctuatii foarte mari.

II.7.Evaluarea avantajelor si punctelor slabe ale societatii

a.Avantaje: - viabilitatea societatii, chiar in conditiile unui randament fluctuant al capitalului; - tendinta de stopare in 2000 a scaderii cifrei de afaceri inregistrata in 1999; - activitatea societatii comerciale nu depinde de subventii si/sau credite; - plasarea societatii in Municipiul Bucuresti usureaza contactul cu partenerii externi si interni; - preturile si nivelul de comisioane practicate de societate nu sunt supuse unor plafoane sau alte forme de control rezultate din reglementarile guvernamentale; - activitatea pe care o desfasoara societatea nu polueaza mediul inconjurator; b.Puncte slabe: - concurenta foarte mare in domeniu; - indicatorii financiari reflecta o activitate supusa unor riscuri semnificative: cifra de afaceri, costurile de exploatare, rata rentabilitatii, marja de profit, au inregistrat pe perioada analizata fluctuatii foarte mari; - personalul, mai ales cadrele de conducere, au o medie de varsta foarte ridicata. Alte avantaje si puncte slabe au fost detaliate in cadrul fiecarui diagnostic in parte.

CAPITOLUL III – EVALUAREA SOCIETATII COMERCIALE
III.1. EVALUAREA BAZATA PE METODE PATRIMONIALE
III.1.a. Activul net contabil (ANC)

80

Determinarea valorii patimoniale prin metoda activului net contabil are la baza elementele de bilant ale societatii comerciale ``ALFA`` S.A., la data de 31.05.2001, ca fiind diferenta intre Total Activ si Total obligatii. Total activ = 14.134 mil. lei Total obligatii = 9.902 mil.lei ANC = 4.232 mil. Lei III.1.b. Activul net corectat (Anc) Determinarea valorii patrimoniale prin metoda activului net corectat, are la baza elementele de bilant ale societatii comerciale la data de 20.05.2001, analizate si corectate, functie de valoarea de realizare pe piata a elementelor componente. Utilizarea metodei a fost stabilita prin contract si are la baza: - sursele de informatii puse la dispozitie de conducerea societatii comerciale ``ALFA`` S.A.(baalnta de verificare la 30.05.2001); - situatia mijloacelor fixe cu valoarea de inventar si amortizarile la zi, pusa la dispozitie de ``ALFA`` S.A.; - inventarierea la fata locului si expertiza tehnica a mijloacelor fixe de catre evaluator si determinarea valorii actualizate ramase; - verificarea stocurilor cu miscare lenta si a posibilitatilor de valorificare a acestora; - verificarea facturilor neincasate si a debitelor cu vechime mai mare de 90 zile si a gradului lor de recuperare; III.1.b.1. Corectii bilantiere Pentru determinarea activului net corectat (Anc), s-au folosit tehnici specifice, adecvate elementelor bilantiere analizate.Rezultatele analizei si verificarii in teren a activelor si corectiilor aplicate, sunt prezentate in Tabelul nr.3.1., astfel: Imobilizarile necorporale nu sunt evidentiate in bilant, cu toate ca ele exista, avand in vedere renumele intreprinderii in activitatea de constructii metalice precum si cea de montaj.In acest sens se considera ca trebuie luate in considerare urmatoarele elementele corectate: firma ce reprezinta 2% din cifra de afaceri, clientela in proportie de 5% din profitul net (clienti traditionali), iar in ceea ce priveste calitatea si instruirea personalului o corectie de 10% din fondul de salarii. In categoria imobilizarilor corporale avem trei categorii principale: 1. mijloace fixe ce au fost achizitionate inainte de 1.01.1995 neamortizate integral 2.mijloace fixe ce au fost achizitionate dupa1.01.1995 neamortizate integral; 3.mijloace fixe ce au fost amortizate integral 9achizitionate dupa 1.01.1993), si care functioneaza inca. Pentru mijloacele fixe ce au fost achizitionate inainte de 1.01.1995, neamortizate integral, s-au facut urmatoarele corectii: 81

- valoarea de inventar a fost adusa la nivelul anului 2001 prin indexarea valorii cu indicele inflatiei pentru perioada 1996-2001; - valoarea astfel obtinuta a fost comparata cu valoarea de piata a unor utilaje similare, facandu-se o corectie de -75% (tinand cont de uzura utilajelor si de modul de utilizare al acestora) Pentru mijloacele fixe ce au fost achizitionate dupa data de 1.01.1995, neamortizate integral, s-au parcurs urmatoarele etape: - pentru exemplificare s-a determinat costul de inlocuire al unui utilaj din aceasta categorie, rezultand o corectie de -20% din valoarea de inventar; - aceasta corectie s-a aplicat la intreaga categorie. Pentru mijloacele fixe ce au fost amortizate integral (achizionate dupa 1.01.1993), si care functioneaza inca, s-au facut urmatoarele corectii: - valoarea de inventar a fost adusa la nivelul anului 2001 prin indexarea valorii cu indicele inflatiei pentru perioada 1996-2001; - valoarea astfel obtinuta a fost comparata cu valoarea de piata a unor utilaje similare, facandu-se o corectie de -50%(tinand cont de uzura utilajelor si de modul de utilizare al acestora si anul punerii in functiune) Avand in vedere data (unele chiar cu o vechime mai mare de un an si jumatate) de achizitie si valoarea de piata a stocurilor de materii prime si materiale s-a aplicat o corectie de +110%. Productia in curs de executie a parcurs in proportie de 75% fazele procesului tehnologic, necesitand o cheltuiala de 26.264 mii lei pentru a fi finaliza.Tinand cont de aceasta cheltuiala, productia in curs de executie s-a considerat ca fiind terminata si a fost trecuta in grupa `` Produse finite`` la valoarea de produs finit. Valoarea produselor finite a fost corectata cu +8% (transport si manipulare interna) si +60% pentru a obtine pretul de vanzare. Ca si in cazul produselor finite, marfurile au fost corectate cu +60% pentru a obtine pretul de vanzare. Impozitul pe profit este de 25%. Active imobilizate: - imobilizari necorporale: firma: 46.939.884 mii lei * 2% = 924.147 mii lei salariati: 10.882.414 mii lei * 10% = 1.088.241 mii lei clientela: 2.076.801 mii lei * 5% = 103.801 mii lei total = 2.116.189 mii lei - imobilizari corporale: indicele preturilor 1996-2001: 12,078 indicele preturilor 1997-2001: 3,062 mijloace fixe ce au fost achizitionate inainte de 1.01.1995 neamortizate integral: 115.200.019 lei * 12,078 * 25% = 347.846.457 lei 2.243.157.591 lei * 12,078 * 25% = 6.773.214.346 lei total = 7.121.060.803 lei mijloace fixe ce au fost achizitionate dupa 1.01.1995 neamortizate integral: 571.460.061 lei * 80% = 457.168.049 lei 82

649.155.139 lei * 80% = 519.324.111 lei total = 976.492.160 lei mijloace fixe ce au fost amortizate integral si care functioneaza inca: 87.673.535 lei * 3,062 * 50% = 134.228.182 lei 12.811.331 lei * 3,062 * 50% = 19.614.148 lei 25.690.549 lei * 12,078 * 30% = 93.701.283 lei total = 247.543.613 lei total mijloace fixe = 8.345.096.576 lei Active circulante: - stocuri: - materii prime si materiale: 2.199.255 mii lei * 110 = 2.419.181 mii lei - productia in curs de executie este transformata in produse finite: 78.792 mii lei + 26.264 mii lei = 105.056 mii lei -produse finite: (2.092.662 mii lei + 105.056 mii lei)* 1,08 *1,6 = 3.797.656 mii lei -marfuri: 154.700 mii lei * 60% = 92.820 mii lei Datorii: - alte obligatii de exploatare: +305.510 mii lei Diferenta dintre activele corectate si pasivele corectate a fost inclusa in cadrul capitalurilor proprii la pozitia ``Diferente din reevaluare`` cu suma de 13.054.335 mii lei.

Elemente bilant ACTIVE IMOBILIZATE Imobilizari necorporale Terenuri Mijloace fixe Imobilizari financiare STOCURI

Valori 1792366 0 0 1216528 575838 4531137

Tabelul nr. 3.1 Corectii Valori corectate 4938649 11036510 2116189 2116189 0 0 7127955 8344483 0 575838 3478426 8669340 83

Materii prime si materiale Productie in curs de executie Semifabricate, produse finite, produse reziduale Animale Marfuri Ambalaje CREANTE Furnizori-debitori Creante-clienti Alte creante DISPONIBIL CONTURI DE REGULARIZARE Ch. In avans Decontari in curs de clarificare TOTAL ACTIV CAPITAL PROPRIU Capital social Diferente din reevaluare Rezerve Profitul repartizat sau pierderea neacoperita Profitul net al exercitiului Repartizarea profitului Alte fonduri Subventii pentru investitii PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI DATORII TOTALE Imprumuturi si datorii asimilate Furnizori si asimilate Clienti-creditori Alte obligatii de exploatare TOTAL PASIV Anc (Activul net corectat)

2199255 78792 2092662 0 154700 5728 6175393 149942 5449573 575878 355166 1279473 33542 1245931 14133535 4231183 619400 0 123880 0 694028 0 2793875 0 0 9902352 179129 4883966 0 4839257 14133535

2419181 -78792 1704994 0 92820 0 0 0 0 0 0 0 0 0 8417075 8111565 0 13054335 0 0 22502 0 0 0 0 305510 0 0 0 305510 8417075

4618436 0 3797656 0 247520 5728 6175393 149942 5449573 575878 355166 1279473 33542 1245931 27515882 17308020 619400 13054335 123880 0 716530 0 2793875 0 0 10207862 179129 4883966 0 5144767 2751882 17308020

Fata de corectiile de mai sus, conform tabelului nr.3.1., activul net corectat este: Anc = 17.308 mil lei III.2. EVALUAREA BAZATA PE METODE DE RANDAMENT III.2.1. Metoda fluxurilor financiare actualizate III.2.1.1. Premise generale 84

Metoda de evaluare prin capitalizarea fluxurilor financiare actualizate (discoun-tedcash- flow-DCF) se bazeaza pe capacitatea intreprinderii de a genera fluxuri pozitive de disponibilitati, care in final raman la dispozitia proprietarilor. Fiind o metoda de randament si avand in vedere particularitatile acesteia, argumentele acre sustin aplicarea metodei sunt urmatoarele: • viabilitatea societatii, capacitatea ei de a genera profit si in continuare; • continuitatea activitatii prezente. Premisele aplicarii metodei DCF sunt: • definirea conditiilor normale de exploatare si functionare pe baza tendintelor etrase din rezultatele analizei diagnostic; • deducerea din profitul net degajat din exploatare a cheltuielilor de investitii ( ca imobilizari sau fond de rulment), necesare sustinerii capacitatii beneficiare considerate; • valoarea rezultata exprima rezultatul utilizarii acelor elemente de patrimoniu care participa la desfasurarea activitatii, excluzand activele in afara exploatarii si incluzand valoarea elementelor intangibile, de good – will; • instabilitatea monedei si dificultatile de previzionare a ratei inflatiei au dus la necesitatea exprimarii tuturor indicatorilor intr-o moneda constanta – lei constanti- care reflecta preturile valabile in luna iulie 2001; • continuitatea managementului,a sistemului de organizare, a structurii si activitatii societatii. Metoda se aplica sub rezerva certitudinii informatiilor si estimarilor puse la dispozitie de conducerea societatii, si anume: • estimarile privind evolutia capacitatii de absorbtie a pietei si veniturilor in perioada de previziune; • estimarile privind structura costurilor si a programului de investitii pentru a sustine evolutia vanzarilor si a cheltuielilor. III.2.1.2. Rata de actualizare Determinarea ratei de actualizare utilizate in calculele aferente metodei, s-a facut pe baza estimarii riscurilor asociate activitatii S.C. ```ALFA`` S.A., asa cum rezulta din analiza diagnostic. Structura factorului de actualizare este urmatoarea: - 6% prima de risc pentru asteptare, in conditiile monedei constante (dobanda la depuneri in valuta pe termen lung); - 3% prima de risc aferenta riscului de lichiditate a investitiei; - 2% prima de risc aferenta riscului de lichiditate a actiunilor societatii; - 2% prima de risc pentru numarul limitat de produse si clienti; - 3% prima de risc legata de dimensiunea firmei; - 2% prima riscului pentru sectorul de activitate; - 3% nivelul riscului de intreprindere avand in vedere situatia actuala a societatii, punctele slabe rezultate din diagnostic, si implicit probabilitatea realizarii scenariilor. Rezulta o rata de actualizare de 21%.

85

III.2.1.3. Durata previziunii Alegerea duratei de 5 ani (2001-2005) pentru scenariile de previziune are in vedere urmatoarele considerente: - cerea pentru produsele si serviciile pe care le poate comercializa societatea va inregistra modificarisemnificative in aceasta perioada, in contextul evolutiei ascendente generale a economiei; - perioada normala de recuperare a unei investitii in sector; - durata necesara pentru a se putea construi o imagine completa a evolutiei societatii comerciale, luand in considerare elementele necesare ca constituirea fondului de rulment, stabilizarea performantelor, etc. Durata de previziune s-a impartit, conform recomandarilor standardelor de evaluare in trei perioade: - perioada apropiata de doi ani, in care previziunile au un grad mai mare de incredere; - perioada intermediara de doi ani, in care previziunile se fac prin extrapolarea principalilor parametri din perioada apropiata; - perioada indepartata – 1 an – in care previziunile se mentin la nivel constant. III.2.1.4. Valoarea reziduala Valoarea reziduala este data de profitul net din anul al cincilea (2005). Vrez = Pn2005/(0,21-0,02) Vrez =6.7000/0,19 = 35.263 mil.lei Vrez act = 35.263/1,215 = 13.576 mil. Lei III.2.1.5. Determinarea valorii fluxurilor financiare de disponibilitati Pentru determinarea valorii fluxurilor financiare de disponibilitati s-au avut in vedere doua scenarii de dezvoltare pe perioada 2001-2005. La construirea scenariului de evolutie, s-au avut in vedere urmatoarele: • exprimarea tuturor valorilor previzionate in lei constanti, corespunzator preturilor din luna iulie 2001.In acest caz evolutiile exprima o tendinta reala raportata la o moneda constanta; • eliminarea veniturilor si cheltuielilor exceptionale sau cu grad redus de repetabilitate; • eliminarea din veniturile si din cheltuielile a influentelor provenite din fluctuatiile de curs valutar; • previziunile veniturilor din exploatare au avut in vedere o crestere moderata, dar cu sanse mai mari de realizare, conform analizelor efectuate cu conducerea societatii.Ratele de crestere a veniturilor din exploatare pentru anii urmatori au fost estimate la: 5% pentru primii doi ani, 4% pentru urmatorii doi ani, respectiv ramanerea constanta a valorii anului 2005 fata de nivelul atins in 2004; • ponderea veniturilor din vanzarea marfurilor este de 2%, activitatea principala nefiind comertul; • intreprinderea practica un adaos comercial ce poate ajunge la maxim 40%; • baza de calcul pentru estimarea costurilor totale a constat in analiza fluxurilor realizate in perioada 1998-2000, avandu-se in vedere urmatoarele elemente pentru perioada de prognoza; • nivelul costurilor materiale este de aproximativ 45% (ponderea normala avand in vedere activitatea de productie), cu usoare fluctuatii;

86

• nivelul costurilor salariale, numarul de salariati si ponderea cheltuielilor salariale in totalul cheltuielilor, necesitatea de majorare a salariilor necesita o crestere a ponderii acestora in total venituri de la 30,5% in 2001 la 32% la sfarsitul perioadei de previziune(2005); • cheltuielile cu serviciile la terti au o crestere relativ lenta in primii doi ani (14,83% in 2001, 15,2% in 2002), datorita lipsei investitiilor in anul 2000 precum si utilizarea in continuare a utilajelor imbatranite, care necesita cheltuieli de intretinere si reparatii.Prin punerea in functine a investitiilor realizate in 2001 si 2002, precum si renuntarea la utilajele vechi consideram o reducere a cheltuielilor cu tertii de 30% pe an pentru 2003 si 2004; • calculul amortismentelor s-a facut la valorile reactualizate in functie de valoarea ramasa de amortizat si durata medie de viata ramasa, adaugandu-se investitiile noi; • valorea investitiilor pe perioada de prognoza corespunde analizei diagnostic (30% din profitul brut ), si efectul ei se reflecta in structura costurilor si a fluxurilor de disponibilitati; • necesarul de fond de rulment s-a determinat pe baza duratelor de rotatie a elementelor de activ si pasiv care intra in componenta acestuia (tabel nr.3.2); • echilibrul financiar se realizeaza prin trezoreria neta pozitiva, fondurile proprii fiind la nivelul necesarului.Pentru indeplinirea scenariului nu se prelimina apelarea la credite pe termen lung; • s-a avut in vedere impozitarea actuala a profitului brut – 25%. Durate de rotatie(zile) Stocuri materii prime Stocuri productie neterminata Stocuri produse finite Clienti Furnizori Alte datorii Necesar de fond de rulment (NFR) 1998 26 5 12 15 9 40 9 1999 16 3 5 74 19 69 10 2000 13 5 11 44 20 46 7 2001 15 5 10 35 20 35 10 Tabelul nr.3.2. 2002 200 200 15 5 10 35 20 35 10 15 5 10 35 20 35 10 15 5 10 30 20 30 10 2005 15 5 10 30 20 30 10

Specificatie 2001 Venituri exploatare Venituri-

2002 +5% 2,18% +5% 2%

2003 +4% 2%

2004

Tabelul nr.3.3. 2005 +4% 2%

2% 87

marfuri Venituri financiare Ch.Exploatare -marfuri -materiale -salarii -utilitati -terti -chirii -alte cheltuieli Ch.Exceptionale Investitii Impozit pe profit

100 mil.lei 1,5% 44,1% 30,5% 1,47% 14,83% 0,3% 1,3% 100 mil.lei 30% *Pb 25%

100 mil.lei 1,38% 46% 31% 1,4% 15,2% 0,2% 1,3% 100 mil.lei 30% *Pb 25%

100 mil.lei 1,38% 45% 31,5% 1,33% 10,64% 0,2% 1,3% 100 mil.lei 30% *Pb 25%

100 mil.lei 1,38% 44% 32% 1,2% 6,08% 0,2% 1,3% 100 mil.lei 30% *Pb 25%

100 mil.lei 1,38% 44% 32% 1,2% 6,08% 0,2% 1,3% 100 mil.lei 30% *Pb 25%

Pentru perioada urmatoare se doreste reducerea ponderii cheltuielilor cu materialele (atat cat permite procesul de productie) a cheltuielilor cu tertii si o usoara crestere a salariilor ceea ce implica o evolutie ascendenta a cheltuielilor cu personalul.Evolutia previzionata a acestor cheltuieli este prezentata in figura 3.1.
50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0 2001 2002 2003 2004 2005

materiale salarii terti

Figura 3.1 Evolutia activitatii societatii pe urmatorii 5 ani este prezentata astfel in tabelul 3.4.jos:

Specificatie Venituri totale Venituri exploatare

2001 59.700 59.600

2002 62.680 62.580

2003 65.183 65.083

Tabelul nr.3.4 2004 67.787 67.687

2005 67.787 67.687 88

Venituri-marfuri Venituri financiare Cheltuieli totale Ch.Exploatare -marfuri -materiale -salarii -utilitati -terti -chirii -amortizare -alte cheltuieli Ch.Exceptionale Rezultat brut Investitii Impozit pe profit Rezultat net Rata profit brut Rata profit net

1.300 100 56.272 56172 894 26.338 18.178 876 8.839 179 94 774 100 3.428 1.028 600 1.800 5,75% 3,45%

1.250 100 60.776 60.776 864 28.787 19.399 876 9.512 125 300 813 100 1.904 572 333 999 3,1% 1,59%

1.300 100 59.966 59.866 898 29.287 20.501 865 6.924 130 415 846 100 5.217 1.565 913 2.739 8,02% 4,21%

1.355 100 59.147 59.047 934 29.782 21.660 812 4.115 136 728 880 100 8.640 2.592 1.512 4.536 12,76% 6,7%

1.355 100 59.666 59.566 934 29.782 21.660 812 4.115 136 1.247 880 100 8.121 2.436 1.421 4.264 11,99% 6,29%

Amortizarea anuala pentru anii de previziune s-a calculat astfel: -pentru mijloacele existente valoarea ramasa a fost impartita la durata medie ramasa de viata (13 ani) -pentru noile investitii s-a aplicat o amortizare rapida (5 ani) Amortizare Mijloace existente 2001 2002 2003 2004 Total amortizare tabelul nr.35 Investitie 2001 2002 2003 2004 2005 1.217 94 94 94 94 94 1.028 206 206 206 206 572 115 115 115 1.565 313 313 2.592 519 94 300 415 728 1.247

Specificatie Fluxuri din exploatare Venituri totale

2001 1.325 59.700

2002 1.446 62.680

2003 4.200 65.183

Tabelul nr.3.6. 2004 2005 7.020 6.700 67.787 67.787 89

Cheltuieli totale Profit net Variatie nevoie fond de rulment Fluxuri din investitii Amortizare Investitii in imobilizari Vanzari de mijloace fixe Fluxuri finantare Intrari credite Intrari capital propriu Rambursare credite Cash-flow disponibil Rata de actualizare Cash-flow actualizat

56.872 2.828 1.503 -934 94 1.028 0 0 0 0 0 391 0,826 322

61.109 1.571 125 -272 300 572 0 0 0 0 0 1.174 0,683 802

60.879 4.304 104 -1.150 415 1.565 0 0 0 0 0 3.050 0,564 1.720

60.659 7.128 108 -1.864 728 2.592 0 0 0 0 0 5.156 0,466 2.402

61.087 6.700 0 -1.189 1.247 2.436 0 0 0 0 0 5.511 0,385 2.122

Cash-flow actualizat = 7.368 mil. lei Valoarea reziduala = Pn2005/(0,21-0,02) Vrez = 6.700/0,19 = 35.263 mil. lei Vrez act = 35.263/1,215 = 13.576 mil. lei Valoare randament = 7.368 + 13.576 = 20.944 mil lei III.2.1.6.Rezultatul metodei fluxurilor financiare actualizate Valorile totale ale societatii comerciale ``ALFA`` S.A., obtinute pe baza calculelor prezentate sunt: -cash flow reactualizat, cumulat 2001-2005 = 7.368 mil lei -valoare reziduala reactualizata = 13.576 mil lei TOTAL = 20.944 mil lei Valorile de mai sus, reprezinta valori ale fluxurilor generate de functionarea societatii, a exploatarii patrimoniului si a resurselor umane, in conditiile continuarii activitatilor comerciale externe si interne desfasurate pana in prezent.

III.2.2.Metoda capitalizarii profitului pe durata nelimitata Fluxul reproductibil utilizat la aplicarea metodei este profitul net. 90

Avand in vedere faptul ca nu avem sufuciente informatii de piata despre rata de capitalizare, aceasta sa calculat pe baza ratei de actualizare de (21% determinata in capitolul III.2.1.2.) si a ratei de crestere (2%). In acest caz formula ar fi: V = Pn2001/(k-g) unde: Pn = profit net k = rata de actualizare g = rata de crestere

Avand in vedere evolutia profitului net in perioada 2001-2005, pentru calculul valorii prin metoda capitalizarii vom folosi profitul net mediu calculat aferent perioadei de previziune.In acest caz rata de crestere este egala cu zero, iar rata de capitalizare este egala cu rata de actualizare. In acest caz formula devine: V = Pnmediu/c unde: Pnmediu = profit net mediu c = rata de actualizare 2001 2.828 2002 1.571 2003 4.304 2004 7.128 2005 6.700

Specificatie Profit net

Pnmediu = 22.531 mil lei / 5 = 4.506 mil lei V = 4.506 mil lei/0.21 = 21.457 mil lei

III.3.SINTEZA REZULTATELOR SI CONCLUZII
Valoarea contabila neta (activul net contabil) este: 4.232 mil lei Valoarea calculata prin metoda activului net corectat este: 17.308 mil lei Valoarea prin metoda fluxurilor financiare actualizate este: 20.944 mil lei Valoarea prin metoda capitalizarii profitului este: 21.457 mil lei III.3.a.Determinarea valorii totale a societatii comerciale Aprecierea valorii totale a societatii pleaca de la premisa existentei unei valori patrimoniale considerata la nivelul activului net corectat si de la existenta a doua valori de randament. Luarea in considerare a acestor valori impune precizarea unor limite, exprimate de fiecare dintre valorile obtinute, astfel: - valoarea activului net corectat, desi cuantifica valoarea actualizata a tuturor activlor din patrimoniul societatii, nu tine seama de: - gradul si posibilitatile lor de valorificare in cadrul activitatii desfasurate; - caracteristicile pietei/clientelei; - valorile de randament reflecta eforturile societatii de a continua activitatea, chiar in conditiile unei concurente puternice, prin identificarea de noi furnizori si clienti, realizarea de noi produse. 91

Din aceste motive, consideram oportun sa acordam o pondere mai mare valorii de randament. Valoarea totala a societatii este de 20,9 miliarde lei avand in vedere viabilitatea intreprinderii, continuitatea activitatii, si posibilitatea aceasteia de a genera profit. II.3.b. Determinarea valorii minime a societatii comerciale Pentru a determinarea valorii minime a societatii, pornim de la premisa ca aceasta nu poate fi mai mica decat valoarea activului net corectat, respectiv: Vmin = 17,3 miliarde II.3.c. Determinarea valorii actiunilor societatii comerciale a) Valoarea unei actiuni este valoarea care rezulta din raportarea valorii totale a societatii la numarul de actiuni, deci: Vact = 3.381.387 lei b) Valoarea unei actiuni pentru achizitionarea pachetului de control este valoarea care rezulta din raportatea activului net corectat la numarul de actiuni, corectat cu o prima de control, deci: Vact control = 3.719.470 lei c) Valoarea minima a unei actiuni este raportul intre capitalul social si numarul de actiuni, deci evident este valoarea actuala.

CAPITOLUL IV – EVALUARI ACTIVE IV.1. Evaluare utilaj
92

I.DATE INFORMATIVE Data achizitiei si punere in functiune: iulie 1998 Anul fabricatiei: mai 1998 Capacitati de productie: capacitate proiectata: 260 mp/ora Capacitate realizata: 200 mp/ora Randamentele instalatiei, consumuri specifice: 21,3 kw/ora Produse finite obtinute: suprafete vopsite cu aderenta foarte mare la suport Calitatea produselor finite: foarte buna Fiabilitatea instalatiei, mentenanta: de inalt standard cu foarte putine interventii dupa defectiuni accidentale Nivelul de amortizare/viata consumata: DNS = 10 ani, viata consumata = 3 ani Varsta instalatiei: 3 ani si 2 luni; durata de viata economica ramasa 7 ani Denumire: INSTALATIE DE VOPSIT IN CAMP ELECTROSTATIC Marca: IVCM 260mp/ora Furnizor:ICM-BTH.AG Data fabricatiei: mai 1998 Numar inventar: 319500 Amplasare: S.C.``ALFA``S.A.Bucuresti-sectia vopsitorie Proprietar: S.C.``ALFA``S.A. Caracteristici tehnico-functionale/gabarit: -capacitate: 200mp/ora -consumuri: 21,3kw/ora -gabarit: 800*3000*2000 -greutate: 12 tone -numar total de ore de functionare: 41.700 Regim de exploatare si mediu de lucru: 24 de ore din 24 cu pauze de 2 ore la 8 ore Stare tehnica: -regim de functionare in perioada de exploatare: 24 de ore din 24 cu pauze de 2 ore la 8 ore -modul de efectuare a reparatiilor si valoarea acestora: reparatii planificate la 720 ore, valoare 0,01% din valoarea utilajului -data ultimei reparatii: nu este cazul Nu are elemente inutilizabile sau lipsa.

Tabelul 4.1 Criterii Stari 93

S1 S2 S3 S4 0,00 0,33 0,66 1,00 A.Starea mijloacelor fixea Nu exista Exista Exista Exista a.concordanta dintre concordanta concordanta in mica concordanta in mare concordanta in foarte numarul de utilaje si echipamente masura masura mare masura existent si cel necesar pentru realizarea obiectului de activitate b.nivelul tehnic al Mult sub nivelul Aproape de La nivel La nivel utilajelor, echipamentelor national nivelul national national, dar sub cel mondial mondial c.gradul de uzura al Foarte mare Mare Mic Foarte mic mijloacelor fixe d.gradul de inoire al Nesemnificativ Mic Mare Foaret mare echipamentelor tehnologice si instalatiilor e.posibilitati de Nu exista Exista in Exista in mare Exista in modernizare a instalatiilor mica masura masura foarte mare masura f.flexibilitatea instalatiilor Foarte mica Mica Mare Foarte mare g.gradul de asigurare cu Grad asig. Mic. Grad de asigurare bun Grad de utilitati si consumul specific Cons.specific mare Consum specific mediu asigurare f.bun consumuri specifice B.utilizarea mijloacelor Foarte mic Mic Mare Foarte mare

Ki 2

3 3 2 2 2 3

4

a.grad de utilizare a capacitatilor b.utilizarea fondului de Nesatisfacator timp disponibil al instalatiilor C.Randamentul mijloacelor Foarte mic a.venituri la 1000 lei fonduri fixe b.profit brut la 1000 lei fonduri fixe

Satisfacator Mic

Buna Mare

Foarte buna Foarte mare

3 2

Foarte mic

Mic

Mare

Foarte mare

2

1.Metoda costului de inlocuire a.Valoarea de inlocuire Pret furnizor 15.227 DM (valoare utilaj + taxe vamale + comision vamal + transport loco granita conform contract achizitie incheiat cu reprezentantul unic al furnizorului in Romania). Cheltuieli de transport-aprovizionare pe teritoriul Romaniei 1.218 DM (conform factura fiscala si carte tehnica de exploatare a utilajului). Cheltuielile de montaj, probe, alte operatii de aducere in parametrii: 760 DM –conform normativ de montaj utilaj M1 editat de ICCPDC (Institutul Central de Cercetari Proiectari si Directivare in Constructii). Valoarea de inlocuire: 17.205 DM

94

b.Estimarea deprecierii Numarul total de functionare: 41.700 ore Determinarea numarului de ore de functionare efective: 365 zile-6 zile sarbatori legale-52 zile(duminica) = 307 zile lucratoare Primul an de fucntionare: 255 zile (luni-vineri)*3 schimburi/zi * 6ore/schimb 52 zile (sambata) * 2 schimburi/zi * 6 ore/zi TOTAL: 5.214 ore/an Anii 2 si 3 in fiecare luna alocam o zi pentru intretinere si reparatii: reparatii: 12 zile/an * 3 schimburi/zi * 6 ore/schimb = 216 ore/an 5.214 ore/an – 216 ore/an = 4.998 ore/an Ore de funtionare in primii trei ani = 15.210 ore Timp de lucru efectiv: 15.210 ore % 80 % = 13.618 ore Durata consumata prin metoda ratei: DC = 12.618 ore/41.700 ore = 29.2% Vcin = V1 * (1 – DC/100) Vcin = 17.205 DM * (1 – 0.292) = 12.181 DM echivalent a 165.663.504 lei Valoarea prin metoda costului de inlocuire: 165.663.504 lei Valoarea de circulatie pentru un utilaj asemanator la mana a doua este cuprinsa intre 12.000 si 13.000 Dm echivalent intre 163.200.000 lei si 176.8000.000 lei Utilajul a fost exploatat in conditii normale, nu a necesitat reparatii, functioneaza conform parametrilor prevazuti in cartea tehnica, cu posibilitatea utilizarii si pe viitor in aceleasi conditii.Pe baza acestor considerente putem afirma ca valoarea de utilitate a utilajului este de 166 mil lei.

IV.2.Evaluare teren
95

I.DATE INFORMATIVE Terenul este amplasat in zona de vest a Municipiului Bucuresti, in str.Pielarilor, nr.6, artera principala, intravilan. Suprafata: 18.658 mp Proprietar: S.C.``GIGANT`` S.A. Nu are obligatii Data evaluarii: 15 iulie 2001 Scopul: vanzare Rata de crestere a populatiei: lenta Distanta fata de centru: 9,5 km vest Distanta fata de principalele iesiri: 1,4 km autostrada Bucuresti-Pitesti Acces din str.Pielarilor, prin partea de sud a terenului Acces la mijloace de transport: tramvai si in apropiere metrou Zona: industriala Grad seismic: 8 Retele tehnico-edilitare: toate (energie electrica, apa, gaze, termoficare, drum asfaltat) Teren plat, forma neregulata, deschidere la drumul principal 128,00 m Poluare sonora Vecinatati in est, vest si nord trei societati cu alt profil Nu are posibilitati de extindere Utilizare: industriala Liber la vanzare II.METODE DE EVALUARE Pentru evaluare s-au folosit: 1.Metoda comparatiei directe 2.Metoda capitalizarii rentei de baza 3.Metoda comparatiei prin bonitare (Tehnica standard) II.1.Metoda comparatiei directe Pentru comparatie s-au ales trei terenuri situate astfel: a) teren in Cocea, suprafata 10.000 mp; b) teren in Zetarilor, suprafata 12.000 mp; c) teren in rahova, suprafata 10.000 mp Toate aceste terenuri, inclusiv cel de evaluat se afla in zona 3-4 a capitalei. Date despre aceste terenuri (localizare, dotare cu utilitati, data vanzarii, pret de vanzare, etc) sunt prezentate in tabelul de mai jos: Date si caracteristici Teren situat in Cocea Teren situat Tabel 4.2. in Teren situat in Rahova 96

Zetarilor Data – pret tranzactie Ian.2000 Oct.2000 Sept.2000 9 USD/mp 8,75 USD/mp 7 USD/mp Suprafata (mp) 10.000 12.000 10.000 Drept de proprietate Liber Liber Liber Conditii de finantare Cash Cash Cash Conditii de vanzare Independent Independent Independent Conditiile pietei -17 luni - 10 luni - 11 luni Restrictii legale Conform plan Conform plan Conform plan urbanistic general si zonal urbanistic general si zonal urbanistic general si zonal Localizare Colt la doua strazi Strada principala Strada secundara Echipare tehnico Energie electrica, apa, Energie electrica, apa, Energie electrica, apa, edilitara gaze, telefon, drum asfaltat telefon, drum asfaltat telefon, drum asfaltat gaze, gaze, Vecinatati Necivilizat Partial civilizat Partial civilizat Utilizare Industrial Industrial Industrial Pentru determinarea valorii unui metru patrat de teren s-au efectuat urmatoarele corectii: Teren situat in Teren situat in Teren situat in Cocea ND Zetarilor Rahova Data- pret tranzactie Ian.2000 Oct.2000 Sept.2000 9 USD/mp 8,75 USD/mp 7 USD/mp Suprafata (mp) 18.658 10.000 12.000 10.000 Drept de proprietate Liber Liber Liber Liber Corectii 0 0 0 Pret corectat 9 USD/mp 8,75 USD/mp 7 USD/mp Conditii de finantare Cash Cash Cash Cash Corectii 0 0 0 Pret corectat 9 USD/mp 8,75 USD/mp 7 USD/mp Conditii de vanzare Independent Independent Independent Independent Corectii 0 0 0 Pret corectat 9 USD/mp 8,75 USD/mp 7 USD/mp Conditiile pietei 12.07.2001 -17 luni -10 luni -11 luni Corectii +0,51 (1,0567) +0,29(1,0334) +0,27(1,0367) Pret corectat 9,51 USD/mp 9,04USD/mp 7,27USD/mp Restrictii legale Conform plan Conform plan Conform plan Conform plan urbanistic general si urbanistic general si urbanistic general urbanistic general si si zonal zonal zonal zonal 0 Corectii 0 9,04USD/mp 0 Pret corectat 9,51 USD/mp 7,27USD/mp Localizare Strada Colt la doua Strada Strda principala in apropiere strazi principala secundara de o intersectie Date si caracteristici Teren de evaluat

97

Corectii -1,77 0 +1,77 Pret corectat 7,74 USD/mp 9,04USD/mp 9,04 USD/mp Echipare tehnico Energie Energie Energie Energie edilitara electrica, apa, gaze, electrica, apa, gaze, electrica, apa, gaze, electrica, apa, gaze, telefon, drum asfaltat telefon, drum asfaltat telefon, drum asfaltat telefon, drum asfaltat 0 0 0 Corectii 7,74 USD/mp 9,04USD/mp 9,04 USD/mp Pret corectat Vecinatati Partial civilizat Necivilizat Partial Partial civilizat civilizat Corectii +1,3 0 0 Pret corectat 9,04 USD/mp 9,04 USD/mp 9,04 USD/mp Utilizare industrial industrial industrial industrial Corectie totala bruta 0,04 USD/mp 0,29 USD/mp 2,04 USD/mp Procent din pret de 0,44% 3,31% 29% vanzare Numar corectii 3 1 2 Pretul unui metru patrat este de 9,04 USD. Valoarea totala a terenului = 168.668 USD echivalent a 4.937.418.364 lei II.2.Metoda capitalizarii rentei de baza Renta de baza este reprezentata de nivelul chiriei. Se alege ca baza de comparatie terenul cu cele mai putine corectii, cu cel mai mic procent de corectie si cu gradul de asemanare ridicat.Acesta este terenul situat in strada Zetarilor. Suprafata = 12.000 mp, valoare 8,75 USD/mp Pret tranzactie 105.000 USD Venituri = 0,44 USD/an x mp x0,65 x 12.000 mp = 3.432 USD/an Cheltuieli = 5% x 3.432 USD/an = 171,6 USD/an VNE = 3.432 USD/an – 171,6 USD/an = 3.260,4 USD/an C = 3.260,4 USD/105.000 USD = 0,3105 Pentru terenul nostru din strada Pielarilor Suprafata = 18.658 mp Venituri = 0,44 USD/an*mp x 0,634 x 18.658 mp = 5.205 USD/an Cheltuieli = 5% x 5.205 USD/an = 260,25 USD/an VNE = 5.205 USD/an – 260,25USD/an = 4.944.75 USD/an C = 4.944,75 USD/0,3105 = 159.251 USD Pretul unui metru patrat este de 8,53 USD. Valoarea torala a terenului = 159.251 USD echivalent a 4.661.754.523 lei II.3.Metoda comparatiei prin bonitare (Tehnica standard) 98

Relatia de calcul conform buletinului documentar ``Expertiza tehnica`` nr.46/martie 1998 al Corpului Expertilor Tehnici din Romania (CET-R) este urmatoarea: Vp = K x(A + S + G + T + E + Tf + D + B + R + C + V + P) x M x F x Gs x H x Go x Cr x U x Z K = 29.273 lei/USD (iulie 2001) / 7700 lei/USD(14.02.1997) = 3,802 A (valoarea de baza a terenului): cod IA, coeficient corectie 1,00, zona IV: 147.000 lei/mp; Utilitati tehnico edilitare – la gard: S (instalatii sanitare): 16,7%; G (gaze): 16,7 %; T (termoficare): 6,7%; E (electricitate): 6,7%; Tf (telefon): 3,4%; D (tipul de drum la care are acces terenul) – asfaltat: +16,7%; B (dimensiuni, forme, orientare) – foarte favorabil (raportul laturilor ½ ; 1/3): +5% R (restrictii de folosire conform planului urbanistic) –nu are: 0%; C (suprafata adecvata sau nu, pozitia specifica) –zona 3-4 pentru servicii: +5%; V (aspectul urbanistic al imobilelor vecine): 0%; P (poluare) –sonora (industrie): -5%; M(ponderea terenului construibil in total) – construibil sub 45%: 0,75; F (natura terenului) normal de fundare: 1,00; Gs (grad seismic)- pentru gradul 8: 0,96; H (regimul de inaltime) –P+8: 1,40; Go (starea terenului) ocupat cu dotari ce nu necesita dezafectari: 1,00 Cr (coefiient de respingere): 1,00; U (utilizarea terenului) – industrie si depozite: 1,5; Z (coeficient de zona): 1,0; Vp = 1.432.638 lei/mp (aproximatic 50 USD/mp) Pretul unui metru patrat este de 50 USD. Valoarea totala a terenului = 932.900 USD echivalent a 27.045.324.700 lei III.SINTEZA REZULTATELOR SI CONCLUZII Valoarea prin metoda comparatiei directe: Pretul unui metru patrat este de 9,04 USD. Valoarea totala a terenului = 168.668 USD echivalent a 4.937.418.364 lei Valoarea prin metoda capitalizarii tentei de baza: Pretul unui metru patrat este de 8,53 USD. Valoarea totala a terenului = 159.251 USD echivalent a 4.661.754.523 lei Valoarea prin metoda comparatiei prin bonitare (Tehnica standard) 99

Pretul unui metru patra este de 50 USD. Valoarea totala a terenului = 932.900 USD echivalent a 27.045.324.700 lei Valoarea rezultata prin metoda comparatiei prin bonitate este irelevanta deoarece este mult peste valoarea de piata. Valoarea terenului este de 4,9 mld. Lei avand in vedere ca terenul este ocupat cu dotari ce pot manifesta atractivitate pentru potentialii clienti, datorita posibilitatii acestora de adaptare la multiple intrebuintari.

IV.3.Evaluare cladire
1.DATE INFORMATIVE Numar inventar: 1103 Cod clasificare: 1.1.1. Durata normala de viata: 50 ani Data P.I.F.: 09/1978 Arie desfasurata construita (Adc): 5.148 mp Inaltime: 8,00 m Deschidere: 66,0 m Lungime: 78,0 m Caracteristici: stalpi prefabricati, grinzi prefabricate, chesoane acoperis, inchideri zidarie, finisaj mediu, pardoseli beton, hidroizolatii cu termoizolanti, instalatii sanitare, electrice si incalzire. II.METODE DE EVALUARE Pentru evaluare s-au folosit: 1.Metoda prin costuri-pret barem. 2.Metoda indiciala. 1. Metoda prin costuri-pret barem Se folosesc brosurile di colectia ``Evaluarea rapida a constructiilor `` Editura MATRIX ROMINCERC. Se alege din catalogul nr.1 fisa nr.1 tabel 1.2.2. pagina 11. Se propun preturile 580,0 lei/mp pentru constructii 185,0 lei/mp pentru instalatii corectie 7,0 lei/mp iluminat fluorescent TOTAL: 772,0 lei/mp (preturi 1965) Reactualizare la preturi 1982 se face folosind coeficientul 2, 585: 772,0 lei x 2,585 = 1.995,62 lei/mp

100

Reactualizarea la preturi 2001 se face folosind indicele 1868,37 preluat din lista indicilor medii de actualizare a valorii cladirilor si constructiilor speciale la 31.03.2001, avizati de Consiliul Tehnico-Stiintific al MLPTL (aviz nr. 88/22.05.2001): 1.995,62 lei/mp x 1.868,37 = 3.728,556 lei/mp Corectii taze legale obligatorii 1,085: 3.728556 lei/mp x 1,085 = 4.045.483 lei/mp Pentru 5.148,00 mp valoarea de inlocuire devine: 5.148,00 mp x 4.045,483 lei/mp = 20.826.146 mii lei 2.Metoda indiciala Nr.crt. 1 Tabel 4.4. mii lei Denumire Data Valoare Valori actualizate P.I.F. Contabil Valoare de Depreciere Valoare inlocuire ramasa actualizata 1103 Hala 09/1978 1.060.299 22.115.71 15 18.798.359 industriala Nr.Inv.

Valoarea contabila: 1.060.299 mii lei Indicele inflatiei pentru perioada 1995-2001: 20,858 Valoarea de inlocuire: 1.060.299 mii lei x 20,858 = 22.115.716 mii lei Gradul de uzura conform Buletinului Constructiilor Vol. Nr.9 1995: 19% Gradul de uzura real estimat: 19% - 4% = 15% - s-a facut o corectie de 4% datorita unei reparatii capitale efectuate in perioada 1996-1997 Valoarea ramasa actualizata: 22.115.716 mii lei x (1-15%) = 18.798.359 mii lei III.SINTEZA REZULTATELOR SI CONCLUZII Valoarea prin metoda costurilor –pret barem: 20.826.146 mii lei Valoarea prin metoda indiciala: 18.798.359 mii lei Valoarea de piata a cladirii este de 20,8 mil lei rezultata in urma aplicarii metodei costurilor deoarece reflecta mai bine realitatea si este comparabila cu costurile unor cladiri din vecinatate.

SURSE DE INFORMARE
101

Pentru elaborarea lucrarii au fost folosite, in primul rand, raportarile oficiale ale societatii comerciale si alte date furnizate de catre societate, precum si buletine statistice. O alta sursa de informare a constituit-o discutarea cu factorii de conducere ai societatii.

CAPITOLUL 6. Concluzii si propuneri
Intocmirea raportului de evaluare va avea in vedere caracteristicile de baza ale obiectivului evaluat.De regula, raportul de evaluare cuprinde date si concluzii privind intreaga activitate de evaluare, avand ca scop direct si prezentarea diagnosticului general asupra punctelor deficitare, precum si mai multe valori ale intreprinderii reiesite din metodele utilizate. In practica economica sin tara si strainatate sunt recomandate modele diferite de rapoarte de evaluare care trebuie sa cuprinda, in esenta, urmatoarele: - beneficiarul lucrarii (firma, forma juridica, adresa, marimea capitalului, scurt istoric, obiectul activitatii); - obiectul evaluarii: bunuri, active, patrimoniu (descrierea acestora, delimitari, motivatia evaluarii, precizarea unor conditii) - diagnosticul general, concluzii pe baza diagnosticului patrimonial, juridic, uman, tehnic, de productie, comercial, managerial, financiar contabil; precizarea punctelor forte si punctelor critice; precizarea diagnosticului de dezvoltare strategica , etc; - metode de evaluare utilizate: descrierea, motivarea utilizarii lor, valorile calculate; - concluzii si recomandari; opinia evaluatorului asupra rezultatelor obtinute, propunerea valorilor finale, a eventualelor divergente, etc; - anexele: dosarul de lucru si documentele necesare. In alte tari, raportul de evaluare este insotit si de un ```chestionar`` pentru sfarsitul misiunii, care se refera la derularea activitatii evaluatorilor (acceptarea si programarea activitatii de evaluare, diagnosticul, evaluare) si pregatirea raportului, cu raspunsuri concrete cu privire la modul de executie a evaluarii si la respectarea tuturor clauzelor prevazute in contractul cu beneficiarul acesteia.

BIBLIOGRAFIE 102

• Prof.univ.dr. Mihai Adochitei Conf.univ.dr. Georgeta Vintila • Prof.univ.dr. Paul Bran • Prof.univ.dr. Ion Stancu • C.Stanescu, A.Isfanescu, A.Baicusi Bucuresti 1996

- Finantele intreprinderii – Editura Sylvi – Bucuresti 2000 - Finantele intreprinderii – Editura Economica ,Bucuresti 1997 - Finante - Editura Economica, Bucuresti 1997 - Analiza economic-financiara - Editura Economica,

• Aurel Isfanescu, Vasile Robu, Ion Anghel, Anca Tutu - Evaluarea intreprinderii – Editura Tribuna Economica, Bucuresti 1998 • Norme interne de evaluare (BRD-2001)

103

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->