Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Băncile care tind spre o dezvoltare rapidă prin creşterea depozitelor bancare trebuie să ia în
considerare factorii esenţiali în creşterea depozitelor, factori care pot fi controlați (efectul de promovare,
serviciile oferite, dobânzile bonificate) şi factori care nu pot fi controlaţi, de natură economică.
Toate băncile au posibilitatea să-şi controleze depozitele prin intermediul ratei dobânzii. Nivelul
depozitelor trebuie corelat însă cu posibilităţile privind plasamentele profitabile şi oportunităţile de
investiţii, precum şi cu situaţia economică a ţării. În scopul atragerii depozitelor, băncile fac apel la
servicii de marketing, la bonificarea unor dobânzi promiţătoare şi la oferta certificatelor de depozit şi
de economii.
Resursele atrase de bancă constituie aproximativ 80%- 90% din resursele totale ale băncii.
Aceste resurse băneşti sunt necesare pentru realizarea operaţiunilor active. Mobilizarea pe un termen
anumit a mijloacelor băneşti temporar disponibile de la persoanele fizice şi juridice îi permite băncii să
folosească aceste mijloace pentru creditarea agenţilor economici cât şi oferirea resurselor pentru
credite de consum şi alte tipuri de credite oferite de bancă pentru persoanele fizice.
Rolul resurselor atrase:
1. Formează volumul de mijloace băneşti necesare pentru finanţarea plasamentelor băncii;
2. determină capacitatea băncii de a –şi realiza funcţiile sale;
3. reprezintă gradul de încredere a investitorilor în bancă.
Resursele atrase pot fi clasificate după următoarele criterii:
I. După sursa de provenienţă:
resurse depozit, pe care banca le poate avea în portofoliul ei. Dintre acestea fac parte:
conturile de disponibilităţi ale agenţilor economici, ale persoanelor fizice, ale instituţiilor financiare
şi publice, ale băncilor şi Trezoreriei statului; depozitele la vedere şi la termen ale persoanelor fizice
şi juridice; certificatele de depozit; depozite ale instituţiilor financiare internaţionale; depozitele
corespondente ale altor bănci; sumele
în tranzit între unităţile băncii;
resurse nondepozit sunt acele resurse pe care banca le poate procura în situaţii dificile, cum ar
fi lipsa de lichidităţi.
Dintre acestea fac parte:
-împrumuturi de la Banca Naţională a Moldovei;
-împrumuturile de pe piaţa interbancară de la alte bănci;
-vânzarea temporară a bonurilor de trezorerie şi a altor titluri de stat sau a valorilor
mobiliare corporative pe care le are în portofoliul ei;
-emiterea obligaţiunilor, cambiilor bancare.
II. După termen
-resurse la termen pentru care se cunoaşte termenul de rambursare:
-resurse la vedere - nu se cunoaşte termenul de rambursare.
III. După cost
-resurse plătibile - pentru care banca achită dobânda.
- resurse gratuite - nu se plăteşte dobânda (conturile de decontare).
2. Conform Legii privind activitatea băncilor nr. 202 din 06 octombrie 2017
depozit – sumă de bani depusă, care satisface cumulativ următoarele cerinţe:
a) urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobândă ori cu orice alt
beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de
împuternicitul acestuia şi de banca ce acceptă banii;
b) nu se raportă la datorii subordonate, la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la
serviciile de asigurare;
c) este atestată de orice evidență scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau de un alt
document al băncii care acceptă banii;
Constituirea şi utilizarea depozitelor bancare reprezintă una din principalele funcţii ale băncii.
Păstrarea disponibilităţilor băneşti ale clienţilor reprezintă funcţia primordială a băncilor, caracterizată
printr-o relaţie specială dintre persoanele fizice şi juridice, pe de o parte, şi bănci, pe de altă parte.
Respectiva relaţie prevede că persoana cedează unele atribuţii de administrare a averii sale sau
încredinţează efectuarea operaţiunilor legate de gestiunea disponibilităţilor monetare băncii,
păstrându-şi dreptul de dispoziţie asupra sumelor aflate la păstrare în banca comercială.
Pe de o parte, din atribuţia ce şi-a asumat-o de a păstra disponibilităţile clienţilor, băncile au
cheltuieli importante la achitarea dobânzilor bonificate şi alte cheltuieli administrative, pe de altă
parte, băncile acumulează un sold minim permanent de mijloace băneşti, ce pot fi folosite în procesul
creditării, investiţiilor de către bănci.
Actualmente practica bancară utilizează diverse conturi de depozitare şi numărul lor continuă
să crească. Acest proces este condiționat de tendința băncilor de a satisface cerințele clienţilor şi de a
atrage economiile lor în conturile băncii.
Ponderea cea mai mare a resurselor atrase o alcătuiesc mijloacele acumulate în conturile de
depozit. Conturile de depozit sunt clasificate după următoarele modalități:
a) conform modului de retragere şi scopului plasării mijloacelor depozitate;
b) categoria deponenților;
c) categoria valutei în care se deschide contul de depozit;
c) modul de calcul şi de achitare a dobânzii.
Exemplul nr. 1:
- Soldul depozitului: 100 000 MDL
- Rata dobânzii la data de calcul: 6,4% anual (rata dobânzii pentru depozitul CLASIC pe
termen de 180 zile)
-Numărul de zile calendaristice în anul gestionar: 365 zile.
Exemplul nr. 2:
- Soldul depozitului: 100 000 EUR.
- Numărul de zile calendaristice în anul gestionar: 360 zile.
Dobânda zilnică va constitui: 100 000*2,25 /360 /100 = 6,16 EUR
Băncile propun clienților dobânzi capitalizate la depozite în cazul stimulării atragerilor de resurse
bănești disponibile. Băncile vor calcula dobânda bonificată în mod capitalizat utilizând următoarea
formulă:
t
D=S(1+Rd ) - S
unde: S1 - suma totală a depozitului;
Rd este stabilită în funcţie de perioada supusă capitalizării;
t - timpul (numărul capitalizărilor).
Exemplul nr. 1:
- Soldul depozitului: 100 000 MDL
- Rata dobânzii la data de calcul: 6,4% anual
- Numărul de zile – 3 ani
D= 100000 * (1 + 6.4/100)3 = 120455 – 100000= 20455 lei