TEMA 4.

FORMAREA RESURSELOR BĂNCII COMERCIALE

Unităţi de conţinut:

1. Resursele proprii ale băncilor comerciale: funcţiile şi structura lor.

2. Resursele atrase ale băncilor comerciale: tipuri şi trăsături specifice.
2 a) Resursele de depozit ale băncilor comerciale.
2 b) Resursele nondepozit.

Obiectivele de referinţă:
 să insuşească esenţa şi rolul resurselor băncii;
 să determină structura capitalului propriu ale băncii comerciale;
 să calculeze structura şi suficienţa capitalului propriu;
 să distingă principalele resurse atrase ale băncii comerciale;
 să insuşească specificul operaţiunilor de depozit a băncii comerciale;
 să insuşească particularităţile creditelor interbancare;
 să explice rolul emiterii cambiilor bancare, certificatelor de depozit de băncile
comerciale;
 să calculeze rata dobînzii depozitului.

Cuvinte cheie: resurse, resursele proprii, capital, capital social, capital de rezervă, resursele
atrase, depozit la vedere, depozit la termen, resurse nondepozite.

1. RESURSELE PROPRII ALE BĂNCILOR COMERCIALE: FUNCŢIILE ŞI

STRUCTURA LOR.

Înainte de toate, băncile sunt societăţi comerciale şi din această perspectivă se supun
reglementărilor legale în materie care solicită, printre altele, existenţa unui anumit nivel al capitalului
social.
Modul de constituire a capitalului este reglementat atît prin Legea instituţiilor financiare, cît şi
prin Regulamentul BNM cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc din 17 octormbrie 2001.
Capitalul propriu îndeplineşte 3 funcţii esenţiale :

1
 Funcţia de protecţie înseamnă protecţia deponenţilor şi a creditorilor băncii. În caz de falimentare
a băncii, din acest fond sunt achitate toate obligaţiunile faţă de deponenţi şi creditori; se menţine
solvabilitatea pe parcursul activităţi băncii indiferent de apariţia unor cheltuieli neprevăzute. Aceasta
este funcţia de bază a capitalului statutar.
Funcţia operativă rezidă în asigurarea băncii cu mijloace financiare care constituie baza
activităţii bancare. Resursele fundamentale pentru efectuarea operaţiunilor active sunt resursele atrase.
În cadrul acestei funcţii a capitalului propriu al băncii se asigură o bază adecvată de creştere a
operaţiunilor active, de menţinere a caracterului operaţiunilor bancare în conformitate cu sarcinile
băncii.
Funcţia de reglementare a capitalului propriu se raportează la interesul populaţiei şi al altor
clienţi pentru o funcţionare cu succes a băncii, la legile şi normele în vigoare care permit Băncii
Naţionale a Moldovei de a efectua controlul asupra băncilor comerciale. Aceste reguli presupun:
- menţinerea capitalului propriu minimal, care permite băncii să obţină autorizaţia pentru
activitatea bancară;
- să existe o limită privind valoarea creditelor acordate unui debitor; să existe o suficienţă a
capitalului raportat la activele ponderate la risc etc.
Din punct de vedere teoretic, capitalul bancar îndeplineşte următoarele funcţii:
- asigură protecţia deponenţilor în cazul insolvabilităţii şi falimentării băncii;
- acoperă pierderile neprevăzute, menţinînd încrederea mediului economico-financiar în bancă;
- finanţează achiziţionarea de imobilizări materiale necesare desfăşurării
activităţii bancare;
- plafonează, prin norme impuse, expansiunea activelor.
Rolul esenţial al capitalului bancar rezidă în a asigura publicul şi autorităţile asupra stabilităţii băncii.
Capitalul propriu este constituit din :
 capital social;
 surplus de capital;
 profit nedistribuit;
 capital de rezervă, în formă de diferite fonduri.
Capitalul social se constituie din valoarea aporturilor primite în contul achitării acţiunilor şi va
fi egal cu suma valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate. Toate acţiunile oferă drepturi şi obligaţii

2
acţionarilor, în funcţie de tipul acţiunilor deţinute. Deţinătorii de acţiuni ordinare au dreptul de a
participa la Adunarea Generală a acţionarilor şi să voteze în scopul aprobării diferitelor hotărîri.
Capitalul acţionar poate fi majorat sau micşorat în baza hotărîrii Adunării Generale a acţionarilor.
Capitalul social poate fi mărit prin mărirea valorii nominale a acţiunilor plasate şi/sau plasarea de
acţiuni ale emisiunii suplimentare. La majorarea valorii nominale a acţiunilor, cota deţinătorilor
acestora va rămîne neschimbată. Surse ale măririi capitalului social pot fi:
a) capitalul propriu în limita părţii ce depăşeşte capitalul ei social; şi/sau
b) aporturile primite de la achizitorii de acţiuni.
Micşorarea capitalului se va efectua în baza diminuării valorii nominale a acţiunilor sau în baza
răscumpărării de către bancă a acţiunilor de la acţionari în vederea lichidării. Hotărîrea de modificare a
capitalului social va conţine motivele, modul şi volumul modificării capitalului social, precum şi datele
despre numărul de acţiuni plasate sau anulate şi valoarea lor nominală.
Surplusul de capital - este format din diferenţa dintre preţul de piaţă al acţiunilor şi preţul
nominal a acestora.
Profitul nedistribuit - reprezintă profitul acumulat pe parcursul anului de gestiune, după
impozitare, formare fondurilor necesare şi plata dividendelor. La sfărşitul anului de gestiune,
repartizarea profitului se va aproba prin horărîrea Adunării Generale a acţionarilor. Profitul poate fi
distribuit în scopul lărgirii reţelei bancare prin deschiderea de filiale, reprezentanţe, ca investiţii în noi
tehnologii bancare, pentru extinderea operaţiunilor şi serviciilor, în dezvoltarea diferitelor programe
sociale, pentru susţinerea salariaţilor, pentru motivarea personalului, etc.
Capitalul de rezervă – include următoarele fonduri:
- fondul de rezervă, care trebuie să constituie nu mai puţin de 15% din valoarea capitalului
social al băncii fiind format prin defalcările anuale din profitul net pînă la atingerea mărimii prevăzute
în statutul băncii. Volumul defalcărilor se stabileşte de Adunarea Generală a acţionarilor şi trebuie să
constituie nu mai puţin de 5% din profitul net al societăţii bancare. Fondul de rezervă este folosit numai
în cazul insuficienţei de profit şi se repartizează pentru acoperirea pierderilor băncii;
- fondul de risc, care include rezerva generală pentru riscul de desfăşurare operaţiunilor active,
şi anume rezerve pentru absorbirea pierderilor la active şi angajamente condiţionale.
- fondul de reevaluare a mijloacelor fixe;
- fondul de stimulare economico-materială, etc.

3
 Un sistem bancar puternic reprezintă o bază pentru creșterea economică sustenabilă, ținînd cont
de rolul de intermediere financiară în procesul de creditare pe care îl realizează băncile. Băncile
furnizează servicii clienților, desfășurînd activitatea sa cu surse atrase de la populație, sustenabilitatea
și rezistența la crize a băncilor în parte și sistemului bancar în intregime sunt foarte importante.
Comitetul Basel pentru Supravegherea bancară a emis Acordul de capital, care are drept scop
crearea unui fundament solid pentru reglementarea prudențială a capitalului, supravegherea și
disciplina de piață, precum și pentru gestionarea adecvată a riscurilor și menținerea stabilității
financiare.
În baza recomandărilor Comitetului Basel (Basel III) BNM a elaborat Regulament cu privire la
fondurile proprii ale băncilor şi cerinţele de capital nr. 109 din 24.05.2018
Regulamentul impune băncilor să dispună de rezerve de capital suficiente pentru a acoperi pierderile
neașteptate și pentru a-și menține solvabilitatea în perioade de criză. Ca principiu primar, cuantumul de
capital necesar depinde de riscul asociat activelor deținute de o anumită bancă.

În regulamentul privind cerințele de capital, aceasta se numește „cerința de fonduri proprii” și este
exprimată ca procent din activele ponderate în funcție de risc. Conceptul activelor ponderate în funcție
de risc înseamnă, în esență, că activelor mai sigure li se atribuie o alocare de capital mai scăzută, în
timp ce activele cu grad de risc mai ridicat primesc o pondere mai mare în funcție de risc. Altfel spus,
cu cât activele au un grad de risc mai ridicat, cu atât banca trebuie să păstreze mai mult capital în
rezervă.

Capitalului i se atribuie anumite niveluri în funcție de calitate și de risc.

Capitalul de nivel 1 este considerat a fi capitalul necesar pentru asigurarea continuității activității.
Acest capital permite unei bănci să își continue activitățile și să își mențină solvabilitatea. Tipul de
capital de nivel 1 considerat a avea cel mai înalt nivel de calitate este reprezentat de așa-numitele
fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Capitalul de nivel 2 este considerat a fi capitalul necesar în cazul necontinuității activității. Acest tip de
capital permite unei instituții să ramburseze sumele datorate deponenților și cele datorate creditorilor
preferențiali în caz de insolvență bancară.

Cuantumul total al capitalului pe care băncile și firmele de investiții trebuie să îl dețină trebuie să fie
egal cu cel puțin 8% din activele ponderate în funcție de risc. Din această valoare, cota care trebuie să
revină capitalului de cea mai înaltă calitate - fondurile proprii de nivel 1 de bază - este de 4,5% din
activele ponderate în funcție de risc.

Capital social mil. lei ≥100

Fonduri proprii de nivel 1 de baza mil. lei ≥200
Rata fondurilor proprii % ≥10%
Fonduri proprii de nivel 1 de baza % ≥5.5%

4
Băncile îndeplinesc în orice moment următoarele cerinţe de fonduri proprii:
1) o rată a fondurilor proprii de nivel 1 de bază de 5,5%;
2) o rată a fondurilor proprii de nivel 1 de 7,5%;
3) o rată a fondurilor proprii totale de 10,0%.
131. Băncile îşi calculează ratele capitalului după cum urmează:
1) rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază reprezintă fondurile proprii de nivel 1 de bază ale băncii
exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc;
2) rata fondurilor proprii de nivel 1 reprezintă fondurile proprii de nivel 1 ale băncii exprimate ca
procent din cuantumul total al expunerii la risc;
3) rata fondurilor proprii totale reprezintă fondurile proprii ale băncii exprimate ca procent din
cuantumul total al expunerii la risc.
Analiza capitalului se face pe baza bilanţului contabil ale băncii. În primul rând trebuie fi
analizată dinamica capitalui propriu, cât şi dinamica fiecărui element a acestora. Analiza structurală
presupune evaluarea ponderii fiecărui element în totalul Capitalului propriu.
Dividend este un indicator care reflectă profitabilitatea acţiunilor. Băncile anunţă mărimea
dividendului odată pe an după Adunarea generală a acţionarilor.
Rentabilitatea capitalului sau rentabilitatea financiară (ROE) se calculează ca raport între profit
net şi capitalul propriu:
ROE = Profit / Capitalul propriu
Acest indicator măsoară rezultatele managementului bancar şi exprimă gradul de angajare a profitului,
eficienţa operaţională, etc. Mărimea optimală a indicatorului este 10-20%.

2. RESURSELE ATRASE ALE BĂNCII COMERCIALE: TIPURI ŞI

TRĂSĂTURI SPECIFICE.

Resursele atrase ale băncilor constituie aproximativ 80-90% din resursele totale ale băncilor.
Aceste resurse bănesti sînt necesare pentru realizarea operaţiunilor active şi, în primul rînd, pentru
creditarea agenţilor economici. Resursele atrase pot fi grupate în:
1) resurse depozitare, pe care banca le poate avea în portofoliul ei.
2) resurse nondepozitare, sînt acele resurse care banca le poate procura pe piaţă monetară în
situaţii dificile cum ar fi lipsa lichidităţii.

5
 2.a). RESURSELE DEPOZITARE ALE BĂNCII COMERCIALE

Sреcificul аctivităţii băncii cа intеrmеdiаr finаnciаr cоnstă în fарtul că раrtеа mаjоritаră а

rеsursеlоr sаlе sе fоrmеаză din cоntul rеsursеlоr аtrаsе, în рrinciраl din cеlе dероzitаrе, cаrе sunt
utilizаtе lа finаnţаrеа ореrаţiunilor аctivе аlе băncii în scорul оbţinеrii рrоfitului. Dе оrgаnizаrеа
еfеctivă şi cоrеctă а аctivităţii dе аtrаgеrе а rеsursеlоr dе cătrе bаncа cоmеrciаlă dерindе funcţiоnаrеа
stаbilă şi рrоfitаbilă а аcеstеiа.
Depozitul bancar constituie mijloace banesti încredinţate unei bănci pentru păstrare,
deponentul avînd dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit în contract, cu dobândă stabilită sau
fără dobândă.
Constituirea şi utilizarea depozitelor reprezintă una din funcţii principale ale băncilor, şi anume
celor de depozit.
Depozitele bancare au un dublu caracter. Pe de o parte, constituie obligaţii ale unor bănci faţă
de depunători, rezultate din mobilizarea capitalurilor temporar disponibile, şi este sursa principală de
constituire a coşului de resurse pentru desfăşurarea activităţii de creditare şi investiţională. Pe de altă
parte, depozitele bancare prezintă pentru depunători creanţe creditoare faţă de bancă, mijloace de plată
pe care aceştia le pot utiliza în orice moment pentru efectuarea plăţilor către terţi prin operarea în cont.
Actualmente băncile oferă un sortiment larg a depozitelor şi numărul lor continue să crească.
Acest proces este condiţionat de tendinţa băncilor de a satisface cerinţele clienţilor şi de a atrage
economiile lor în conturile băncii. De natura şi termenul depozitelor depinde modul în care banca va
valorifica aceste resurse de creditare.
Depozitele pot fi clasificate după mai multe criterii, cum urmează:
1) După tipul depozitării pînă la momentul retragerii resurselor:
a) depozite la vedere;
b) depozite la termen.
2) După categoria deponenţilor :
a) depozite ale persoanelor fizice;
b) depozite ale persoanelor juridice.
3) După categoria valutei în care se deschide contul de depozit:
a) depozite în monedă naţională;
b) depozite în monedă străină.

6
 4) După modul de calcul şi achitare a dobânzii:
a) depozite cu dobândă simplă;
b) depozite cu dobândă capitalizată;
c) depozite cu dobândă flotantă;
d) depozite cu dobândă fixă.
Depozitele la vedere reprezintă mijloace depuse în contul de depozit de către persoane fizice
sau juridice fără a specifica termenul de retragere a lor. Depozitele la vedere sunt caracterizate prin
elasticitate, avînd în vedere că depunătorii pot dispune în orice moment utilizarea lor pentru plăţile în
cont sau retrageri din cont, potrivit intereselor lor, ceea ce poate acţiona spre eventuala lor diminuare
abruptă. Aceste resurse sînt utilizate de către bănci în scopul creditării, însă, ele au un grad ridicat de
volatilitate. Utilizarea resurselor provenite din depozitele la vedere necesită însă prudenţă, întrucât
retragerea resurselor din depozite în proporţii exagerate şi în ritmuri şi volume neprevăzute ar putea
crea dificultăţi băncilor.
Depozitele la vedere au diferite forme:
1. conturile curente – sunt conturi prin care titularii de cont îşi desfăşoară operaţiunile curente,
astfel în aceste conturi se înregistrează intrări şi plăţile titularilor de cont. Funcţia principală
a contului curent este efectuarea operaţiunilor de casierie ale titularului de cont, deci
prestarea unor servicii numeroase şi laborioase, care solicită un efort deosebit din partea
băncii şi reprezintă pentru beneficiar o degrevare substanţială a propriilor atribuţii
antreprenoriale. Aşa se face că marea majoritate a băncilor aplică un regim special
soldurilor în aceste conturi, pentru care fie că nu acordă dobânzi, fie că bonifică o dobândă
redusă;
2. conturile de depozit – sunt menite să asigure fructificarea unei economii pe un termen
nedeterminat. De aici posibilităţi mai restrânse acordate titularilor privind mişcarea din cont
prin încasări sau efectuări de plăţi. Pentru a le utiliza pe perioade mai mari de timp, băncile
impun clienţilor săi să fie anunţate din timp cu cîteva zile înainte în cazuri, în care se solicită
retragerea unor sume mari. Acest tip de depozite constituie o sursă ieftină pentru bănci.
Normele de operare în aceste conturi orientează spre o dinamică stabilă întrucât aceste
tipuri de cont asigură pentru băncile marea majoritatea resurselor cu un grad ridicat de
stabilitate în timp.

7
 Depozitele la termen – sunt mijloacele băneşti depuse de persoane fizice sau juridice pe o
perioadă fixată în contractul de depozit. Depunătorul are dreptul de a-şi retrage mijloacele depuse
numai la termenul indicat în contract. Depozitele la termen se clasifică în:
 depozite pe termen scurt (cu scadenţă pînă la 1 an);
 depozite pe termen mediu (cu scadenţă de la 1 an pînă la 5 ani);
 depozite pe termen lung (cu scadenţă de la 5 ani şi mai mult).
Aceste depozite sînt bonificate de bancă la dobânda pieţei şi, spre deosebire de depozitele la
vedere, dobânzile sînt mai mari.
Din momentul ce mijloacele atrase în depozite sînt folosite ca sursă principală pentru acordarea
creditelor, băncile comerciale urmăresc respectarea în permanenţă a următoarelor principii:
1. termenul;
2. lichiditatea;
3. minimizarea riscului nerambursării;
4. profitabilitatea.
Băncile nu fixează restricţii depunătorilor la numărul de conturi de depozit cît şi nu limitează
sumele depuse în ele.
La deschiderea conturilor de depozit solicitantul scrie o cerere adresată băncii în care
menţionează tipul contului de depozit dorit, data deschiderii şi suma depusă. După aprobarea cererii se
semnează contractul de depozit, care conţine toate condiţiile deschiderii, gestionării şi încheierii
contractului de depozit. Contractul mai include drepturile şi obligaţiunile băncii şi ale depunătorului,
modalitatea de calcul şi achitare a dobânzii.
Dobânda simplă la depozite se calculează în felul următor:
D=S*T*Rd / 365*100 ;
unde : S - suma depozitului;
D - suma dobînzii;
T –termenul în zile;
Rd – rata dobînzii.
Dobînda la depozit se calculează începînd cu ziua următoare zilei depunerii depozitului, pînă în
ziua expirării termenului indicat în contract inclusiv reieşind din soldul zilnic al depozitului şi numărul
efectiv de zile ale anului (365/366).
Exemplu de calcul a valorii dobînzii.

8
 Soldul depozitului – 10000 lei,
Termenul depozitului – 6 luni,
Rata dobînzii – 5,5% fixă,
Data deschiderii – 7.03.2014
Data scadenţei – 7.09.2014

10 000∗5,5%∗184
Valoarea dobînzii: = 277,26 (lei)
365∗100

Prima şi ultima zi a termenului depozitului se consideră 1 zi de calcul a dobînzii. Retragerea

depozitului – începînd cu data de 8.09.2014.
Băncile propun clienţilor şi dobânzi capitalizate la depozite cu scopul stimularii atragerii
resurselor baneşti libere.
Depozitele bancare constituie baza de calcul a rezervelor obligatorii minime menţinute în
conturi deschise la BNM. De la mijloacele atrase băncile sunt obligate să formeze rezervele obligatorii
care sunt meţinute în conturi deschise la BNM. Modalitatea de constituire rezervelor obligatorii este
reflectată în Regulament cu privire la regimul rezervelor obligatorii, nr.85 din 15.04.2004.
Depozitele persoanelor fizice în R.M. sînt garantate prin Legea privind garantarea depozitelor
persoanelor fizice în sistemul bancar nr.575-XV din 26 decembrie 2003. Conform Legii Fondul este
constituit ca persoană juridică de drept public cu sediul în or. Chişinău. La formarea mijloacelor
Fondului sînt admise şi sint obligate să participe băncile autorizate de BNM. Fondul garantează
depozitele în monedă naţională şi valută străină, deţinute de rezidenţi şi nerezindeţi, persoane fizice în
băncile autorizate. În cazul în care depozitele unei bănci autorizate devin indisponibile, Fondul
garantează plata acestora fiecărui deponent, indiferent de numărul şi mărimea lor sau de valuta în care
s-a constituit, plafonul de garantare fiind de 6000 MDL. Depozitele în valută străină sînt garantate prin
plata echivalenului lor în lei moldoveneşti la cursul oficial de la data constatării indisponibilităţilor.

2.b.) RESURSELE NONDEPOZIT

O sursă importantă utilizată de banca comercială pentru menţinerea lichidităţii şi completării

resurselor financiare necesare reprezintă creditele interbancare. Creditele interbancare sînt de 2 tipuri:
1) centralizate - în cazul cînd BNM acordă credite băncilor comerciale;

9
 2) descentralizate - în cazul cînd creditele sunt acordate de către o bancă unei alte
bănci.
Creditele interbancare centralizate:
La momentul actual BNM ofera băncilor comerciale următoarele tipuri de credite interbancare:
1. facilităţi permanente de creditare acordate băncilor;
2. credite de lombard;
3. acordarea creditelor sub forma acordurilor REPO.

1) Facilităţile permanente de creditare sunt acordate băncilor de către BNM cu scopul menţinerii
lichidităţii băncilor şi asigurării efectuării plăţilor în termen.
Facilităţile permanente de creditare acordate băncilor sînt credite intraday şi overnight .
a) Creditul intraday – este un credit sub formă de trageri în descoperit de cont pe conturile de
decontare ale băncilor, acordat de BNM pe parcursul zilei operaţionale pentru asigurarea efectuării
plăţilor curente în termen, garantat cu valori mobiliare de stat gajate Băncii Naţionale. Acordarea
creditului intraday pe parcursul zilei operaţionale se efectuează în cazul lipsei sau insuficienţei
mijloacelor bănesti în contul de decontare deschis băncii participante în Sistemul Automatizat de Plăţi
Interbancare (SAPI). Creditul intraday se acordă pe parcursul zilei operaţionale a SAPI cu scadenţa în
aceiaşi zi. Creditul intraday este un descoperit de cont pe parcursul zilei operaţionale în scopul
efectuării plăţilor în baza documentelor de plată peste sumele disponibile în cont.
Pe parcursul zilei operaţionale banca poate beneficia de mai multe credite intraday în limita
politicii monetare stabilite de BNM şi a gajului disponibil. Pentru creditul intraday acordat băncii nu
se percep dobânzi, comisioane sau alte plăţi. Pe parcursul zilei operaţionale curente, din contul
înregistrărilor mijloacelor băneşti în contul de decontare al băncii în SAPI, primordial se achită creditul
intraday, adică se acoperă descoperitul de cont. Creditul intraday nu poate fi acordat pentru achitarea
creditului overnight.
b) Creditul overnight – este o formă de credit acordat de BNM peste noapte băncilor pentru
acoperirea descoperitului de cont neachitat la sfirsitul zilei operaţionale, precum şi în scopul menţinerii
rezervelor obligatorii garantate cu valori mobiliare de stat gajate BNM. Acordarea creditelor overnight
este determinată de următoarele necesităţi:
- neachitarea creditului intraday pînă la sfîrşitul etapei ”efectuarea plăţilor şi a compensării” a
programului sau zilei operaţionale a SAPI.

10
 - insuficienţa mijloacelor băneşti în contul deschis la BNM pentru menţinerea rezervelor
obligatorii.
Creditul overnight se acordă bancilor în baza cererii în ziua operaţională curentă. Dobânda
acestui credit se calculează pentru termen de o zi şi termenul de rambursare a creditului nu poate fi
prelungit. În cazul acordării creditului overnight în ziua operaţională anterioară zilelor de odihnă sau de
sărbătoare, băncile efectuează plata dobânzii pentru termenul de facto (inclusiv pentru zilele de odihnă
sau de sărbătoare) la rata dobânzii creditului overnight. Rata dobânzii pentru creditele overnight se
stabileşte de Consiliul de administraţie al BNM şi se aplică cu data intrării în vigoare. Rata dobânzii se
comunică de către BNM băncilor pe măsura modificării şi este în vigoare pînă la următoarea
modificare.
Creditele overnight se acordă băncilor care corespund cerinţelor BNM în baza cererii depuse.
Achitarea creditelor overnight şi a dobânzilor aferente se afectuează în ziua operaţională următoare
după ziua obţinerii creditului, primordial altor plăţi. Creditele overnight şi dobânzile urmează a fi
achitate în SAPI pînă la ora 12.00 a zilei operaţionale următoare zilei acordării creditului.
Băncile pot beneficia de credite intraday şi overnight în condiţiile stabilite de BNM reieşind din
scopurile politicii monetare a BNM. În acest context BN poate stabili limita creditelor overnight şi
intraday inclusiv pentru fiecare bancă. Pentru a putea beneficia de astfel de credite, băncile trebuie să
menţină un volum suficient de valori mobiliare în contul deschis la BNM. Volumul valorilor mobiliare,
la valoarea nominală, cu termenul de la 5 pînă la 35 zile şi cu termenul de la 36 pînă la 91 zile pînă la
scadenţă, ce vor prezenta garanţia creditelor respectve, trebuie să depăşească cu 5% şi respectiv cu 10%
suma creditului.
Mecanismul asigurării cu valori mobiliare a creditelor intraday şi overnight este stipulat în
Regulamentul cu privire la sistemul de înscrieri în conturi ale valorilor mobiliare” din 25 octombrie
2012, dar acordarea creditelor se efectuează pe baza Regulamentului privind facilităţile permanente de
creditare acordate băncilor de către BNM din 23 martie 2006.
Gaj eligibil se constituie din valori mobiliare de stat şi din certificatele BNM, cu termenul de la
5 la 91 zile pînă la scadenţă , înregistrate în sistemul de înscrieri în conturi la BNM aflate în
proprietatea băncilor şi care sînt acceptate ca obiect al gajului amanet , în cadrul acordării facilităţilor
permanente de creditare. Limita de creditare este suma creditelor intraday şi overnight posibilă de a fi
obţinută de bancă în cadrul facilităţilor permanente de creditare.

11
 2. Credite de lombard - au ca scop implementarea unui mecanism pentru administrarea
băncilor comerciale. Aceste credite constau în cumpărarea de către BNM a unor active eligibile vîndute
de o bancă la un preţ determinat care este urmată de răscumpărarea aceloraşi active de către bancă de la
BNM la un preţ determinat de răscumpărare timp de maxim 5 zile.
Activele eligibile pentru cumpărare şi răscumpărare, conform facilităţilor de lombard sînt
valori mobiliare de stat, dematerializate, emise de Ministerul Finanţelor şi certificatele BNM. Eligibile
sînt numai valorile mobiliare ce au data scadenţei după data răscumpărării de BC şi au termen de
circulaţie de pînă la 91 de zile din data cumpărării lor.
Rata de lombard este stabilită în mărimea ratei de bază a BNM plus o marjă de 2 puncte procentuale.
Orice facilitate de lombard acordată conform unei cereri băncii, va expira la data răscumpărării,
care nu poate fi amînată.
3. Acordarea creditelor sub forma acordurilor REPO sunt operaţiunile pe piaţa deschisă şi
includ cumpărări de valori mobiliare de stat, vânzări de valori mobiliare de stat şi acorduri de
răscumpărare de valori mobiliare de stat efectuate din iniţiativa BNM cu băncile. Operaţiunile REPO
sunt operaţiuni de vînzare a valorilor mobiliare de stat cu răscumpărarea ulterioară a aceloraşi valori la
o dată anumită sau la vedere la un preţ anumit, stabilit la data vînzării.
Operaţiunile se efectuează conform Regulamentului cu privire la plasarea şi răscumpărarea
valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi, nr.96 din 17.05.2013 şi Regulamentului cu
privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale BNM cu valori mobiliare de stat din 11.09.1997.
Valorile mobiliare de stat sunt următoarele:
1. Bonurile de trezorerie - valori mobiliare de stat emise cu scont şi răscumparate la valoarea lor
nominală la scadenţă, avînd termenul de circulaţie pîna la un an.
2. Obligaţiuni de stat – valori mobiliare de stat emise cu scont, la valoarea nominală sau cu primă,
pe termen de un an şi mai mare, pentru care emitentul plăteşte periodic dobânzi potrivit ratei
fixe sau flotante în conformitate cu condiţiile emiterii şi care sunt răscumpărate la scadenţă la
valoarea lor nominală. Obligaţiunile de stat pot fi vindute la un preţ mai mic (cu scont) sau mai
mare (cu primă) decît valoarea nominală.
Emitentul bonurilor de trezorerie şi obligaţiunilor de stat este Ministerul Finanţelor al
Republicii Moldova, BNM acţioneză ca agent fiscal al statului şi este responsabilă de
organizarea şi desfăşurarea , în numele şi la indicaţia Ministerului Finanţelor, a licitaţiilor de
vînzare a valorilor mobiliare de stat pe piaţa primară, de efectuarea înregistrărilor valorilor

12
 mobiliare de stat în sistemul de înscrieri în conturi, de plata sumei principale şi a scontului,
precum şi a dobînzii aferente valorilor mobiliare de stat.
3. Certificatele BNM – instrumente negociabile de datorie ale BNM ce reprezintă obligaţii ale
BNM faţă de deţinatorii acestor instrumente. Certificatele sunt instrumentele ale pieţei monetare
şi se emit în scopul realizării politicii monetar-valutare a BNM. Acestea sunt valori mobiliare
de stat emise de BNM cu scont şi răscumpărate la scadenţă la valoarea nominală, avînd termen
de circulaţie de pînă la un an. Valoarea nominală a unei constituie 1000 lei.
BNM organizează şi desfăşoară activitatea de plasare şi vînzare a valorilor mobiliare de stat cu
respectarea principiilor referitoare la transparenţa pieţei şi a condiţiilor de acces, la procedurile folosite
în derularea operaţiunilor de vînzare a valorilor mobiliare de stat, precum şi la protecţia investiţiilor şi
tratamentul nediscriminatoriu al participanţilor. Participanţii la piaţa primară a valorilor mobiliare de
stat sînt dealerii primari şi băncile participante care nu au calitatea de dealer primar. Banca care a fost
acceptată de Banca Naţională să deruleze operaţiuni cu valori mobiliare de stat pe piaţa primară ca
urmare a îndeplinirii criteriilor de selectare şi care poate desfăşura operaţiuni în nume şi în cont propriu
sau în nume propriu şi în contul clienţilor săi este dealerul primar pe piaţa valorilor mobiliare de stat.
BN poate fi atît cumpărătorul iniţial al valorilor mobiliare de stat, cît şi vînzător iniţial. Prin
REPO de cumparare, banca comecială atrage resurse financiare în scopul menţinerii lichidităţii. Pentru
operaţiunile de piaţă deschisă sînt eligibile valorile mobiliare de stat emise de către Ministerul
Finanţelor şi cu termenul de la data răscumpărării pînă la scadenţa valorilor mobiliare cel puţin de 3
zile lucrătoare. Operaţiunile de piaţă deschisă se efectueză prin intermediul licitaţiilor, desfăşurate la
BNM, în baza hotărîrii Comitetului Monetar ale BNM sau la decizia prim-viceguvernatorului.
BNM poate desfăşura licitaţii la rata variabilă pentru toate tipurile de operaţiuni de piaţă
deschisă sau în cazul tranzacţiilor REPO de cumpărare şi la rată fixă. BN anunţă elementele tehnice ale
licitaţiei cel tirziu în ziua licitaţiei, printr-un comunicat. În acest comunicat BNM specifică volumul
valorilor mobiliare propuse spre vînzare sau cumpărare sau rata REPO, în cazul licitaţiei REPO de
cumpărare la rata fixă.
În cazul licitaţiilor REPO de vînzare sau cumpărare la rată variabilă, comunicatul BNM poate fi de 3
tipuri, specificînd, după caz, următoarele:
- volumul maxim al tranzacţiei REPO;
- rata REPO minimă sau maximă şi volumul maxim al tranzacţiei REPO;
- rata REPO minimă sau maximă.

13
 Licitaţiile se efectuează în baza cererilor depuse de bănci la Departamentul Operaţiuni de piaţă.
Pentru fiecare dată de scadenţă a valorilor mobiliare propuse la licitaţia de vînzare sau cumpărare şi
pentru fiecare dată de scadenţă a tranzacţiei REPO de cumpărare sau de vînzare un participant poate
propune maxim 5 variante de preţuri. Cererea se perfectează pentru fiecare tip de operaţiune în parte.
Cererile pentru licitaţie se expediază de către bănci la Departamentul Operaţiuni de piaţă, utilizînd
sistemul ”mesaje interbancare” prin componenta de transport a SAPI.
Termenul limită de prezentare la BNM a cererii se stabileşte, cu rezervă de 30 minute, pînă la
ora indicată în comunicatul privind desfăşurarea licitaţiei. Cererile primite şi acceptate în termenul
stabilit nu pot fi retrase sau anulate după ora limită de recepţionare a cererilor, acestea constituind
angajamente ferme din partea băncilor.
În scopul determinării rezultatelor licitaţiilor se creează Comisia de licitaţie în următoarea
componenţă:
- Preşedinte: Prim-viceguvernatorul BNM.
- Membri permanenţi: Directorul Departamentului Operaţiuni de piaţă,
Şeful Direcţiei Operaţiuni de piaţă.
După recepţionarea cererilor, Departamentul Operaţiuni de piaţă le verifică pentru a constata
disponibilitatea valorilor mobiliare de stat propuse spre vînzare de către bănci şi întocmeşte Programul
de determinare a rezultatelor licitaţiei de cumpărare sau vînzare a valorilor mobiliare sau Programul de
determinare a rezultatelor licitaţiei REPO de cumpărare, REPO de vînzare a valorilor mobiliare de stat.
Cererile pentru vînzări sau cumpărări se selectează în ordinea atractivităţii lor. Cererile
acceptate se satisfac la preţul propus. Cererile pentru tranzacţia REPO se selectează în baza ratei
dobânzii din cerere, începînd cu cea mai mare rată pentru REPO de cumpărare sau cu cea mai joasă
rată pentru REPO de vînzare, pînă la rata stabilită de Comisia de licitaţie. Cererile acceptate se satisfac
la rata REPO propusă de către bănci.
În baza rezultatelor licitaţiei REPO de vînzare , de cumpărare, BNM determină rata REPO
medie ponderată reieşind din cererile ciştigătoare la licitaţie. După determinarea rezultatelor licitaţiei,
Comisia de licitaţie, în aceeaşi zi, expediază participanţilor Avizele de cumpărare-vînzare a valorilor
mobiliare de stat sau Avizele de încheiere a tranzacţiei REPO. În baza rezultatelor licitaţiei,
determinate de Comisia de licitaţie, Departamentul operaţiunilor de piaţă întocmeşte Programul de
determinare a preţului de cumpărare-vînzare şi de răscumpărare a valorilor mobiliare de stat în cadrul
tranzacţiilor REPO de cumpărare-vînzare şi Darea de seamă despre totalurile licitaţiei care se transmite

14
în acceaşi zi Departamentului Buget, finanţe şi contabilitate pentru creditarea sau debitarea contului
LORO al băncii la Banca Naţională în ziua plăţii indicată în comunicatul de anunţ al licitaţiei şi
reflectarea respectivă în bilanţul BNM.
Transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare de stat în sistemul de înscrieri în
conturi la BNM se efectuează în baza Dărilor de seamă despre totalurile licitaţiilor. Valorile mobiliare
procurate prin operaţiunile REPO se deţin în sistemul de înscrieri în conturi separat de celelalte valori
mobiliare ce aparţin BNM sau băncilor.
Cu o zi înainte de data scadenţei unei tranzacţii REPO, Departamentul Operaţiuni de piaţă
întocmeşte Registrul valorilor mobiliare de stat procurate sau vîndute în cadrul operaţiunii REPO şi îl
transmite Departamentului Buget, finanţe şi contabilitate pentru creditarea conturilor de decontare ale
băncilor în SAPI la BNM sau debitarea lor la răscumpărarea valorilor mobiliare de către bănci şi
reflectarea în bilanţ contabil al BNM.
BNM are dreptul la discreţia sa rezonabilă, în cazul lipsei sau insuficienţei mijloacelor băneşti
pe contul de decontare al băncii în SAPI pentru răscumpărarea valorilor mobiliare la scadenţa
tranzacţiei REPO de cumpărare, să vîndă valori mobiliare cu scadenţe acceptabile, banca debitoare
fiind informată despre vînzarea valorilor mobiliare de stat printr-un aviz.

Creditele interbancare descentralizate

Creditele interbancare descentralizate sînt creditele acordate de către o bancă comercială altei
bănci comerciale. Aceste resurse sînt cele mai scumpe, de aceea băncile apelează la ele cînd sunt în
criză de lichiditate. Condiţiile de acordare şi rambursare a creditelor sînt stabilite de bănci în mod
independent, una dintre condiţii fiind evaluarea băncii debitoare ca subiect al operaţiunii de credit.
Criteriile importante pentru desfăşurarea operaţiunilor de credit sînt:
- reputaţia băncii;
- locul băncii debitoare pe piaţa financiară;
- situaţia financiară;
- sortimentul de produse şi servicii acordate.
Creditele interbancare sînt acordate în baza contractelor încheiate între bănci în care sînt
prevăzute toate condiţiile acordării creditului. Pe piaţa creditelor interbancare sunt utilizate ratele de
referinţă CHIBOR şi CHIBID. CHIBOR este rata de referinţă calculată în baza cotaţiilor orientative
sau ferme ale băncilor contributorii pentru plasarea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti la alte

15
bănci. CHIBID este rata de referinţă calculată în baza cotaţiilor orientative sau ferme ale băncilor
contributorii pentru atragerea mijloacelor băneşti în lei moldoveneşti de la alte bănci. Modul de
determinare şi de publicare a ratelor de referinţă CHIBOR şi CHIBID este reflectat în Regulamentul
privind ratele de referinţă CHIBOR şi CHIBID din 30 mai 2013.
Alte resurse nondepozitare sunt exprimate în diferite titluri de valoare, emise de către banca cu
scopul atragerii resurselor. În scopul atragerii de resurse, băncile pot emite aşa titluri financiare ca:
obligaţiuni, certificate de deposit şi cambii bancare.
Certificat bancar de depozit este o valoare mobiliară care atestă depunerea mijloacelor băneşti
într-o bancă şi dreptul deţinătorului certificatului de primire, la expirarea termenului stabilit, a sumei
depunerii şi a dobînzii aferente.
Certificat bancar de depozit cu scont este un certificat în care nu este stipulată condiţia de
calculare a dobînzii, care se vinde iniţial la un preţ mai mic decît valoarea nominală şi se răscumpără la
scadenţa la valoarea nominală.
Certificat bancar de depozit cu dobîndă este un certificat în care este stipulată condiţia de
calculare a dobînzii la valoarea nominală.
Certificatele de depozit nominative se emit în formă materializată sau dematerializată, iar cele
la purtător se emit în forma materializată.
Certificatele de depozit se emit numai la termen. Termenul de circulaţie a certificatelor de
depozit poate fi maximum de 5 ani.
Cambia bancară – este o valoare mobiliară emisă de bancă, conținând obligația băncii de a
plăti o sumă anumită prezentatorului cambiei, persoanei indicate în cambie, ori aceluia pe care ea îl va
indica, după o perioadă stabilită sau la cerere.
Obiect al cambiei pot fi numai banii. Cambiile pot fi procurate atât de persoanele fizice, cât şi
de cele juridice. Cambia are următoarele funcții:
- este un mijloc de acumulare, care asigură un venit stabil, achitat de Bancă la scadență.
În cazul când deținătorul cambiei are nevoie urgent de bani, procentul plătit pe cambie nu se anulează;
- este un mijloc universal de plată, care permite efectuarea decontărilor cu partenerii.
Deţinătorul cambiei poate efectua decontări utilizând cambia, procentul plătit de bancă fiind în
permanentă creştere. Pe lângă aceasta, deţinătorul poate să-şi permită să procure marfa sau să achite un
serviciu, la un preţ ce depăşeşte suma achitată la procurarea cambiei, adică beneficiind de suma
dobânzii calculate. (De exemplu, procurând cambia cu 10 000 de lei, pe parcursul a trei luni de

16
circulaţie, beneficiarul poate cheltui o sumă mai mare – să zicem 10 300, ţinându-se cont de rata
dobânzii sau discont);
- este un mijloc eficient în rezolvarea problemelor legate de achitarea restanţelor, fără a
folosi banii în numerar. Dacă agentul economic nu dispune de mijloace băneşti în circulaţie, pe de o
parte, şi are datorii faţă de partenerii de afaceri, pe de altă parte, el poate rezolva această problemă în
termeni restrânşi, prin intermediul cambiei emise;
- este un mijloc sigur de garantare pentru obţinerea creditelor şi garanţiilor. Cambia poate
servi drept gaj şi folosinţă în contractele comerciale, având un grad real de siguranţă, lichiditate şi preț
în creştere.
Băncile pot emite cambii cu dobîndă şi cambii cu discont, în lei moldoveneşti care sunt
valabile numai pe teritoriul Republicii Moldova.
Cambia cu dobîndă este comercializată la preţul nominal, la scadenţă adăugîndu-se suma
dobînzii indicată în cambie, la preţul nominal.
Cambia cu discont se emite la valoarea de procurare şi se achită la scadenţă la valoarea
nominală; se comercializează la preţul nominal minus suma discontului, care se calculează în funcţie de
perioada de circulaţie a cambiei. Venitul se formează din diferenţa dintre preţul nominal şi preţul
procurării cambiei.
Venitul obţinut de pe cambii este determinat de către perioada de circulaţie şi preţul nominal al
cambiei, în conformitate cu ratele procentuale la momentul încheierii contractului de cumpărare a
cambiilor.
Cambiile au următoarele avantaje:
1. permite deţinătorului să rezolve în cel mai scurt timp problemele legate de achitarea
restanţelor şi efectuarea decontărilor cu partenerii de afaceri;
2. este un instrument universal de plată, care permite achitarea rapidă a mărfurilor şi
serviciilor (economisind timpul pentru efectuarea transferurilor bancare);
3. exclude posibilitatea folosirii neadecvate a mijloacelor băneşti pentru achitarea
datoriei de debitor şi efectuarea decontărilor curente;
4. este mai avantajoasă decât depozitele bancare;
5. oferă posibilitatea primirii banilor înainte de termen de scadenţă;
6. asigură integritatea mijloacelor băneşti;
7. este protejată contra falsificării;

17
 8. oferă posibilitatea de a transmite cambia altei persoane prin indosament.

Modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor de depozit şi cambiilor bancare este reflectat în

Regulamentul cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor bancare de
depozit şi cambiilor bancare din 31 martie 2005.
Sarcini de autoevaluare:

Denumiţi şi caracterizaţi funcţiile capitalui propriu ale băncii comerciale.

Explicaţi rolul esenţial capitalului propriu.
Caracterizaţi elementele din care este constituit capitalul propriu.

Regulamente BNM cu privire la reglamentarea capitalului propriu

Funcţiile capitalului

Structura capitalului

Calcularea capitalului

Adecvarea capitalului

Norma COOke

Limitele stabilite de către BNM şi modificarea lor

Problemă. Capitalul social al unei bănci comerciale este de 150 mil.lei. Banca a emis acţiuni
ordinare în valoare de 15 lei si 20% din portofoliu acţiuni preferenţiale cu valoare nominală de
100 lei.

De determinat:

1. Calculaţi numărul acţiunilor ordinare şi preferenţiale.

2. Determinaţi venitul destinat repartizării dividendelor pentru anul curent de gestiune, dacă
rata dividendului anual al unei acţiuni preferenţiale este de 15%, iar a acţiunilor ordinare de
10%.

Problemă. Se creează o banca nou în RM. Fondatorii Ciobanu Victor, Popescu Octavian, SRL
„Ghiocel”, SRL „ Tradacom” şi SRL „Porumbel” au depus în capitalul social respectiv 2 mln lei, 7
18
mln lei, 27 mln lei, 98 mln lei şi 134 mln lei. Determinaţi suma depusă în capitalul băncii, cota de
participare a fiecărei persoane. Ce documente trebuie fi prezentate la BNM şi care este procedura
obţinerii licenţei pentru a desfăşura activităţi financiare în calitate de banca comercială?

Problemă. Determinati CNT si gradul de suficienta al capitalului daca:

actiuni ordinare plasate-110 mln. Lei;

actiuni preferentiale cumulative plasate-5 mln.lei,
Profit nerepartizat- 60mln.lei,
Fond de rezervă şi alte fonduri - 1mln. Lei;
Cota de participare a bancii in capitalul altei banci licentiate de BNM -3mln.lei;
Active ponderate cu risc”0%” - 150mln.lei;
Active ponderate cu risc”20%” - 1200mln.lei;
Active ponderate cu risc”50%” - 450mln.lei;
Active ponderate cu risc”100%” - 100mln.lei;

Calculaţi valoarea dobînzilor pe care banca le va achita semestrial deponentului a 700 000 lei, suma
dobînzii totale şi suma totală rambursată de bancă, pe termen de 2 ani, la o rata anuală a dobînzii de
16%, dacă deponentul începînd cu al doilea semestru (semestrial) mai depune pe cont suma de 1000 lei.

Ce sumă trebuie să depună deponentul în prezent la bancă, pentru ca peste 5 ani să ridice suma de
10 000 lei, dacă cunoaştem că rata anuală a dobînzii este de 12% şi că banca a capitalizat dobînda de
două ori pe an.

La 1 iulie 2006 a fost deschis un cont de depozit în valoare de 40 000 lei pe un termen de 6 luni, la o
rată anuală a dobînzii de 14%. Calculaţi valoarea totală a depozitului la expirarea termenului, dacă
începînd cu luna a 3-a deponentul va majora contul lunar cu 1000 lei şi dobînzile se vor capitaliza
lunar.

O persoană a depus la bancă 23000 de lei pe un termen de 3 ani de zile şi la o dobîndă de 17%,
banca capitalizează dobînda o dată pe semestru, să se determine dobînda aferentă depozitului şi
valoarea lui la scadenţă.

19
O persoană juridică a depus la bancă suma de 100 000 lei pe un termen de 3 ani, la o rată anuală a
dobînzii de 13%, cu capitalizare semestrială. Să se determine valoarea depozitului la scadenţă.

La data de 1 iunie 2006 a fost deschis un cont de depozit în valoare de 35 000 lei pe un termen de 6
luni, la o rată anuală a dobînzii de 14%. Calculaţi valoarea totală a depozitului la expirarea termenului,
dacă începînd cu luna a 3-a deponentul va majora contul său lunar cu 500 lei, iar dobînzile se vor
capitaliza lunar.

Bibliografia

1. Regulament cu privire la funcţionarea pieţei monetare interbancare în moneda naţională,

aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.222 din
21.11.2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.276-280, art.1754)
2. Regulament cu privire la plasarea şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de
înscrieri în conturi, aprobat prin hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei nr.96 din 17.05.2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.125-129,
art.887)
3. Regulament cu privire la Sistemul de înscrieri în conturi ale valorilor mobiliare, aprobat prin
Hotărîrea Consiliului de administraţie al BNM nr.250 din 25.10.2012 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2012, nr.252-253, art.1547), cu modificările şi completările ulterioare
4. Extras din Regulamentul cu privire la creditul de urgenţă, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.130 din 28 mai 2012
5. Regulament privind emiterea, circulaţia şi răscumpărarea Certificatelor Băncii Naţionale a
Moldovei, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al BNM nr.200 din 12.08.2004
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.163-167, art.325), cu modificările şi
completările ulterioare
6. Regulament privind facilităţile permanente de creditare acordate băncilor de către Banca
Nationala a Moldovei, aprobat prin hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a

20
 Moldovei nr.70 din 23.03.2006, în vigoare din 21.04.2006 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.51-54/188 din 31.03.2006), cu modificările şi completările ulterioare
7. Regulament privind ratele de referinţă CHIBOR şi CHIBID, aprobat prin hotărîrea Consiliului
de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.110 din 30.05.2013 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2013, nr.122-124, art.851)
8. Regulament cu privire la condiţiile, modul de emisiune şi circulaţie a certificatelor bancare de
depozit şi a cambiilor bancare, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii
Naţionale a Moldovei nr.94 din 31.03.2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005,
nr.67-68, art.248), cu modificările şi completările ulterioare
9. Regulament cu privire la regimul rezervelor obligatorii, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de
administraţie al BNM nr.85 din 15.04.2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004,
nr.67-72, art.168), cu modificările şi completările ulterioare
10. Regulament privind modul de efectuare de către bănci a operaţiunilor cu cambii, aprobat prin
Hotărîrea Consiliului de administraţie nr.156 din 02.06.2000, Monitorul Oficial al Republicii
Moldovei nr. 78-80 din 08.07.2000 (cu modificarile ulterioare)
11. Regulament cu privire la operaţiunile de piaţă deschisă ale Băncii Naţionale a Moldovei cu
valori mobiliare de stat, aprobat la şedinţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a
Moldovei, proces-verbal nr.33 din 11.09.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,1997,
nr.62, art.103), cu modificările şi completările ulterioare
12. Regulament cu privire la modul de garantare a creditelor acordate de Banca Naţională a
Moldovei băncilor, Hotărîrea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.51
din 15.11.96, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.83/110 din 26.12.96 (cu modificările
ulterioare)
13. Regulament cu privire la facilitatea de lombard, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei nr.28 din 18.10.1995, în vigoare din 25.01.1996
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.5-6/1 din 25.01.1996), cu modificările şi
completările ulterioare
14. Regulamentul cu privire la deținerea cotelor de participare în capitalul social al băncii, aprobat
prin HCA al BNM nr.127 din 27.06.2013 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.198-204 din 13
septembrie 2013
15.

21