Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
2
Tipuri de resursele bancare
Legile bancare prevăd sume minime de capital necesare pentru autorizarea băncilor. În
ultimii ani, Banca Naţională a României a impus băncilor, atât celor în funcţiune, cât şi celor în
curs de organizare un nivel minim de capital social de 370 miliarde lei.
Premisele care au stat la baza acestei decizii luate de Banca Naţională a României au
fost: conservarea nivelului minim al capitalului social în lei al băncilor persoane juridice române,
precum şi al capitalului de dotare al sucursalelor băncilor străine peste pragul minim stabilit prin
directivele europene şi, concomitent, asigurarea în permanenţă a unui nivel minim al fondurilor
proprii ale băncilor cel puţin egal cu cel al nivelului legal pentru capitalul social minim.
Considerentul pentru care un stoc mare de capital ajută la asigurarea băncii este că acest
capital reprezintă acele fonduri pe care banca le poate pierde fără a-şi pune în pericol capacitatea
de rambursare a creditorilor ei, numai deţinătorii de capital ar fi cei care pierd.
Având în vedere rolul major pe care-l au băncile în economie – prin activitatea lor pot
influenţa dezvoltarea economică a naţiunii – decizia cu privire la majorarea capitalului social
până la nivelul de 370 miliarde lei, ar fi trebuit precedata de o evaluare a calităţii portofoliului de
credite şi managementul din banci, scopul fiind preîntâmpinarea penetrării capitalului în băncile
care generează risipa de fonduri.
1
Ilie, Mihai : Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti, 2003, p. 70.
3
Tipuri de resursele bancare
Modul de constituire a capitalului social a fost reglementat atât prin Legea nr. 58/ 5
martie 1998 (Legea bancară), dar şi prin norme cu caracter prudenţial emise de B.N.R. Capitalul
social al unei bănci trebuie vărsat integral în formă bănească în momentul subscrierii2.
La constituire, aportul de capital va fi vărsat într-un cont, cu dobândă la vedere sau la
termen, deschis la o bancă, persoana juridică română, sau la o sucursală a unei bănci străine
autorizate să funcţioneze pe teritoriul României. Contul de capital va fi blocat până la
înmatricularea băncii la registrul comerţului.
Băncile pot majora capitalul social, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă
bănească, potrivit legislaţiei în vigoare, şi prin utilizarea următoarelor resurse:
primele de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital, integral încasate,
rămase după plată şi acoperirea cheltuielilor neamortizate efectuate cu astfel de
operaţiuni, precum şi rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
dividendele din profitul net cuvenit acţionarilor după plata impozitului pe
dividend potrivit legii;
rezervele din influenţele de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în
valută reprezentând capital social în valută;
rezervele constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimului bilanţ
contabil;
diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului pot fi incluse în rezerve şi
utilizate pentru majorarea capitalului social.
Toate modificările privind capitalul social al unei bănci sunt supuse aprobării Băncii
Naţionale a României3.
2
Stoica, Maricica: Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 47;
3
Stoica, Maricica: Gestiune bancara, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002 , p. 80;
4
Tipuri de resursele bancare
4
Ilie, Mihai : Op. cit, p. 71.
5
Tipuri de resursele bancare
Limita minimă a capitalului social şi cea a fondurilor proprii ale unei bănci s-a stabilit la
370 miliarde de lei, începând cu 31 mai 2004.
Băncile pot majora capitalul social numai prin utilizarea următoarelor resurse:
noi aporturi în formă bănească;
prime de emisiune sau aport şi alte prime legate de capital, încasate integral,
rămase după acoperirea cheltuielilor neamortizate cu astfel de operaţiuni,
precum şi rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
rezerve constitute di profitul net, existente în sold, potrivit ultimului bilanţ
contabil.5
Pentru a determina nivelul fondurilor proprii ale unei bănci se au în vedere
următoarele reguli:
capitalul suplimentar va fi luat în considerare la ca calculul
fondurilor proprii în proporţie de cel mult 100% din capitalul propriu;
datoria subordonată va fi luată în calcul în proporţie de maxim 50
% din capitalul propriu;
datoria subordonată trebuie să îndeplinească cumulativ
următoarele condiţii: sa fie în întregime angajată; să aibă o scadenţă iniţială de
cel puţin 5 ani; contractul de credit al datoriei subordonate să nu includă clauza
rambursării anticipate a datoriei subordonate, cu excepţia cazului de faliment al
băncii;
deducerea din nivelul fondurilor proprii a următoarelor elemente:
sume reprezentând părţi în societăţile comerciale legate; credite subordonate
acordate băncilor şi societăţilor comerciale cu caracter financiar.
Băncile au lunar obligaţia de a determina nivelul fondurilor proprii şi de a le raporta
Băncii Naţionale în termen de 10 zile din luna următoare celei pentru care se face raportarea.
Pentru toţi indicatorii de prudenţă bancară a căror determinare se face în funcţia de
fondurile proprii, băncile au obligaţia de a utiliza nivelul minim al fondurilor proprii.6
I.3. Funcţiile capitalului bancar
5
Bratu, Alina: Monedă. Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005, p. 335-336.
6
Dobre, Elena: Elemente de monedă, credit, bănci, Ed. Ex. Ponto, Constanţa, 2003, p.197.
6
Tipuri de resursele bancare
7
Manolescu, Gh., Sîrbea, Diaconescu, Adriana: Management bancar, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2001, p. 74;
7
Tipuri de resursele bancare
8
Stoica, Maricica: Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 45.
8
Tipuri de resursele bancare
9
Tipuri de resursele bancare
9
Legea nr. 58/1998 – privind activitatea bancar, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 485/2003).
10
Dedu, Vasile, Enciu, Adrian: Contabilitate bancară, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 88.
10
Tipuri de resursele bancare
Depozitele la vedere au cea mai mare lichiditate, sunt caracterizate prin elasticitate,
având în vedere ca depunătorii pot dispune în orice moment de utilizarea lor pentru plăţile în cont
sau retrageri în cont, potrivit intereselor lor,11 dar cele la termen creează pentru bănci o bază
sigură de fructificare în procesul de creditare pe termene, corelate cu natura şi durata acestor
resurse.
Pe plan naţional cât şi internaţional se utilizează următoarele categorii de depozite:
cont curent în lei;
contul curent în valută;
contul de depozit la termen în lei;
contul de depozit la termen în valută;
certificatul de depozit;
certificatul de depozit cu discont;
depozitul pentru pensii;
depozitul pentru vacanţă;
depozitul pentru minori.12
Se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau entităţi fără personalitate
juridică rezidente/ înregistrate în România.
Caracteristici principale:
Clientul semnează cu banca o convenţie(contract) în vederea derulării
operaţiunilor de disponibilităţi;
Prin contractul curent se pot efectua operaţiuni de alimentare în numerar sau prin
virament; eliberare de sume în numerar la cererea şi în favoarea deponentului;
operaţiuni de plăţi prin virament în limita soldului disponibil;
11
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae: Management bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p.85.
12
Bratu, Alina: Op. cit., p. 334.
11
Tipuri de resursele bancare
Se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau entităţi fără personalitate
juridică rezidente/ înregistrate în România.
Caracteristici principale:
persoanele fizice şi juridice pot deschide conturi la bănci în valută numai pentru
valutele cotate de BNR;
şi în acest caz, clientul semnează o convenţie (contract) de cont curent în valută.
operaţiunile care pot fi efectuate în contul curent în valută cuprind: depunerea de
numerar sau depuneri prin virament; încasări şi plăţi comerciale şi necomerciale
în valută, retrageri de numerar în valută la cererea şi pe numele titularului
pentru cheltuieli mărunte (deplasări în străinătate) etc.
12
Tipuri de resursele bancare
Se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau entităţi fără personalitate
juridică.
Condiţii:
semnarea unei convenţii de depozit cu banca prin care se stabilesc suma,
dobânda fixă sau variabilă, scadenţa, persoanele autorizate să efectueze
operaţiuni.
existenţa unei sume minime pentru constituirea depozitului la termen;
retragerea sumelor după expirarea scadenţei, în caz contrar clientul putând
beneficie doar de dobânda la vedere pe perioada de existenţă efectivă a
depozitului;
termenele uzuale de constituire a depozitelor în lei sunt: 1, 3, 6, 9, 12,şi 18 luni;
plata dobânzii se poate face lunar la scadenţa depozitului;
retragerea depozitului şi a dobânzii aferente se efectuează de regulă, la unitatea
bancară la care a fost constituit.
Se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau entităţi fără personalitate
juridică.
Condiţii:
semnarea unei convenţii de depozit cu banca prin care se stabilesc suma,
dobânda fixă sau variabilă, scadenţa, persoanele autorizate să efectueze
operaţiuni.
existenţa unei sume minime pentru constituirea depozitului la termen, care diferă
de la o bancă la alta pe cele doua categorii de clienţi (persoane fizice şi persoane
juridice);
retragerea sumelor după expirarea scadenţei, în caz contrar clientul putând
beneficie doar de dobânda la vedere pe perioada de existenţă efectivă a
depozitului;
13
Tipuri de resursele bancare
Certificatul de depozit reprezintă un titlu de credit pe termen emis de bancă , care atestă
depunerea unei sume de bani în baza căreia, la scadenţă, se poate în casa atât suma depusă, cât şi
dobânda aferentă.
Se adresează persoanelor fizice şi juridice care pot obţine certificate de depozite contra
unor sume de bani reprezentând valoarea nominală a acestora.
Condiţii:
cupiura diferă de la o societate bancară la alta;
termenele uzuale sunt de 3 şi 6 luni, sau chiar un an;
dobânda este fixă şi se înscrie pe certificat la data cumpărării lui;
certificatele de depozit pot fi nominale/cu parolă (formată din cel mult 3 cuvinte,
ca element de verificare, pe baza căreia la scadenţă, împreună cu certificatul de
depozit se poate răscumpăra valoarea acestuia);
plata dobânzii se face la scadenţă.
Se adresează clienţilor băncii, persoane fizice şi juridice sau entităţi fără personalitate
juridică rezidente/ înregistrate în România.
Certificatul de depozit cu discont este un instrument bancar ce oferă posibilitatea
cumpărătorului să intre în posesia unui astfel de titlu, plătind o sumă mai mică decât valoarea
nominală care se va încasa la scadenţă. Diferenţa între suma de cumpărare şi valoarea nominală a
14
Tipuri de resursele bancare
certificatului de depozit o reprezintă întocmai „dobânda” care este „avansată” de către bancă în
momentul cumpărării.
Condiţii:
sunt emise de bănci atât în monedă naţională cât şi în valută;
cupiura: 1000 RON, 1000 USD, 1000 EUR;
maturitatea: până la 12 luni;
cumpărarea: în fiecare zi în perioada de la emitere până la scadenţă;
răscumpărarea: în oricare zi de la cumpărare până la scadenţă, cumpărătorul nu
mai este „penalizat” prin plata unei dobânzi la vedere în cazul răscumpărării
înainte de scadenţă;
dobânda este variabilă, certificatele de depozit cu discont fiind cotate zilnic de
banca emitentă;
oferă posibilitatea deţinătorilor avizaţi de a efectua speculaţii licite pe baza
acestui instrument.
Depozitele pentru pensii sunt oferite exclusiv pentru persoanele fizice, în care se pot
efectua depuneri pe tot intervalul dintre data deschiderii şi până la scadenţă.
Condiţii:
termenul de constituire este de regulă un an cu posibilitatea prelungirii automate
la scadenţă pe aceiaşi perioadă;
dobânda este de regulă cea aferentă depozitelor la termen pe un an, cu avantajul
că în cazul acestui tip de depozit se pot efectua depuneri multiple în acest cont,
fără a fi nevoie de încheierea unor convenţii cu banca, ca în cazul depozitelor la
termen obişnuite;
calculul dobânzii de face lunar, iar bonificarea se face la scadenţă;
avantajul acestui tip de depozit constă în faptul că banca permite depunerea
sumelor în orice moment, anterior scadenţei, condiţiile de dobândă şi termenul
rămânând neschimbate.
15
Tipuri de resursele bancare
Depozitele pentru vacanţă se adresează persoanelor fizice, care pot efectua depuneri în
cont pe întreaga perioadă de la deschidere până la scadenţă.
Condiţii:
se constituie pe perioade de 6, 12 luni , cu posibilitatea prelungirii automate la
scadenţă pe aceiaşi perioadă;
dobânda este de regulă cea aferentă depozitelor la termen pe perioada aferentă,
variabilă în funcţie de evoluţia pieţei, care se calculează lunar şi se bonifică la
scadenţă ;
în cazul retragerii sumelor înainte de scadenţă, banca bonifică dobânda la vedere
pe perioada existenţei efective a depozitului.
Depozitul pentru minori se adresează persoanelor fizice cu vârste între 14 -18 ani.
Condiţii:
termenul poate fi de 1, 3, 6, 9, 12, sau 18 luni;
valuta poate fi cea autohtonă, USD sau EUR;
valoarea minimă a depozitului este de 50 RON şi respectiv 500 USD sau EUR;
depunerile pot fi făcute de minor foră acordul altei persoane dacă suma totală a
depozitului se încadrează în plafonul de garantare a depozitelor în sistemul
bancar stabilit de Fondul de Garantare a depozitelor în sistemul bancar. În cazul
depunerii unei sume mai mari decât plafonul de garantare, este necesar acordul
scris al părintelui/tutorelui.
retragerile se pot face de minor numai cu acordul părinţilor/ tutorelui dat scris în
faţa notarului public;
16
Tipuri de resursele bancare
avantajul acestui tip de depozit este acela de a antrena, educa tinerii în spiritul
economisirii şi gestionării responsabile a unor sume de bani de care pot
beneficia cu ocazia majoratului.13
13
Ilie, Mihai : Op. cit., p. 77-79.
14
Stoica, Maricica: Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 54;
17
Tipuri de resursele bancare
18
Tipuri de resursele bancare
17
Cocriş, Vasile, Chirleşan, Dan: Managementul bancar şi analiza de risc în activitatea de creditare, Editura
Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007, p. 49.
19
Tipuri de resursele bancare
20
Tipuri de resursele bancare
Cm = Σ pj cj (1)
j=1
Unde:
Cm – costul marginal ponderat,
pj - ponderea fiecărui cost în costul total,
cj – costul marginal al fiecărei resurse,
m – numărul resurselor exclusiv capitalul propriu.
Costurile marginale sunt utilizate de bancă în luare deciziei privind stabilirea preţului
activelor pe care le poate finanţa.
Cunoscând costurile marginale, banca îşi stabileşte dobânzile la active în aşa fel încât să
rămână un profit acceptabil.
Din păcate, este greu de determinat cu precizie costurile marginale, deoarece acestea
cuprind atât costurile cu dobânda, cât şi alte costuri (de promovare, de asigurare, de operare) pe
care banca trebuie să le plătească, managementul trebuind sa identifice acea porţiune a resurselor
achiziţionate care poate fi investită în active care aduc câştig.
Costul marginal al resurselor independente (cj) se poate determina folosind următoarea
relaţie:
cj = (2)
1 - % din activele care nu aduc câştig băncii
Toate elementele număratorului sunt costuri estimate, unele din ele pot fi mai bine
apreciate – costurile privind asigurarea (contribuţia la Fondul de garantare a depozitelor),
costurile de promovare – cheltuielile de marketing făcute de bancă.
Coturile privind ratele dobânzilor depind de nivelul ratei dobânzii de piaţă, costurile de
operare sunt determinate de volumul operarţiilor de procesare.
Din relaţia (3.2.) apar urmatoarele probleme:
prognozarea nivelului ratei dobânzii este o sarcină grea, datorită volatilităţii este necesar
ca orizontul de timp pentru care se determină costurile marginale să fie mic pentru ca rezultatul
să fie cât mai aproape de realitate;
21
Tipuri de resursele bancare
Metoda ia în considereare în mod explicit toate costurile eferente fiecărei resurse; toate
activele sunt finanţate dintr-o compensare de resurse, rezultând resursa totală. Metoda impune
parcurgerea urmatoarelor etape;
Estimarea valorii activuluii care urmează a fi finanţat, în funcţie de oportunitaţile de
investiţii oferite de economie, precum şi a costului fiecarei resurse care compune resursa totală.
Aceasta presupune ca banca să ia în considereare un orizont de timp de planificare mic şi să
identifice schimbările care vor avea loc în structura pasivelor şi a capitalului propriu.
18
Stoica, Maricica: Gestiune bancara, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002 , p. 92.
22
Tipuri de resursele bancare
m
Cm = Σ rj cj (3)
j=1
în care:
Cm – cost margian al resurselor totale;
rj – poderea fiecarei resurse în resursa totală;
cj – costul marginal al fiecarei resurse determinat conform relaţiei ( 2 )
m – numărul resurselor inclusiv capital propriu.
19
Stoica, Maricica: Gestiune bancară, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002 , p. 92.
23
Tipuri de resursele bancare
Concluzii
24
Tipuri de resursele bancare
Bibliografie
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae: Management bancar, Ed. Economică, Bucureşti, 2002;
Bratu, Alina: Monedă. Credit. Bănci, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005;
Cocriş, Vasile, Chirleşan, Dan: Managementul bancar & analiza de risc în activitatea de
creditare, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2007;
Dedu, Vasile, Enciu, Adrian: Contabilitate bancară, Editura Economică, Bucureşti, 2001;
Dobre, Elena: Elemente de monedă, credit, bănci, Ed. Ex. Ponto, Constanţa, 2003;
Ilie, Mihai : Tehnica şi managementul operaţiunilor bancare, Editura Expert, Bucureşti,
2003;
Manolescu, Gh., Sîrbea, Diaconescu, Adriana: Management bancar, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2001;
Stoica, Maricica: Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999;
Stoica, Maricica: Gestiune bancară, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002;
Legea nr. 58/1998 – privind activitatea bancar, cu modificările şi completările ulterioare
(Legea nr. 485/2003).
25