FACULTATEA DE MECANICA

DEPARTAMENTUL :IMST
STUDENT RADULESCU CRISTINA DANIELA
ANUL IV

REFERAT

Bancile si instituțiile financiare din România.

 2022

1. Cadrul juridic al desfăşurării sistemului bancar.

Primul sistem bancar se defineşte ansamblul diferitelor categorii de bănci care

funcţionează într-un spaţiu bine determinat, spaţiu organizat potrivit legislaţiei în vigoare
într-o economie de piaţă echilibrată. Băncile se implică activ în procesele economico-
financiare ale româniei prin principalele lor funcţii:
-funcţia monetară - prin care băncile creează monedă prin acordarea de credite
şi prin alte modalităţi proprii. Băncile procură mijloacele de plată necesare economiei şi
pun la dispoziţia clientului fie propria monedă, fie moneda emisă de B.N.R.
- funcţia financiară – prin care băncile colectează resurse sub forma economiilor
lichide şi intervin pe pieţele de capital fie prin achiziţia de acţiuni, de obligaţiuni sau de
efecte publice, fie prin emisiunea de acţiuni, de obligaţiuni sau de bonuri negociabile.
Băncile se adresează în primul rând pieţei monetare pentru a-şi procura şi pentru a-şi
plasa lichidităţile.
Definire de ansamblu a băncilor vizează gestiunea mijloacelor de plată, primirea de
depozite la vedere sau la termen de la populaţie sau de la agenţi economici, acordarea de
împrumuturi pe diferite perioade de timp, participarea la capitalul altor societăţi bancare
sau nebancare, operaţiuni pe piaţa financiară în nume propriu sau în numele clienţilor,
servicii financiare bancare, organizarea de emisiuni sau de plasare a valorilor mobiliare
sau de noi instrumente financiare, consultanţă, servicii de parteneriat privind creaţia
monetară.
În contextul actual, băncile pot interveni pe piaţa financiară fie în contul clientului
pentru care procură titluri, fie prin intermediul organizaţiilor de plasament a valorilor
mobiliare, fie în nume propriu prin emiterea sau cumpărarea de titluri.
În plan global se diferenţiază 2 categorii de bănci: băncile universale care pot efectua
toate titlurile de operaţiuni bancare cu condiţia respectării regulilor de prudenţă şi băncile
sau instituţiile financiare specializate pe anumite categorii de credite (credit ipotecar,
credit funciar) sau pe anumite ramuri ale economiei (agricultură, construcţii, etc.).
Sistemul bancare din economia de piaţă este alcătuit din:
a. banca centrală ca instituţie de emisiune monetară;
b. băncile de depozit sau băncile comerciale;
c. instituţiile de credit specializate;
d. băncile de afaceri.
a. Banca centrală ca instituţie de emisiune monetară – se bazează în cele mai multe ţări
pe un capital majoritar sau integral de stat cu tendinţa de retragere de sub controlul
statului şi de păstrare a unei autonomii cât mai mari sub raportul autorităţii monetare a
băncii.
b. Băncile de depozit sau băncile comerciale – se regăsesc în sistemul bancar în majoritate
fiind constituite ca societăţi pe acţiuni cu capital mixt sau privat şi conducând o
activitate diversificată. Aceste bănci desfăşoară o gamă variată de operaţiuni în scopul
atragerii unei clientele solide şi a creşterii rentabilităţii activităţii.
c. Instituţiile ce credit specializate – se regăsesc în sistemul bancar fie orientate economic
(limitate la un anumit sector din economie), fie geografic (limitate la un anumit spaţiu
regional sau internaţional), fie de ordin tehnic (axate pe anumite tipuri de credit sau de
operaţiuni).
Aceste instituţii de credit au legături directe cu băncile comerciale. În unele cazuri
acestea pot fi asimilate băncilor comerciale.
Instituţiile de credit specializate pot fi: băncile de investiţii, băncile funciare sau băncile
ipotecare, băncile de ramură ale economiei, băncile de comerţ exterior, cooperativele de
credit, casele de economii şi sucursalele băncilor străine.
d. Băncile de afaceri – au ca activitate principală achiziţionarea şi gestionarea de
participaţii la societăţi existente sau la societăţi în formare şi acordarea de credite pe
termen mediu şi lung. Rolul esenţial al băncilor de afaceri este de a acorda avansuri
financiare cu scadenţe îndepărtate în domeniul industriei şi de a participa la capitalul
social al acestor societăţi prin cumpărarea de acţiuni.
Pentru a-şi procura fondurilor necesare băncile se constituie cu un capital important
şi primesc depozite pe termen lung. Totodată ele practică şi operaţiuni pe termen scurt,
acceptare de depozite la vedere sau la termen, scontări de efecte comerciale, dar aceste
operaţiuni sunt minore în comparaţie cu operaţiunile financiare.
O formă derivată a băncilor de afaceri o constituie societăţile de portofoliu. Aceste
societăţi au o dublă funcţionalitate: pe de o parte deoarece deţinerile lor asigură o
valorificare ridicată a capitalurilor prin veniturile provenite din dividende, iar pe de altă
parte datorită faptului că scopul principal al acestora este asigurarea controlului asupra
anumitor sectoare din economie.
În România sistemul bancare este organizat pe 2 nivele: Banca Naţională a
României (B.N.R) – ca bancă centrală şi băncile comerciale sau societăţi bancare
constituite ca societăţi comerciale pe acţiuni sau ca elemente articulate ale băncii centrale.

2. Banca Naţională a României.

2.1 Funcţii şi operaţiuni specifice.
2.2 Operaţiuni active ale B.N.R.
2.3 Operaţiuni pasive ale B.N.R.

2.1 Funcţii şi operaţiuni specifice.

B.N.R ca bancă centrală a statului român a fost reorganizată în anul 1990 având
următoarele atribuţii:
• emisiunea monetară, asigurarea stabilităţii monetare fiind singura bancă care emite
moneda efectivă, administrarea rezervelor valutare ale ţării şi urmărirea balanţei de
plăţi externe;
• bancă a băncilor cu rol de supraveghere asupra activităţii bancare, în stabilirea
legislaţiei, a normelor şi reglementărilor specifice, a atribuţiilor privind asigurarea de
lichidităţi şi a finanţărilor din sistemul bancar, B.N.R asigură servicii de compensare şi
 de decontare între bănci iar în cadrul acestei instituţii fiecare bancă comercială are cont
deschis în care îşi păstrează rezervele minime obligatorii;
• bancă a statului. Ca agent al statului în domeniul emisiunii de obligaţiuni şi alte titluri,
al vânzării şi răscumpărării lor, fiind promotoare a politicii de credit şi monetare; B.N.R
are capital social aparţinând statului iar fondul de rezervă al acesteia se constituie din
profitul evidenţiat în bilanţul contabil anual după acoperirea altor destinaţii;
• asigurarea legăturilor cu organizaţiile financiar bancare internaţionale.
Potrivit statutului băncii centrale B.N.R a dobândit o mare putere şi autonomie ea
răspunzând numai în faţa organului legislativ al României.
Guvernatorul şi Consiliul de Administraţie sunt numiţi de Parlamentul României la
recomandarea Primului ministru pe termen de 8 ani cu posibilitatea de reânoire a
mandatului, putând fi schimbaţi numai de Parlamentul României la cererea Primului
ministru.
Principalele orientări ale activităţii şi rolul băncii centrale într-o ţară se definesc
prin funcţiile acesteia: funcţia de emisiune monetară, funcţia de bancă a băncilor, funcţia
de creditare, funcţia de bancă a statului, funcţia de gestionare a rezervelor de aur şi devize
ale unei ţări, a conturilor la FMI şi a fondurilor în ECU.
Potrivit statului B.N.R există 5 tipuri de activităţi sau de operaţiuni pe care B.N.R le
poate desfăşura. Aceste operaţiuni sunt operaţiuni de emisiune monetară, operaţiuni cu
băncile sau alte instituţii financiar bancare, operaţiuni cu trezoreria satului, operaţiuni cu
aur şi devize şi operaţiuni privind controlul tranzacţiilor valutare din ţară.
Din punct de vedere contabil aceste operaţiuni se regăsesc în bilanţul contabil al
B.N.R sub formă de operaţiuni active (operaţiuni de plasare a resurselor proprii sau atrase
ale B.N.R) şi operaţiuni pasive sau modalităţi de atragere sau surse de provenienţă ale
resurselor.

B.N.R

Activitatea bancară din România e reglementată de:

- legea S.C 31/1990 republicată
- legea bancară 58 / 1998 modificată cu O.G 137 din 18 / 10 / 2001, M.O 671 din 24 /
10 /2001 şi O.G 136 din 18 / 10 / 2001
- legea privind procedura falimentelor băncilor numărul 83 /1998 modificată prin O.G
186 / 1996, O.G 138 din 18 / 10 / 2001
- legea contabilităţii numărul 82 / 1991 republicată
- ordinul ministerului finanţelor 1418 / 1997
- ordinul BNR 344 privind aprobarea planului de conturi pentru societăţile bancare
- alte norme şi reglementări emise de BNR.
Dintre operaţiile active ale BNR fac parte:
1. aur şi creanţe externe
2. creanţe asupra statului
3. creanţe din operaţiuni de refinanţare
4. aur şi alte active de rezervă de primit
5. alte active

Aur şi creanţe externe – această operaţie se referă în perspectivă la achiziţionarea

aurului monetar şi a valutelor efective. Aceste operaţii se regăsesc în bilanţul contabil al
BNR la următoarele posturi bilanţiere:
- aur
- disponibile la vedere în străinătate (se înscriu valutele deţinute de BNR la băncile
centrale din străinătate)
- alte disponibile în străinătate unde se înscriu contribuţia României la FMI şi alte
organisme financiare internaţionale.

Creanţe asupra statului – sumele pe care BNR la pune la dispoziţia statului pentru
acoperirea cheltuielilor directe sau curente sau pentru acoperirea deficitului bugetar.

Creanţe din operaţii de refinanţare – rezultă ca urmare a operaţiuni de refinanţare

efectuate în favoarea băncilor comerciale şi a celorlalte instituţii financiare bancare. Atât
băncile comerciale cât şi celelalte instituţii sunt presupuşi clienţi ai BNR care prin statutul
sau nu întreţine decât într-o foarte mică măsură relaţii cu clientela refinanţatoare ( persoane
fizice sau agenţi economici care nu desfăşoară activităţi bancare).
Presupuse operaţii generatoare de creanţe:
- reescontarea efectelor de comerţ (operaţia de cumpărare de către BNR a efectelor de
comerţ adunate în patrimoniul unei bănci comerciale astfel încât BNR acordă băncilor
valoarea actuală a efectelor de comerţ în schimbul efectelor în numerar. Valoarea
actuală a efectelor de comerţ este diferenţa dintre valoarea netă înscrisă pe efect şi
AGIO (suma valorii reescontate + comisioanele percepute de BNR). Reescontul este
calcularea patrimoniului formulei dobânzii simple.
- achiziţionare de efecte publice ( efectele publice sunt titluri de valoare garantate de stat
sau de către o S.C cu capital integral sau majoritar de stat). În categoria efectelor
publice intră bonuri de tezaur, obligaţiuni, certificate de trezorerie, achiziţionarea de
efecte publice = modalitatea de plasament a resurselor BNR prin intervenţia directă a
acestora pe piaţa financiară.
- acordarea de credite pe gaj de titluri. Această acordare se referă la avansările în cont
curent acordate de BNR, societăţi publice, private şi băncile comerciale. Aceste
avansări se numesc credite lombard şi au caracter de credite acordate în acoperirea de
conturi garantate cu efecte publice deţinute de titularul creditelor.

Dintre operaţiile pasive ale BNR fac parte:

1. bancnotele sau biletele de bancă în circulaţie
2. angajamente externe sau conturile creditoare externe
3. contul curent al trezoreriei publice
4. conturi curente ale agenţiilor economice şi financiari
5. capitalul propriu şi fondurile de rezervă
6. ECU de avansare
7. rezerva averilor publice în aur
8. alte pasive

1. Bancnotele sau biletele de bancă în circulaţie – acestea sunt reprezentate de

moneda existentă sub formă de monede metalice sau de bancnote de pe piaţa
financiară a României. Această masă monetară reprezintă pentru BNR
angajamentele asumate faţă de deţinători.
2. Angajamente externe sau conturile creditoare externe – corespunde
disponibilului în conturile agenţiilor financiari externi şi băncile comerciale din
străinătate. În această categorie se cuprinde şi împrumuturi deţinute de BNR de
la băncile din străinătate precum şi angajamentele pe termen scurt rezultate din
operaţiile de tip Swap.
3. Contul curent al trezoreriei publice – se constituie drept sursă a BNR în cazul
în care în acest cont există disponibilităţi.
4. Conturi curente ale agenţiilor economice şi financiari – sunt reprezentate în
perspectivă de conturile curente ale băncii comerciale deschise la BNR. În
aceste conturi trebuie să existe cel puţin suma care reprezintă rezerva minimă
obligatorie constituită de fiecare bancă.
5. Capitalul propriu şi fondurile de rezervă – capitalul propriu e alcătuit în
perspectivă din fonduri de rezervă şi capital social. Capitalul social = obligaţiile
BNR faţă de micul său acţionar (statul român)., utilizat fie pentru acoperirea
pierderilor din anii precedenţi fie pentru alte destinaţii hotărâte de Consiliul de
Administraţie al BNR.

BĂNCI COMERCIALE

În România se organizează şi funcţionează conform L 58/1998 completată cu OU

137/2001.
Băncile comerciale sunt societăţi cu personalitate juridică care efectuează toate
tipurile de operaţiuni reprezentate pe de o parte de constituirea depozitelor şi a
disponibilităţilor, iar pe de altă parte de distribuţia acestora sub formă de credite.
Obţinerea autorizării unei bănci comerciale parcurge 2 etape:
2. Depunerea de către viitoarea bancă la B.N.R a unui dosar cu:
- denumirea şi obiectul de activitate al societăţii bancare;
- dovada existenţei acţionarilor şi a capitalului cerut de lege;
- componenţa nominală a echipei de conducere;
- componenţa şi structura potenţialului de clienţi;
 - posibilitatea dezvoltării teritoriale a băncii în funcţie de numărul clienţilor
atraşi.
B.N.R analizează actele depuse şi autorizează banca comercială dacă se respectă
condiţiile legii.
3. Dacă banca comercială a respectat condiţiile legii şi propunerile făcute în dosarul de
autorizare şi totodată se face dovada vărsării a jumătate din capitalul social minim cerut
de lege ( 50 miliarde lei), B.N.R acordă pe termen nelimitat autorizaţia de funcţionare.

A. Operaţiuni active ale băncilor comerciale.

Aceste operaţiuni reprezintă o modalitate de atragere a resurselor băncii comerciale

şi de plasare a acestora.
Principalele tipuri de operaţiuni active sunt:
1. Acordarea de credite;
2. Avansuri în conturi curente;
3. Operaţiuni cambiale.

1. Acordarea de credite.
În prezent, în România, băncile comerciale desfăşoară toate tipurile de creditare în
favoarea clienţilor. Acestea sunt reprezentate în principiu de:
a. creditele clasice;
b. scontare;
c. factoring;
d. credite consorţiale.

a Creditele clasice – sunt cele care reprezintă acordarea unor sume de bani clienţilor care
au depus o cerere de credit băncii, cerere însoţită de un dosar de creditare. În funcţie de
perioada pentru care se acordă creditele acestea pot fi:
- credite bancare pe termen scurt maxim 1 an
- credite bancare pe termen mediu maxim 5 ani
- credite bancare pe termen lung peste 5 ani.
Din punct de vedere al rambursării creditelor (modalităţii de rambursare) acestea pot fi:
- credite rambursabile în rate constante;
- credite rambursabile în anuităţi constante;
- credite rambursabile integral la scadenţă.
Din punct de vedere al riscului pe care îl reprezintă debitorul avem:
- credite performante - acordate agenţilor economici cu situaţii financiare foarte
bune;
- credite în observaţie – acordate agenţilor economici cu situaţii financiare foarte
bune dar ale căror lichidităţi prezintă fluctuaţii foarte mari pe parcursul unui an;
- credite sub standard – acordate agenţilor economici cu situaţii financiare bune
dar ai căror indicatori de bonitate prezintă condiţia de înrăutăţire;
- credite incerte – acordate agenţilor economici cu situaţii financiare slabe dar ai
căror indicatori de bonitate prezintă condiţia de înrăutăţire;
 - credite în pierdere – care conform legii ar trebui să nu se mai acorde.
În funcţie de modul în care debitorul respectă termenul de rambursare, creditele pot fi:
- credite cu serviciul datoriei bun – în care debitorul respectă scadenţa înscrisă în
contract;
- credite cu serviciul datoriei slab – în care debitorul întârzie scadenţa cu cel mult
o zi.
- credite cu serviciul datoriei necorespunzător – în care debitorul întârzie
scadenţa cu cel puţin 30 de zile.
Din punct de vedere strict contabil, creditele clasice pot fi:
- credite curente – acordate în mod obişnuit clienţilor şi care respectă condiţii
înscrise în contract;
- credite restante – a căror rambursare este întârziată faţă de scadenţa iniţială cu
cel puţin o zi;
- credite îndoielnice – care după perioada legală de 90 de zile de la înregistrare
nu au fost recuperate.
b. Scontarea - reprezintă o operaţiune comercială care are drept efect acordarea de credite
de scont în schimbul taxei scontului şi a comisioanelor percepute de bancă.

c. Factoringul – la fel ca şi scontarea este o operaţiune de creditare pe termen scurt. Are

drept scop acordarea de credite documentare în schimbul comisionului de factoring şi al
dobânzii percepute de bancă.

d. Creditele consorţiale – sunt credite care se acordă de către bănci agenţilor economici
înscrişi în asociaţii de tip consorţial. Acordarea acestor credite are drept scop împărţirea
riscului de credit şi a dobânzii între mai multe bănci.
Creditul consorţial se acordă numai clienţilor cu situaţii economico- financiare
foarte bune.

2. Avansuri în conturi curente – se referă la creditele pe termen scurt ale titularilor

de cont care la un anumit moment înregistrează descoperire de cont. avansul în contul
curent se acordă agenţilor economici cu situaţii financiare foarte bune şi poartă denumirea
de credite over draft (ce peste limită/noapte).

3. Operaţiunile cambiale – care cuprind:

a. scontarea;
b. împrumuturile pe gaj de titluri;
c. pensiunea.
a. Scontarea- reprezintă o operaţiune comercială care are drept efect acordarea de credite
de scont în schimbul taxei scontului şi a comisioanelor percepute de bancă.

b. Împrumuturi pe gaj de titluri – se acordă atunci când banca apreciază pozitiv

solvabilitatea clientului dar are rezerve asupra capacităţii de plată ale celorlalţi semnatari
ai efectului.
c. Pensiunea - este asimilată unor operaţiuni de creditare pe termen scurt şi are drept obiect
titluri de valoare aflate în portofoliu unor bunuri comerciale sau în portofoliile unor firme
mai mari. O categorie distinctă de plasare a resurselor o constituie achiziţia de efecte
publice.

B. Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale

Principalele operaţiuni pasive sunt:

1. Constituirea de depozite şi dispoziţii;
2. Reescontarea şi alte tehnici specifice;
3. Constituirea capitalurilor proprii.

1. Constituirea de depozite şi dispoziţii.

Dispoziţiile clienţilor se materializează în conturi curente deschise de titular.
Contul curent este un instrument de efectuare a încasărilor şi plăţilor prin bancă pe
numele titularului ordonate de titularul de cont.
Contul curent este purtător de dobândă la vedere calculată fie prin metoda directă
fie prin metoda indirectă (în scară).
Depozitele sunt sume de bani depuse la bănci în scopul fructificării lor.
În funcţie de persoana pentru care se constituie depozitele şi de scopul constituirii,
depozitele pot fi:
a. depozite la vedere – reprezintă sume de bani depuse în cont pentru cel mult o zi
lucrătoare şi la care se acordă dobândă la vedere calculată conform dobânzii simple.
b. depozite la termen – în care rata dobânzii este rata practicată de bancă, iar modalitatea
de calcul a dobânzii diferă în funcţie de depozit, pentru depozite la termen fără
capitalizare dobânda se calculează conform dobânzii simple iar pentru cele cu
capitalizare conform dobânzii compuse.

2. Reescontarea şi alte tehnici specifice.

Pentru băncile comerciale reescontarea reprezintă o operaţiune pasivă pentru că
prin ea se obţine de la B.N.R în schimbul efectelor de comerţ vândute monedă efectivă.
Similară operaţiunii de reescontare este operaţiunea de lombardare în baza căreia
băncile comerciale obţin de la B.N.R împrumut prin depunerea la aceasta drept garanţie
a unor efecte publice.

3. Constituirea capitalurilor proprii.

Conform legislaţiei capitalul minim de pornire a unei bănci comerciale este de 50
miliarde lei şi reprezintă angajamente asumate de bancă faţă de acţionarii săi.
 Pe lângă acest capital social, băncile îşi constituie fond de rezervă din profit astfel:
20% din profit brut când fondul de rezervă (care trebuie depus la B.N.R) egalează capitalul
social; apoi 10% din profitul brut până când fondul de rezervă devine dublu capitalului
social; după această limită cu un procent aplicat asupra profitului net, procent stabilit de
consiliul de administraţie al fiecărei bănci comerciale.
Al doilea fond de risc pentru acoperirea creditelor neperformante, fond care se
constituie din profitul brut în proporţie de 0,5 din totalul creditelor acordate de bancă.
Conform Legii 58 şi a OU 137, băncile mai pot efectua în nume propriu sau în numele
clienţilor următoarele operaţiuni:
- operaţiuni cu aur şi metale preţioase;
- tranzacţii valutare;
- consultanţă bancară;
- subscrisă, păstrare şi comerţ cu titluri;
- garantări şi efectuarea de operaţiuni privind mandatarul.
Conform aceloraşi legi, băncile comerciale nu pot efectua:
- tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile;
- achiziţia propriilor acţiuni;
- gajarea propriilor acţiuni în contul datoriei băncii;
- acordare de credite condiţionate de vânzarea propriilor acţiuni;
- primirea drept depozite titluri sau valori atunci când banca se află în stare de
încetare de plăţi;
- acordare de credite garantate cu acţiuni emise de bancă;
- angajarea de operaţiuni de depozit când majoritatea depozitelor provin de la
salariaţi.

Organizarea sistemului bancar. Particularităţi ale planului de conturi bancar.

1. Organizarea sistemului bancar – băncile comerciale

Băncile comerciale sunt organizate în teritoriu prin unităţi bancare care formează

reţeaua băncilor comerciale. Dezvoltarea teritorială a unei bănci comerciale depinde

de volumul clientelei şi de operaţiunile efectuate.

Principalele unităţi bancare care pot compune o reţea bancară sunt:

a. Centrala bancară – reprezintă o unitate bancară cu personalitate juridică ce

îndeplineşte rol exclusiv de îndrumare, urmărire, analiză şi control a activităţii tuturor
unităţilor bancare din subordine.
Centralele bancare se înfiinţează în oraşele mari, au cont deschis la B.N.R şi conduc
contabilitatea până la nivel de bilanţ inclusiv. Ele nu desfăşoară operaţiuni cu clienţii
băncii.
b. Sucursalele bancare – sunt unităţi fără personalitate juridică care se află în subordine
directă a centralelor; ţin evidenţa contabilă până la nivel de balanţa de verificare
inclusiv iar dacă centrala oferă sucursalei mandat de efectuare a operaţiunilor bancare
în locul său aceste sucursale pot avea cont la B.N.R.
Sucursalele bancare se înfiinţează în oraşe mari unde pot fi mai multe la număr în
funcţie de numărul clienţilor şi al operaţiunilor.

c. Reprezentanţele bancare – se înfiinţează fără personalitate juridică având rol exclusiv

operativ. Ele se află în subordine sucursalelor dar pot fi (excepţional) subordonate
centralei bancare.
Se deschid acolo unde sucursalele nu acoperă volumul clientelei şi operativitatea
acesteia.

d. Agenţiile bancare – sunt unităţi bancare fără personalitate juridică deschise pe lângă
reprezentanţe sau sucursale.
e. Punctele de lucru – sunt unităţi bancare fără personalitate juridică care se deschid în
locuri publice acolo unde volumul clientelei şi al operaţiunilor coordonate de aceasta
este mare.

Particularităţile planului de conturi pentru societăţile bancare.

Ca si pentru societăţile comerciale in România planul de conturi pentru societăţile

bancare si normele metodologice privind aplicarea lui au fost emise de BNR. Planul de
conturi pentru societăţile bancare cuprinde următoarele clase de conturi :

- Clasa. 1: ”Operaţiuni de trezorerie si interbancare”

- Clasa. 2 :”Operaţiuni cu clientela”

- Clasa. 3:” Operaţiuni cu titluri si operaţiuni diverse”
- Clasa. 4 :”Valori imobilizate”
- Clasa .5: ”Capitaluri proprii asimilate si provizioane”
- Clasa. 6 :”Cheltuieli”
- Clasa. 7 :”Venituri”
- Clasa. 8 :”Operaţiuni cu trezoreria statului”
- Clasa. 9: ”Operaţiuni in afara bilanţului”
 Toate clasele de conturi cu excepţia clasei 8 sunt obligatori pentru toate băncile
comerciale. Clasa 8 funcţionează doar la băncile care efectuează prin mandat operaţiuni in
numele trezoreriei statului. In cadrul claselor de conturi si simbolizarea se face pe grupe,
iar in cadrul grupelor pe conturi sintetice:
- gradul 1:3 cifre
- gradul 2:4 cifre
- gradul 3:5 cifre
Ca şi în planul de conturi general grupele si clasele de conturi nu au funcţie
contabila.