1.1.

Practica bancară internațională cunoaște mai multe metode de calcul al numărului de zile,
utilizate în calculul dobânzii:

- Metoda germană, conform căreia se iau în calcul 30 de zile pe lună, 360 de zile pe an;

- Metoda engleză, conform căreia se ia în calcul numărul efectiv de zile pe lună și pe an;

- Metoda franceză, conform căreia se iau în calcul 30 de zile pe lună și numărul efectiv de zile pe
an.

1.2. Factorii nivelului dobânzii include o diversitate multiplă, principalii fiind: productivitatea
capitalului, inflaţia, termenul împrumutului, raportul dintre oferta şi cererea de credite, riscul
nerambursării etc.

- Productivitatea capitalului decurge din destinaţia capitalului de a genera profit şi este înţeleasă
ca rentabilitate, eficacitate. Productivitatea se calculează cu o anumită rată a profitului, aflată
într-o dinamică determinată de evoluţii şi factori.

- Inflaţia, de asemenea, este un factor ce influenţează nivelul dobânzii. Majorarea nivelului ratei
inflaţiei conduce la micşorarea ratei reale a dobânzii, obţinute de creditor. Evitarea acestei
situaţii este posibilă prin majorarea ratei nominale a dobânzii.

- Termenul împrumutului este un factor esenţial al nivelului dobânzii, având acţiune cu orientare
diferită, în funcţie de politica de credit promovată la etapa respectivă de creditori şi debitori. De
regulă, la depozite, nivelul dobânzii creşte odată cu creşterea perioadei de depunere, în acelaşi
timp, nivelul dobânzilor la creditele bancare scade odată cu creşterea termenului pentru care sunt
acordate.

- Raportul dintre ofertă şi cererea de credite este, evident, un factor esenţial în determinarea
nivelului dobânzii. Oferta de credite este determinată de nivelul de economisire, de opţiunile
populaţiei pentru economii. La rândul său, cererea de credite este determinată de politica
bugetară a guvernului, predispoziţia de investire a agenţilor economici şi înclinaţia spre consum
a populaţiei etc.

- Riscul nerambursării este un factor-cheie în stabilirea nivelului dobânzii. Nerambursarea

împrumutului conduce la prejudicii egale cu suma creditului acordat şi dobânzii aferente.
Rambursarea la termen este o condiţie a perpetuării raporturilor de credit. Restituirea
împrumutului este o cerinţă generală, care poate fi realizată, dacă se iau măsurile necesare de
evitare şi acoperire a riscurilor.

1.3. Masa monetară este indicatorul prin care se identifică suma totală a banilor, indiferent
de forma pe care o îmbracă, şi a altor active, care pot fi folosite în funcţie de bani.
Rata dobânzii este elementul principal în funcție de care se calculează dobânda. Ea se
exprimă procentual, în format anual.
Cantitatea de monedă aflată în circulație poate fi influențată prin modificarea ratei de
bază (ratei dobânzii percepute pentru creditele băncii centrale) sau a ratei de rescont (percepute
pentru scontarea titlurilor prezentate de bănci).Atunci când autoritatea monetară coboară rata sa
de bază, ea stimulează interesul băncilor pentru refinanțare, respectiv solicitarea mai multor
împrumuturi. Acestea se folosesc pentru creditarea economiei naționale și provoacă majorarea
masei monetare. La fel când prețurile din economie înregistrează o creștere prea alertă (mai
exact, atunci când inflația este prea ridicată), majorarea ratelor dobânzilor ne ajută să readucem
inflația la nivelul țintei noastre. În cazul invers, al creșterii ratei de bază, banca centrală
„scumpește” creditul său, descurajând practica de refinanțare și micșorând potențialul băncilor
de a credita economia.
2.1. Activităţile băncii sunt foarte diverse. În vederea înţelegerii conţinutului, se impune
gruparea acestora în funcţie de natura lor. În acest mod, activităţile bancare pot fi ordonate în
felul următor: activităţi de intermediere monetară, activităţi de gestiune a mijloacelor de plată,
activităţi de furnizare a serviciilor financiare, activităţi de consultanţă, activităţi de gestiune a
trezoreriei, activităţi de natură comercială.

- Activităţile de intermediere monetară reprezintă o întreagă gamă, inclusiv: atragerea

excedentelor monetare şi acordarea acestora în formă de credite, derularea operaţiunilor pe
pieţele interbancare, gestionarea mijloacelor de plată, efectuarea plasamentelor pe pieţele de
capital, derularea operaţiunilor extra-bilanţiere etc.

-Activităţi de furnizare a serviciilor financiare. Serviciile financiare, în interpretarea noastră, sunt

cele care implică decizii financiare generatoare de fluxuri monetare. Serviciile financiare sunt
prestate de trei sectoare: bancar, al asigurărilor şi al valorilor mobiliare.

Sectorul bancar furnizează cea mai variată gamă de servicii financiare specifice
domeniului moneda şi credit, precum şi unele servicii financiare proprii celorlalte două sectoare.
Serviciile financiare furnizate de bănci cuprind un diapazon larg, de la administrarea conturilor
bancare şi transferarea de fonduri până la acceptarea de depozite, acordarea de credite şi
efectuarea plasamentelor în valori mobiliare.

- Activităţile de consultanţe presupun desfăşurarea unui complex de activităţi, care au ca obiect

consilierea acordată clienţilor şi promovarea şi vânzarea produselor şi serviciilor băncii, în
vederea dezvoltării relaţiilor de afaceri ale băncii.

- Activităţile de gestiune a trezoreriei prezintă activitatea de gestionate a activelor şi pasivelor

monetare ale băncii în vederea asigurării capacităţii de plată, valorificării resurselor disponibile
şi prevenirii riscurilor de lichiditate şi de piaţă. Activitatea de trezorerie se desfăşoară atât în
interesul propriu al băncii, cât şi al clienţilor prin produsele şi serviciile oferite acestora.

- Activităţile de natură comercială, de asemenea, sunt diverse. Astfel, băncile cumpără şi vând
metale preţioase, realizează bunuri mobile şi imobile recepţionate ca gaj în vederea recuperării
creanţelor, închiriază casete de siguranţă, administrează portofolii de active şi consultă în
legătură cu aceasta

2.2. Tipuri de bănci - în baza diferitelor criterii:

 importanţa în cadrul sistemului bancar

 forma de proprietate

 provenienţa capitalului

 forma juridică de organizare

 gradul de specializare a activităţii bancare

  tipul de operaţiuni effectuate

 caracterul naţional-internaţional al operaţiunilor efectuate

 caracterul material-virtual al sediilor bancare

 dimensiune etc.

În funcţie de importanţa în cadrul sistemului bancar:

1. Banca centrală- constituie autoritatea monetară şi bancară supremă şi primul nivel al

sistemul ui bancar.

2. Băncile - reprezintă instituţii financiare autentice de intermediere monetară şi constituie

nivelul doi al sistemului bancar.

După forma de proprietate:

1. Băncile publice- sunt băncile al căror capital este deţinut de administraţia publică. În
cazul în care deţinătorul capitalului este administraţia publică centrală, instituţia este
numită bancă cu capital de stat, iar dacă deţinător este administraţia municipală, instituţia
este numită bancă municipală.

2. Băncile private - sunt cele al căror capital aparţine unui grup de persoane fizice şi/sau
juridice private

3. Băncile mixte- sunt cele în care unul din deţinători ai capitalului este administraţia
publică.

Potrivit formei juridice de organizare:

1. Băncile individuale - sunt cele care aparţin unei persoane sau unui grup restrâns de
persoane, de regulă, acestea fiind o familie de bancheri.

2. Băncile cooperatiste - sunt băncile fondate prin cooperare la formarea capitalului din
contul participaţi ilor şi funcţionează în baza principiului mutualităţii. Acestea, frecvent,
sunt numite şi bănci populare.

3. Băncile acţionare - sunt cele constituite ca societăţi pe acţiuni, care pot fi de tip deschis,
când acţiunile se vând liber pe piaţă, sau de tip închis, în cazul distribuirii acţiunilor unui
cerc de persoane. Capitalul băncilor acţionare se formează prin emiterea de acţiuni.

4. Băncile de stat - sunt cele constituite de autorităţile administraţiei publice central

5. Băncile municipale - sunt constituite de autorităţile administraţiei publice locale.

Potrivit gradului de specializare a activităţii bancare:

1. Băncile universale - efectuează toate tipurile de activităţi bancare.

 2. Băncile specializate - efectuează activităţi bancare de un anumit tip sau desfăşoară
activităţi întrun domeniu, sector, ramură.

În funcţie de tipul operaţiunilor efectuate:

1. Băncile comerciale se specializează în atragerea depozitelor la vedere şi acordarea de

credite pe termen scurt, precum şi în efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi, schimb
valutar etc

2. Băncile de afaceri, numite şi bănci de investiţii, investesc depunerile pe termen lung,

participă la constituirea şi iau în gestiune participaţiile, oferă servicii financiare de
specialitate.

3. Băncile de depozit atrag depozite şi acordă credite în diverse domenii şi pentru diferite
scopuri.

4. Băncile de ramură atrag depozite pe termen lung şi fac plasamente pe termen lung numai
în întreprinderile din ramura respectivă. Astfel, există bănci industriale, agricole, de
comerţ exterior, pentru construcţii etc.

5. Băncile ipotecare obţin resurse pe baza emisiunii de titluri financiare de valoare specifice
şi acordă credite pe termen lung pentru achiziţii sau construcţii de imobile, garantate cu
ipotecă asupra imobilelor.

6. Băncile de economii atrag depozite de la populaţie şi le plasează sub formă de credite.

Aceste bănci sunt orientate la realizarea unor obiective sociale.

7. Băncile de economisire-creditare în domeniul locativ atrag depozite şi finanţează

construcţia de locuinţe prin îmbinarea economisirii cu creditarea. Clienţii beneficiază de
credite: cu rate avantajoase.

8. Băncile specializate în acordarea de credite auto sunt deţinute, de regulă, de marii

constructori de automobile şi oferă credite pentru achiziţia de automobile.

9. Băncile de factoring colectează creanţe şi le recuperează, asigurând, astfel, lichiditatea

anticipată creditorilor, încasând comisioane.

După aria de activitate:

1. Băncile locale îşi desfăşoară activităţile doar în localitatea respectivă.

2. Băncile regionale îşi desfăşoară activităţile doar în regiunea respectivĂ - provincie,

formaţiune teritorială autonomă etc.

3. Băncile naţionale îşi desfăşoară activităţile pe întreg teritoriul naţional şi au filiale numai
în ţară. Acestea, în cazul statelor federale, se numesc şi bănci federale.

4. Băncile transnaţionale desfăşoară activităţi în diferite ţări, avându-şi sediul central într-o
anumită ţară şi dispunând de sucursale şi filiale pe teritoriul altor ţări.
 5. Băncile „off-shore” funcţionează în „zonele libere”, efectuând operaţiuni numai cu
nerezidenţii, asigurând anonimatul acestora. Aceste bănci nu intervin pe piaţa naţională şi
beneficiază de facilităţi fiscale.

6. Băncile internaţionale regionale îşi desfăşoară activitatea în ţările-membre dintr-o

anumită zorii a lumii.

7. Băncile interguvernamentale îşi constituie capitalurile din aportul ţărilormembre, care

sunt principalii beneficiari de credite. La acestea se referă Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Reglementărilor Internaţionale, Banca Europeană
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare etc.

În funcţie de caracterul material-virtual al sediilor:

1. Băncile tradiţionale- sunt băncile existente ”fizic”, bazate pe reţele de sucursale şi filiale
extinse în teritoriu.

2. Băncile virtuale- oferă serviciile şi comunică cu clienţii exclusiv prin intermediul

calculatorului conectat la internet. Comisioanele acestor bănci sunt mult mai mici decât
ale băncilor tradiţionale.

Potrivit dimensiunii:

1. Băncile de talie mare- sunt băncile cu capital mare, reţea de sucursale şi filiale extinsă şi
deţin o cotă substanţială de piaţă, situate în partea de sus a clasamentului.

2. Băncile de talie mijlocie - sunt băncile situate în partea de mijloc a clasamentului privind
capitalul, reţeaua de filiale şi cota de piaţă deţinută.

3. Băncile de talie mică- sunt băncile situate în partea de jos a clasamentului privind
capitalul, reţeaua de filiale şi cota de piaţă deţinută.

2.3 Apariția a noi tipuri de bănci este necesară și ar presupune o schimbare radicală în domeniul
bancar , așa cum de mai mulți ani tipurile de bănci au rămas neschimbate. În perioada în care
trăim este tot mai dezvoltat online-ul, ceea ce presupune că prin intemediul acestui domeniu am
putea dezvolta un nou tip de bancă. Acest lucru ar provoca o concurență și o modificare
inviduală a ratei dobânzii, ceea ce ar duce la majorarea masei monetare.