Piata monetara

• Piaţa monetară are ca obiect cererea şi oferta de bani,

iar în particular cererea de capital pe termen scurt.

• Piaţa monetară este organizată ca:

 piaţă primară (finanţarea pe termen scurt a agenţilor
economici),
 piaţă secundară (negocierea activelor financiare pe
termen scurt şi conversia termenelor de scurtă durată),
precum şi după natura operaţiunilor / titlurilor ce fac
obiect de tranzacţie.
• Pe piaţa monetară rata dobânzii se stabileşte în mod
liber, cu excepţia ratei oficiale a scontului, stabilită de
Banca Centrală.
• Principalele categorii de operaţiuni sunt:
depozitele la vedere,
 depozitele pe termen scurt,
operaţiuni cambiale,
 operaţiuni cu titluri pe termen scurt.
Masa monetara
= reprezintă ansamblul mijloacelor de plată existente la un moment
dat în economie, adică al acelor active care pot fi utilizate în operaţiuni,
atât de achiziţie, cât şi de stingere a obligaţiilor financiare.
Cuprinde:
• numerarul;
• moneda de cont, adică disponibilul din conturile curente şi depunerile
la vedere;
• depozitele la termen şi în vederea economisirii;
• alte active, respectiv plasamente în titluri: cambii, bonuri de tezaur,
certificate de tezaur, poliţe, ipoteci, obligaţiuni, acţiuni.
• Rata dobânzii – este un indicator monetar ce caracterizează raportul
între activităţile economice reale şi evoluţia masei monetare.
- influenţează:
 cererea de credite,
procesul economisirii,
oferta de credite,
activitatea de investire,
atractivitatea pieţei interne pentru capitalurile străine,
 cursul de schimb.
 În structura ratei dobânzii se găsesc două componente:

1. rata dobânzii la plasamentele fără risc, adică la

împrumuturile de stat pe termen scurt;
2. cota aferentă riscului presupus de operaţiunea specifică de
utilizare a capitalului şi care este diferenţiată spaţial geografic
(ţară, regiune), spaţial economic (tip de activitate, ramură
economică, tip / categorie de debitor) şi temporal (lungimea
duratei de rambursare).
• Agregatele monetare – sunt indicatori monetari ce selectează tipurile de
mijloace de plată deţinute de agenţii economici nefinanciari.
După conţinutul lor, agregatele monetare se clasifică în trei categorii:
1. Moneda primară - este masa monetară emisă şi controlată de Banca Centrală:
numerar în rezervă şi scriptural (credite acordate agenţilor economici financiari
şi tezaurului, rescontarea efectelor comerciale şi publice). Acest agregat se mai
numeşte şi baza monetară sau monedă de rezervă.
2. Monedă ca mijloc de plată - este masa monetară reprezentând mijloacele de
plată create nu numai de Banca Centrală, ci şi de către toţi ceilalţi agenţi
economici financiari care pot crea monedă. Agregatul mai poartă denumirea de
masă monetară în sens restrâns.
3. Monedă ca avuţie netă - este masa monetară ce include nu doar mijloacele
de plată create de toţi agenţii economici financiari, dar şi orice alt activ ce nu
este folosit în mod obişnuit ca mijloc de plată, dar care are o anumită lichiditate,
adică se poate transforma relativ uşor în lichiditate.
În practica bancară agregatele monetare sunt clasificate
în patru mari categorii după lichiditatea lor:
Agregatul M1 sau lichiditatea primară se includ numerarul şi depunerile în conturi curente
nepurtătoare de dobândă.

Agregatul M2 sau lichiditatea secundară se includ M1, plasamentele la termen şi plasamentele

pentru economisire lichidabile prin cecuri cu preaviz;
datorită lichidităţii sale ridicate acest agregat se mai
numeşte qvasimonedă
Agregatul M3 în care se includ M2, certificatele de depozit, bonurile
de casă, conturile de economii pe termen scurt şi
mediu şi alte titluri emise de agenţii economici
(financiari sau nu) pentru piaţa financiară (monetară şi
de capital)
Agregatul L se includ M3 şi titlurile emise pe termen mediu şi lung
negociabile şi transformabile relativ uşor în lichiditate.
Componentele sistemului bancar
 Banca centrală (de emisiune)
 Trezoreria
 Băncile comerciale
• bănci universale
• bănci specializate
 Alte instituţii asimilate
 Bănci internaţionale
Functiile sistemului bancar
active:
• acordarea de credite
• gestionarea conturilor clienţilor
• plasarea de titluri de valoare
• operaţiuni valutare
pasive:
• atragerea în depozite a disponibilităţilor monetare
• crearea şi plasarea de instrumente financiare proprii
BANCA CENTRALA (de emisiune)
• Funcţii specifice (macroeconomice):
• emisiunea monetară
• coordonarea circulaţiei băneşti (operaţiunilor de încasări şi plăţi din
economie)
• gestionarea puterii de cumpărare (stabilităţii preţurilor)
• supravegherea instituţiilor bancare şi de credit
• controlul creditului
• stabilirea regimului valutar
 Funcţii specifice (macroeconomice):
• elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb
• administrarea rezervelor internaţionale
• BNR=autoritate monetară şi prudenţială
• Trezoreria = banca statului
• Bancile comerciale
Universale - îndeplinesc toate funcţiile (desfăşoară toate operaţiunile)
Specializate:
• bănci de depozit
• bănci (case) de economii
• bănci de investiţii
• bănci ipotecare
• bănci pentru finanţarea comerţului exterior
 Instrumentele politicii monetare
principalele instrumente BNR:
rezervele minime obligatorii (RMO)
facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit
operaţiunile de piaţă monetară
Contrapartidele eligibile
Active eligibile
Rezervele minime obligatorii (RMO)
= disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi
în valută, păstrate la BNR
Scop principal ale RMO constituite în lei:
- control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu
gestionarea lichidităţii de către BNR) şi
- stabilizare a ratelor dobânzilor pe piaţa monetară
interbancară
Scop RMO în valută:
- temperarea expansiunii creditului în valută.
 Facilităţile permanente oferite de BNR instituţiilor de credit au drept
scop:
• absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt
(o zi);
• semnalizarea orientării generale a politicii monetare
• stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară
interbancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor
două instrumente.
• Instituţiile de credit pot accesa din proprie iniţiativă cele două
facilităţi permanente oferite de BNR:
• facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu
scadenţa de o zi de la banca centrală, contra colateral, la o rată de
dobândă predeterminată; această rată de dobândă constituie, în mod
normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare;
• facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa
de o zi la banca centrală, la o rată de dobândă predeterminată; rata
dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod normal, pragul ratei
dobânzii overnight a pieţei monetare
Exemplu:
Dobânda de politică Facilitatea de Facilitatea de
Valabile din:
monetară* creditare depozit
8 mai.2018 2,50 3,50 1,50
8 feb.2018 2,25 3,25 1,25
9 ian.2018 2,00 3,00 1,00
8 nov.2017 1,75 2,75 0,75
4 oct.2017 1,75 3,00 0,50
7 mai.2015 1,75 3,25 0,25
1 apr.2015 2,00 3,75 0,25
5 feb.2015 2,25 4,25 0,25
8 ian.2015 2,50 4,75 0,25
5 nov.2014 2,75 5,25 0,25
Operaţiunile de piaţă monetară (open market)
=reprezintă cel mai important instrument de politică monetară al BNR.
Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale, având următoarele
funcţii:
- ghidarea ratelor de dobândă,
- gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară
- semnalizarea orientării politicii monetare.
• Care este însă rolul rezervelor minime obligatorii, ce
obiective îndeplinește banca centrală controlând și
setând nivelul acestor rezerve minime obligatorii?

• Practic, prin acest mecanism, BNR:

 controlează lichiditatea din piața interbancară,
 cantitatea de resurse financiare pe care sistemul
bancar le are la dispoziție pentru a acorda credite
economiei reale, adică persoanelor fizice și
companiilor.
• Atunci când banca centrală consideră că s-au acordat prea multe
credite în economie și că s-au acumulat în acest fel dezechilibre
periculoase (supraîndatorare a debitorilor, supraexpunere a băncilor),
ea are la dispoziție varianta majorării rezervelor minime obligatorii,
ceea ce reduce cantitatea de bani pe care băncile îi au la dispoziție
pentru creditare.

• Sau când creditarea economiei este departe de a fi satisfăcătoare,

BNR poate reduce rezervele minime obligatorii, eliberând resurse
financiare pentru bănci.
Ce este ROBOR , EURIBOR, LIBOR?
• ROBOR, EURIBOR si LIBOR sunt indici de referinta si reprezinta rata medie a
dobanzii pentru creditele in LEI, EURO, USD si CHF.  
• ROBOR vine de la Romanian Interbank Offer Rate si reprezinta rata medie a
dobânzii pentru creditele în lei acordate pe piata interbancara si este stabilita de
catre B.N.R.
• Aceste rate sunt calculate zilnic, ca medie aritmetica a ratelor de dobânda afisate
de un numar de 10 banci comerciale, selectate potrivit unor criterii de
performanta.
• Indicele ROBOR este insa influentat nu doar de evolutia generala a economiei, de
natura sa creasca sau sa scada riscul creditelor interbancare, ci si de costurile la
care bancile se pot refinanta de la banca centrala.
• Prin urmare, dobanda de referinta a BNR este cea care determina evolutia
dobanzilor practicate de catre bancile comerciale.
DOBANDA DE REFERINTA BNR
• Se calculeaza ca medie aritmetica, ponderata cu volumul tranzactiilor,
a ratelor dobanzii la depozitele atrase de BNR si la operatiunile
reverse repo (banca rascumpara certificatele in cazul in care posesorul
are nevoie de lichiditati) din luna anterioara celei pentru care se face
anuntul.
• EURIBOR sau European Interbank Offered Rate este rata
internationala a dobanzii interbancare pentru moneda euro, adica
rata de dobanda la care un mare numar de banci isi acorda una alteia
credite pentru a-si finanta operatiunile curente.
• LIBOR este dat de catre piata interbancara din Londra (London
Interbank Offered Rate) pentru celelalte valute.
Ce NU face o banca centrala moderna?
• Nu se ocupa de cresterea economica , pentru ca nu o poate face
sustenabil;
• Nu se ocupa cu reducerea somajului ;
• Nu se implica in politici structurale sau sectoriale ;
• Nu acorda imprumuturi administratiei publice , centrale sau locale.