Analiza politicii

monetare in
Romania
Constandache Alexandra-Raluca
Constantin Raluca
 Piaţa monetară

 Piaţa monetară reprezintă cadrul necesar în care

se desfăşoară zilnic raporturile dintre bănci în
legătură cu lichidarea soldurilor provenite din
operaţiuni reciproce. Pe această piaţă se
confruntă cererea şi oferta de monedă, în funcţie
de preţul acesteia, adică rata dobânzii. Piaţa
monetară îndeplineşte funcţia specifică de
compensare a deficitului şi excedentului de
lichidităţi, care se realizează fie prin credit
acordat direct, fie prin negocierea unor hârtii de
valoare foarte lichide şi cu scadenţe apropiate.
 Cererea de moneda

 Cererea de monedă provine de la

agenţii economici care cheltuie mai
mult decât resursele de care dispun
şi recurg la împrumuturi. 
 Aceştia pot fi:
- întreprinderile, pentru finanţarea
afacerilor;
- trezoreria (casieria statului), pentru
acoperirea deficitului bugetar;
- băncile sau alte instituţii financiare
care au nevoie de credite.
- populaţia, pentru realizarea unor
proiecte proprii.
 Cantitatea de monedă disponibilă
este influenţată de o serie de factori,
prezentaţi în imaginea alăturată.
 Pentru a determina volumul masei monetare în condiţiile existenţei
creditelor de consum se foloseşte formula:
Oferta de monedă

 Oferta de monedă provine de la agenţii economici care au la un

moment dat resurse monetare disponibile, şi anume:
- băncile;
- casele de economii şi pensii;
- societăţile de asigurare;
- alte instituţii financiare;
- populaţia;
- trezoreria- în situaţia în care are excedente;
- Banca Centrală (de Emisiune) pentru refinanţarea băncilor care au
nevoie de credit sau pentru acoperirea deficitului bugetar.
 Mecanismul de transmisie a politicii monetare

• Mecanismul de transmisie a politicii monetare încapsulat de modelul neo

keynesian este reprezentat în totalitate de rata dobânzii pe termen
scurt (instrumentul politicii monetare), care afectează activitatea
economic ă prin diferite canale;
• Banca centrală furnizează o ancoră nominală pentru inflaţie prin ţinta sa
de inflaţie pe termen mediu şi lung şi prin angajamentul său de a
modifica rata dobânzii pe termen scurt în scopul atingerii acestei ţinte;
• Modelul de analiză şi prognoză utilizat este simplu, puternic stilizat,
caracterizat prin coerenţă internă;
• În unele cazuri, modelul încorporează şi o ecuaţie a cererii de bani -
reflectând teoria cantitativ ă a banilor; oferta de bani nu mai este, însă,
controlată direct de banca centrală, masa monetară depinzând de rata
dobânzii, venitul na ţional şi nivelul pre ţurilor, care la rândul lor sunt
determinate în cadrul modelului.
 Operaţiuni pe piaţa monetară
 
 După complexitatea relaţiilor dintre agenţii economici, operaţiunile din
cadrul pieţei monetare pot fi:
- de finanţare
- acordarea de credite de către bănci unor agenţi economici nefinanciari;
- de refinanţare
- când creditorul şi-a utilizat disponibilităţile sale şi se adresează altei bănci
sau instituţii financiare pentru a obţine un credit.
 Date fiind complexitatea lor şi implicaţiile pe care le pot avea, operaţiunile
efectuate pe piaţa monetară crează o reţea strânsă de legături între
agenţii economici şi impun din partea acestora:
- eficienţă;
- punctualitate;
- disciplină.
 Instrumentele politicii monetare

La nivelul general al economiilor contomeporane,

instrumentele folosite pentru politica monetara sunt :
 taxa oficiala a scontului;
 rata rezervelor minime obligatorii;
 operatiunile pe piata;
 controlul direct al creditului.
In cazul Romaniei, instrumentele generale ale politicii
monetare sunt:
 taxa oficiala a scontului (mai putin);
 rata rezervelor minime obligatorii ;
 operatiunile de open-market ;
 creditele de refinantare (vezi dobanda de refinantare).
 Instrumentele directe sunt acele măsuri care îi afectează în mod
direct pe utilizatorii şi deţinătorii de monedă, inclusiv societăţile
financiare. Din această categorie, cele mai importante sunt:
încadrarea creditului, fixarea administrativă a unor rate ale
dobânzii şi a unor rate de schimb.
 Instrumentele indirecte sunt utilizate de către Banca Centrală în
relaţie cu celelalte bănci şi cu agenţii nefinanciari.Această
categorie cuprinde instrumente care permit controlul asupra
costului şi asupra cantităţii de monedă centrală.
 Prin fiecare tip de instrument pot fi urmărite anumite obiective,
astfel încât există posibilitatea clasificării instrumentelor după
următoarea structură:
Instrumente prin care Banca Centrală furnizează şi retrage moneda
centrală;
Instrumente care afectează direct activele sau pasivele băncilor ;
Instrumente care permit controlul acţiunilor cu străinătatea;
 4.Agregatele monetare
 Dezvoltarea echilibrată a unei economii presupune o bună corelare între
volumul mijloacelor de plată disponibile în economie şi nevoile acesteia.
Prin urmare, în vederea urmăririi echilibrului monetar, se impune
cunoaşterea mijloacelor de plată disponibile şi a modului în care acestea
sunt deţinute de către participanţii pe piaţa bunurilor şi a serviciilor. În
acest scop, autorităţile monetare au elaborat anumiţi indicatori monetari
denumiţi agregate monetare, care permit măsurarea masei monetare,
urmărirea evoluţiei acesteia, precum şi cunoaşterea puterii de cumpărare a
agenţilor nefinanciari rezidenţi.
 Agregatul monetar reprezintă un ansamblu omogen de active, care pot fi
utilizate în calitate de mijloc de plată. Particularitatea agregatelor
monetare este de a se include unele în celelalte astfel că agregatul cel mai
mic este inclus în agregatul de mărime imediat superioară ş.a.m.d. până
când agregatul cel mai mare le conţine pe toatecelelalte.
 Prin construirea agregatelor monetare, autorităţile monetare urmăresc nu
doar simpla cunoaştere a volumului mijloacelor de plată, ci ca acestea să
le ofere informaţii care să permită promovarea unei politici monetare
adecvate, în vederea evitării sau corectării dezechilibrelor monetare
 Tipuri de agregate monetare
 Agregatele monetare diferă de la o ţară la alta, în funcţie de gradul de
dezvoltare a pieţei financiare, de locul pe care-l ocupă sistemul bancar în
finanţarea economiei, de structura instituţiilor emitente de active
monetare, de definiţiile adoptate de autorităţile monetare cu privire la
conţinutul şi gruparea agregatelor monetare.Cu toate acestea, ele au
anumite caracteristici comune astfel că pot să fie grupate în trei categorii:
1. moneda primară (numită şi bază monetară sau monedă de rezervă)
reprezintă moneda emisă şi controlată de banca centrală (numerarul şi
disponibilităţile băncilor comerciale, ale statului şi ale altor instituţii în
conturile deschise la banca centrală). Ea constituie suportul pentru crearea
monedei scripturale de către băncile comerciale.
2. moneda ca mijloc de plată (masa monetară în sens restrâns, money
supply) cuprinde mijloacele de plată create de banca centrală şi de
celelalte instituţii financiar-bancare.
3. moneda ca avuţie netă, cuprinde, pe lângă mijloacele de plată amintite,
acele active financiare care nu sunt utilizate curent în calitate de mijloace
de plată, însă se pot transforma mai rapid sau mai lent în lichidităţi.
 Tipuri de agregate monetare
 Criteriul după care sunt incluse în agregatele monetare diferitele active
este cel al lichidităţii. Astfel, s-au construit agregatele monetare notate
cu siglele M1, M2, M3, L
1. Agregatul M1 include numerarul (biletele de bancă şi moneda
divizionară) şi depunerile în conturi curente. M1reprezintă componenta
cea mai lichidă a masei monetare sau lichiditatea primară.
2. Agregatul M2 include, pe lângă M1, plasamentele la termen şi în
vederea economisirii, care pot să fie transformate rapid în lichidităţi
primare, fără riscul unei pierderi de capital.M 2 reprezintă lichiditatea
secundară.
3. Agregatul M3 cuprinde, pe lângă M2 alte active cu diferite grade de
lichiditate şi în structura cărora se pot include certificatele de depozit,
bonurile de casă, alte titluri de valoare emise pe piaţa monetară.
4. Agregatul L include toate celelalte componente amintite anterior, la
care se adaugă titluri de valoare negociabile, emise pe termen mediu şi
lung, care pot fi transformate mai lent în lichidităţi.
Indicatori monetari-octombrie 2019

Masa monetară în sens larg (M3) a înregistrat la sfârşitul lunii octombrie

2019 un sold de 404 380,9 milioane lei. Faţă de luna septembrie 2019,
aceasta a crescut cu 1,0 la sută (0,6 la sută în termeni reali), iar în raport cu
octombrie 2018 masa monetară (M3) s-a majorat cu 9,8 la sută (6,2 la sută
în termeni reali).
 Politica monetara BCE(zona euro)
 BCE și băncile centrale naționale din toate statele membre ale UE
formează Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). Obiectivul
principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Pentru a îndeplini
acest obiectiv, Consiliul guvernatorilor BCE își întemeiază Deciziile pe o
strategie de politică monetară ce se bazează pe doi piloni și le pune în
aplicare prin intermediul măsurilor de politică monetară standard și
neconvenționale. Principalele instrumente ale politicii monetare standard
sunt operațiunile pe piață, mecanismele permanente și constituirea unor
rezerve minime. Drept răspuns la criza financiară, BCE și-a modificat
strategia de comunicare, oferind orientări cu privire la evoluția politicii BCE
privind ratele de schimb, care depinde de perspectiva stabilității prețurilor,
adoptând și o serie de măsuri de politică monetară neconvenționale.
Printre aceste măsuri se află cumpărarea de active și obligațiuni de stat pe
piața secundară, scopul fiind menținerea stabilității prețurilor și asigurarea
eficacității mecanismului de transmisie a politicii monetare.
Temeiul juridic
 Articolele 119-144, 219 și 282-284 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene (TFUE);Protocolul (nr. 4) anexat la
Tratatul de la Lisabona privind Statutul Sistemului European al
Băncilor Centrale (SEBC) și al Băncii Centrale Europene (BCE).
Obiective
 Obiectivul principal al SEBC este, conform articolului 127
alineatul (1) din TFUE, menținerea stabilității prețurilor. Fără a
aduce atingere acestui obiectiv, SEBC sprijină politicile economice
generale ale Uniunii, pentru a contribui la realizarea obiectivelor
Uniunii. SEBC acționează în conformitate cu principiile unei
economii de piață deschise în care concurența este liberă,
promovând o alocare eficientă a resurselor (articolul 127
alineatul (1) din TFUE).
 Stategie monetara BCE
1. Prezentare generală
La 13 octombrie 1998, Consiliul guvernatorilor BCE a convenit asupra
elementelor principale ale strategiei sale de politică monetară, și anume: o
definiție cantitativă a stabilității prețurilor, un rol important pentru monitorizarea
creșterii masei monetare, identificată printr-o valoare monetară agregată și
evaluare a perspectivelor evoluției prețurilor pe baza unei serii ample de
indicatori. BCE a optat pentru o strategie monetară bazată pe doi piloni (pilonul
1: analiza economică, pilonul 2: analiza monetară), al căror rol a fost definit din
nou, în mod precis, în cadrul revizuirii strategiei monetare, la 8 mai 2003.
2. Stabilitatea prețurilor
Stabilitatea prețurilor se definește ca asigurarea pe termen mediu a unei
rate a inflației [creșterea de la un an la altul a indicelui armonizat al prețurilor de
consum (IAPC) în zona euro] de aproape 2%.
3. Primul pilon al strategiei de politică monetară: analiza
economică
Analiza economică identifică factorii determinanți ai evoluției
prețurilor pe termen scurt și mediu. Se pune accentul pe activitatea
reală și pe situația financiară a economiei. Analiza economică ține
seama de faptul că evoluția prețurilor în perioadele menționate este
influențată de interacțiunea dintre cerere și ofertă pe piața bunurilor, a
serviciilor și a factorilor de producție. Pentru aceasta, BCE analizează
periodic, printre altele, evoluția producției totale, a cererii și a condițiilor
de pe piața forței de muncă, o gamă largă de indicatori ai prețurilor și
costurilor, politica bugetară, balanța de plăți în zona euro și prețul
activelor.
4. Cel de-al doilea pilon al strategiei de politică monetară:
analiza monetară
Analiza monetară se bazează pe legătura pe termen lung dintre
bani și prețuri, servind în principal pentru o verificare încrucișată a
concluziilor privind politica monetară pe termen scurt și mediu obținute
în urma analizei economice. Analiza monetară constă în analiza
detaliată a evoluțiilor monetare și a celor în materie de credite, pentru a
le aprecia efectul asupra inflației și a creșterii economice în viitor.
Politica monetara BNR
Piaţa monetară interbancară - Rata dobânzii de
referinţă a BNR (date istorice)

DATA RATA DOBANZII DE REFERINTA

IANUARIE 2018 4.25

IANUARIE 2017 4.86

IANUARIE 2016 5.12

IANUARIE 2015 5.45

IANUARIE 2014 5.96

IANUARIE 2013 6.12

IANUARIE 2012

IANUARIE 2011 6,25

IANUARIE 2010 8,00

IANUARIE 2009 10,25

IANUARIE 2008 7,50

IANUARIE 2007 8,75

IANUARIE 2006 7,50

IANUARIE 2005 17,31