INTRODUCERE

Piața valutară sau FOREX (prescurtarea de la Foreign Exchange Market) este o piață a
tranzacțiilor de vânzare-cumpărare de valute. După volumul tranzacției este cea mai mare piață
internațională.

Piața valutară este cea mai mare piață financiară din lume, cu un volum mediu al
tranzacționărilor ce depășește 3.000 miliarde de dolari pe zi. Piața valutară este deschisă 24 de ore
din 24, de luni până vineri, iar profiturile potențiale sunt nelimitate.

În ce privește activitățile desfășurate în domeniul pieței valutare, se poate afirma că acestea

prezintă o extindere și o diversificare extrem de accentuată în ultimele decenii, așa încât, reprezintă
o meserie de viitor.

Piața valutară este singura piață financiară care nu este afectată în mod negativ de crize
economice, perioada de recesiune sau lipsa de lichiditate. Aici se tranzacționează bani lichizi contra
bani lichizi, și orice creștere sau scădere a unei perechi valutare implică atât o creștere, cât și o
scădere. Piața valutară nu se poate prăbuși și nu poate fi în scădere, iar obiectul tranzacționării
(banii) sunt activul cu cea mai mare lichiditate. De aceea la bursa valutară se pot obține profituri,
indiferent de circumstanțele economice globale sau locale.

Aceasta constituie un sistem complex interbancar, prin care se tranzacționează sume mari de
bani, de către actorii din piață, la o rată de schimb stabilită la o anumită dată, într-un anumit
moment, în scopul schimbării (convertirii) unor valute contra altora. Piața s-a format în anii 70,
când comerțul internațional a trecut de la sistemul de cursuri fixe la sistemul de cursuri flotante.

Cotația valutelor este determinată de către piață, prin raportul dintre cererea și oferta de
valută a unei țări. Cotația reflectă cantitatea (volumul) de valută străină, care trebuie plătită pentru o
unitate de monedă națională.

Pentru fiecare valută există o simbolizare standard, recunoscută în lumea întreagă și

aprobată prin standardele de conformitate ISO. Simbolurile sunt alcătuite din trei litere, primele
două simbolizând țara, iar a treia denumirea valutei. De exemplu dolarul SUA, conform
standardelor de clasificare, se notează USD, unde US înseamnă United States, iar D este prima
literă din denumirea valutei.
 MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Orice economie modernă, competitivă și capabilă să se adapteze la cerințele actuale ale

globalizării nu poate fi concepută fără existența și funcționarea în cadrul ei a unei piețe valutare
eficiente.

Prin mecanismele sale specifice piața valutară concentrează și centralizează capitalurile,

Oferă o serie de instrumente și produse care asigură fructificarea plasamentelor și acoperirea
riscurilor precum și o mare diversitate de oportunități de investire, în cadrul căreia reușita depinde
de gradul de instruire și cunoaștere, de priceperea, flerul și curajul fiecărui participant.

În cea ce privește activitățile desfășurate în domeniul pieței valutare, se poate afirma că

acestea prezintă o extindere și o diversificare extrem de accentuată în ultimele decenii, așa încât,
pentru oricare tânăr economist, acest domeniu reprezintă o ”meserie” de viitor, în care specialiști
sunt destul de puțini, se formează în timp, sunt intens solicitați, dar în compensație sunt bine plătiți.
 CAPITOLUL I

Introducerea în problemele pieţei valutare

1. Elemente conceptuale şi teoretice privind piaţa valutară

Domeniul economiei în care sistemul de formare şi alocare a mijloacelor financiare deţine un rol
principal este marcat de o puternică specificitate. Astfel, în studiile privind acest domeniu apar
referiri la teorii şi concepte precum:

1. Teoria cantitativă a banilor, conform căreia modificarea cantităţii de bani în circulaţie atrage
întotdeauna modificări în nivelul preţurilor în raport direct proporţional cu această cantitate.
În varianta contemporană, această teorie se referă la analiza funcţională a raportului dintre
variabilele de care depinde cantitatea de bani la un moment dat. Această corelaţie
corespunzător economistului american Irving Fischer, este dată de egalitatea:

Cantitatea de monedă x Viteza de circulaţie a fiecărei unităţi monetare = Preţul mărfurilor x

Numărul tranzacţiilor comerciale (M x V = P x T);

2. Politica economică promovată de un guvern presupune: definirea obiectivelor majore,

delimitarea instrumentelor de realizare a respectivei politici, stabilirea strategie cu privire la
realizarea obiectivelor;

3. Cursul de schimb – preţul la care o valută se schimbă în raport cu altă valută. Cursul de
schimb fix (stabil) în raport cu aurul sau o monedă presupune obligativitatea guvernului de a
menţine variaţia cursului de schimb a monedei naţionale în jurul parităţii monetare
prestabilite, fiind permise abateri, de asemenea prestabilite (în jur de 1-3%). Cursul de
schimb flotant reprezintă cursul de schimb a unei valute într-o altă valută, preţ format pe
piaţa valutară în raport cu cererea şi oferta de valută;

4. Oferta de bani reprezintă totalitatea mijloacelor monetare (bani autohtoni) existenţi în

economie, inclusiv cei aflaţi în depozitele bancare, dar care pot fi retraşi la cerere;

5. Politica monetară presupune o serie de măsuri pe care le poate lua guvernul, exercitându-le
prin intermediul băncii centrale (de emisie monetară) cu privire la: modificarea ofertei de
bani, controlul şi costul creditului cu repercusiuni asupra ratei dobânzii;
6. Rata dobânzii reprezintă raportul dintre cuantumul dobânzilor şi capitalul bănesc
împrumutat;

7. Fluxul de capital reprezintă mişcarea de valori ca urmare a unor decizii legate de procese de
vânzare cumpărare, creditare, rambursare etc., toate implicând intrări şi ieşiri de bani;

8. Monedă convertibilă reprezintă capacitatea unei monede de a fi schimbate pe aur sau pe

oricare altă valută în deplină legalitate;

9. Capitalul speculativ reprezintă acele fonduri băneşti care sunt plasate sau stau în aşteptare
pentru a fi plasate, pe termen scurt, pentru cumpărarea de valori cu scopul obţinerii de
câştiguri, ca urmare a unor anticipări cu privire la evoluţia ratei dobânzii, cursului de schimb
sau a conjuncturii economice;

10. Investiţii de capital reprezintă plasarea unor sume de bani pentru achiziţionarea de bunuri
sau hârtii de valoare, construirii de imobile, instruirii personalului în vederea dezvoltării
unor activităţi economice sau de altă natură;

11. Risc, reprezintă incertitudinea în cea ce priveşte realizarea obiectivului urmărit printr-o
operaţiune economică (investire, creditare, schimb). În domeniul valutar principalele
elemente de incertitudine sunt generate de evoluţia viitoare a cursului de schimb, ca şi de
eficienţa viitoare a plasării capitalului;

12. Sisteme de formare şi alocare a mijloacelor financiare – ansamblul de instituţii (bănci,

burse) şi reglementări (rata dobânzii, cursul de schimb, condiţii de creditare, etc.) în vederea
echilibrării cererii şi ofertei de mijloace financiare.

În cadrul proceselor economice care privesc sistemul de formare şi alocare a mijloacelor

financiare se conturează, mai ales în ultimele decenii, un domeniu relativ distinct, care are în centrul
atenţiei moneda privită ca obiect de vânzare-cumpărare. Importanţa pieţei valutare a fost semnalată
încă de la începutul acestui secol de către economistul englez J.M. Keynes. Piaţa valutară este
considerată acea parte distinctă din totalitatea actelor de vânzare-cumpărare, delimitată de
cumpărarea şi vânzarea de valute, dată fiind existenţa cererii şi ofertei de monedă.”Conţinutul”
pieţei valutare îl formează ansamblul tranzacţiilor cu devize desfăşurate între instituţiile financiare
din centrele financiare internaţionale (Londra, New York, Tokyo, Paris). Privită într-un cadru mai
larg, piaţa valutară are o tangenţă cu modificarea prețurilor unor valute în raport cu altele, fluxurile
capitalurilor şi efectele acestora asupra balanţei de plăţi, riscurile aferente cumpărării de devize.

Este necesar să menţionăm ca piaţa valutară internaţională, în adevăratul înţeles al cuvântului,

implică mai multe caracteristici:
13. Monedele care formează obiectul vânzării-cumpărării sunt îndeosebi cele aflate în regim de
convertibilitate deplină;

14. Desfăşurarea activităţii pe piaţa valutara presupune existenţa regimului cursurilor flotante
pentru valutele aflate „în competiţie”;

15. Existenţa de legături între marele centre financiare internaţionale, ceea ce face necesară
funcţionarea continuă a unor reţele de comunicaţii care să permită operativitatea informării
(dealing, telefon, video);

Într-o schemă generala a economiei caracterizată de P.A. Samuelson ca un sistem de pieţe şi

preţuri, am putea înscrie circuitul generat de piaţa valutelor, undeva în zona pieţelor factorilor, dată
fiind calitatea capitalului de factor primordial în economie. Într-o astfel de schemă acoperind o zonă
care, evident, depăşeşte graniţele unei singure ţări, datorită caracterului special al mărfii-bani, se
observă (graficul. 1) ca cererea şi oferta pe piaţa valutară, deşi se desfăşoară în proporţii
covârşitoare în cercul instituţiilor (îndeosebi al băncilor din marile centre financiare), poate „atrage
în joc” şi populaţia.

Graficul. 1. (http://www.ligiagolosoiu.ro/)

După această primă „incursiune”în sfera limbajului și a problemelor specifice schimburilor

valutare internaţionale ne propunem să extindem prezentarea, referindu-ne la unele delimitări
privind conceptele, şi la principalele teorii care constituie, frecvent, elementele de referinţă în
abordarea analizei economice şi prognozei fenomenelor pieţei valutare.

Delimitări:

Piaţă valutară-piaţă monetară-piaţă financiară

Piaţa valutară presupune comerţul cu valute şi include mecanismele prin care un astfel de
comerţ se exercită. Dacă cu două, trei decenii în urmă decontarea importurilor şi exporturilor
reprezenta ponderea covârşitoare a schimburilor valutare, în prezent investiţiile şi mai ales
operaţiunile combinate de cumpărare-vânzare de valute, pe diferite pieţe în raport cu diferenţele de
curs de schimb reprezintă partea majoritară a tranzacţiilor pe piaţa valutară internaţională. Spre
deosebire de piaţa valutară, piaţa monetară include operaţiunile şi mecanismele legate de acordarea
sau primirea de împrumuturi pe termen scurt.

Piaţa financiară, spre deosebire de piaţa monetară (a lichidităţilor), include operaţiunile şi

mecanismele care se referă la negocierea capitalurilor pe termen lung.

Preţ (curs) nominal-preţ efectiv-preţ real

Preţul reprezintă valoarea de piaţă a unui bun sau a unui serviciu. Nivelul „afişat”
(comunicat, înregistrat) al preţului este considerat „nominal”, spre deosebire de preţul efectiv care
rezultă, în general din calcule, deseori fiind media preţurilor unor produse (sau devize) dintr-o grupă
omogenă, aşa cum şi preţul (cursul, valoarea) real presupun calcule legate de înlăturarea efectului
inflaţiei sau de apreciere a puterii de cumpărare recunoscută pe piaţă.

Active, titluri, obligaţiuni, capital, plasament,

Reprezintă noţiuni care se referă la valori deţinute având însă, fiecare o specificitate. Astfel,
activele reprezintă averea deţinută de un subiect economic, incluzând bunuri, precum şi drepturi de
a încasa sau primi creanţe. Titlurile se referă la acele documente ce conferă subiectului economic
dreptul de a fi posesorul unui bun sau de a beneficia de pe urma unui serviciu sau de a primi o
datorie . Obligaţiunea reprezintă un titlu care se referă la un împrumut contractat, o sumă subscrisă
pentru o perioadă determinată de pe urma căreia posesorul obligaţiunii are anumite drepturi.
Capitalul este înţeles, în mod frecvent, ca fiind reprezentat de fondurile (materiale sau băneşti)
deţinute de un subiect economic într-o afacere. Plasamentul reprezintă acţiunea deţinătorului de
capital de a direcţiona un fond bănesc într-o operaţiune, de regulă străină de activitatea principală a
deţinătorului, în scopul obţinerii de profit.

Monedă, valută, devize

Moneda unei ţări reprezintă unitatea de măsură care serveşte la evaluarea, din perspectivă
economică, a unor activităţi sau evenimente (producţie obţinută, pierderi suferite, schimburi
realizate etc.). Valuta reprezintă moneda unui stat străin şi este în mod frecvent, menţionată în
operaţiunile de plată/încasare cu terţe ţări, ceea ce presupune (deşi nu în mod obligatoriu) un
anumit grad de convertibilitate. Deviză, termen utilizat des în schimburile internaţionale, are un
înţeles mai larg întrucât se referă atât la valută, cât şi la unele hârtii de valoare (titluri, obligaţiuni,
dar şi mijloace de plată) exprimate în monedă străină.
 1. Introducere în teoria proceselor desfăşurate pe piaţa valutară

În general, în construcţiile teoretice se recurge la abstracţiuni, ipoteze, stabilirea unor condiţii de

desfăşurare, aşa încât manifestările logice, mecanismele de desfăşurare să poată fi puse mai bine în
evidenţă. Nici domeniul comerţului cu valute nu face excepţie de la regulă, în sensul că, în
abordările teoretice, referirile la o aşa numită piaţă ideală (perfectă), contrapusă pieţei reale sunt
frecvente.

Piaţa ideală reprezintă o „construcţie” imaginară, în cadrul căreia, indiferent de ţară

concurenţa este curată, echilibrată, preţurile se modifică uniform şi la „paritate”, preferinţele
consumatorilor sunt identice, nesiguranţa nu există, toate bunurile şi serviciile se comercializează,
iar cheltuielile de transport, barierele vamale, precum și alte obstacole privind transferul de mărfuri
sau capitaluri nu intervin.

Piaţa reală internaţională, pentru care se cunosc date statistice, se caracterizează în contrast
cu piaţa ideală, prin: nesiguranţă, deosebiri în ce priveşte preţurile, preferinţele consumatorilor,
reglementările vamale, controlul guvernului, plus alte şi alte restricţii care introduc elemente de
distorsiune, mai mult sau mai puţin importante în calea manifestării nestânjenite a legilor care
guvernează piaţa valutară.

Legea preţului unic (L.O.P- „low of one price”) este caracteristică pieţei ideale şi presupune
ca un produs (fizic, financiar) să aibă acelaşi preţ (exprimat corespunzător cursului de schimb în
moneda ţării respective) indiferent în care ţară este produsul comercializat.

Pe piaţa reală puterea de manifestare a acestei legi este diminuată, întrucât atât costurile de
transport sau de tranzacţie,cât si alte obstacole de natură vamală, preferenţială, etc. fac ca acţiunea
de vânzare-cumpărare (arbitrajul) să întâmpine greutăţi în manifestarea acţiunilor de egalizare a
preţului.

2. Teoria parităţii de cumpărare ( Purchasing power parity)

Reprezintă un corolar al legii preţului unic şi a fost abordat iniţial de G. Cassel (1916, 1918), iar
ulterior a fost invocată şi perfecţionată de eminenţi economişti precum: P.A. Samuelson (1964), I.
Kravis (1976), B. Solink (1979) etc.
 În varianta absolută teoria parităţii de cumpărare poate fi considerată o extindere a teoriei
cantitative a banilor în sensul că se consideră că pe o piaţă ideală, o unitate monetară exprimată
corespunzător cursului de schimb, în valuta oricărei alte ţări ar trebui să aibă aceeaşi putere de
cumpărare oriunde în lume. Dacă apare o modificare de preţ într-o ţară raportată cu alta, această
modificare, urmare a acţiunilor comercianţilor de a cumpăra unde este mai ieftin și de a vinde unde
este mai scump, va provoca instantaneu o modificare în sens opus a cursului de schimb aşa încât
puterea de cumpărare a celor două monede revine la egalitate.

În varianta relativă, teoria la care ne referim afirmă că proporţia în care se modifică preţurile
într-o ţară în raport cu proporţia modificărilor de preţ dintr-o altă ţară este egalată de modificări
compensatoare ale proporţiilor cursurilor de schimb în cele două ţări, aşa încât paritatea de
cumpărare se menţine.

Menţinui:

16. Succesiunea: modificarea preţurilor, modificarea cursului de schimb nu este obligatorie în

sensul că ea poate fi inversată. Aşadar, teoria parităţii de cumpărare stabileşte o legătură
între modificarea preţurilor şi modificarea cursului de schimb fără a stabili care este cauza şi
care este efectul.

17. Relaţia dintre preţuri şi cursuri de schimb şi, legat de aceasta, obţinerea cursului de schimb
real se exprimă prin egalităţi de forma 1/p(k)=CS/p(R), unde CS = curs de schimb exprimat
în unităţi de monedă R per unitate monetară K, p(K) = preţul produsului în ţara K, p(R) =
preţul produsului în ţara R.

p(r)
1. CS r/k =
p (k )

CS∙ p($)
2. CS real($/£) =
p (£ )

Egalităţile menţionate sunt specifice parităţii absolute, în condiţiile pieţei ideale, a existenţei
unui singur produs în ţările K şi R. În ultima egalitate (CSreal) avem în vedere două ţări: SUA şi
Anglia, şi prin p($) putem înţelege preţul importului din SUA exprimat în valuta K, respectiv prin
p(£) preţul exportului Marii Britaniei în SUA exprimat în moneda R.
 În cazul mai apropiat de realitate, în care există un ansamblu de produse, putem considera
varianta parităţii relative în care, în loc de un singur preţ, putem introduce în calcul indicele general
al preţurilor.

3. I = CSr/k·Ip(r)/Ip(k)

Unde: Ip(k)- indicele preţurilor exprimate în moneda k pentru importurile r din k

Ip(r)- indicele preţurilor la mărfurile interne din r

Pe piaţa reală diferitele restricţii şi legiferări care creează deosebiri între „naţional” şi
„străin” fac ca eforturile comerţului liber de a egaliza profiturile să întârzie sau chiar să nu se
realizeze, aşa că abaterile de la teorie constă de fapt regulă în loc de excepţie. De altfel situaţia de
pe piaţa reală prezintă principala sursă a criticilor teoriei parităţii puterii de cumpărare. Se
consideră ca restricţiile legiferate, componenţa „coşului” de produse şi servicii folosit în calculul
indicelui de preţuri, ca şi destinaţia unor devize de a fi exclusiv în scopuri speculative (şi nu pentru
a cumpăra mărfuri) fragilizează teoria parităţii puterii de cumpărare, deşi nu îi diminuează rolul de
element de referinţă în explicarea unor procese pe piaţa valutară.

1.4 Teoria parităţii ratei dobânzii şi a parităţii la termen

Teoria parităţii ratei dobânzii

Teoria parităţii ratei dobânzii bazată pe teoria lui M. Keynes abordează relaţia dintre raportul
ratelor dobânzilor existente în cazul a două ţări şi raportul cursului de schimb la termen şi cursului
de schimb la vedere.

1+ R . dob ( R) CS latermen
4. =
1+ R . dob (K) CS lavedere

Unde: R. dob(R) = rata dobânzii în ţara R în postura în care ne situăm

 R. dob(K) = rata dobânzii în ţara K

CS = cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă R ce revin pe o unitate K

Se consideră că proporţia existentă în stânga egalităţii tinde permanent să egaleze proporţia

din dreapta, urmare a direcţiei pe care o iau capitalurile, spre băncile ţării K sau R, în căutarea de
câştiguri din dobânzi mai mari. Şi în cazul acestei teorii facilităţile pieţei sunt subînţelese.

Teoria parităţii la termen

Teoria parităţii la termen afirmă că pe o piaţă ideală, cursul de schimb la termen ar fi normal
să fie egal cu cursul de schimb la vedere ca urmare a tendinţei de diminuare până la anulare a
eventualei diferenţe datorită acţiunii comercianţilor de a mări cererea pentru ceea ce apare pe piaţă
mai ieftin şi de a micşora cererea pentru ceea ce apare mai scump.

Relaţii stabilite de I. Fischer

În ce priveşte rata nominală a dobânzii se afirmă de către statisticianul şi economistul

american că aceasta este egală cu produsul dintre rata reală a dobânzii şi rata anticipată a inflaţiei.

1+ R inf
t+ 1
t
5. 1+R. dob.nom.= (1+R. dob.reală) · inf
1+ R t
0

Transpusă în condiţiile schimburilor internaţionale, relaţia de mai sus conduce la afirmaţia:

dintre ratele dobânzilor a două ţări ar trebui (pentru un risc identic) să egaleze diferenţa dintre
cursurile de schimb anticipate ale celor două monede (una în raport cu cealaltă) pentru intervalul
considerat.

De asemenea poate fi formulată condiţia de paritate Fischer: când două titluri sunt similare
sub toate aspectele, cu excepţia valutei în care sunt exprimate, echilibrul pe piaţa mărfurilor
presupune că rata nominală a diferenţei de beneficii să fie compensată de o modificare
corespunzătoare a cursurilor de schimb.
 CAPITOLUL II

Piaţa valutară şi componentele ei

2.1 Piaţa valutară internaţională

Referindu-ne pentru început la piaţa valutară internaţională, aceasta este reprezentată de

ansamblul tranzacţiilor de devize, desfăşurate prin semnale de vânzare-cumpărare transmise prin
mijloace de comunicare rapide, între centrele financiare internaţionale (Londra, Tokyo, New York,
Hong-Kong, Singapore etc.).

Piaţa valutara implică mecanisme (acorduri, procedee, cutume) conform cărora se realizează
tranzacţii între cumpărătorii şi vânzătorii de valute. Dacă până acum câteva decenii comerţul cu
valute era generat îndeosebi de necesitatea decontării importurilor şi exporturilor, în perioada
actuală o pondere însemnată deţin tranzacţiile de valute convertibile ca urmare îndeosebi a
diferenţelor de curs de schimb de pe diverse pieţe şi ca urmare a diferenţelor în ce priveşte rata
dobânzii. Investiţiile şi legat de ele, fluxurile de capitaluri, reprezintă de asemenea, o sursă de
impulsionare a tranzacţiilor cu valute.

Se poate vorbi despre piaţa valutară tradiţională care se referă la tranzacţii

(vânzări/cumpărări, credite/împrumuturi) de valute, dar şi despre piaţa valutară interbancară care
include piaţa la vedere în care schimbul este realizat în 48 de ore, precum şi despre piaţa la termen
în care schimbul este realizat, în totalitate, după o durată de timp mai mare (o lună, 3 luni, 9 luni
etc.). Dacă depăşim sfera sistemului bancar, întâlnim piaţa contractelor la termen şi piaţa
contractelor de opţiuni la care ne vom referi în finalul acestui capitol.

Termenul de piaţă are deci o largă utilizare chiar şi în cazul în care drept element-cheie este
valuta şi aceasta datorită diversităţii instrumentelor financiare, sferelor şi duratelor de desfăşurare.

Participanţii principali la desfăşurarea pieţei valutare sunt băncile comerciale. Între acestea
deosebim:

Băncile broker care se particularizează prin faptul că intermediază pe piaţa valutară în nume
propriu dar numai corespunzător dispoziţiilor clienţilor şi evident, în contul clienţilor (vehiculând,
aşadar, sumele acestora corespunzător ordinelor acestora). De menţionat că băncile de acest gen
sunt autorizate să intermedieze, iar tranzacţia este executată în condiţiile în care banca sau clientul
găseşte partenerul dispus să participe la realizarea ei, ceea ce are darul să diminueze riscul
operaţiunilor acestor bănci. O categorie de intermediari o reprezintă aşa numiţii curtieri, instituţii
care au rol deosebit şi în ce priveşte informarea, dar şi în realizarea centralizată de ordine de
cumpărare sau de vânzare.

Clienţii băncilor comerciale sunt reprezentaţi de agenţii economici interni (firme, persoane
particulare) instituţii financiare care nu participă direct pe piaţă, burse de valori.

Banca centrală, reprezentată de banca naţională, banca de emisie monetară, are un rol aparte
pe piaţa valutară în sensul că reglementează activitatea pe piaţa interbancară şi poate modifica
oferta de monedă naţională, sau poate condiţiona creditele solicitate de băncile comerciale. De
asemenea, în cazul sistemului de curs controlat, Banca centrală poate influenţa cursul monedei
naţionale prin vânzarea sau cumpărarea de valută sau alte metode.

2.2 Mijlocele de informare şi utilizarea a informaţiilor

Revenind la principalii actori pe piaţa valutară, băncile comerciale, menţionând că cele cu

adevărat importante sunt marile bănci din centrele financiare internaţionale menţionate la început.
Tranzacţiile se desfăşoară în flux aproape continuu, 24 de ore din 24. Astfel, dacă ţinem seamă de
programul băncilor (8-17) şi de fusele orare, nu mult după ce închid băncile europene se deschid
băncile pe coasta de est a SUA (New York), apoi din centru (Chicago) şi vestul SUA. Preiau
activitatea băncile din Australia (Wellington, Sidney), apoi cele din Extremul Orient (Tokyo, Hong-
Kong), după care urmează centrele din Orientul Mijlociu şi astfel cercul se închide.
 Aşa după cum am văzut în precedentul subcapitol, tranzacţiile se succed, fiind pândite orice
abateri profitabile ale cursului de schimb sau ale ratei dobânzii şi, corespunzător intereselor
imediate sau în perspectivă, sunt transmise oferte sau confirmări prin intermediul marilor reţele de
transmitere a informaţiilor. Reuters, Swift, Dow Jones Telerate etc.

Astfel, agenţia de ştiri Reuters furnizează la cerere (contra cost) ştiri privind: cursurile de
schimb pentru principalele valute, ratele dobânzilor inclusiv dobânzile FED, preţurile privind
produsele cotate la bursele de mărfuri, cotaţiile indicatorilor bursieri (procentele şi direcţia
modificării acestora), evenimente şi tendinţe în viaţa economică, politica socială a diverselor ţări
sau privind deciziile organismelor internaţionale cu impact pe piaţa valutară.

Tabelul 1.( Pecican E. – Piața valutară, bănci & econometrie, Editura Economică 2000)

REUTERS

07.13.20MAR97 06.17.20MAR97

SPOT SPOT

USD 6750/6980 USD 6700/7100

DEM 3925/4130 DEM 4012/4213

GBP 10600/11100 GBP 10806/11346

FRF 1120/1230 FRF 1189/1249

CHF 4560/4850 CHF 4680/4914

ITL 392/415 ITL 400/420

NLG/ NLG 3564/3742

0824 FRANCO ROL 0000 BANC ROL

SPOT SPOT
USD 6700/50 USD 6800/00

DEM 3968/89 DEM 4015/51

GBP 10610/00 GBP 0884/24

FRF 1176/43 FRF 1190/60

CHF 4570/25 CHF 4669/44

ITL 395/17 ITL 402/26

Sub denumirea Swift activează din 1973 societatea cooperativă destinată dezvoltării de
reţele telecomunicaţii la scară internaţională destinate mesajelor care privesc activităţile bancare.
Evoluţia explozivă a numărului de tranzacţii Swift în intervalul 1977-1992 este revelatoare în sensul
expansiunii pieţei valutare.

Tabelul 2. (Pecican E. – Piața valutară, bănci & econometrie, Editura Economică 2000)

Ani 1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 1985

Nr. 21409 34531 46981 62576 79802 104075 129184 156469
tranzacţii
Ani 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992
Nr. 191126 221348 251072 294922 331687 363741 404518
tranzacţii

Agenţia Daw Jones Telerate oferă informaţii abonaţilor privind: cotaţiile la vedere,
modificările pe piaţa operaţiunilor, rezultate ale analizelor privind evoluţia tendinţelor şi oscilaţiilor
în timp, piaţa hârtiilor valutare, piaţa la termen a valutelor.

Reţelele electronice furnizează informaţii care apar pe ecranele terminalelor din sălile de
arbitraj ale băncilor, locul în care se concentrează activitatea de vânzare/cumpărare de valute. În
decursul zilei, cursurile de schimb se modifică în funcţie de cererea şi oferta înregistrată pentru
diversele valute. Operatorii din sala de arbitraj urmăresc continuu atitudinea altor bănci faţă de
cursul de schimb la cumpărare, la vânzare afişat de banca respectivă, adică poziţia valutară a băncii,
funcţie de care valutele sunt cotate. În acest scop, fiecare dintre operatori comunică prin intermediul
unui terminal şi a mai multor telefoane (între care unele conectate cu filialele băncii respective sau
direct cu băncile din străinătate). Operatorii sunt asistaşi de calculator, aşa încât este posibilă aflarea
în orice moment a poziţiei (sumei disponibile) băncii pentru fiecare valută precum şi alegerea între
diverse plasamente, tranzacţii.

Alături de dealeri o contribuţie însemnată în derularea profitabilităţii tranzacţiilor o au

poziţioniștii, preocupaţii cu efectele transferurilor bancare, dar şi de prinderea în evidenţa contabilă
a acestor transferuri, ca şi corespondenţi bancari, care au în atenţie gradul de risc la care se expune
banca în raport cu operaţiunile care au loc şi legat de aceasta, stabilirea de limite superioare privind
sumele tranzacţionate pentru fiecare dintre principalele valute.

La sfârşitul programului de lucru al zilei se stabilesc câştigurile şi pierderile şi se

consemnează suma care a rămas de tranzacţionat (de dorit pentru a evita riscul, ca urmare a
deprecierii, sub o limită prestabilită), aşa numita poziţie de raport „overnight position”.

În România, începuturile funcționării pieței valutare pot fi plasate, dacă avem în vedere
perioada care a urmat anului 1989, în anul 1991 când apare piața interbancară (18 februarie)
destinată vânzării, cumpărării valutelor la prețuri dominate de cursul oficial. În ultima parte al
aceluiași an 1991 este declarată convertibilitatea limitată a leului( la contul curent, pe plan intern),
se renunță la cursul oficial și apoi la fixing-ul bancar, apelându-se la licitațiile valutare care
reprezintă o altă etapă a realizării pieței libere a valutelor pe plan intern. De menționat că
deprecierea leului devine tot mai evidentă în tot acest interval ca, de altfel, și în anii următori. O
măsură nefericită a guvernului din acea perioadă (blocarea conturilor valutare – trim.IV.1991) face
riscantă deținerea valutei sub formă de depozite la bănci și implicit, afectează convertibilitatea
monedei. În cadrul licitațiilor BNR, adjudecă raportul cerere ofertă pentru principalele valute,
avându-se în vedere situația prezentată la băncile centrale, care la rândul lor se bazează pe
centralizarea ordinelor de vânzare/cumpărare trimise de către agenți economici. Comisia de licitații
stabilea un curs de echilibru ținând seama de cererea și oferta agenților economici.

Începând cu 1-08-1994 băncilor comerciale le revine sarcina da a determina cursul de

schimb avându-se în vedere cererea și oferta clienților, iar BNR păstrează doar rolul de a stabili și
supraveghea regulile desfășurării tranzacțiilor pe piața valutară internă. Unora dintre băncile
comerciale le-a fost recunoscut statutul de bănci dealer (BCR, BRD), cu rol specific legat de
„formatoare de curs”. Celorlalte bănci comerciale le-a revenit, până în iarna anului 1997 rolul băncii
intermediare.

Tranzacțiile pe plan intern, dar și internațional erau limitate atât de suma maxim de expunere
valutară a băncii comerciale respective, cât și de limita de expunere față de băncile partener. De
asemenea ordinele de cumpărare trebuie însoțite de instrucțiuni complete de plată și de
documentație aferentă privind scopul cumpărării de valută. Banca realizează operațiunea de
vânzare/cumpărare dacă cursul de schimb solicitat de client este suficient de apropiat de cursul cotat
de bancă. Pentru a limita riscul de expunere sunt stabilite limite privind sumele oferite spre
tranzacționare, precum și pierderile admisibile pentru fiecare dintre principalele valute.

CAPITOLUL III

Operațiuni specifice pieței valutare

3.1 Operațiuni la vedere (spot)

Operațiunile (tranzacțiile) la vedre se referă la vânzări/cumpărări de valute la un preț fix într-

un termen care include două zile lucrătoare după data încheierii tranzacției (48 ore). Cele mai multe
tranzacții la vedere se realizează prin telefon. Termenul de două zile este necesar pentru a fi
transmise și executate instrucțiuni băncilor în vederea realizării operațiunii.
 Banca poate fi pusă în postura:

1. De a cumpăra o sumă exprimată în valută străină (traded currency) și în acest scop are în
vedere cotația la vedere în momentul respectiv.

De exemplu firma A transmite instrucțiuni în vederea preschimbării sumei de 10.000

euro din contul ei în vederea obținerii de lei.

Cursul la vedere în momentul respectiv la banca B este 4,1-4,2 leu/euro. Banca va

cumpăra cei 10.000 de euro cu 4.1 lei și firma va fi creditată cu suma de 10.000 x 4.1 =
41.000 lei

2. De a vinde o sumă exprimată într-o valută străină, cea ce banca va realiza la prețul de ofertă
(vânzare)

De exemplu, dacă firma A va solicita băncii ca din contul ei în euro să efectueze o plată
în dolari în suma de 7,500 $, banca va realiza transferul având în vedere cursul de
schimb la acel moment 1.4-1.5 $/€. Ca urmare, transferul va fi de 5000€ x 1.5 = 7,500
$.

3.2 Operațiuni la termen (forward)

Tranzacțiile la termen constau în înțelegeri de vânzare cumpărare de valute la o dată viitoare

(distanță la peste 48 de ore de la momentul înțelegerii) la un curs de schimb stabilit în momentul
perfectării înțelegerii pentru o sumă specificată.

Înțelegerea poate fi inițiată prin telefon. Între înțelegerea reciproc acceptată și îndeplinirea ei
(depunerea sumei într-o valută și preschimbarea ei într-o altă valută) se scurge un interval de
1,3,6,9, luni sau chiar mai mare. În tot acest interval tranzacția la termen nu poate fi anulată.

În cea ce privește cursul de schimb la termen, el se stabilește în raport cu diferența dintre

ratele dobânzii celor două valute, dar și în funcție de alți factori( termeni, anticipări, etc.).
Tranzacțiile la termen reprezintă, cel mai răspândit element de protejare împotriva surprizelor
neplăcute datorate modificărilor cursurilor de schimb în decursul timpului.

Mai concret pot fi întâlnite următoarele situații:

1. Operațiunile de export/import datorită intervalului de timp până la efectuarea plății, interval

în care cursul valutei reprezentând contravaloare exportului/importului se poate modifica
 semnificativ. Astfel că, spre exemplu, avem în vedere exportatorul X care vinde mărfuri în
Italia și plata se va face în euro peste 3 luni, el are interesul de a se proteja în raport cu o
posibilă depreciere a lirei vânzând euro la termenul de 3 luni.

2. Operațiuni financiare legate de investiții, credite, depozite etc. în valute pentru care există
riscul legat de cursul de schimb, determină pentru protejare vânzarea acestor valute la
termen.

3. Operațiuni speculative, prin care se speculează variația cursului de schimb în perioada

stabilită pentru efectuarea tranzacției. De exemplu un investitor A cumpără la termen o
valută X care va avea scadența peste 6 luni. Acesta va miza pe faptul că în decursul celor 6
luni până la efectuarea tranzacției cotația valutei X va crește astfel încât investitorul va
obține profit, în timp ce persoana care vinde valuta X speră să scadă cotația valutei astfel
încât acesta să obțină profit.

3.3 Operațiuni swap (de schimb)

O tranzacție swap implică o dublă operațiune de preschimbare pentru aceeași valută, dacă
una dintre operațiuni este la vedere, iar cealaltă este la termen (sau invers). Așadar o combinație
între o cumpărare de valută la vedere și o vânzare la termen. Scopul operațiunilor de schimb este
acela de protejare a deținătorilor de valută în fața modificărilor de curs de schimb, sau a
modificărilor ratei dobânzii. De menționat că astfel de operațiuni se fac numai în grupul monedelor
liber convertibile (care cotează la termen) la un cost acceptat pe piețele interbancare. Perioadele de
instabilitate pe piața valutară sunt cele mai propice unor astfel de tranzacții.

În cele ce urmează ne referim la câteva situații care presupun operațiuni swap:

1. Prudența în ce privește păstrarea unor sume mari în valute care reprezintă riscul deprecierii.
Pentru a elimina astfel de riscuri, banca, în situația în care este necesară deținerea unor astfel
de valute în vederea asigurării plăților, va prefera să le cumpere la un curs la vedere și să le
vândă imediat la termen.

De exemplu la cerea clientului M este necesar ca banca A să dețină 20 mil lire, deși
există semnale că lira se va deprecia în perioada următoare. Ca urmare banca va
cumpăra suma de 20 mil lire și o va vinde la termen simultan unei alte bănci contra
dolar. Banca A a realizat cererea clientului evitând totodată o poziție riscantă în raport
cu lira. La termenul acceptat va recupera lirele pentru a satisface cerințele clientului.
2. Exportul de capital pe termen scurt, în cazurile care implică preschimbarea în altă valută, se
realizează prin operațiuni swap în vederea protejării.

Astfel, investițiile în străinătate, în valută străină, acceptate fie pentru că nu există

posibilități de investire în interiorul țării, fie pentru că randamentul sau siguranța
investirii în alte țări este mai mare pot fi asigurate în raport cu fluctuațiile de curs printr-
o cumpărare de valută la vedere, dublată de o vânzare la termen.

3. Schimbarea de datorii în situații în care unul dintre parteneri are o datorie în valuta M, iar
celălalt are o datorie în valuta F (sumele fiind echivalente), iar primul consideră că valuta M
se va aprecia în raport cu F, în timp ce celălalt consideră că valuta F se va aprecia în raport
cu M. Într-un astfel de caz schimbul datorii ar fi în interesul ambilor, fiecare dorind să
ramburseze datoria într-o monedă care se va deprecia. Așadar în urma realizării
operațiunilor swap, primul va rambursa datoria în valuta F, iar al doilea în valuta M.

4. Schimbarea (swap) de dobânzi între doi parteneri care, pentru sumele echivalente
împrumutate, se deosebesc prin dobânzi care se calculează în mod diferit (de exemplu unul a
împrumutat la o dobândă fixa, în timp ce celălalt la o dobânda variabilă).Dacă, după o
perioadă de timp de la încasarea împrumutului, unu dintre parteneri devine interesat de tipul
de dobândă la care a împrumutat celălalt, atunci schimbul de datorii poate avea loc.

5. Satisfacerea de către bancă a unor încasări și plăți între care unele efectuate în prezent, altele
în viitor.

3.4 Operațiuni bazate pe acorduri (înțelegeri)privind rata dobânzii la termen

Operațiunea FRA (Forward Rate Agreement) se realizează pe piața interbancară și are drept
scop protejarea în raport cu modificările la rata dobânzii. Contractul FRA implică două părți (bănci)
care se pun de acord asupra unui anumit nivel al ratei dobânzii (fix și în avans) pentru un termen
specificat (în viitor) în cazul unei valute. În acest fel părțile se protejează reciproc față de evoluția
pe piață a ratei dobânzii. La termenul stabilit, una dintre cele două părți contractante va compensa
diferența de dobândă care se înregistrează la încheierea perioadei menționate în contract.

Perioada de scadență este 1,2,3,6,9,12 luni, iar suma minimă este de 5 mil $. Contractul nu
este standardizat, ci el se negociază avându-se în vedere mărimea intervalului, valuta, curs de
schimb și suma (depozitul). Nu sunt implicate transferuri de sume cu excepția valorii care rezultă
din diferența dintre rata dobânzii specificată în contract și rata dobânzii pe piață la scadență. De aici
și singurul risc care apare, cel legat de neachitarea unei asemenea diferențe de către partea
favorizată de fluctuația ratei dobânzii pe piață.

Specificarea unei tranzacții FRA, presupune enunțul a două termene: unul care precede
perioada FRA propriu-zisă și unul care include această perioadă alături de perioada care o precede.
De exemplu: un FRA 6 contra 9 luni are în vedere un interval de 3 luni după trecerea a 6 luni.

Stabilirea ratei dobânzii din contractul FRA are în vedere nivelul ratei înregistrat în perioada
care precede intervalul la care se referă înțelegerea, precum și nivelul ratei pentru întregul interval
(cel precedent plus intervalul FRA).

Operațiunile FRA protejează contra nedoritelor modificări ale ratei dobânzii. Se recomandă
ca cel ce se împrumută, dacă vrea să se protejeze contra unor posibile rate mai mari ale dobânzii, să
cumpere un contract FRA, în timp ce unui investitor care vrea să se protejeze împotriva scăderii
ratei dobânzii i se recomandă să vadă un astfel de contract.

3.5 Operațiuni pentru viitor (futures)

Operațiunile futures se desfășoară sub forma vânzării/cumpărării de contracte standardizate

privind o sumă prestabilită oficial pentru o dată viitoare oficializării la un preț stabilit între părțile
contractante. Obiectul contractului poate fi : valută, bonuri de tezaur etc.

Contractele se comercializează prin intermediul unei burse de valori. Tranzacțiile de acest

fel au un rol speculativ, scopul fiind acela de a obține profit.

În mod frecvent nu se așteaptă scadența pentru executarea contractului, ci operațiunea se

rezolvă înainte de acest moment. Părțile contractante depun o sumă de securitate (depozit de
garanție) de 2-5% din valoarea tranzacției.

De exemplu un posesor de hârtie de valoare cu dobândă fixă anticipează o creștere a

dobânzilor. Pentru a evita riscul, cumpără contracte futures specifice hârtiilor de valoare pe care
le deține. Este interesat de operațiune dacă rata dobânzii este superioară celei anticipate. În acest
fel va câștiga pe piața la termen.

De menționat că o tranzacție futures este deseori dublată de o operațiune la termen în sens

contrar (vindere pentru viitor - cumpărare la termen).
 În ce privește executarea contractului, aceasta nu presupune neapărat transmiterea sumei
unor alte instrumente pentru care este elaborat contractul, ci doar a diferențelor de preț (pierdere sau
câștig).

3.6 Arbitrajul valutar

Noțiunea de arbitraj pe piața valutară se referă la practica (operațiunea) de a vinde și

cumpăra valută sau hârtii de valoare cu scopul de a profita de pe urma diferențelor de valoare.
Arbitrajul presupune, drept condiție primordială, convertibilitatea valutei/hârtiei de valoare care este
vândută în raport cu cea care este cumpărată. Diversitatea de situații pe piața valutară (cursuri de
schimb diferite, dobânzi sau genuri de operațiuni diferite) se manifestă și prin existența mai multor
tipuri de arbitraje.

1. Arbitraj simplu

Varianta cea mai simplă de arbitraj se bazează pe faptul că, pentru aceeași valută pot
exista două prețuri (cursuri de schimb) diferite pe două piețe diferite.

De exemplu, pe piața A se vinde euro la prețul de 1€ = 1.25$, iar pe piața B în aceeași

perioadă, euro se cumpără cu 1.5$, Dispunând de 10.000$ și folosindu-i pentru a
cumpăra dolari pe piața A și a-i revinde imediat pe piața B, ar rezulta un câștig:

Pe piața A : 10.000$ devin prin cumpărare 8000€, iar pe piața B: 8000 euro devin prin vânzare
12.000 dolari, astfel rezultând un plus de 4000 dolari.

2. Arbitraj dublu

Caracteristic arbitrajului dublu este că apelează la cursul de schimb încrucișat în

operațiunile de vânzare/cumpărare de valute. Scopul de cele mai multe ori, este de a se
realiza transformarea diverselor valute deținute de o bancă într-o singură valută care-i
este necesară pentru o tranzacție care presupune plata imediată.

De exemplu, posesorul A deține 1500 lire, 2.000 euro și 5000 dolari. Întrucât urmează
să achite o datorie de 10.000 dolari el analizează cursurile de schimb la cumpărare și
vânzare și se decide pentru varianta:
Valută Cursul de schimb unitate monetară per dolar

La cumpărare La vânzare

Lira 1,6 1,7

Euro 1,4 1,5

Suma pe care o va obține îi va fi suficientă pentru efectuarea tranzacției, deoarece:

1.6 x 1.500 lire+ 1,4 x 2.000 euro + 5000 dolari = 2.400+ 2.800 +5.000 = 10.200 $

3. Arbitraj multiplu

O situație mai complexă datorită existenței simultane de cursuri diferite pentru mai multe
valute, pe mai multe piețe, face necesară căutarea transformării valutei pe care o deținem
prin acțiuni de vânzare/cumpărare, în succesiune, pe diverse piețe. Elementul ce poate
genera câștiguri îl reprezintă opțiunea pentru cel mai avantajos preț la care urmează să
vindem valuta pe care o deținem în urma fiecărei dintre combinațiile rezolvate.

De exemplu, în situația în care ne decidem să participăm la un arbitraj multiplu cu

intenția de a fructifica o sumă de 1.000 $ ne putem confrunta cu următoarele cursuri de
schimb pentru trei piețe A, B, C:

18. piața A: 1$ = 1.4€ = 1.6£

19. piața B: 1$ = 1.3€ = 1.5£

20. piața C 1$ = 1.5€ = 1.7£

Preschimbarea celor 1000$ poate avea în vedere prețul cel mai avantajos care, intuitiv, poate fi
apreciat pe baza cursurilor de schimb prezentate. Pentru a ajunge la o modalitate obiectivă de
apreciere a celei mai avantajoase căi, propunem un algoritm care presupune următorii pași:

1. determinarea raporturilor valorice dintre valorile paritare ale monedelor luate două câte
două. În acest caz pot fi calculate următoarele raporturi valorice: $/€, €/$, £/€, €/£, $/£,
£/$.

2. Aranjarea rezultatelor pe cupluri de coloane conținând parități (rezultate ale raporturilor

valorice obținute la prima etapă) pe piețe, în așa fel combinate, încât în prima pereche de
 coloane să apară moneda pe care o deținem (în cazul nostru dolarul) la numitor, iar în
ultima pereche de coloane să apară moneda pe care urmărim să o deținem, în final, la
numărător.

În acest exemplu deținem 1.000$, și în final dorim să obținem tot dolari,

dar mai mulți. Combinațiile de coloane le formăm astfel:

Piața €/$ £/$ €/£ £/€ $/£ $/€

A 1.4 1.6 0,875 1,143 0,625 0,714

B 1.3 1.5 0,867 1,154 0,667 0,769

C 1.5 1.7 0,883 1,133 0,588 0,667

Tabelul 4.

3. Se caută pe coloane raportul valoric cel mai mare care poate fi obținut pentru valuta pe
care o deținem din combinația precedentă. Drumul astfel conturat are drept borne
raporturile valorice cele mai avantajoase.

4. Compararea sumelor obținute în valuta dorită la capătul fiecărei combinații și alegerea

variantei optime.
 CAPITOLUL IV.

STUDIU DE CAZ

4.1 Introducere în piața FOREX

Cuvântul ”Forex” este prescurtarea de la ”Foreign Exchange”, și s-ar putea traduce în limba
română prin ”Piață Valutară” sau ”Bursă Valutară”. Spre deosebire de bursele de valori, bursa forex
nu are un singur sediu, ea fiind o bursă globală cu patru centre financiare de referință: New York,
Tokyo, Sydney și Londra.

Piața valutară internațională constituie un sistem complex interbancar, prin care se

tranzacționează sume de bani, de către actorii din piață, la o rată de schimb stabilită la o anumită
dată, într-un anumit moment, în scopul schimbării (convertirii) unor valute contra altor valute.

Piața s-a format la începutul anului 1970, când comerțul internațional a trecut de la sistemul
de cursuri fixe la sistemul de cursuri flotante.

Forex-ul nu are o locație fizică sau un punct central precum celelalte pieții financiare dar
operează cu bănci, corporații și persoane fizice pe întreg globul, 24 de ore din 24, mai puțin în
week-end.
 Obiectul tranzacționării pe piața forex îl reprezintă valutele de circulație internațională, în
special cele de referință: dolarul american (USD), euro (EUR), yenul japonez (JPY), lira sterlină
(GBP) și francul elvețian (CHF). Pe lângă aceste valute de bază, se tranzacționează în volume foarte
mari și alte valute, în special dolarul canadian (CAD), dolarul australian (AUD), și dolarul
neozeelandez (NZD).

Pentru fiecare valută există o simbolizare standard, recunoscută în lumea întreagă și

aprobată de conformitatea ISO. Simbolurile sunt alcătuite din trei litere, primele două simbolizând
țara, iar a treia denumirea valutei. De ex. dolarul SUA, conform standardelor de clasificare, se
notează USD, unde US înseamnă United States, iar D este prima literă din denumirea valutei.

Simboluri ale principalelor valute:

USD – dolarul american

EUR- euro

JPY- yenul japonez

GBP- lira sterlină

CHF- francul elvețian

CAD- dolarul canadian

NZD- dolarul neozeelandez

Aceste valute sunt grupate în perechi. Cele mai mari și tranzacționate perechi valutare sunt:

EUR/USD

GBP/USD

USD/CHF

USD/ JPY

O diferență fundamentală între bursa valutară și cea de valori este faptul că pe bursa valutară
se pot tranzacționa orice valute indiferent de locul în care se află brokerul. De exemplu: un broker
japonez aflat la Tokyo poate să tranzacționeze dolari americani vs franci elvețieni. În prezent cel
mai mare volum de tranzacții de pe bursa forex provine de la brokeri internaționali care primesc de
la clienții lor ordinele pe internet cu ajutorul platformelor avansate de tranzacționare. Astfel, orice
persoană cu acces la internet poate tranzacționa în timp real în bursa valutară, prin intermediul
acestor brokeri.

Bursa forex este cea care formează cursul valutar de pe piața interbancară, prin raportul
dintre cerere și ofertă. Atunci când cererea pentru o valută este mai mare decât oferta, cursul acelei
valute se va aprecia până în momentul în care cererea va scădea sub nivelul ofertei. De regulă cursul
valutar urcă și coboară în repetate rânduri, tocmai datorită acestui raport dintre cerere și ofertă.

Cursul unei perechi valutare are două forme pe piața valutară: cursul de cumpărare și cursul
de vânzare (așa cum se observă și la casele de schimb). Cursul de cumpărare (BID) este întotdeauna
mai mic decât cursul de vânzare (ASK). Prețul de vânzare este prețul la care se vinde valuta pe
piață, și la care nu se poate cumpăra. Prețul de cumpărare este prețul la care putem găsi un
cumpărător pentru valuta respectivă. Diferența dintre prețul la vânzare și prețul la cumpărare se
numește ”spread”. Acesta este de obicei comisionul brokerului prin care tranzacționați, având în
vedere că majoritatea brokerilor forex nu percep comisioane pentru operațiuni.

Pentru a obține profit tranzacționând pe piața forex, este suficient să intuiți corect evoluția
unei perechi de valute. Dacă analizele și informațiile vor indica faptul că euro se va aprecia în raport
cu dolarul atunci cumpărați euro. Dacă de exemplu ați cumpărat la cursul de 1,4646 și euro s-a
apreciat față de dolar ajungând la 1,4696 puteți vinde pentru a marca profitul. Deși fluctuația a
fost foarte mică ( în jurul a 0,5%) pe bursa forex o astfel de tranzacție poate genera câștiguri
însemnate, deoarece sumele cu care puteți tranzacționa sunt mai mari decât capitalul de care
dispuneți. Brokerii forex oferă posibilitatea de a tranzacționa în margine, putând folosi sume de
până la 400 de ori mai mari decât capitalul disponibil. Daca ați fi făcut tranzacția prezentată cu un
lot de 100.000USD, atunci profitul ar fi fost de 500USD.
 4.2 Avantajele bursei valutare forex

Piața valutară forex este cea mai mare piață financiară din lume cu un volum al tranzacțiilor
de aproximativ 3.000 miliarde dolari americani pe zi. Tranzacționarea pe bursa valutară are multe
avantaje în comparație cu bursele de valori, astfel vom prezenta principalele avantaje ale bursei
forex:

Tranzacționarea 24 de ore din 24 de luni până vineri

Spre deosebire de bursele de valori unde tranzacționarea este posibilă numai în programul
de lucru al bursei, pe piața valutară se poate tranzacționa 24 de ore din 24 de luni până vineri.
Având în vedere că brokerii forex permit tranzacționarea în timp real prin internet, acest avantaj
poate fi exploatat la maxim. Multe persoane au un program foarte încărcat în perioada în care sunt
deschise bursele de valori și ar prefera să tranzacționeze la alte ore, iar acest lucru este posibil
numai la bursa valutară.

Lichiditate și transparență maximă

Fiind cea mai mare piață financiară din lume cu un volum al tranzacțiilor de mii de miliarde
USD în fiecare zi, piața valutară este cea mai lichidă piață din lume. Faptul că se tranzacționează
valute spune totul, acestea fiind cunoscute și sub denumirea de ”bani lichizi”. Un ordin dat pe piața
valutară va fi executat în câteva secunde, indiferent de condițiile pieței sau de momentul executării.

Transparența este un alt avantaj al pieței valutare. Tranzacționând numai valute de circulație
internațională cu implicații serioase în economia globală, veți avea întotdeauna acces la cele mai
importante informații. Evenimentele economice majore care pot influența evoluția unei valute sunt
de mare importanță mondială și sunt publicate în timp real pe site-urile de specialitate. Există și un
calendar economic al pieței valutare, în care se pot vedea principalele evenimente economice din
fiecare zi.

Comision zero

Majoritatea brokerilor forex nu percep comisioane la tranzacții. Câștigul brokerului este dat
de diferența între prețul de cumpărare și cel de vânzare al unei perechi valutare, numit ”spread”.
Această diferență este foarte mică la principalele perechi valutare. De exemplu brokerii forex
recomandați sunt cei care percep un spread de aproximativ 2 la 10.000 (0.02%) la perechea
EUR/USD.

Lipsa comisionului și spread-ul foarte mic lasă posibilitatea unor câștiguri foarte mari
inclusiv la tranzacțiile intra-day. Day-trading-ul poate fi o modalitate foarte eficientă de a obține
profit pe bursa forex.

Profituri atât la creșteri cât și la scăderi

Pe piața valutară se poate obține profit atât din aprecierea unei valute cât și din deprecierea
sa. Indiferent de direcția în care se mișcă piața vor exista oportunități de câștig. Nu contează dacă
este recesiune economică sau o perioadă de prosperitate. Pe piața valutară se poate câștiga
indiferent de condițiile de pe piață.

Tranzacționarea online în timp real

Nu mai este nevoie să vă sunați broker-ul pentru a da un ordin pe piață. Brokerii de pe piața
valutară au platforme performante de tranzacționare cu ajutorul cărora puteți tranzacționa online în
timp real. Execuția ordinului se va realiza în câteva secunde.

Investiție inițială minimă

Pe piața valutară nu este nevoie de o investiție uriașă pentru a obține profituri mari. Deși s-ar
putea crede că pentru a obține câștiguri din fluctuațiile valutare este nevoie de sume mari de bani,
nu este așa. Brokerii forex oferă un leverage de până la 1:400, ceea ce înseamnă că puteți
tranzacționa cu un volum de bani de 400 de ori mai mare decât suma investită de dumneavoastră.
Nu este nevoie decât de un depozit în marja care să acopere fluctuațiile. Nimeni nu va cere să veniți
cu toată suma. De exemplu, cu un depozit de numai 1.000 USD puteți tranzacționa fără probleme cu
loturi de 100.000 USD. Majoritatea brokerilor au o investiție inițială minimă care variază între 25 și
100 de dolari americani.

4.3 Dezavantajele bursei valutare forex

Piața valutară forex prezintă și anumite dezavantaje, care de fapt sunt transformări ale unor
avantaje menționate mai sus.

Efectul de levier (leverage)

Efectul de levier (leverage), aceea modalitate prin care puteți tranzacționa cu un volum de
bani de 400 de ori mai mare decât suma investită de dumneavoastră, în cazul în care marja este de
1:400, amplifică atât pierderile cât și câștigurile.

Dacă mișcarea pieței este defavorabilă poziției adoptate de către broker, atunci efectul de
levier acționează în mod negativ asupra contului clientului.

Volatilitatea

La fel ca și efectul de levier, volatilitatea poate fi utilă dacă brokerul este pe mișcarea pieței,
defavorabilă dacă brokerul are poziția contra evoluției pieței.

Multitudinea de factori
 Acest lucru afectează prețul unei perechi valutare. Este nevoie ca să fie urmăriți atât factorii
care afectează prima monedă din perechea valutară aleasă de care broker, cât și cei care afectează
cea dea doua monedă din pereche.

Investiție inițială minimă

Faptul că se poate deschide un cont cu o sumă inițială minimă poate fi un lucru bun (oferă
posibilitatea testării emoțiilor brokerului pe un cont live), însă din punct de vedere al
managementului riscului o sumă mică implicată în tranzacții nu poate ajuta în perfecționarea
strategiei de risc management.

4.4 Situația economică din SUA și Noua Zeelandă

Noua Zeelandă

Noua Zeelandă este unul dintre arhipelagurile despărţite de întinderile Oceanului Pacific, ce
alcătuiesc Oceania. Se află la S-E de Australia, fiind despărţită de această prin Marea Tasman. Noua
Zeelandă este compusă din două insule mari, alungite în direcţia NE-SV, fiind însoţite la est de fosa
KERMADEC. Împreună cu Insula Steward din sud şi alte numeroase insule din jurul celor mari,
însumează 270 840 km2.

Noua Zeelandă este cunoscută ca o ţară a cărei economii este dominată de agricultură şi în
primul rând de creşterea animalelor, sector în care deţine câteva din primele locuri pe plan mondial.
O perioadă îndelungată, rolul economic al Noii Zeelande a constat în aprovizionarea pieţei britanice
cu lapte, produse lactate, carne, lână. Această dependenţă faţă de export şi condiţiile naturale
favorabile practicării agriculturii, pe de o parte, o serie de factori restrictivi obiectivi, pe de altă
parte, au dus la o rămânere în urmă a industriei faţă de agricultură. Activităţile economice (în
industrie, agricultură, transporturi, comerţ interior şi exterior) sunt inegal distribuite, Insula de Nord
ocupând în toate aceste domenii un loc privilegiat, iar dezechilibrul apărut între cele două insule
mari tinde să se accentueze.

INDUSTRIA. Avântul recent al acestui sector al economiei a devenit posibil în urma

utilizării intensive a resurselor hidroenergetice, prin punerea în valoare a zăcămintelor de gaze
naturale şi de minereuri de fier, prin importurile masive de materii prime şi produse semifabricate
destinate industrializării. Industria neozeelandeză este orientată totuşi în primul rând spre
satisfacerea cererii pieţei interne.

AGRICULTURA. Noua Zeelandă se caracterizează printr-un înalt nivel de mecanizare şi

organizare. Energia electrică este utilizată din plin în toate fazele producţiei, sunt folosite mari
cantităţi de fertilizatori şi tehnologii agricole moderne. Însămânţarea păşunilor cu cele mai adecvate
specii, menţinerea şi îmbunătăţirea păşunilor, realizarea unor producţii agricole superioare
constituie preocupări ştiinţifice permanente.

COMERŢ EXTERIOR. Caracterul cel mai reprezentativ îl constituie exportul masiv de

produse animaliere: carne şi preparate din carne, lână, lapte, lactate, piei şi pielicele. Noua Zeelandă
este al treilea exportator mondial de lână. Importul constă în ţiţei, produse petroliere, minereuri,
oţel, fontă, tablă subţire, maşini, echipament de transport, produse chimice, textile.

Statele Unite ale Americii (SUA)

Statele Unite ale Americii este numele dat unei țări din America de Nord, situată între
Canada, Mexic, Cuba, Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific. În prezent SUA se situează printre cele
mai puternice țări din punct de vedere economic și militar, deținând unele dintre cele mai avansate
nivele de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică pe plan mondial.

INDUSTRIA. În cea ce privește acest domeniu Statele Unite este reprezentată de către
industria producătoare de autovehicule. Aceasta de altfel, este considerată de către mare parte din
lume un important indicator al stării economice a acestei țări. În anul 2010 vânzările de
autovehicule au crescut cu 11% față de 2009, cele mai mari vânzări le-au avut cei de la Ford.

AGRICULTURA. Din punct de vedere economic, Statele Unite ale Americii au cea mai
dezvoltată agricultură din lume. În ianuarie 2008, agenția americană de reglementare a produselor
alimentare (FDA) si-a dat acordul pentru comercializarea produselor obținute din bovine, ovine,
porcine clonate, considerând că ele nu prezintă riscuri pentru consumatori. Statele Unite au cea mai
mare suprafață cultivată cu porumb, de 31 milioane hectare în anul 2009.
 COMERȚUL EXTERIOR. Volumul schimburilor comerciale bilaterale chino-americane
realizate în ultimii 30 de ani au crescut de 130 de ori, de la 2.5 mld. De dolari în 1979, la 330 mld
de dolari în 2009. În prezent China și Statele Unite reprezintă una pentru cealaltă cel de-al doilea
partener comercial.

CONSTRUCȚII. Sectorul construcțiilor a fost grav afectat în contextul crizei declanșate în

august 2007 de pe segmentul creditelor ipotecare cu grad mare de risc, industria s-a confruntat cu
sechestre numeroase și cu o majoritate a stocurilor nevândute, iar băncile au devenit prudente și au
început să exercite presiuni asupra constructorilor să își diminueze stocurile.

4.5 Prezentarea dolarului american și al dolarului neozeelandez

Dolarul American

Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite. Este abreviat în mod normal
folosindu-se simbolul $ sau USD. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederațiilor Statelor
Unite pe data de 6 iulie 1785. Banca centrală care emite această monedă este Federal Reserve Bank.

Monezile cele mai folosite sunt cele de 25 și 50 de cenți,în timp ce bancnotele cele mai
utilizate sunt cele de 1 , 10, 50, 100 de dolari. (anexa 1)

În graficul de mai jos se vede evoluția puterii de cumpărare a dolarului în ultimul secol și
observăm că în această perioadă, puterea de cumpărare a monedei americane a scăzut peste 95%.

Graficul 2.( www.bloomberg.com)

 Pe măsură ce datoria SUA va crește, va fi interesul Americii să își devalorizeze moneda
pentru a putea să își plătească imensa datorie externă. Dacă tipărirea de bani fără acoperire v-a
continua SUA se va îndrepta către o inflație foarte mare, în timp ce prețurile riscă să se dubleze.

Dolarul Neozeelandez

Dolarul neozeelandez a fost introdus la 10 iulie 1967, înlocuind lira neozeelandeză.

Schimbul de monedă s-a făcut prin trecerea în baza zece a lirei. Dolarul neozeelandez are drept
simbol, prescurtarea NZD sau kiwi (cea mai des folosită).

De menționat faptul că bancnotele de 1 și 2 dolari au fost scoase din circulație în 1991 și au

fost înlocuite cu monede.

Începând cu 31 iulie 2006, cinci feluri de monede sunt în circulație împreună cu dolarul
neozeelandez: 10, 20, 50 de cenți și 1,2 dolari. (anexa 2).

Graficul 3. (http://finance.yahoo.com/)
 După cum se poate observa din acest grafic, avem o evoluție oscilantă a dolarului
neozeelandez, comparativ cu cel american, lucru care este extrem de convenabil tuturor celor care
tranzacționează pe piața valutară și care așteaptă specularea oscilațiilor de curs valutar.

Din acest grafic, care a fost realizat pe o perioadă de 5 ani, reiese faptul că maximul atins de
dolarul neozeelandez în raport cu dolarul american a fost în anul 2009, atunci când criza economică
a fost la începuturile ei.

4.6 Evoluția perechii NZD/USD pe piața Forex

În acest studiu de caz am hotărât să arăt prin comparație, precum și prin evoluție a două
monede diferite ca putere de cumpărare eficiența și modul de tranzacționare pe piața valutară forex.

În acest subcapitol voi prezenta evoluția perechii NZD/USD pe anumite perioade de timp
astfel încât să avem o imagine clară a evoluției valutelor pe piața forex.
 Graficul 4. Perioada pe minut (FOREX trader PRO)

În cea ce privește analiza acestui grafic din care reiese evoluția perechii valutare în intervale
de minut trebuie menționat faptul că această analiza este una teoretică, deoarece pe piața valutară
tranzacțiile nu se fac în intervale atât de mici, din acest motiv avem evoluția cotației din 30 în 30 de
minute, pentru a putea observa mai bine trendul.

În privința evoluției cotației, în intervalul 3 iunie 2011 (ora 11:18 până la 15:16) observăm
în mare parte a perioadei o stabilizare a cotației între valoarea de 8,1600 și 8,1800.

Lucru de menționat în această analiză este legat de perioada cuprinsă între 12:00 și 12:56
atunci când are loc o evoluție ascendentă a perechii NZD/USD, cotația acesteia crescând de la
valoarea de 0,81400 la 0,81700.

În acest interval nu prea sunt momente de speculat pe piață de către brokeri (cu excepția
perioadei 12:00-12:56) din simplul motivă că într-un interval atât de scurt de doar câteva ore
fluctuația pe care o suferă cursul de schimb este atât de mică încât nu este atractivă din punct de
vedere investițional pentru cei care doresc să investească pe piața valutară. Din acest motiv
majoritatea operațiilor care au loc pe piața valutară sunt la termen, astfel permițând un grad mai
mare de timp să treacă, sporind șansele unui profit mai mare pentru investitor.

Graficul 5. Perioadă 15 minute (FOREX trader PRO)

 În acest grafic avem evoluția perechii NZD/USD (perechea formată din dolarul
neozeelandez și dolarul american) în perioada 30 mai 1 iunie (pe o perioada de 3 zile).

Se pot observa fluctuații în anumite intervale de timp în fiecare zi, lucru care lasă loc de
speculă printre brokerii forex de a intra pe piață și de a tranzacționa în scopul obținerii profitului.

În această perioadă pe care am analizat-o se observă și o scădere semnificativă a cursului pe

data de 1 iunie ( de la o cotație de 0,82250 la o cotație de 0,81250) survenit ca urmare a existenței
unei scăderi de cerere de dolar neozeelandez pe piață raportat la dolarul american. O cauză a acestei
evoluții ar mai putea fi și faptul că, după cum reiese din grafic perioada de 30 mai a fost o perioada
în care cotația a prins un trend ascendent, urmând ca pe parcurs aceasta să se stabilizeze în jurul
unei anumite valori.

În cea ce privește acest grafic, avem marcat cu roșu tendința de scădere pe piață a perechii
NZD/USD, iar cu verde avem marcat tendința de creștere pe piață a aceleiași perechi valutare.

Graficul 6. Perioadă o oră (FOREX trader PRO)

 De menționat este faptul că în această prezentare am decis să optez pentru o perioadă mai
lungă ( 18 mai – 1 iunie) pentru a scoate în evidență modificările care au loc în acest interval pe
piața valutară forex.

După cum am analizat și în perioada de 15 min avem fluctuații mari, atât ascendente, atunci
când brokerul e bine să vândă, cât și descendente, atunci când e bine ca brokerul să cumpere valută.
Însă ce reiese din acest grafic este faptul că în perioada 18 mai – 25 mai perechea valutară
NZD/USD se stabilizează în jurul valorii de 0,78750, urmând ca în următoarea perioadă ( de la 25
mai până la 1 iunie) acesta să aibă o creștere importantă, raportul dintre cele două monede
stabilindu-se în jurul valorii de 0,81750, valoarea maximă atinsă în această perioadă fiind de
0,82500.

Această perioadă (18 mai – 1 iunie) a fost o perioadă de apreciere continuă a acestei perechi
valutare, (lucru care este marcat pe grafic cu verde) lucru care a adus profit brokerilor care au mizat
pe această pereche valutară.

Graficul 7. Perioada de 4 ore (FOREX trader PRO)

 Acest grafic ne arată evoluția perechii NZD/USD zilnic. Am decis ca perioada analizată să
fie între 5 aprilie si 1 iunie, pentru a putea evalua cât mai bine evoluția zilnică a cursului.

Din acest grafic reiese din punctul meu de vedere cel mai bine evoluția pe care o are piața
valutară, pentru că în acest grafic avem prezentate atât evoluții ascendente, cât și evoluții
descendente.

La începutul perioadei analizate (5 aprilie) evoluția este una ascendentă, până pe data de 16
aprilie când are loc o scădere a cursului până pe data de 19 aprilie, atunci când creșterea este reluată
până pe data de 3 mai.

Începând cu data de 3 mai are loc o depreciere bruscă a perechii valutare, care începe să se
stabilizeze la o valoare de 0,79, însă aceasta își continua trendul de scădere până pe data de 17 mai
atunci când ajunge la valoarea de 0,78.

Între 17 mai si 1 iunie are loc o creștere a cotației (de la 0,78 la 0,82) lucru datorat în mare
parte brokerilor care au intrat pe piață dorind să speculeze scăderea accentuată a acestei perechi.

Graficul 8 Perioada zilnică (FOREX trader PRO)

 Exact ca și în precedentul grafic analizat avem o fluctuație a cotației acestei perechi valutare
care în perioada analizată (20 iunie 2010 – 1 iunie2011) a avut un minim de 0,69 și un maxim de
0,825.

În această perioadă avem două momente în care cotația crește ( între 17 august 2010 până la
14 octombrie 2010 inclusiv, și între 9 martie 2011 până la 1 iunie 2011), și câteva momente în care
cotația perechii valutare NZD/USD este în scădere (9 februarie 2011- 10 martie 2011), însă această
scădere nu este una bruscă. Această scădere vine ca răspuns la creșterea accelerată care a avut loc la
jumătatea lunii octombrie, lucru care a dus pentru un moment la stabilitatea cotației între 0,77500 și
0,75000.

Această perioadă a reprezentat o perioadă foarte atractivă pentru brokerii de pe piața forex,
pentru că aceștia au avut ocazia de beneficia de evoluția perechii valutare NZD/USD pentru a
obține un profit foarte mare.

Perioada în care s-ar fi putut obține maximul de profit este cuprinsă de perioada 17 august
2010 – 14 octombrie, atunci când cotația minimă era de 0,7000, iar maximul atins a fost de 0,8000.

Graficul 9, Perioada săptămânală (FOREX trader PRO)

 În această perioadă avem o situație diferită, deoarece din acest grafic pe care îl analizăm
reiese faptul că avem o perioadă caracterizată printr-o prăbușire a cursului dintre dolarul american și
cel neozeelandez, unde de la un maxim de 0.81445 s-a ajuns la minimul de 0.5300.

Această perioadă a început printr-o creștere constantă a cotației NZD/USD de la 0,600 la

data de 22 iulie 2010 pentru a ajunge la data de 1 martie 2010 la 0,81445.

A urmat această scădere imediată a raportului NZD/USD, în mare parte datorat efectului
crizei economice din Statele Unite ale Americii, efecte care sunt vizibile nu numai la perechea
NZD/USD, ci la toate cotațiile care au ca pereche dolarul american.

După această scădere drastică urmează o creștere accelerată în perioada ianuarie octombrie
unde cotația a trecut de la 0,5300 la 0,7400, lucru urmat de o apreciere constantă a monezii până la
valoarea maximă de 0,81445.

Această perioadă a fost una în care brokerii care au mizat pe această combinație au trebuit să
fie atenți la evoluția pieței pentru a evita momentul minim al acestei perioade, iar dacă au speculat
acest moment au înregistrat un profit foarte mare într-un timp relativ scurt.

Graficul 10 Perioada de o lună (FOREX trader PRO)

 Din acest grafic prin care analizăm evoluția lunară a perechii NZD/USD pe piața valutară
forex reiese faptul că există intervale importante în care brokerii pot specula acest cuplu de monede
pentru obținerea de profit.

De exemplu dacă brokerul optează să mizeze pe o evoluție ascendentă în perioada 30 iunie

30 octombrie, acesta ar obține un curs foarte bun, evoluția acestei perechi valutare fiind de la
0,52500 la 0,67500. Cea mai spectaculoasă evoluție pe care o avem în graficul pe care îl analizăm
este aceea din perioada 31 ianuarie 2010 – 31 august 2010, unde perechea NZD/USD a avut o
creștere de la 0,42500 la 0,81453, această ultimă valoare fiind și maximul atins de această pereche
valutară în perioada studiată. De menționat este faptul că în această perioadă cotația aproape s-a
dublat, astfel că brokerii ar fi avut un profit foarte mare.

Cum există perioade în care cotația a avut o evoluție ascendentă există și perioade
descendente care au dus la prăbușirea cotației. Cel mai bun exemplu în care cotația a căzut este
acela din perioada 30 septembrie 2010- 30 martie 2010, moment în care valoarea perechii valutare
NZD/USD scade drastic de la valoarea de 0,67500 la 0,42500. Au mai existat momente de scădere a
cotației în perioada 30 august 2010 - 30 octombrie 2010, atunci când valoarea perechii valutare a
scăzut de la 0,81453 la 0,5250.

De menționat este faptul că această analiză este una lunară, astfel că brokerii au avut timp
suficient pentru a observa semnele de pe piața valutară pentru ași proteja investițiile și a se ferii de
evoluțiile negative al perechii NZD/USD.

CAPITOLUL V.
 CONCLUZII GENERALE ȘI OPINII

Concluzii:

1. Piaţa valutară presupune comerţul cu valute şi include mecanismele prin care un astfel de
comerţ se exercită.

2. În prezent investiţiile şi mai ales operaţiunile combinate de cumpărare-vânzare de valute, pe

diferite pieţe în raport cu diferenţele de curs de schimb reprezintă partea majoritară a
tranzacţiilor pe piaţa valutară internaţională.

3. Existența unor termeni apropiați ca sens, dar care totuși nu sunt identici, face necesară
delimitarea noțiunilor. Astfel, piața valutară presupune îndeosebi tranzacții de valută, în
timp ce piața monetară sau piața financiară se referă la împrumuturi pe termen scurt,
respectiv la negocieri de capitaluri pe termen lung.

4. Cursul de schimb reprezintă prețul unei valute exprimate în unități ale unei alte valute; este
calificat fie nominal (stabilit pe piață și afișat la fiecare bancă sau casă de schimb), fie
efectiv (calculat ca o medie a cursurilor nominale), fie real (rezultat din calcule care
presupun înlăturarea efectului inflației).

5. Ansamblul tranzacțiilor de valute desfășurat îndeosebi între băncile comerciale din marile
centre financiare internaționale prin intermediul mijloacelor rapide de comunicare formează
partea cea mai importantă a pieței valutare.

6. Diversificarea instrumentelor financiare, în continuă expansiune, face posibilă segmentarea

pieței așa încât există în paralel piața la vedere, la termen, a creditelor, a opțiunilor etc.

7. Diferențele de cursuri pe diversele piețe, ca și diferențele de rată a dobânzii pentru diverse

valute pe diverse piețe imprimă tranzacțiilor și cu deosebire arbitrajelor caracterul unui joc
cu multiple combinații, facilitat de mijloace rapide de comunicare, de pe urma căruia pot
realiza câștiguri deloc neglijabile.

8. Un alt obiectiv important care impulsionează apariția de noi forme de tranzacționare este
reprezentat de dorința de protejare a clienților, eventual a băncilor, în raport cu posibilele
modificări ale cursului de schimb sau ale ratei dobânzii. Astfel de motive au condus la
extinderea operațiunilor la termen, operațiuni swap, FRA, futures etc.

9. Analiza pieței valutare poate beneficia de pe urma utilizării indicatorilor simpli (valori
absolute, relative) sau ceva mai puțin simpli (indici, coeficienți, valori medii etc.) pentru a
exprima într-o formă concentrată informații, aprecieri, rezultate.
 OPINII

1. În privința eficientizări tranzacțiilor pe piața valutară este destul de greu să găsim căi de
eficientizare a acestora având în vedere faptul că tranzacțiile se pot realiza la minut de luni
până vineri, însă putem vorbi despre modalități de atragere a investitorilor pe piața valutară.

2. Reducerea efectului de levier, care dacă mișcarea pieței este defavorabilă poziției adoptate
de către broker, atunci efectul de levier acționează în mod negativ asupra contului clientului.

3. Existența unor căi mai rapide de informare legate de evoluția principalilor indici bursieri,
astfel încât investitorul să fie bine informat în legătură cu plasamentele acestora.

4. Existența unor factori cerți care influențează evoluția perechilor valutare astfel încât se
reduce riscul volatilității pieței și a multitudinilor de factori.

5. Eliminarea investiției inițiale minime astfel încât mai mulți investitori vor avea acces pe
piață și vor aduce sume de bani spre investire..

6. O posibilă sistematizare a intereselor și condițiilor de tranzacționare cu indicarea

instrumentelor și formelor de realizare a tranzacțiilor este propusă în cele ce urmează cu
mențiunea că domeniul este într-o continuă transformare apărând noi instrumente.

Interese și condiții Instrumente

Preschimbarea imediată pentru plăți

curente
Operațiuni la vedere (spot)

Instabilitate pe piața valutară, pe piața

dobânzilor. Evitarea riscului păstrării de
Operațiuni la schimb (swap)
sume mari într-o singură valută.

Protejare (acoperire) reciprocă între bănci

în situații de instabilitate pe piața
Operațiuni FRA
dobânzilor.

Aversiune la risc a investitorilor Opțiuni (option)

Data preschimbării incertă și acoperirea

 contra modificărilor de curs de schimb Tranzacții la termen de maturizare

Transferul riscului de creditare Futures la valute

Acoperirea față de fluctuațiile de curs de

schimb și/sau rata dobânzii. Anticipării
Piața la termen
neliniștitoare

Piața futures

Tranzacții de titluri, cotații pe piața

capitalurilor. Realizarea de strategii de
investiții (care presupun sume mari) și
creșterea randamentului investițiilor Contracte futures standardizate

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Bernard Y., Coli T. C. – Vocabular economic și financiar, Editura Humanitas, 1994

Frois G. A. – Economia politică, Editura Humanitas, București 1994

Bran P. – Relații financiare și monetare internaționale, Editura Economică, București 1995

Dumitrescu C. – Piața valutară interbancară – Rev. BCR, 1995

Bîrsan M. – Convertibilitatea și riscul valutar, Biblioteca Apostrof, Cluj 1995

Pecican E. – Piața valutară, bănci & econometrie, Editura Economică 2000

Brezeanu P. – Relații financiare internaționale, Editura Wolterskluwer

Minica B. – Relații financiar – monetare internaționale, Editura Universitară 2008

Bran P., Ionela C. – Economica activității financiare și monetare internaționale, Editura

Economică, București 2008
 Constantin F., Botea L. – Tehnica plăților și finanțărilor internaționale, Editura Universitară
Carol Davila, București 2009

http://www.bnr.ro/Cursul-de-schimb-524.aspx

http://www.bloomberg.com/

http://www.piata-valutara.ro/

http://ro.wikipedia.org/

http://finance.yahoo.com/

http://curs.valutar.us/

http://www.bnr.ro/Cursul-de-schimb/

http://www.tranzactiiforex.ro/

www.wall-street.ro

http://www.ligiagolosoiu.ro/

www.biblioteca-digitala.ase.ro/